Şedinţa publică din data de 8 februarie 2024
Asupra recursului în casaţie de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 157 din 22 iulie 2021 pronunţată de Tribunalul Maramureş în dosarul nr. x/2019, în al doilea ciclu procesual, s-au hotărât următoarele:
În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunilor de:
- schimbarea, fără respectarea prevederilor legale, a destinaţiei fondurilor obţinute din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prev. de art. 182 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (41 acte materiale) şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare;
În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani.
- fals material în înscrisuri oficiale, în formă continuată, prev. de art. 320 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (41 de acte materiale) şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare;
În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an.
- uz de fals în formă continuată, prev.de art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (41 de acte materiale) şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la pedeapsa de 6 luni închisoare;
- delapidare în formă continuată, prev. de art. 295 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (55 de acte materiale) şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare;
În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 66 alin. (2) C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an.
- fals intelectual în formă continuată, prev. de art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (55 de acte materiale), la pedeapsa de 1 an închisoare;
- uz de fals în formă continuată, prev. de art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (55 de acte materiale) şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la pedeapsa de 6 luni închisoare;
În baza art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, care a fost sporită cu 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv cu 1 an şi 8 luni închisoare, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani 8 luni închisoare şi interzicerea, pe o perioadă de 2 ani, a drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., a căror exercitare a fost interzisă de instanţa ca pedeapsă complementară.
În baza art. 397 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul A. să plătească părţii civile Comuna Onceşti, reprezentată prin primar, sumele de: 2.300.000 RON, reprezentând despăgubiri civile pentru daunele materiale cauzate prin săvârşirea infracţiunii prev. de art. 182 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (41 acte materiale), la care s-a adăugat rata de dobandă prevăzută în convenţia de împrumut calculată până la plata integrală a debitului; 572.577 RON, reprezentând despăgubiri civile pentru daunele materiale cauzate prin săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 295 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (55 de acte materiale).
S-a constatat că prejudiciul cauzat persoanei vătămate Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale Bucureşti a fost recuperat integral.
În baza art. 397 alin. (2) Cod procedură s-a menţinut măsura asiguratorie a sechestrului asupra bunurilor imobile ale inculpatului, dispusă prin ordonanţa procurorului din 14.08.2019 .
În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus desfiinţarea înscrisurilor falsificate mentionate în rechizitoriu, respectiv a unui număr de 41 de ordine de plată aflate în volumul VI dosar urmărire penală, emise în numele părţii civile Comuna Onceşti: nr. 373/10.11.2017, nr. 390/15.11.2017, nr. 396/17.11.2017, nr. 404/24.11.2017, nr. 407/27.11.2017, nr. 413/11.12.2017, nr. 417/13.12.2017, nr. 418/18.12.2017, nr. 429/19.12.2017, nr. 430/19.12.2017 nr. 422/19.12.2017 nr. 446/21.12.2017, nr. 450/21-12-2017 nr. 458/21.12.2017, nr. 456/21.12.2017, nr. 447/21.12.2017, nr. 455/21.12.2017, nr. 448/21.12.2017, nr. 457/21.12.2017, nr. 445/21.12.2017, nr. 456/27.12.2017, nr. 457/27.12.2017, nr. 458/27.12.2017, nr. 455/27.12.2017, nr. 77/14.02.2018, nr. 79/22.02.2018, nr. 78/22.02.2018 nr. 80/27.02.2018, nr. 81/27.02.2018, nr. 88/13.03.2018, nr. 110/04.04.2018, nr. 152/10.05.2018, nr. 190/14.06.2018, nr. 351/23.10.2017, nr. 359/26.10.2017, nr. 395/17.11.2017 nr. 308/16.10.2017, nr. 352/23.10.2017, nr. 353/23.10.2017 nr. 370/02.11.2017, nr. 374/06.11.2017, precum şi a unui număr de cecuri pentru ridicare de numerar întocmite în numele părţii civile Comuna Onceşti, aflate în acelaşi volum din dosarul de urmărire penală: nr. 10/04.03.2016, nr. 24/03.08.2016, nr. 27/11.08.2016, nr. 28/23.08.2016, nr. 18/03.05.2017, nr. 32/05.092017, nr. 34/04.10.2017, nr. 35/06.11.2017, nr. 5/07.02.2018, nr. 8/05.03.2018, nr. 12/05.04.2018, nr. 15/04.05.2018, nr. 20/05.07.2018, nr. 22/15.07.2016, nr. 38/11.11.2016, nr. 16/19.04.2017, nr. 21/23.05.2017, nr. 38/14.11.2017, nr. 2/12.01.2018, nr. 9/26.03.2018, nr. 14/05.04.2018, nr. 17/14.05.2018, nr. 12/11.04.2016, nr. 18/13.06.2016, nr. 21/08.07.2016, nr. 15/10.04.2017, nr. 17/26.04.2017, nr. 19/12.05.2017, nr. 22/29.05.2017, nr. 24/07.06.2017, nr. 33/05.10.2017, nr. 36/06.11.2017, nr. 8/26.03.2018, nr. 13/05.04.2018, nr. 3/12.01.2016, nr. 4/08.02.2016, nr. 23/29.07.2016 nr. 33/05.10.2016, nr. 31/04.08.2017, nr. 1/12.01.2018, nr. 19/12.06.2018, nr. 7/16.02.2016, nr. 8/19.02.2016, nr. 11/15.03.2016, nr. 13/14.04.2016, nr. 29/31.08.2016, nr. 35/14.10.2016 nr. 37/11.11.2016 nr. 41/12.12.2016, nr. 2/18.01.2017, nr. 7/13.02.2017, nr. 8/20.02.2017, nr. 10/03.03.2017, nr. 40/05.12.2017, nr. 42/22.12.2017 .
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul A. să plătească părţii civile Comuna Onceşti suma de 59.063,49 RON, reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de parte.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de 1000 RON.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul A..
Prin decizia penală nr. 744 din 23 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de familie în dosarul nr. x/100/219*, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 1 martie 2023, s-a admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 157 din 22 iulie 2021 pronunţată de Tribunalul Maramureş, s-a desfiinţat, în parte, hotărârea atacată, numai cu privire la durata pedepsei principale aplicate pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 182 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (41 de acţiuni materiale) şi de art. 320 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (41 de acte materiale), cu privire la durata pedepsei principale rezultante şi cu privire la acţiunea civilă şi, rejudecând în aceste limite:
A fost redusă pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 182 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (41 de acţiuni materiale), la 1 an închisoare.
A fost redusă pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, prev. de art. 320 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (41 de acte materiale), la 6 luni închisoare.
Au fost menţinute pedepsele de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals în formă continuată, prev. de art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (41 de acte materiale) şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare în formă continuată, prev. de art. 295 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (55 de acte materiale) şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual în formă continuată, prev. de art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (55 de acte materiale) şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals în formă continuată, prev. de art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (55 de acte materiale) şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.
În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele de 2 ani închisoare, 1 an închisoare, 6 luni închisoare, 6 luni închisoare, 1 an închisoare şi 6 luni închisoare, stabilindu-se pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de 1/3 din celelalte pedepse, rezultând pedeapsa de 3 ani şi 2 luni închisoare.
Au fost diminuate despăgubirile civile la care a fost obligat inculpatul la plata dobânzii prev. de art. 1 alin. (2) din convenţia de împrumut nr. 3343/23 noiembrie 2018 încheiată între partea civilă comuna Onceşti şi Ministerul Finanţelor Publice, alături de suma de 572.577 RON - reprezentând despăgubiri civile pentru daunele materiale cauzate prin săvârşirea infracţiunii prev. de art. 295 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.
Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei apelate.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au fost lăsate în sarcina statului, ca şi onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
Prin decizia penală nr. 613/RC din 23 noiembrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/100/219*, s-a admis recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Cluj împotriva deciziei penale nr. 744 din data de 23 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori în dosarul nr. x/2019, s-a casat, în parte, decizia penală recurată, sub aspectul cuantumului pedepsei principale stabilite pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, prevăzută de art. 320 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., precum şi al pedepsei principale rezultante aplicate inculpatului A. şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel, respectiv Curtea de Apel Cluj.
A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 234 din 23 mai 2022 emis de Tribunalul Maramureş în dosarul nr. x/2019 şi s-a dispus punerea în libertate a inculpatului A., dacă nu este reţinut ori arestat în altă cauză.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.
Cheltuielile ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie au fost lăsate în sarcina statului, ca şi onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în sumă de 680 RON.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Înalta Curte a constatat, în esenţă, că în condiţiile în care limita minimă a pedepsei principale prevăzute de lege pentru infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, prevăzută de art. 320 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen. - reţinută în sarcina inculpatului A., este de 8 luni, pedeapsa principală de 6 luni închisoare aplicată acestuia în apel pentru infracţiunea sus-menţionată este inferioară limitei minime legale prevăzute de lege, ceea ce a avut drept consecinţă stabilirea unei pedepse rezultante, de asemenea, inferioare limitei legale.
Pentru aceste argumente, Înalta Curte a concluzionat că pedeapsa principală aplicată inculpatului A. pentru infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată şi, în consecinţă, şi cea rezultantă stabilită în sarcina acestuia, se află în alte limite decât cele prevăzute de lege. Ca urmare, constatând incident cazul de recurs în casaţie prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte a admis recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Cluj împotriva deciziei instanţei de apel, a casat, în parte, decizia recurată, doar sub aspectul cuantumului pedepsei stabilite pentru infracţiunea sus-menţionată şi al pedepsei rezultante aplicate inculpatului A. şi a dispus trimiterea cauzei la instanţa de apel în vederea rejudecării ei în limitele anterior menţionate, respectiv strict în vederea stabilirii pedepsei pentru infracţiunea de fals material în limitele legale şi a aplicării corespunzătoare a pedepsei rezultante.
Urmare rejudecării cauzei în apel, prin decizia penală nr. 834/A din 9 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori în dosarul nr. x/2019, s-au decis următoarele:
În temeiul disp. art. 450 C. proc. pen. şi în baza deciziei penale nr. 613/RC din 23 noiembrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2019, în rejudecarea apelului declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 157 din 22 iulie 2021 pronunţată de Tribunalul Maramureş, s-a redus pedeapsa la care a fost condamnat inculpatul pentru comiterea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 320 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi reţinerea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., de la 1 an închisoare la 9 luni închisoare.
În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 3 luni închisoare, compusă din pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare şi sporul obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse (45 luni închisoare).
În temeiul art. 555 C. proc. pen. s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei rezultante de 3 ani şi 3 luni închisoare.
S-a constatat că toate celelalte dispoziţii ale deciziei penale nr. 744 din 23 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori în dosarul nr. x/2019 au fost menţinute de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia penală nr. 613/RC din 23 noiembrie 2022.
În temeiul art. 422 C. proc. pen. cu trimitere la art. 72 C. pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului perioada executată, de la data de 23 mai 2022 la data de 25 noiembrie 2022.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate de rejudecarea apelului au fost lăsate în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 600 RON, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a dispune astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că, raportat la limitele casării stabilite prin decizia de trimitere, în contextul art. 450 C. proc. pen., rejudecarea apelului declarat de către inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 157 din 22 iulie 2021 pronunţată de Tribunalul Maramureş se rezumă la individualizarea pedepsei aplicate pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 320 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu respectarea limitelor legale de pedeapsă reduse cu 1/3 potrivit art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (în condiţiile în care inculpatului i s-a încuviinţat judecarea cauzei în procedura simplificată) şi la refacerea operaţiunilor de contopire impuse de prev. art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., în vederea stabilirii pedepsei rezultante în limite legale.
Ca urmare, procedând exclusiv la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului A. pentru infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată (41 acte materiale), prev. de art. 320 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (constând în aceea că, în perioada 16.10.2017-14.06.2018, în calitate de contabil în cadrul Primăriei Onceşti, în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, a falsificat un număr de 41 de ordine de plată prin contrafacerea semnăturii ordonatorului de credite în persoana primarului B., de la rubrica "semnătura plătitorului şi ştampila" în scopul de a le folosi la Trezoreria Sighetu Marmaţiei pentru efectuarea de plăţi din fonduri europene şi din bugetul naţional aferente contractului de finanţare nr. x/07.09.2017, în alte scopuri decât cele stabilite prin contractul de finanţare), instanţa de apel a apreciat că o pedeapsă de 9 luni închisoare, apropiată de minimul special prevăzut de lege (de 8 luni închisoare) reflectă gravitatea infracţiunii şi periculozitatea infractorului.
În fine, în contextul prezentat, procedând şi la refacerea operaţiunilor de contopire impuse de prev. art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., instanţa de apel a contopit pedeapsa de 9 luni închisoare aplicată inculpatului pentru infracţiunea sus-menţionată, cu celelate pedepse aplicate acestuia (menţinute prin decizia de trimitere), respectiv: 2 ani închisoare [pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare în formă continuată (55 de acte materiale), prev. de art. 295 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen..], 1 an închisoare [pentru săvârşirea infracţiunii de schimbare, fără respectarea prevederilor legale, a destinaţiei fondurilor obţinute din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată (41 de acţiuni materiale), prev. de art. 182 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen..], 6 luni închisoare [pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals în formă continuată (41 acte materiale), prev. de art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen..], 1 an închisoare [pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual în formă continuată (55 de acte materiale) prev. de art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen..] şi 6 luni închisoare [pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals în formă continuată (55 de acte materiale), prev. de 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen..], stabilind pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare la care s-a adăugat sporul de 1/3 din celelalte pedepse, rezultând pedeapsa de 3 ani şi 3 luni închisoare.
*****
Împotriva deciziei penale nr. 834/A din 9 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori în dosarul nr. x/2019, în termen legal, a formulat recurs în casaţie inculpatul A., invocând cazul de recurs în casaţie prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.
În argumentarea acestuia, recurentul inculpat a arătat, în esenţă, că pedeapsa aplicată prin decizia recurată este nelegală întrucât, la data de 29 decembrie 2021, a formulat un denunţ referitor la o persoană care desfăşoară activităţi pe linia infracţiunilor de corupţie şi de serviciu, denunţ înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmaţiei, sub nr. x/2022.
Prin încheierea din 12 ianuarie 2022, Curtea de Apel Cluj a dispus efectuarea unei adrese către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmaţiei pentru a se comunica dacă există vreun denunţ formulat de inculpat, urmare căruia s-a facilitat identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane şi dacă recurentului îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2022. Prin adresa din 26 aprilie 2022, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmaţiei a comunicat că cercetările în dosar se efectuează in rem şi că, raportat la faza procesuală a cauzei, nu se poate afirma dacă denunţul formulat a facilitat sau nu identificarea şi tragerea la răspundere a autorului infracţiunilor sesizate.
La termenul de judecată din data de 11 aprilie 2023, inculpatul a solicitat instanţei de apel învestită în rejudecare reluarea cercetării judecătoreşti şi efectuarea unei adrese către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmaţiei, pentru ca unitatea de parchet destinatară să precizeze dacă îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2022, solicitarea sa fiind respinsă, ca inadmisibilă.
Inculpatul a efectuat însă în continuare demersuri personale în acest sens, solicitând Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmaţiei să comunice stadiul dosarului de urmărire penală sus-menţionat.
Or, având în vedere faptul că, în speţă, este vorba despre o probă câştigată deja în proces, care are consecinţe deosebit de importante sub aspectul legalităţii pedepsei, respectiv reducerea la jumătate a limitelor acesteia, inculpatul a solicitat Curţii de Apel Cluj, în principal, să repună cauza pe rol pentru a fi lămurită această împrejurare de care depinde soluţionarea fondului, respectiv oportunitatea reţinerii în beneficiul său a dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, iar în subsidiar, să amâne pronunţarea pentru a-i fi acordată posibilitatea de a dovedi că este beneficiarul dispoziţiilor legale invocate.
Ambele solicitări au fost însă respinse, întrucât instanţa de apel a apreciat că nu există vreo împrejurare care trebuie lămurită în acest stadiu al procesului. Procedând în acest fel, instanţa de apel nu i-a acordat posibilitatea de a proba că este beneficiarul dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, deşi intra în obligaţia acesteia să administreze orice probă şi să efectueze orice demers necesar pentru a pronunţa o hotărâre legală.
În plus, instanţa de apel a majorat pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 320 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., întrucât nu a stabilit-o la minimul special posibil după aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., respectiv 8 luni închisoare, ci la 9 luni închisoare, depăşind astfel limitele stabilite de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia penală nr. 613/RC din 23.11.2022.
Pentru argumentele prezentate, concluzionând, recurentul inculpat a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel, respectiv Curtea de Apel Cluj, susţinând că pedeapsa aplicată în al doilea ciclu procesual prin decizia penală nr. 744 din 23.05.2022 de către Curtea de Apel Cluj este legală, întrucât durata pedepsei închisorii de 6 luni nu este inferioară limitei legale prev. de art. 320 alin. (1) şi (2) C. pen., în condiţiile în care inculpatului îi este acordat beneficiul prev. de art. 19 din Legea nr. 682/2002.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 7 iulie 2023, sub nr. x/2019**, fiind repartizată aleatoriu completului C10 Filtru.
Constatând că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. a fost introdusă în termenul prevăzut de lege şi respectă condiţiile prevăzute de art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6) C. proc. pen. şi art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen., dar şi pe cea prev. de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 438 C. proc. pen., prin încheierea din 26 octombrie 2023, Înalta Curte, judecătorul de filtru, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a admis-o în principiu, pentru argumentele expuse în cuprinsul acesteia.
Prin aceeaşi încheiere, Înalta Curte, judecătorul de filtru a respins cererea de suspendare a executării deciziei atacate formulată de recurentul inculpat, argumentele avute în vedere în acest sens fiind redate în cuprinsul hotărârii.
La termenul iniţial fixat pentru dezbaterea recursului în casaţie pe fond, 7 decembrie 2023, la solicitarea recurentului inculpat, care a învederat că doreşte să fie asistat juridic de apărătorul său ales, Înalta Curte a amânat cauza la data de 8 februarie 2024.
La acest ultim termen, Înalta Curte a primit concluziile apărătorului recurentului inculpat şi ale reprezentantului Ministerului Public asupra căii extraordinare de atac, acestea fiind detaliat redate în practicaua prezentei decizii.
Analizând recursul în casaţie formulat de inculpatul A. în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalităţii şi cel al respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres şi limitativ prevăzute de lege.
Dispoziţiile art. 433 C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că recursul în casaţie urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Realizându-se în cadrul strict reglementat de lege, analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.
În cauza de faţă, recurentul inculpat A. a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".
Delimitând sfera de aplicabilitate a acestui caz de recurs în casaţie, instanţa supremă a statuat, în jurisprudenţa sa constantă, că el este incident numai în situaţia în care pedeapsa stabilită de instanţa de fond sau de apel, prin raportare la toate normele de drept penal substanţial relevante pentru tratamentul sancţionator, astfel cum au fost reţinute prin hotărârea definitivă, este nelegală.
Altfel spus, prin intermediul acestui caz de casare pot fi cenzurate erorile care se produc în legătură cu stabilirea pedepsei principale, a pedepselor complementare sau accesorii, dar şi a măsurilor educative, fie prin aplicarea unei sancţiuni neprevăzute de lege, fie prin nerespectarea limitelor lor legale ori a ansamblului tratamentului sancţionator, astfel cum au fost definitiv reţinute prin decizia recurată.
În aceste coordonate, evaluând criticile formulate de inculpatul A. în actualul cadru procesual, Înalta Curte reţine următoarele:
Un prim aspect invocat de recurentul inculpat A. în sfera cazului de recurs în casaţie analizat vizează faptul că, în rejudecare, instanţa de apel nu a reţinut şi valorificat cauza specială de reducere a pedepsei prevăzută de art. 19 din Legea nr. 682/2002, omisiune care ar fi afectat legalitatea pedepselor aplicate.
În acest sens, recurentul inculpat a făcut trimitere la denunţul formulat, la data de 29 decembrie 2021, care, potrivit adresei aflate la dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Cluj, a făcut obiectul dosarului nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmaţiei, învederând că instanţa de rejudecare a respins, ca inadmisibilă, cererea sa de solicitare a unor informaţii suplimentare în legătură cu oportunitatea reţinerii, în beneficiul său, a prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, respingându-i, totodată, şi cererea de repunere a cauzei pe rol sau de amânare a pronunţării, în vederea demonstrării faptului că este beneficiarul dispoziţiilor legale invocate. Aceasta în condiţiile în care, anterior, prin adresa din 27 aprilie 2022, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmaţiei comunicase că, în dosarul nr. x/2022, cercetările se efectuează in rem şi că, raportat la faza procesuală a cauzei, nu se poate afirma dacă denunţul formulat de inculpatul A. a facilitat sau nu identificarea şi tragerea la răspundere a autorului infracţiunilor sesizate.
Altfel spus, invocând lipsa de diligenţă a instanţei de rejudecare în lămurirea chestiunii aduse în discuţie, recurentul inculpat a criticat, în realitate, însăşi omisiunea acestei instanţe de a reţine în favoarea sa beneficiul legal evocat.
Un alt aspect invocat în sfera cazului de recurs în casaţie prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. vizează cuantumul pedepsei principale aplicate prin decizia recurată pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, în formă continuată, prev. de art. 320 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., recurentul inculpat A. susţinând că pedeapsa de 9 luni închisoare depăşeşte limitele stabilite de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia penală nr. 613/RC din 23 noiembrie 2022, prin care s-a dispus rejudecarea cauzei în apel.
În contextul acestor susţineri, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată, prioritar, că, ambele critici formulate de recurentul inculpat aduc în discuţie limitele rejudecării cauzei în apel, astfel cum au fost acestea stabilite prin decizia iniţială a instanţei de casaţie.
În acest sens, constată că, urmare a deciziei penale nr. 613/RC din 23 noiembrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală şi a îndrumărilor date de instanţa de casaţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 450 C. proc. pen., rejudecarea cauzei în apel s-a rezumat, pe de o parte, la individualizarea pedepsei principale aplicate inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 320 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu respectarea limitelor legale de pedeapsă reduse cu 1/3, potrivit art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (în condiţiile în care inculpatului i s-a încuviinţat judecarea cauzei în procedura simplificată) şi, pe de altă parte, la refacerea operaţiunii de contopire impuse de prev. art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., în concordanţă cu noua durată a pedepsei aplicate pentru infracţiunea de fals material.
Prin urmare, în contextul chestiunilor factuale stabilite în mod definitiv în apel, în al doilea ciclu procesual, fără a efectua o judecată efectivă asupra cauzei, instanţa de apel învestită în rejudecare s-a limitat, concordant cu statuările instanţei de casaţie, la stabilirea pedepsei principale pentru infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, în formă continuată, în limitele legale reduse ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (cuprinse între 8 luni închisoare şi 3 ani şi 4 luni închisoare) şi, pe cale de consecinţă, şi a pedepsei principale rezultante aplicate inculpatului A. pentru întreaga activitate infracţională.
În acest context, criticile recurentului inculpat, referitoare la greşita respingere, de către instanţa de apel, a cererii sale de clarificare a stadiului urmăririi penale efectuate în baza denunţului său şi la omisiunea acestei instanţe de a reţine, în beneficiul său, incidenţa cauzei de atenuare a pedepsei prevăzute de art. 19 din Legea nr. 682/2002, se relevă ca fiind lipsite de temei legal. Urmărind să supună cenzurii instanţei de casaţie soluţia dată de instanţa de apel unei cereri în probaţiune formulate de inculpat şi, implicit, modalitatea în care respectiva instanţă a evaluat condiţiile de incidenţă a unei cauze de atenuare a pedepsei, aceste critici nu pot fi cenzurate în actualul cadru procesual, deoarece ele nu se circumscriu cazurilor limitativ prevăzute de legea procesual penală, în temeiul cărora instanţa de casaţie poate cenzura legalitatea pedepselor aplicate.
Aceasta deoarece, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac menită să asigure echilibrul între principiul legalităţii, pe de o parte, şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, pe de altă parte, recursul în casaţie permite cenzurarea legalităţii unei categorii limitate de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres reglementate de legea procesual penală. Pe calea recursului în casaţie nu se poate invoca şi, corespunzător, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu are posibilitatea de a analiza orice aspect de nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a considerat importante şi le-a prevăzut explicit în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.
Prin urmare, recursul în casaţie nu poate tinde la reevaluarea unor elemente sau împrejurări de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat de jurisdicţia ordinară, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu este abilitată să dea o nouă interpretare materialului probator şi să reţină o stare de fapt diferită de cea valorificată în hotărârea atacată. Concluzia este aceeaşi nu doar prin raportare la chestiunile faptice aflate chiar la baza raportului penal de conflict, ci şi a celor care definesc o anumită conduită procesuală a inculpatului, atunci când aceasta din urmă poate avea consecinţe în planul tratamentului sancţionator.
Este cazul manifestării de voinţă a recurentului inculpat A. intervenite pe parcursul procesului penal, orientată spre obţinerea unui tratament sancţionator mai blând, manifestare al cărei conţinut obiectiv nu ar putea fi reapreciat pe calea recursului în casaţie, în unicul scop de a da acestuia efecte juridice opuse celor reţinute prin hotărârea definitivă, fie în sensul înlăturării unui beneficiu deja recunoscut, fie dimpotrivă, al recunoaşterii acestuia direct în calea extraordinară de atac, cum este cazul în speţă.
Din această perspectivă, Înalta Curte constată că susţinerile recurentului inculpat A., privind neaplicarea eronată a dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, nu aduc în discuţie veritabile aspecte de nelegalitate a pedepsei, subsumate cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., ci tind la cenzurarea opţiunii instanţei de a apel de a nu valorifica respectiva cauză de atenuare a pedepsei.
În acest sens, reţine că, potrivit art. 19 din Legea nr. 682/2002 (în vigoare la data săvârşirii faptelor), " persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 şi care a comis o infracţiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecăţii denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege."
Acest text de lege, declarat parţial neconstituţional prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 67/2015 (publicată în M. Of., Partea I, nr. 185 din 18.03.2015), instituie o cauză legală de reducere a limitelor de pedeapsă, cu implicaţii directe în procesul de individualizare judiciară a pedepsei.
Statuând asupra interpretării dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin Decizia nr. 3/2018, a stabilit că textul instituie o cauză legală specială de reducere a pedepsei, cu caracter personal, a cărei aplicabilitate este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a unor cerinţe referitoare la: calitatea persoanei care o invocă, conduita procesuală pe care trebuie să o adopte aceasta şi stadiul cauzei în care se urmăreşte producerea efectelor atenuante de pedeapsă.
Prin urmare, reţinerea cauzei de atenuare a pedepsei invocate de recurent implică, în mod inevitabil, un proces de apreciere a unor elemente de fapt, prerogativă exclusivă a instanţelor de fond şi de apel, singurele în măsură să stabilească dacă, în contextul concret, un inculpat a denunţat şi a facilitat, în condiţiile expres prevăzute de lege, identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni.
Or, Curtea de Apel Cluj nu a reţinut incidenţa cauzei de atenuare invocate de inculpatul A., soluţia dată cererii acestuia, de efectuare a unor noi verificări la unităţile de parchet, şi argumentele avute în vedere de instanţa de apel neputând fi cenzurate în recurs în casaţie.
Aceeaşi concluzie se impune şi cu privire la susţinerea recurentului inculpat A. referitoare la nelegalitatea pedepsei aplicate pentru infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, pedeapsă care, în opinia sa, fiind superioară limitei minime de 8 luni închisoare prevăzute de art. 320 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., redusă în condiţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., ar încalcă coordonatele rejudecării cauzei stabilite prin decizia penală nr. 613/RC din 23 noiembrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală şi prin aceasta, limitele prevăzute de lege.
Înalta Curte constată că, subsecvent deciziei anterior menţionate, pronunţate în recurs în casaţie, instanţa de apel învestită în rejudecare a fost îndrituită să procedeze exclusiv la stabilirea pedepsei principale pentru infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, în formă continuată, în limitele legale reduse ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (cuprinse între 8 luni şi 3 ani 4 luni închisoare) şi, pe cale de consecinţă, şi a pedepsei principale rezultante aplicate inculpatului A. pentru întreaga activitate infracţională.
Contrar susţinerilor recurentului, prin decizia penală nr. 613/RC din 23 noiembrie 2022, Înalta Curte nu a impus instanţei de rejudecare să stabilească o pedeapsă principală cu o durată echivalentă limitei minime prevăzute de lege, reduse conform art. 396 alin. (10) C. proc. pen., ci să procedeze, pe de o parte, la o individualizare propriu-zisă a pedepsei pentru infracţiunea de fals material, luând în considerare efectele reţinerii cauzei de atenuare, iar, pe de altă parte, la stabilirea legală a pedepsei principale rezultante pentru întreaga activitate infracţională.
Or, pedeapsa principală de 9 luni închisoare aplicată recurentului pentru infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 320 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., se încadrează în limitele speciale, cuprinse între 8 luni închisoare şi 3 ani şi 4 luni închisoare, reduse ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen.
În mod asemănător, pedeapsa principală rezultantă de 3 ani şi 3 luni închisoare (compusă din pedeapsa principală cea mai grea, de 2 ani închisoare şi sporul obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv 15 luni închisoare) este rezultatul corectei contopiri a pedepsei de 9 luni închisoare, în condiţiile art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., cu restul pedepselor definitiv aplicate recurentului, respectiv: 2 ani închisoare [pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare în formă continuată (55 de acte materiale), prev. de art. 295 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen..], 1 an închisoare [pentru săvârşirea infracţiunii de schimbare, fără respectarea prevederilor legale, a destinaţiei fondurilor obţinute din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată (41 de acţiuni materiale), prev. de art. 182 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen..], 6 luni închisoare [pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals în formă continuată (41 acte materiale), prev. de art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen..], 1 an închisoare [pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual în formă continuată (55 de acte materiale) prev. de art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen..] şi 6 luni închisoare [pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals în formă continuată (55 de acte materiale), prev. de 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen..].
Pentru considerentele prezentate, concluzionând că în cauză nu pot fi identificate situaţii de aplicare a pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege şi constatând neîntemeiate criticile formulate de recurentul inculpat A., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de acesta împotriva deciziei penale nr. 834/A din data de 9 mai 2023 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Constatând însă că, astfel cum rezultă din informaţiile comunicate la data de 6 decembrie 2023, de Compartimentul Evidenţă din cadrul Penitenciarului Baia-Mare, consemnate în referatul din aceeaşi dată întocmit de grefa instanţei supreme (aflat la dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală), recurentul inculpat a fost încarcerat, în executarea pedepsei aplicate prin decizia recurată, începând cu data de 09.05.2023, după ce, anterior, s-a aflat în executarea acesteia, în perioada 23.05.2022 -25.11.2022, Înalta Curte va dispune deducerea din pedeapsa aplicată recurentului atât a perioadei executate de la data de 23.05.2022 la data de 25.11.2022, precum şi de la data de 09.05.2023 la zi.
Urmare soluţiei astfel dispuse, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va dispune obligarea recurentului inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 170 RON, să fie suportat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 834/A din data de 9 mai 2023 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului perioada executată de la data de 23.05.2022 la data de 25.11.2022, precum şi de la data de 09.05.2023 la zi.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 170 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 februarie 2024.