Şedinţa publică din data de 22 noiembrie 2023
Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 790/A din 21 iunie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 432 C. proc. pen. raportat la art. 426 lit. b) C. proc. pen., a admis contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 624/A/09.05.2022 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. x/2018.
A anulat, în parte, decizia penală nr. 624/A/09.05.2022 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. x/2018, doar în latură penală, înlăturând dispoziţiile vizând condamnarea inculpatului A., precum şi pe cele prev. de art. 91 C. pen. şi următoarele privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
A admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 186/16.07.2021 a Tribunalului Galaţi în dosarul nr. x/2018.
A desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi, în rejudecare:
În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru comiterea infracţiunii de participaţie improprie la folosirea sau prezentarea cu rea credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de acesta ori în numele ei, prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a avut în vedere următoarele considerente:
Prin sentinţa penală nr. 186/16.07.2021 a Tribunalului Galaţi, pronunţată în dosarul nr. x/2018, a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 2(doi) ani şi 6(şase) luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen. pe o durată de 3(trei) ani după executarea pedepsei principale pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la folosirea sau prezentarea cu rea credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de acesta ori în numele ei, prev. de art. 52 alin. (3) C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.
Conform art. 91 alin. (1) lit. a) din C. pen. în referire la art. 92 alin. (1) din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de supraveghere de 3(trei) ani.
Conform art. 93 alin. (1) din C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune la datele fixate de acesta;
- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
- să anunţe în prealabil schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
Conform art. 93 pct. 2 lit. d) din C. pen., s-a dispus ca inculpatul A. să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanţei.
Conform art. 93 pct. 3 din C. pen., s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul A. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 zile în cadrul Primăriei municipiului Brăila sau la Liceul Tehnologic "Gh. K. Constantinescu" Brăila.
Conform art. 94 alin. (1) şi (2) din C. pen., supravegherea executării obligaţiilor impuse inculpatului s-a hotărât că se va face de Serviciul de probaţiune, iar verificarea modului de îndeplinire a obligaţiilor prev. de art. 93 din C. pen. se va face de organele abilitate, respectiv Poliţie, care va sesiza Serviciul de Probaţiune cu privire la orice încălcare a acestora.
Conform art. 94 pct. 3 din C. pen., Serviciul de Probaţiune va lua măsurile necesare pentru a asigura executarea obligaţiilor impuse inculpatului A. într-un termen cât mai scurt de la data rămânerii definitive a sentinţei de condamnare.
Conf. art. 94 pct. 4 din C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere Serviciul de Probaţiune are obligaţia să sesizeze instanţa dacă persoana condamnată nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută în condiţiile stabilite obligaţiile care-i revin.
Conform art. 65 din C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi g) din C. pen., pedeapsă care se suspendă pe durata executării pedepsei sub supraveghere.
A fost obligat inculpatul A. să plătească părţii civile Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR) Bucureşti, suma de 815.296,50 RON, cu titlu de despăgubiri civile cu dobânzi şi accesorii aferente până la data achitării integrale a debitului, sumă ce a fost obţinută pe nedrept pentru S.C. B. S.R.L..
Au fost menţinute măsurile asiguratorii a sechestrului şi a popririi instituite prin ordonanţa nr. 48/P/2015 din 22.06.2018 asupra bunurilor imobile şi mobile aflate în proprietatea inculpatului A. (construcţie str. x, CF. Brăila, nr. cadastral x; teren intravilan CF Brăila, nr. cadastral x - 165,25 mp str. x; mijloc de transport autoturism x - serie motor x, serie şasiu x; x serie motor x, serie şasiu UU 1 x) sau alte bunuri ce urmează a fi dobândite de către inculpatul A. asupra acţiunilor şi părţilor sociale deţinute, sau ce urmează a fi deţinute de acesta, în cadrul persoanelor juridice de drept privat, asupra sumelor de bani din conturile bancare deţinute sau ce urmează a fi primite de acesta, precum şi asupra sumelor de bani datorate acestuia sau ce urmează a fi datorate cu orice titlu de către terţe persoane, inclusiv sumele datorate cu titlu de dividende şi chirie prezente şi viitoare, până la concurenţa sumei de 815.296,50 RON, măsura fiind instituită la datele de 09.07.2018 şi 10.07.2018.
Conform art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii, în sensul că s-a dispus anularea sau desfiinţarea în totalitate a raportului procedurii înregistrat cu nr. x din 17.09.2010 la S.C. B. S.R.L. Lieşti, jud. Galaţi, cererea de ofertă nr. x din 06.09.2010 emisă de S.C. B. S.R.L. Lieşti, jud, Galaţi, către S.C. C. S.R.L. Buzău, oferta S.C. C. înregistrată la această societate cu nr. x/08.09.2010, notificarea către S.C. C. S.R.L. Buzău cu privire la rezultatul procedurii de selecţie de ofertă, document înregistrat la S.C. B. S.R.L. Lieşti, jud. Galaţi cu nr. x/17.09.2010.
Conform art. 274 alin. (1) C. proc. pen.,a fost obligat inculpatul la plata sumei de 6198 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat (faza de urmărire penală şi faza de judecată).
Împotriva acestei decizii au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi şi inculpatul A..
Prin decizia penală nr. 624/09.05.2022, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. x/2018, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi şi de inculpatul A., s-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală nr. 186/16.07.2021 a Tribunalului Galaţi şi, în rejudecare: s-a înlăturat din conţinutul pedepsei complementare şi al pedepsei accesorii aplicate inculpatului A., interzicerea exercitării dreptului prevăzut de art. 66 lit. g) C. pen. - dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii.
Totodată, s-au completat dispoziţiile privind măsurile de supraveghere pe care trebuie să le respecte inculpatul A., în sensul instituirii faţă de inculpat şi a obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (1) lit. d) C. pen. - să comunice schimbarea locului de muncă.
De asemenea, au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
Ca stare de fapt, în esenţă, s-a reţinut că inculpatul A. a determinat, cu intenţie, pe suspecţii S.C. B. S.R.L. Lieşti, jud. Galaţi, D. şi E., ca aceştia, din culpă, acţionând în numele şi în interesul S.C. B. S.R.L. Lieşti, jud. Galaţi - CUI x, beneficiara finanţării europene nerambursabile, în derularea proiectului "Achiziţie utilaje pentru prestări servicii în agricultură de către S.C. B. SRL", ce a făcut obiectul contractului nr. x/12.07.2010, pentru susţinerea cererilor de plată depuse şi înregistrate la O.J.P.D.R.P. Galaţi sub nr. x/22.03.2012 şi nr. y/03.04.2013, să prezinte mai multe documente false, semnând şi folosind înscrisurile intitulate:
* raportul procedurii înregistrat cu nr. x din 17.09.2010 la S.C. B. S.R.L. Lieşti, jud. Galaţi prin care, această societate, prin comisia de evaluare, a declarat câştigătoare oferta depusă de S.C. M.A.P. - Maşini Agricole Performante S.R.L. Bucureşti, cunoscând faptul că procedura a fost viciată prin aceea că nu reflectă realitatea, fiind evaluate trei oferte în condiţiile în care cunoştea că oferta depusă de S.C. C. S.R.L. Buzău era falsificată;
* cererea de ofertă nr. x din 06.09.2010 emisă de S.C. B. S.R.L. Lieşti, jud. Galaţi către S.C. C. S.R.L. Buzău, în condiţiile în care cunoştea faptul că, în realitate, nu a fost lansată nicio ofertă către S.C. C. S.R.L. Buzau;
* oferta S.C. C. S.R.L. Buzău înregistrată la această societate cu nr. x din 08.09.2010 în condiţiile în care cunoştea faptul că nu a fost lansată cerere de ofertă acestei societăţi, nu a fost primită o ofertă de la societatea menţionată, iar oferta depusă la dosar era falsificată prin plăsmuirea conţinutului său, a semnăturii administratorului şi a ştampilei;
* notificarea către S.C. C. S.R.L. Buzau cu privire la rezultatul procedurii de selecţie de ofertă, document înregistrat la S.C. B. S.R.L. Lieşti, jud. Galaţi cu nr. x din 17.09.2010, în condiţiile în care cunoşteau că în realitate nu a fost lansată cererea de ofertă şi nici nu a fost primită vreo ofertă de la S.C. C. S.R.L. Buzău,
toate acestea având drept rezultat obţinerea pe nedrept a sumei de 815.295,50 RON din fondurile europene nerambursabile alocate în cadrul Programului FEADR, Măsura 312 - "Sprijin pentru crearea şi dezvoltarea de micro-întreprinderi", Axa III - "Îmbunătăţirea calităţii vieţii în zonele rurale şi diversificarea economiei rurale", sumă ce a fost plătită în două tranşe şi cu care Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale s-a constituit parte civilă în procesul penal (la care a adăugat dobânzi şi penalităţi).
În drept, s-a arătat că faptele comise constituie infracţiunea de participaţie improprie la folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele ei, prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 alin. (1). C. pen.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de contestaţie în anulare inculpatul A..
În esenţă, în motivarea contestaţiei, contestatorul a solicitat admiterea contestaţiei în anulare, atât în principiu, cât şi în fond, desfiinţarea hotărârii, şi, în rejudecare, pronunţarea unei soluţii de încetare a procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale. Contestaţia în anulare a fost întemeiată pe prevederile art. 426 lit. b) C. proc. pen.
Analizând contestaţia în anulare formulată din prisma motivului prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., curtea de apel a constatat că este fondată şi a admis-o.
Analizând pe fond contestaţia în anulare, Curtea a constatat că în speţă este aplicabil cazul de contestaţie prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., întrucât susnumitul a fost condamnat în mod definitiv prin decizia penală nr. 624/09.05.2022 a Curţii de Apel Galaţi, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, respectiv prescripţia răspunderii penale, astfel cum rezultă din deciziile nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 ale Curţii Constituţionale cu privire la modul de aplicare a dispoziţiilor relative la prescripţia răspunderii penale.
Astfel, Curtea a constatat că, din analiza deciziilor nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 ale Curţii Constituţionale se desprind următoarele:
- art. 155 alin. (1) din C. pen., supus controlului de constituţionalitate, a avut următorul conţinut:
"Cursul termenului prescripţiei penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză";
- prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018 s-a constatat neconstituţionalitatea soluţiei legislative circumscrisă sintagmei "oricărui act de procedură în cauză", întrucât aceasta era lipsită de previzibilitate şi, totodată, contrară principiului legalităţii incriminării, pentru că sintagma are în vedere şi acte ce nu sunt comunicate suspectului sau inculpatului, nepermiţându-i acestuia să cunoască aspectul întreruperii cursului prescripţiei şi al începerii unui nou termen de prescripţie a răspunderii sale penale (paragraful 31);
- Decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018 a avut natura unei decizii simple/extreme, întrucât instanţa de contencios constituţional a sancţionat unica soluţie legislativă reglementată prin dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. (aspect statuat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022, paragraful 61). Referirea la soluţia legislativă cuprinsă în C. pen. anterior a avut un rol orientativ, iar nu obligatoriu, destinat legiuitorului, iar nu organelor judiciare (paragrafele 68, 70) şi aceasta nu putea fi interpretată ca o permisiune acordată de către instanţa de contencios constituţional organelor judiciare de a stabili ele însele cazurile de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale (paragraful 72);
- de la data publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018, respectiv 25 iunie 2018, "fondul activ al legislaţiei nu a conţinut vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale", rămânând neafectate termenele de prescripţie generală reglementate de dispoziţiile art. 154 din C. pen. (Decizia nr. 358/2022, paragraful 73, 74);
- ulterior publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018, textul art. 155 alin. (1) din C. pen. a avut următorul conţinut:
"Cursul termenului prescripţiei penale se întrerupe prin îndeplinirea"(Decizia nr. 358/2022, paragraful 76);
- prin decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022 s-a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., reţinându-se că norma supusă controlului de constituţionalitate nu este susceptibilă de o aplicare clară şi previzibilă în absenţa intervenţiei legiuitorului (paragrafele 60, 75);
- prin O.U.G. nr. 71/2002, publicată în M. Of. nr. 531 din 30 mai 2022 au fost modificate dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen., prevăzându-se "Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului".
În raport cu aspectele expuse şi având în vedere efectele deciziilor Curţii Constituţionale, astfel cum sunt prevăzute de art. 147 alin. (1) din Constituţia României, a reieşit că, în ceea ce priveşte întreruperea termenului prescripţiei răspunderii penale prevăzută de art. 155 alin. (1) din C. pen., a existat următoarea succesiune de legi:
- de la data intrării în vigoare a C. pen. (1 februarie 2014) şi până la publicarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018 (25 iunie 2018), textul art. 155 alin. (1) din C. pen. a avut conţinutul "Cursul termenului prescripţiei penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză" şi s-a bucurat de prezumţia de constituţionalitate.
- între data publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018 - 25 iunie 2018 (a cărei natură a fost lămurită prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022) şi până la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 71/2022 (30 mai 2022), textul art. 155 alin. (1) din C. pen. a avut conţinutul "Cursul termenului prescripţiei penale se întrerupe prin îndeplinirea" şi nu a cuprins vreun caz de întrerupere a cursului termenului de prescripţie, ceea ce înseamnă că în această perioadă în C. pen. a fost reglementată doar instituţia prescripţiei răspunderii penale prin aplicarea termenelor generale de prescripţie prevăzute de art. 154 alin. (1) lit. a)-e) C. pen.
- de la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 71/2022, textul art. 155 alin. (1) din C. pen. are următorul conţinut "Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului".
Întrucât în dreptul român normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial), acestea sunt supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie şi art. 5 din C. pen. - în acest sens fiind şi Decizia nr. 67/25.10.2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.
În acest context, Curtea a considerat că, susţinerile procurorului în sensul că termenul a fost întrerupt anterior deciziei CCR nr. 297 din 2018, prin ordonanţa nr. 48/P/2015 din 25.02.2017 de continuare a urmăririi penale faţă de suspect şi, ulterior, prin ordonanţa din 26.03.2018 de extindere a urmăririi penale şi de schimbare a încadrării juridice reţinută în sarcina suspectului A., nu pot fi primite favorabil.
În consecinţă, având în vedere aspectele mai sus reţinute, ţinând seama că faptele deduse judecăţii au fost comise la datele de 22.03.2012 şi 03.04.2013, iar decizia ce face obiectul prezentei contestaţii în anulare a fost pronunţată la data de 09.05.2022, s-a constatat că legea mai favorabilă aplicabilă la momentul pronunţării era C. pen. în forma în care dispoziţiile art. 155 alin. (1) nu reglementau vreun caz de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale, ceea ce atrăgea incidenţa exclusivă a termenelor generale de prescripţie prevăzute de art. 154 C. pen.
S-a observat că, din examinarea deciziei penale nr. 624/09.05.2022 a Curţii de Apel Galaţi, nu rezultă ca instanţa de apel să fi dezbătut şi analizat incidenţa în cauză a prescripţiei răspunderii penale, prin prisma efectelor deciziei Curţii Constituţionale nr. 297 din 26 aprilie 2018, situaţie în care, din perspectiva deciziei nr. 67 din 25 octombrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, această analiză se poate realiza pe calea prezentei contestaţii în anulare.
Referitor la chestiunea prescripţiei, Curtea a subliniat că, la momentul pronunţării deciziei penale nr. 624/09.05.2022 a Curţii de Apel Galaţi, doctrina şi practica judiciară, inclusiv a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, erau unanime în a considera că decizia nr. 297/2018 a Curţii Constituţionale era una de interpretare a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) C. pen. şi că întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale se realiza prin îndeplinirea unui act de procedură ce trebuie comunicat suspectului sau inculpatului, abia prin Decizia nr. 358/2022, publicată în M.Of. nr. 565 din 9 iunie 2022, Curtea Constituţională lămurind caracterul simplu/extrem al deciziei nr. 297/2018, deschizând astfel calea interpretării prevederilor art. 155 alin. (1) C. pen. în sensul nereglementării în perioada 2018-2022 a vreunui caz de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale.
În acest context, întrucât infracţiunea de participaţie improprie la folosirea sau prezentarea cu rea credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de acesta ori în numele ei, prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., este pedepsită de lege cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, Curtea a reţinut că termenul de prescripţie pentru infracţiunea reţinută în sarcina condamnatului-contestator este de 8 ani, potrivit art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., care stabileşte acest termen atunci când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de un 5 ani, dar care nu depăşeşte 10 ani.
În cazul infracţiunii mai sus arătate, a cărei dată de epuizare este 03.04.2013, termenul de 8 ani al prescripţiei generale s-a împlinit la data de 02.04.2021, adică înainte de rămânerea definitivă a sentinţei de condamnare, la 09.05.2022, prin pronunţarea deciziei contestate.
Faţă de cele mai sus arătate, s-a constatat că este fondată contestaţia în anulare formulată de condamnatul-contestator A., cu privire la constatarea incidenţei prescripţiei răspunderii penale faţă de infracţiunea de participaţie improprie la folosirea sau prezentarea cu rea credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de acesta ori în numele ei, prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., infracţiune pentru care, ca urmare a desfiinţării în parte a deciziei atacate şi a rejudecării apelului declarat împotriva sentinţei penale nr. 186/16.07.2021 a Tribunalului Galaţi, s-a dispus încetarea procesului penal.
Din această perspectivă Curtea a subliniat că, în rejudecarea apelului după admiterea contestaţiei în anulare, având în vedere cazul de contestaţie invocat în cauză, ce vizează strict incidenţa unei cauze de încetare a procesului penal, nu mai pot fi luate în discuţie aspecte legate de situaţia de fapt, de vinovăţia persoanei condamnate, de individualizarea pedepselor stabilite, de valoarea prejudiciului produs şi de răspunderea civilă (astfel cum a invocat contestatorul), aceste chestiuni nemaiputând fi supuse unei noi analize prin prisma cazului de contestaţie în anulare ce conduce la modificarea deciziei pronunţate în apel în ciclul procesual iniţial.
De altfel, răspunderea, respectiv acţiunea civilă izvorâtă dintr-o infracţiune nu se prescrie odată cu cea penală; ea urmează regulile stabilite de dreptul civil. Pornind de la ideea că acţiunea civilă în procesul penal constituie un accesoriu al acestuia şi că judecarea concomitentă a ambelor acţiuni nu are altă raţiune decât aceea a unei bune administrări a justiţiei, acţiunea civilă îşi păstrează nealterat caracterul ei civil şi prin urmare şi regulile proprii cu privire la prescripţie.
Cu alte cuvinte rejudecând apelul declarat iniţial în cauză, Curtea a arătat că modifică decizia supusă contestaţiei în anulare doar sub aspectul constatării prescripţiei răspunderii penale şi dispunerii unei soluţii de încetare a procesului pentru infracţiunea de participaţie improprie la folosirea sau prezentarea cu rea credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de acesta ori în numele ei, prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.
Împotriva deciziei penale nr. 790/A din 21 iunie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023, a formulat cerere de recurs în casaţie, la data de 27.06.2023, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi.
Prin cererea de recurs în casaţie formulată, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi a apreciat că în cauză este incident cazul de recurs în casaţie prev. de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. - întrucât în mod greşit Curtea de Apel Galaţi a dispus încetarea procesului penal în temeiul art. 16 lit. f) C. proc. pen. faţă de inculpatul A., pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 52 alin. (3) C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., motivat de împlinirea termenului general de prescripţie a răspunderii penale.
A considerat că instanţa a procedat în mod greşit apreciind ca obligatorie aplicarea în cauză a interpretării date de considerentele Deciziei CCR nr. 358/2022 prevederilor privind prescripţia răspunderii penale, ca lege penală mai favorabilă, fără a avea în vedere că în cazul prescripţiei răspunderii penale Curtea Constituţională a României a pronunţat două decizii contradictorii (nr. 297/2018 şi nr. 358/2022), iar principiul supremaţiei dreptului Uniunii Europene impune instanţei naţionale să asigure efectul deplin al cerinţelor acestui drept, lăsând neaplicată, dacă este necesar, din oficiu, orice reglementare sau practică naţională, chiar şi ulterioară, care este contrară unei dispoziţii de drept al Uniunii.
În consecinţă, pentru respectarea acestui principiu, având în vedere că infracţiunea ce face obiectul cauzei este una din infracţiunile ce aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, instanţa trebuia să facă aplicarea prevederilor privind prescripţia răspunderii penale, în interpretarea dată prin prisma deciziei nr. 297/2018 a CCR.
Faţă de aspectele dezvoltate pe larg în cererea scrisă aflată la dosar, a apreciat ca în cauză nu se impunea constatarea încetării procesului penal motivat de împlinirea termenului general de prescripţie, întrucât, dând prevalentă principiului supremaţiei dreptului Uniunii Europene, instanţa trebuia să facă aplicarea dispoziţiilor art. 155 alin. (1) C. pen. privind întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale prin acte de procedură care au fost comunicate inculpatului A. şi să constate că termenul de prescripţie specială nu s-a împlinit în prezenta cauză.
În temeiul dispoziţiilor art. 448 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. şi art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului în casaţie şi casarea deciziei penale nr. 790/21.06.2023, pronunţată în apel de Curtea de Apel Galaţi, cu privire la încetarea procesului penal faţă de inculpatul A., cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de participaţie improprie la folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., şi să se dispună rejudecarea cauzei de către instanţa de apel, cu privire la acesta, pentru săvârşirea infracţiunii menţionate.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 19 iulie 2023, când s-a stabilit termen la data de 11 octombrie 2023, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen.
Prin încheierea din data de 11 octombrie 2023, în temeiul art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi împotriva deciziei penale nr. 790/A din 21 iunie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2023, cauza fiind trimisă Completului de judecată nr. 1, în vederea judecării recursului în casaţie.
A fost fixat termen de judecată, în şedinţă publică, la data 22.11.2023, cu citarea intimatului contestator A..
S-a dispus încunoştinţarea apărătorului ales al intimatului contestator A. despre termenul acordat.
La termenul din data de 22.11.2024, cauza a rămas în pronunţare.
Analizând recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie- Serviciul Teritorial Galaţi în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, în temeiul art. 448 alin. (1) din C. proc. pen., Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalităţii şi cel al respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie se poate exercita exclusiv împotriva anumitor categorii de hotărâri definitive şi numai pentru motive de legalitate expres şi limitativ prevăzute de legea procesual penală. Dispoziţiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând, în acest sens, că recursul în casaţie urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile., scopul său fiind îndreptarea erorilor de drept comise de curţile de apel şi de ICCJ. Analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.
În cauza de faţă, Ministerul Public a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal".
Cazul de casare evocat este incident în ipoteza în care, în raport cu actele existente la dosar şi cu regulile de drept aplicabile la data soluţionării definitive a cauzei, se constată reţinerea eronată a unuia dintre impedimentele la exercitarea acţiunii penale prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) - j) din C. proc. pen., şi, în temeiul acestuia, pronunţarea unei soluţii nelegale de încetare a procesului penal.
În speţă, cazul concret de împiedicare a exercitării acţiunii penale valorificat de către instanţa de apel este cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., fiind constatată intervenirea prescripţiei răspunderii penale, ca urmare a împlinirii termenului general de prescripţie.
Pentru a pronunţa soluţia recurată, curtea de apel a constatat că, întrucât infracţiunea de participaţie improprie la folosirea sau prezentarea cu rea credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de acesta ori în numele ei, prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., este pedepsită de lege cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, termenul de prescripţie pentru infracţiunea reţinută în sarcina condamnatului-contestator este de 8 ani, potrivit art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., care stabileşte acest termen atunci când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de un 5 ani, dar care nu depăşeşte 10 ani.
În cazul infracţiunii mai sus arătate, a cărei dată de epuizare este 03.04.2013, termenul de 8 ani al prescripţiei generale s-a împlinit la data de 02.04.2021, adică înainte de rămânerea definitivă a sentinţei de condamnare, la 09.05.2022, prin pronunţarea deciziei contestate, având în vedere că acesta, ca urmare a aplicării principiului legii penale mai favorabile, nu a fost întrerupt.
Examinând criticile formulate în recurs în casaţie, Înalta Curte constată că, în contextul adoptării Deciziei nr. 67 din 25 octombrie 2022 a instanţei supreme - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1141 din 28 noiembrie 2022, acestea au caracter nefondat.
Prin hotărârea prealabilă adoptată în mecanismul de unificare a practicii judiciare prevăzut de art. 475 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit cu caracter obligatoriu că normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţia României, republicată şi art. 5 din C. pen.
În considerentele hotărârii prealabile s-a arătat, printre altele, că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma anterioară Deciziei nr. 297/2018, constituie o normă de drept penal material, iar nu o normă de procedură penală.
Prin urmare, date fiind argumentele expuse în Decizia nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale (publicată în Monitorul Oficial Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014), în cauzele pendinte nu pot fi combinate dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma anterioară Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018, prin considerarea că actul de procedură a produs un efect întreruptiv al cursului prescripţiei, cu dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. ulterioare publicării deciziei menţionate, care înlătură un asemenea efect, după cum s-a arătat în Decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022, întrucât o eventuală combinare a dispoziţiilor legale ar însemna ca organele judiciare să aplice două acte normative referitoare la aceeaşi instituţie juridică, exercitând un atribut care nu le revine şi intrând în sfera de competenţă constituţională a legiuitorului.
Înalta Curte a reţinut, de asemenea, că revine fiecărei instanţe de judecată învestite cu soluţionarea cauzelor pendinte să determine caracterul mai favorabil sau nu al dispoziţiilor legale incidente în raport cu particularităţile fiecărei situaţii în parte, respectând însă cerinţele ce decurg din interdicţia generării unei lex tertia.
Curtea de Apel Galaţi a valorificat incidenţa prescripţiei generale a răspunderii penale, ca efect al adoptării Deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022, precum si a deciziei ICCJ nr. 67/2022 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, aplicând normele de drept penal în concordanţă cu dezlegarea obligatorie a problemei de drept ce a făcut obiectul hotărârii prealabile anterior menţionate situaţiei factuale definitiv reţinute în cauză.
Hotărârea Curţii Europene de Justiţie, Marea Cameră, pronunţată la data de 24 iulie 2023 în cauza C-107/23, care a adus o inovaţie în materia calculului termenului de prescripţie, este ulterioară rămânerii definitive a deciziei atacate în prezenta cauză. Deşi, aparent, cazul de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. permite o reconsiderare a interpretării aplicării dispoziţiilor normative privind calculul termenului prescripţiei răspunderii penale în cauză, Înalta Curte consideră că acest caz de casare, ca şi celelalte, trebuie interpretat stricto sensu, având în vedere faptul că recursul este în prezent o cale extraordinară de atac şi nu ordinară, aşa cu era până în 2014. Cazul de casare se referă la situaţia când "în mod greşit s-a dispus o soluţie de încetare", ca atare când curtea de apel a pronunţat o soluţie greşită în raport cu legislaţia şi interpretările date acesteia la momentul respectiv, ceea ce nu este cazul în prezentul dosar.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie- Serviciul Teritorial Galaţi împotriva deciziei penale nr. 790/A din 21 iunie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.
În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie- Serviciul Teritorial Galaţi împotriva deciziei penale nr. 790/A din 21 iunie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.
Cheltuielile ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 noiembrie 2023.