Şedinţa publică din data de 22 noiembrie 2023
Deliberând asupra recursului în casaţie declarat, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 131, pronunţată la data de 26.05.2022 de Tribunalul Maramureş în dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., au fost condamnaţi, printre alţii, inculpaţii:
1. A., pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă, prev. de art. 292 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 la pedeapsa de 2 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., raportat la art. 67 alin. (1) C. pen. (interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, precum şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pe o durată de 1 an, cu titlu de pedeapsă complementară;
În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului A. cu titlu de pedeapsă accesorie interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
În temeiul art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare pe un termen de supraveghere de 2 ani şi 6 luni conform art. 92 C. pen.
Pe perioada termenului de supraveghere, conform art. 93 alin. (1) C. pen., inculpatul A. va respecta următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Maramureş, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă,e)să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
Conform art. 93 alin. (2) C. pen., s-a impus inculpatului A. ca pe durata termenului de supraveghere să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune Maramureş.
In temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., inculpatul A. va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei oraşului Borsa sau în cadrul Parohiei ortodoxe Borşa, pe o perioadă de 80 de zile.
În temeiul art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenţia inculpatului A. asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în caz de nerespectare a măsurilor de supraveghere sau de neîndeplinire a obligaţiilor impuse.
2. B., pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influentă, prev. de art. 292 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 la pedeapsa de 2 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., raportat la art. 67 alin. (1) C. pen. (interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, precum şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pe o durată de 1 an, cu titlu de pedeapsă complementară;
În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului B. cu titlu de pedeapsă accesorie interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
În temeiul art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare pe un termen de supraveghere de 2 ani şi 6 luni conform art. 92 C. pen.
Pe perioada termenului de supraveghere, conform art. 93 alin. (1) C. pen., inculpatul B. va respecta următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Maramureş, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e)să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
Conform art. 93 alin. (2) C. pen., s-a impus inculpatului B. ca pe durata termenului de supraveghere să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune Maramureş.
In temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., inculpatul B. va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei oraşului Borsa sau în cadrul Parohiei ortodoxe Borşa, pe o perioadă de 80 de zile.
În temeiul art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenţia inculpatului B. asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în caz de nerespectare a măsurilor de supraveghere sau de neîndeplinire a obligaţiilor impuse.
3. C., pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă, prev. de art. 292 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 la pedeapsa de 2 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., raportat la art. 67 alin. (1) C. pen. (interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, precum şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pe o durată de 1 an, cu titlu de pedeapsă complementară;
În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului C. cu titlu de pedeapsă accesorie interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
În temeiul art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare pe un termen de supraveghere de 2 ani şi 6 luni conform art. 92 C. pen.
Pe perioada termenului de supraveghere, conform art. 93 alin. (1) C. pen., inculpatul C. va respecta următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Maramureş, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
Conform art. 93 alin. (2) C. pen., s-a impus inculpatului C. ca pe durata termenului de supraveghere să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune Maramureş.
In temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., inculpatul C. va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei oraşului Borsa sau în cadrul Parohiei ortodoxe Borşa, pe o perioadă de 80 de zile.
În temeiul art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenţia inculpatului C. asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în caz de nerespectare a măsurilor de supraveghere sau de neîndeplinire a obligaţiilor impuse.
A fost menţinută poprirea asigurătorie instituită prin Ordonanţa cu numărul 44/P/2020 din data de 21.12.2012 a DNA-Serviciul Teritorial Cluj asupra:
- sumei de 300 euro consemnată de inculpatul A. la D. Borşa în contul x, conform recipisei de consemnare nr. x, emisă la data de 10.12.2020.
- Sumei de 300 euro consemnată de inculpatul B. la D. Borşa în contul x, conform recipisei de consemnare nr. x, emisă la data de IO. 12.2020, în vederea confiscării speciale.
În temeiul art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., coroborat cu art. 292 alin. (4) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a sumei de 300 euro şi de la inculpatul B. a sumei de 300 euro.
S-a dispus arhivarea mijloacelor materiale de probă (25 de suporturi optice) înregistrate la poziţia nr. 139/2020 în Registrul mijloacelor de probă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarea stare de fapt:
În perioada anilor 2016-2018, inculpaţii A., C., B., şi alţii, au remis diverse sume de bani martorului E., care a lăsat să se creadă faţă de aceştia că are influenţă asupra mai multor funcţionari din cadrul unor persoane juridice de drept privat sau asupra unor funcţionari publici - instructori auto din cadrul unor şcoli de şoferi, profesori de legislaţie rutieră, medici şi psihologi din instituţii medicale şi cabinete psihologice, examinatori (poliţişti) de la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Maramureş (pe care nu i-a nominalizat în mod expres)-, promiţându-le în schimbul sumelor de bani în cauză că-i va determina pe funcţionarii susmenţionaţi să-şi încalce atribuţiile de serviciu specifice/să efectueze acte contrare atribuţiilor de serviciu, având ca finalitate obţinerea în mod fraudulos a unor permise de conducere auto/a altor categorii de conducere auto decât cele deţinute de unii cumpărători de influenţă, fără ca aceştia să urmeze în fapt cursurile de pregătire teoretică şi practică în cadrul vreunei şcoli de şoferi, să efectueze examenele medicale şi psihologice necesare pentru obţinerea permisului de conducere auto şi fără să promoveze în mod legal proba teoretică şi cea practică a examenului necesar obţinerii permisului de conducere auto.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii A., C., B., şi alţii.
Prin decizia penală nr. 1189/A din 29.06.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii A., C., B., şi alţii, împotriva sentinţei penale nr. 131/26.05.2022 pronunţate de Tribunalul Maramureş în dosarul nr. x/2020.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel a reţinut, în esenţă, că probele administrate au dovedit în afara oricărui dubiu, faptul că inculpaţii apelanţi au acţionat în cunoştinţă de cauză, cu intenţia de a obţine în mod nelegal, cu eludarea procedurilor legale, permise de conducere, prin achitarea unor sume de bani către persoana traficantă a influenţei, respectiv martorul E., care s-a prevalat de o influenţă - chiar şi inexistentă - asupra unor funcţionari publici din poliţie sau de la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere.
Împotriva hotărârii instanţei de apel au formulat cerere de recurs în casaţie inculpaţii A., C. şi B., la data de 21.07.2023.
Prin cererea de recurs în casaţie formulată, inculpaţii nu au invocat niciun caz de recurs în casaţie prin indicarea acestuia în mod expres, precizând doar că au fost condamnaţi pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.
Au arătat că martorul E. nu a afirmat niciodată că se vor obţine permisele de conducere fără susţinerea examenelor teoretice şi practice. Susnumitul nu a indicat niciun nume de funcţionar public care ar facilita obţinerea permisului de conducere în mod fraudulos, lăsând impresia inculpaţilor că totul va decurge legal şi într-un timp mai scurt.
Au arătat că, în prima ipoteză în care s-ar susţine că inculpaţii ar fi acceptat să obţină permis de conducere fals, fapta acestora ar constitui, în situaţia obţinerii permisului fals, complicitate la fals şi nu cumpărare de influenţă. Această ipoteză este exclusă pentru că inculpaţii ştiau că un permis fals se descoperă la prima verificare în trafic şi, totodată, nu mai întocmeau dosare cu examinări medicale etc. şi nu mai aşteptau să fie programaţi pentru pregătiri teoretice şi practice.
In această situaţie, au arătat că nu există nicio infracţiune; nici complicitate la fals, pentru că nu s-a obţinut niciun permis de conducere auto fals, şi, evident nici infracţiunea de cumpărare de influenţă.
În ipoteza plauzibilă în care inculpaţii au dat diferite sume de bani pentru a se înscrie la şcoala de şoferi, prin E., pentru a efectua cursuri teoretice şi practice, însă în final susnumitul, nefiind instructor auto, neavând şcoală de şoferi, doar prin diferite mijloace dolosive a lăsat această impresie, obţinând diferite sume de bani, inculpaţii au devenit victimele unei înşelăciuni.
Au arătat că E. nu a indicat numele vreunui funcţionar public sau a vreunei instituţii competente pentru a putea facilita obţinerea unui permis de conducere, în condiţiile în care încă nu s-au efectuat orele teoretice şi practice pentru pregătirea unui cursant, candidat pentru examenul auto, astfel că în cauză lipsesc elementele constitutive ale infracţiunii de cumpărare de influenţă.
Dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fiind stabilit termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie la data de 11.10.2023.
Prin încheierea din data de 11.10.2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2020, a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de recurenţii inculpaţi A., B. şi C. împotriva deciziei penale nr. 1189/A din data de 29 iunie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori în dosarul nr. x/2020.
A fost fixat termen de judecată, în şedinţă publică, la data de 22.11.2023, cu citarea părţilor.
La termenul din data de 22.11.2023, au avut loc dezbaterile asupra recursului în casaţie declarat de inculpaţi, cauza rămânând în pronunţare.
Examinând recursul în casaţie declarat de inculpaţii A., B. şi C., Înalta Curte, după deliberare, a constatat că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Conform dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligată să verifice, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei prin prisma cazurilor de recurs în casaţie expres şi limitativ prevăzute de lege.
Aşadar, se constată că, potrivit noului C. proc. pen., recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au autoritate de lucru judecat, însă, numai în cazuri expres şi limitativ prevăzute de lege şi doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond şi de apel (situaţia de fapt rezultată din coroborarea probelor), intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie.
Prin limitarea cazurilor în care poate fi exercitată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, stabilitatea situaţiilor juridice rezultate din hotărârile judecătoreşti definitive, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute, aşa cum s-a arătat anterior, fără ca pe calea recursului în casaţie să poată fi invocate şi, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca având consecinţe grave, excluzând reexaminarea faptelor şi probelor, dar şi încadrarea juridică dată acestora şi, implicit, evaluarea legii penale mai favorabile, deoarece, în acest mod, s-ar ajunge la transformarea recursului în casaţie într-un "apel deghizat".
Aceste consideraţii sunt valabile şi cu privire la cazul de recurs în casaţie invocat de inculpaţii A., B. şi C., prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării "dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală" şi care se circumscrie situaţiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare ori când instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune. Dată fiind natura juridică a recursului în casaţie, de cale de atac exclusiv de drept, acest caz de casare nu poate fi invocat pentru a se obţine, de exemplu, schimbarea încadrării juridice a faptei sau a calificării juridice în aplicarea legii penale mai favorabile, acesta fiind atributul exclusiv al instanţelor de fond şi de apel.
Pe de altă parte, raportat la modul de legiferare a celor două teze ale art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. (neprevederea în legea penală şi lipsa vinovăţiei prevăzute de lege) şi la dispoziţiile art. 15 alin. (1) C. pen., în conformitate cu care infracţiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârşită cu vinovăţie, nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o, se constată că doar neprevederea în legea penală, ce subsumează situaţiile în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii din punct de vedere obiectiv, a fost avută în vedere de legiuitor atunci când a reglementat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. Ca atare, dispoziţiile ce reglementează acest caz de recurs în casaţie corespund prevederilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., conferind Înaltei Curţi posibilitatea de a examina în cadrul recursului în casaţie criticile prin care se invocă împrejurarea că fapta nu este prevăzută de legea penală şi cele referitoare la lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii, cu excepţia celor ce vizează vinovăţia, deci doar din perspectiva tipicităţii obiective a infracţiunii.
Astfel, în speţă, în raport cu situaţia de fapt, astfel cum a fost stabilită în mod definitiv de către instanţa de apel, Înalta Curte constată că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de cumpărare de influenţă, constând în aceea că, în perioada anilor 2016-2018, inculpaţii A., C. şi B. au remis diverse sume de bani martorului E., care a lăsat să se creadă faţă de aceştia că are influenţă asupra mai multor funcţionari din cadrul unor persoane juridice de drept privat sau asupra unor funcţionari publici - instructori auto din cadrul unor şcoli de şoferi, profesori de legislaţie rutieră, medici şi psihologi din instituţii medicale şi cabinete psihologice, examinatori (poliţişti) de la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Maramureş (pe care nu i-a nominalizat în mod expres)-, promiţându-le în schimbul sumelor de bani în cauză că-i va determina pe funcţionarii susmenţionaţi să-şi încalce atribuţiile de serviciu specifice/să efectueze acte contrare atribuţiilor de serviciu, având ca finalitate obţinerea în mod fraudulos a unor permise de conducere auto/a altor categorii de conducere auto decât cele deţinute de unii cumpărători de influenţă, fără ca aceştia să urmeze în fapt cursurile de pregătire teoretică şi practică în cadrul vreunei şcoli de şoferi, să efectueze examenele medicale şi psihologice necesare pentru obţinerea permisului de conducere auto şi fără să promoveze în mod legal proba teoretică şi cea practică a examenului necesar obţinerii permisului de conducere auto.
Or, criticile formulate de inculpaţi, deşi au fost circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., caz de casare ce vizează lipsa elementelor de tipicitate ale infracţiunii pentru care s-a dispus o soluţie de condamnare, sunt întemeiate pe argumente prin care, în realitate, se tinde la o reevaluare a materialului probator şi la reţinerea unei alte situaţii de fapt decât cea reţinută cu titlu definitiv de către instanţa de apel (având în vedere cele susţinute de recurenţii inculpaţi, că aceştia credeau că vor obţine permisele de conducere în mod legal, în timp ce instanţa de apel a reţinut că probele administrate au dovedit, în afara oricărui dubiu, faptul că inculpaţii au acţionat în cunoştinţă de cauză, cu intenţia de a obţine în mod nelegal, cu eludarea procedurilor legale, permise de conducere, prin achitarea unor sume de bani către persoana traficantă a influenţei, respectiv martorul E.), ceea ce nu este permis a se realiza pe calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, care se limitează la verificarea unei hotărâri intrată în puterea lucrului judecat doar la anumite chestiuni de drept, expres şi limitativ prevăzute de lege, situaţia de fapt rezultată din coroborarea probelor intrând, însă, în puterea lucrului judecat şi excedând cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte constată că, prin criticile aduse hotărârii definitive, recurenţii - inculpaţi A., C. şi B. nu au evidenţiat elemente de nelegalitate care să conducă la concluzia că faptele pentru care au fost condamnaţi nu sunt prevăzute de legea penală.
Pentru considerentele dezvoltate anterior, având în vedere că, în cauză, nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpaţii A., C. şi B. împotriva deciziei penale nr. 1189/A din 29 iunie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2020.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi A., C., B., în cuantum de câte 680 RON, vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpaţii A., C. şi B. împotriva deciziei penale nr. 1189/A din 29 iunie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2020.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi A., C., B., în cuantum de câte 680 RON, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 noiembrie 2023.