Şedinţa publică din data de 29 noiembrie 2023
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 380 din 28.12.2022 pronunţată de Judecătoria Zărneşti, în dosarul penal nr. x/2018, printre alţii, în baza 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt de arbori doborâţi sau rupţi de fenomene naturale ori de arbori puieţi sau lăstari care au fost tăiaţi sau scoşi din rădăcini.
În baza art. 47 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi art. 35 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu (3 acte materiale).
În baza art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) şi art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 65 C. pen. au fost aplicate inculpatului pedeapsa complementară şi accesorie.
În baza art. 38, art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite, fiind aplicată pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, căreia i-au fost adăugate opt luni, reprezentând o treime din cealaltă pedeapsă, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani şi 8 (opt) luni închisoare.
În baza 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008, a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt de arbori doborâţi sau rupţi de fenomene naturale ori de arbori puieţi sau lăstari care au fost tăiaţi sau scoşi din rădăcini.
În baza art. 66 alin. (1) lit. g) şi art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea dreptului de a desfăşura activitatea de administrator de societate comercială, ce are ca obiect activitatea de prelucrarea lemnului, pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., a fost interzisă inculpatului ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
S-a luat act că persoanele vătămate RPLOS Bucegi Piatra Craiului RA, C., D., E., F., G., H., I., J., K. şi L. nu s-au constituit părţi civile în cauză.
În baza art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., a fost respinsă cererea procurorului, de confiscare specială a sumei de 16.008 RON, de la inculpaţii A. şi B..
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, printre alţii, Parchetul de pe lângă Judecătoria Zărneşti, precum şi inculpaţii A. şi B..
Prin decizia penală nr. 471/AP din 31 mai 2023 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, au fost admise, printre altele, apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Zărneşti şi inculpaţii A., B. împotriva sentinţei penale nr. 380 din 28.12.2022 pronunţate de Judecătoria Zărneşti, pe care a desfiinţat-o în ceea ce priveşte greşita condamnare a inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la abuz în serviciu, prevăzută de art. 47 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 132 din Legea nr. 78/2000, în ceea ce priveşte individualizarea executării pedepsei pentru inculpaţii A. şi B., precum şi în ceea ce priveşte omisiunea confiscării sumei de 16.008 RON de la inculpaţii A. şi B..
Rejudecând cauza în aceste limite:
În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a I C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul A. de sub acuzaţia de instigare la abuz în serviciu, prevăzută de art. 47 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 132 din Legea nr. 78/2000, fapta nefiind prevăzută de legea penală.
A fost menţinută pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa apelată pentru săvârşirea infracţiunii de furt de arbori doborâţi sau rupţi de fenomene ale naturii ori de arbori puieţi sau lăstari care au fost tăiaţi sau scoşi din rădăcini prevăzută de art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008.
În baza art. 91 şi 92 din C. pen., a fost suspendată executarea pedepsei de 2 ani închisoare pe un termen de supraveghere de 3 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Braşov, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., a fost impusă inculpatului obligaţia de a frecventa un program de reintegrare derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Comunei Bran, sau Primăriei Oraşului Zărneşti, pe o perioadă de 120 de zile lucrătoare.
În baza art. 583 C. proc. pen.. şi art. 96 din C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra revocării suspendării executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare, în cazul nerespectării cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere şi a obligaţiilor impuse sau stabilite de lege.
A fost menţinută pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului B. prin sentinţa apelată pentru săvârşirea infracţiunii de furt de arbori doborâţi sau rupţi de fenomene ale naturii ori de arbori puieţi sau lăstari care au fost tăiaţi sau scoşi din rădăcini prevăzută de art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008.
Au fost menţinute pedepsele complementare şi accesorii aplicate prin sentinţa apelată.
În baza art. 91 şi 92 din C. pen., a fost suspendată executarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicate inculpatului B. pe un termen de supraveghere de 3 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În baza art. 93 alin. (1) din C. pen. a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Braşov, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., i-a fost impusă inculpatului obligaţia de a frecventa un program de reintegrare derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Comunei Bran, sau Primăriei Oraşului Zărneşti, pe o perioadă de 120 de zile lucrătoare.
În baza art. 583 C. proc. pen.. şi art. 96 din C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra revocării suspendării executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare, în cazul nerespectării cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere şi a obligaţiilor impuse sau stabilite de lege.
A fost suspendată executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului B. pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la fiecare dintre inculpaţii A. şi B. a sumei de câte 8003 RON.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare avansate de stat la judecata apelului au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei decizii au formulat cerere de recurs în casaţie inculpaţii A. şi B., întemeiată pe cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. (inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală).
Recurenţii A. şi B. au solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea hotărârii atacate şi pronunţarea unei soluţii de achitare, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.
În ceea ce priveşte motivele recursului în casaţie, subsumate cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., recurenţii au susţinut că au fost condamnaţi la pedepse cu închisoarea, în condiţiile în care, nu sunt îndeplinite elementele de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 109 alin. (1) din Legea nr. 46/2008.
Astfel, au arătat că în sarcina acestora s-a reţinut faptul că:
"la datele de 06 aprilie, 11 aprilie şi 17 mai 2017 ar fi sustras cantitatea de 50 metri cubi masă lemnoasă (în valoare de 16.008 RON) rezultată în urma punerii în aplicare a autorizaţiei de exploatare nr. x din data de 23 februarie 2017 a RPLOS Bucegi Piatra Craiului RA (zona de exploatare fiind situată în Piatra Craiului)".
Au susţinut că, pentru existenţa infracţiunii prevăzute de art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 sunt necesare a fi îndeplinite cumulativ două condiţii, respectiv:
1. să existe activitatea de sustragere atât sub aspectul laturii subiective cât şi obiective şi
2. să se poată săvârşi asupra arborilor doborâţi sau rupţi de fenomene naturale ori de arbori, puieţi sau lăstari să fi fost tăiaţi ori scoşi din rădăcini din păduri, perdele forestiere de producţie, din terenuri degradate care au fost ameliorate prin lucrări de împădurire şi din vegetaţia forestieră din afara fondului forestier naţional.
Activitatea de sustragere se poate săvârşi asupra arborilor doborâţi sau rupţi de fenomene naturale ori arbori, puieţi sau lăstari să fi fost tăiaţi ori scoşi din rădăcini, iar sustragerea trebuie să se producă din: păduri, perdele forestiere de producţie, din terenuri degradate care au fost ameliorate prin lucrări de împădurire şi din vegetaţia forestieră din afara fondului forestier naţional.
Au menţionat că, potrivit art. 2 alin. (1) din Codul Silvic. "Sunt considerate păduri, în sensul prezentului cod şi sunt incluse în fondul forestier naţional terenurile cu o suprafaţă de cel puţin 0,25 ha, acoperite cu arbori; arborii trebuie să atingă o înălţime minimă de 5 m la maturitate în condiţii normale de vegetaţie".
Conform alin. (2) al aceluiaşi articol, termenul pădure include:
a) terenurile cu folosinţă pădure cuprinse în amenajamentele silvice la data de 1 ianuarie 1990, inclusiv cu modificările de suprafaţă, conform operaţiunilor de intrări-ieşiri efectuate în condiţiile legii;
b) perdelele forestiere de protecţie;
c) terenurile pe care sunt instalate jnepenişurile;
d) terenurile acoperite cu păşuni împădurite cu consistenţa mai mare sau egală cu 0,4, calculată numai pentru suprafaţa ocupată efectiv de vegetaţia forestieră;
e) plantaţiile cu specii forestiere din zonele de protecţie a lucrărilor hidrotehnice şi de îmbunătăţiri funciare realizate pe terenurile proprietate publică a statului, precum şi plantaţiile cu specii forestiere de pe terenurile administrate de Agenţia Domeniilor Statului, care îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. (1); intervenţiile administratorilor lucrărilor hidrotehnice şi de îmbunătăţiri funciare pe terenurile cărora sunt amplasate aceste plantaţii se fac numai în baza aprobării administratorului fondului forestier proprietate publică a statului, fără alte avize/aprobări/autorizaţii; prevederile art. 33 şi 35-42 nu sunt aplicabile în cazul acestor intervenţii; trecerea acestor terenuri în administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva se face prin hotărâre a Guvernului.
Or, recurenţii au susţinut că, în cauza de faţă, niciuna din aceste condiţii nu este îndeplinită, conform art. 2 din Legea nr. 46/2008.
În acest sens, cu privire la locul situării platformei primare (rampă) din cadrul căreia se reţine că s-ar fi realizat activitatea de sustragere a materialului lemnos, conform răspunsului emis de Ocolul Silvic Bucegi Piatra Craiului Ciucaş RA, platforma primară a fost amplasată pe suprafaţa drumului forestier FEE006 Prăpăstii.
S-a mai notat că, potrivit dispoziţiilor art. 83 alin. (2) din Legea nr. 46/2008 "drumurile forestiere sunt căi de transport tehnologic de utilitate privată utilizate pentru: gospodărirea pădurilor, desfăşurarea activităţilor de vânătoare şi pescuit sportiv, intervenţii în caz de avarii, calamităţi sau dezastre, fiind închise circulaţiei publice, cu excepţia activităţilor sportive, de recreere şi turism, care se pot practica numai cu acordul proprietarului, iar în cazul pădurilor proprietatea publică a statului, cu acordul administratorului acestora".
Aşadar, potrivit art. 2 din Legea nr. 46/2008, drumul forestier nu este inclus în noţiunile de pădure, perdele forestiere de protecţie, terenuri degradate care au fost ameliorate prin lucrări de împădurire sau vegetaţie forestieră din afara fondului forestier naţional.
Au mai învederat recurenţii că, potrivit adresei nr. x/19.01.2022 emisă de ocolul Silvic Piatra Craiului Ciucaş RA, platforma primară din cadrul partizii nr. x, UP I Moieciu, Ua 54B, 55B, a fost amplasată pe suprafaţa drumului forestier FEE 006 Prăpăstii.
În aceeaşi adresă s-a menţionat că "materialul lemnos rezultat în urma exploatării masei lemnoase pe picior, aferentă partizii x amplasată în UP 1 Moieciu, Ua 54B, 55B, reprezintă lemn fasonat - ca urmare a operaţiunii de fasonare efectuate ulterior tăierii lemnului pe picior şi depozitat în cadrul platformei primare, amplasată pe suprafaţa drumului forestier Fee 006 "Prăpăstii".
Au concluzionat recurenţii că, materialul lemnos transformat prin operaţiunile de fasonare este diferit de arborii tăiaţi din păduri, perdele forestiere de protecţie, din terenuri degradate care au fost ameliorate prin lucrări de împădurire şi din vegetaţia forestieră din afara fondului forestier naţional (aşa cum prevăd dispoziţiile art. 109 alin. (1) din Legea nr. 46/2008).
Recurenţii au criticat faptul că, instanţa de apel nu a considerat necesar să analizeze aceste elemente de tipicitate ale infracţiunii pentru care a dispus condamnarea.
În altă ordine de idei, recurenţii au arătat că infracţiunea de furt de puieţi sau lăstari care au fost tăiaţi ori scoşi din rădăcini, din păduri, perdele forestiere de protecţie, din terenuri degradate care au fost ameliorate prin lucrări de împădurire, incriminată de art. 109 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 privind Codul Silvic, are caracter special faţă de norma generală, respectiv furtul incriminat de C. pen. şi derogă de la legea generală, iar în lipsa oricărei definiţii distincte a noţiunii de furt în legea specială, se aplică elementele de tipicitate ale acestei din urmă infracţiuni, sub aspectul obiectului juridic, al laturii obiective, al obiectului material, precum şi laturii subiective din legea generală.
S-a menţionat că, în Codul Silvic nu există vreo definiţie specială a infracţiunii de furt, astfel că, în lipsa unei reglementări speciale, se aplică reglementarea generală.
Astfel, potrivit prevederilor art. 228 alin. (1) C. pen., care stabileşte cadrul general pentru existenţa infracţiunii, reprezintă furt "Luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia, fără consimţământul acestuia, în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept (...)"
Ca atare, acţiunea principală constă, ca şi la furt, în luarea bunului mobil din posesia victimei, fără consimţământul acesteia, în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept.
Cu privire la obiectul material al acestei infracţiuni, s-a susţinut că acesta îl constituie un bun mobil, bun ce trebuie să se afle în posesia sau detenţia altcuiva decât a făptuitorului în momentul săvârşirii faptei.
S-a arătat că, latura obiectivă se realizează prin acţiunea de luare a unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia fără consimţământul acestuia, fiind aşadar, o infracţiune comisivă.
Prin "luare" se înţelege scoaterea unui bun din posesia sau detenţia unei persoane şi trecerea acestuia în posesia sau detenţia făptuitorului, luare ce nu se poate realiza decât prin contact direct cu bunul mobil, astfel încât acesta să poată dispune de el (prin consumare, folosire sau înstrăinare).
Chiar dacă se realizează pentru sine ori în interesul altei persoane, orice acţiune de luare trebuie precedată de însuşirea bunului de către autorul infracţiunii de furt, respectiv de scoatere a bunului din posesia sau detenţia persoanei vătămate şi trecerea lui în stăpânirea făptuitorului.
Raportat la aceste consideraţii de ordin teoretic, în cuprinsul cererii de recurs în casaţie s-a arătat că, acţiunea de dobândire, de către făptuitor, a posibilităţii exclusive de dispoziţie asupra bunului nu a existat niciun moment în cazul recurentului A., materialul lemnos fiind preluat de către recurentul B. şi numitul M. şi introdus în evidenţele şi curtea gaterului administrat de către B.. În acest sens, s-a menţionat că, însăşi instanţa de apel a reţinut că activitatea inculpatului A. s-a rezumat la simpla prezenţă a sa în pădure, în data de 06.04.2017 şi la aprecieri privind calitatea materialului lemnos, ceea ce nu poate echivala cu o însuşire.
Recurentul A., a concluzionat, sub acest aspect, că nu a săvârşit niciun act/faptă de sustragere a masei lemnoase.
A mai fost criticat argumentul instanţei de apel relativ la scopul însuşirii pe nedrept:
"din analiza mijloacelor de probă rezultând că ambii inculpaţi au acţionat în realizarea în realizarea acestui scop, de a-şi însuşi materialul lemnos, la care se refereau cu menţiunea al nostru, fiind foarte preocupaţi de calitatea lemnului, evident pentru atingerea propriului interes".
În primul rând, au considerat că utilizarea sintagmei "evident" se întemeiază pe o prezumţie, interzisă de C. proc. pen.. În al doilea rând, au susţinut că menţionarea ca fiind "al nostru", nu poate servi drept temei pentru reţinerea însuşirii pe nedrept, ca element de tipicitate al infracţiunii de furt, atâta timp cât materialul lemnos se afla în posesia Ocolului Silvic la momentul interceptării, acţiunea de luare nefiind realizată la acel moment.
Astfel, în opinia instanţei de apel, prezenţa inculpatului A. pe platformă, la data de 06.04.2017 şi împrejurarea că, în această singură zi, s-a uitat la materialul lemnos, echivalează cu realizarea elementului material al laturii obiective a infracţiunii de furt, în toate cele trei zile în care s-a realizat transportarea materialului lemnos.
Sub aspectul existenţei laturii obiective a infracţiunii contra patrimoniului, recurentul A. a invocat jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv decizia nr. 437/04.10.2022 prin care a fost admis un recurs în casaţie, în care s-a menţionat că:
"chiar şi în varianta însuşirii/luării pentru altul, este necesar ca fapta autorului infracţiunii să constituie o scoatere de către acesta a bunului din patrimoniul persoanei vătămate, acţiunea de "însuşire" presupune o imposedare a autorului cu bunul, în sensul în care, odată cu acţiunea de însuşire, acesta se va comporta faţă de bun ca şi cum ar fi proprietarul lor". Instanţa supremă a decis în jurisprudenţa sa constantă, din perspectiva acţiunii de însuşire/luare că, nu vor fi întrunite elementele de tipicitate obiectivă în cazul în care obiectul material al infracţiunii de furt a ajuns direct în patrimoniul unui terţ, chiar dacă acest lucru s-a produs ca urmare a exercitării atribuţiilor de serviciu de către făptuitor, câtă vreme acesta din urmă nu a luat în stăpânire vreun moment obiectul material.
Însuşirea/luarea ca modalitate a sustragerii unui bun constă în scoaterea acelui bun din posesia sau detenţia unei persoane şi trecerea acestuia în stăpânirea făptuitorului care poate dispune de el, adică poate să îl consume, să îl utilizeze sau să îl înstrăineze.
Or, raportat la situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel, nu se poate constata că s-ar fi realizat scoaterea lemnului din posesia unei persoane şi intrarea în posesia inculpatului A.. Acest recurent a mai arătat că, fapta reţinută în sarcina sa nu se circumscrie autoratului la infracţiunea de furt, din moment ce nu a efectuat, în mod direct, nicio manoperă de luare a bunurilor mobile, respectiv de deposedare şi de împosedare, specifică laturii obiective a infracţiunii de furt. A reiterat că, nici nu a intrat în contact fizic cu materialul lemnos şi, cu atât mai puţin, nu a existat o deposedare şi o apropriere pe nedrept a acestui bun mobil.
Ca atare, a susţinut că prezenţa sa la rampă şi faptul că s-a uitat la lemne, chiar dacă au existat în materialitatea lor, nefiind contestate, nu sunt fapte prevăzute de legea penală.
O altă critică susţinută de recurentul A. vizează constatările contradictorii, în opinia sa, ale Curţii de Apel Braşov în ceea ce priveşte luarea bunului fără consimţământul deţinătorului, posesorului, în speţă Ocolul Silvic. Astfel, a arătat că instanţa de apel a reţinut că, eliberarea materialului lemnos de către subiectul pasiv al infracţiunii, reprezentat în platforma primară de către inculpatul N., s-a realizat fraudulos, în lipsa unui consimţământ acordat pentru ridicarea lemnului în condiţiile în care fost ridicat. Subsecvent, instanţa de apel a reţinut că, modalitatea concretă, atipică, în care s-a realizat săvârşirea acestei infracţiuni, prin folosirea unei hotărâri a consiliului local şi printr-o înţelegere cu pădurarul N. (s.r. reprezentantul Ocolului Silvic), a determinat o modalitate atipică de realizare a elementului material al infracţiunii din partea inculpatului A., ce a presupus efectuarea acţiunilor arătate şi de instanţa de fond, pentru a se putea realiza însuşirea fără drept a masei lemnoase.
Recurentul a învederat că, preluarea materialului lemnos s-a realizat cu acordul pădurarului N., reprezentantul Ocolului Silvic, care a încheiat în acest sens Avize de însoţire primară pentru întreaga cantitate lemnoasă.
Cât priveşte, acţiunile din 06.04.2014 de "a se uita la lemne" sau "oferirea de indicaţii" recurentul A. a susţinut că au fost realizate în calitatea sa de primar, desemnat să execute Hotărârea CL Moeciu nr. 25/28.11.2016 prin care s-a aprobat acordarea unui ajutor material, constând în 50 mc de lemn răşinos de construcţie, din pădurea comunală, numitului O., pentru reconstrucţia imobilului acestuia din urmă, ca urmare a distrugerii provocate de incendiu. Aceste acţiuni, în opinia recurentului, ar putea constitui, acte premergătoare, nesancţionate de legea penală.
În ceea ce-l priveşte pe recurentul B., acesta a solicitat achitarea sa, susţinând că, fapta reţinută în sarcina sa în formă continuată nu este prevăzută de legea penală, întrucât a acţionat în deplină legalitate, în baza HCL Moeciu, a avizului şi tuturor aprobărilor date, inclusiv de către Ocolul Silvic, fiind un simplu executant al Hotărârii Consiliului Local Moeciu.
Deopotrivă, a criticat constatările instanţei de apel privind lipsa consimţământului persoanei vătămate, atâta timp cât pădurarul N., reprezentant al Ocolului Silvic, a fost de faţă, nu a avut nici un fel de obiecţii, acţionând în baza avizelor şi actelor justificative. Acesta din urmă a încheiat avize de însoţire primară pentru toate cantităţile de marfă, încasând sumele de bani reprezentând contravaloarea materialului lemnos şi eliberând chitanţe pentru fiecare transport în parte, iar ulterior, toate cele trei avize au fost înregistrate în programul naţional SUMAL (programul care înregistrează toate operaţiunile cu masă lemnoasă aprobate şi efectuate).
Fără a nega acţiunile de preluare din posesia Ocolului Silvic a cantităţilor de lemn, recurentul B. a susţinut că nu poate fi acceptată echivalarea acestor acţiuni, perfect legale, ca fiind fapte prevăzute de legea penală.
Astfel, recurentul a afirmat că a efectuat cele trei transporturi de masă lemnoasă în datele de 6 aprilie 2017, 11 aprilie 2017 şi 17 mai 2017, către gaterul S.C. P. S.R.L. (care îi aparţine), în vederea transformării lemnului de pădure în lemn de construcţie, prin debitare. Deopotrivă, a menţionat că, în registrul de intrare-ieşire al societăţii apare la rubrica "intrări" ca beneficiar martorul O., fiind trecute inclusiv numerele şi datele avizelor de însoţire-primară.
În aceste condiţii, recurentul a solicitat să se constate că a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.
Prin încheierea din 18 octombrie 2023 pronunţată de Înalta Curte, a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpaţii A. şi B. împotriva deciziei penale nr. 471/AP din 31 mai 2023 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia Penală şi s-a dispus trimiterea cauzei, în vederea judecării recursului în casaţie, la completul C3, în compunere de 3 judecători.
Înalta Curte a apreciat că recursul în casaţie formulat de recurenţii inculpaţi A. şi B. este admisibil pentru cazul prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen.., în raport de soluţia de condamnare pentru infracţiunea de furt de arbori doborâţi sau rupţi de fenomene naturale ori de arbori puieţi sau lăstari care au fost tăiaţi sau scoşi din rădăcini, prev. de art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2002, sub aspectul chestiunilor de drept invocate în legătură cu neîntrunirea elementelor de tipicitate obiectivă, referitoare la elementul material şi condiţiile ataşate elementului material al infracţiunii din legea specială.
Faţă de motivele dezvoltate în cererea de recurs în casaţie, s-a mai precizat în cuprinsul încheierii din 18 octombrie 2023 că nu se includ în sfera cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. şi a niciunui alt caz de casare dintre cele limitativ şi expres prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.., motivele care presupun o analiză a conţinutului mijloacelor de probă sau reaprecierea probelor, întrucât situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel are caracter definitiv, pe calea recursului în casaţie verificarea hotărârii atacate realizându-se exclusiv în drept.
În aceeaşi ordine de idei, evaluând în integralitate susţinerile recurenţilor inculpaţi, s-a mai subliniat că motivele de casare se raportează la situaţia factuală şi la elementele care au circumstanţiat activitatea infracţională, astfel cum au fost stabilite în mod definitiv, în baza mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie se analizează doar aspecte de drept, instanţa supremă neputând proceda la reevaluarea materialului probator sau la reaprecierea situaţiei de fapt.
În aceste limite, examinând recursul în casaţie formulat de recurenţii A. şi B., în conformitate cu dispoziţiile art. 447 C. proc. pen.., Înalta Curte, cu majoritate, constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Conform art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., hotărârile definitive sunt supuse casării dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.
Potrivit jurisprudenţei anterioare şi constante (Deciziile nr. 442/RC din data de 15 noiembrie 2017; 867/2023 din data de 19 decembrie 2023; 442/RC din data de 15 noiembrie 2017; 867/2023 din data de 19 decembrie 2023), lipsa prevederii în legea penală se subsumează următoarelor situaţii:
-fapta excedează ilicitului penal, însă se poate se circumscrie celui contravenţional, administrativ, deontologic ori este un simplu raport civil. Ca urmare, în acest caz, casarea se dispune atunci când din descrierea faptei de către instanţa de apel rezultă că aceasta nu este prevăzută în legea penală ca infracţiune. În această ipoteză, fapta nu constituie infracţiune prin lipsa uneia dintre trăsăturile esenţiale ale infracţiunii, aceea de a fi prevăzută de legea penală.
-faptei îi lipseşte unul dintre elementele constitutive. Prin conţinutul constitutiv al infracţiunii se înţelege totalitatea condiţiilor prevăzute în norma de incriminare referitoare la actul de conduită, pe care trebuie să le îndeplinească făptuitorul sau care devin relevante prin săvârşirea de către acesta a acţiunii ori inacţiunii. În acest sens, hotărârile sunt supuse casării, pentru motivul că inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, în situaţiile în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă. Se vor analiza, în cadrul elementelor tipicităţii obiective, elementul material, urmarea imediată şi legătura de cauzalitate.
- fapta a fost dezincriminată (fără preluarea conţinutului într-o altă normă în vigoare) indiferent dacă dezincriminarea vizează reglementarea în ansamblul său sau numai modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală.
Cazul de casare reprezintă, în esenţă, o critică la adresa soluţiei definitive ce a exclus de la valorificare cauza de împiedicare a exercitării acţiunii penale, prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.
În cauză, fapta inculpaţilor nu excedează ilicitului penal şi nici nu a fost dezincriminată, ci constituie infracţiune. Problematica evaluării caracterizării în drept este doar antamată pentru extragerea concluziei existenţei conduitei ilicit penale, fără a se putea reforma în calea extraordinară de atac.
Dată fiind natura juridică a recursului în casaţie, de cale de atac exclusiv de drept, acest caz de casare nu poate fi invocat pentru a se obţine schimbarea încadrării juridice, acesta fiind atributul exclusiv al instanţelor de fond şi de apel (decizia nr. 207/RC din 30 mai 2019, dosar nr. x/2017, decizia nr. 202/RC din 07 mai 2021, dosar nr. x/2020, decizia nr. 3/RC din 12 ianuarie 2022, dosar nr. x/2018).
În cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., Înalta Curte analizează doar dacă fapta pentru care s-a dispus condamnarea este prevăzută de legea penală, indiferent de calificarea ei corectă în drept, cazul de recurs menţionat putând fi folosit doar pentru a analiza dacă fapta iese din sfera ilicitului penal.
Şi în privinţa imposibilităţii reevaluării probelor în cadrul acestui caz, respectiv în cadrul recursului în casaţie, există o jurisprudenţă pertinentă şi constantă: Examinând criticile doar din perspectiva chestiunilor de drept, astfel cum s-a stabilit prin încheierea de admitere în principiu, instanţa de recurs în casaţie neputând examina fundamentul probator al stării de fapt stabilită cu titlu definitiv de către Curtea de Apel (Decizia nr. 442/RC din data de 15 noiembrie 2017, dosar nr. x/2015, Decizia nr. 21/RC din data de 21 ianuarie 2021, dosar nr. x/2020).
În jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut că, dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.. exclud în totalitate din sfera de cenzură a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie modificarea situaţiei de fapt, concordanţa acesteia cu probele administrate, în acest stadiu putându-se analiza doar dacă faptele, astfel cum au fost reţinute de către instanţa de apel, sunt prevăzute ca infracţiuni, dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului (decizia nr. 293/RC din 24 iunie 2021 pronunţată în dosarul x/2019).
Recurenţii A. şi B. au fost condamnaţi la câte o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt de arbori doborâţi sau rupţi de fenomene ale naturii ori de arbori puieţi sau lăstari care au fost tăiaţi sau scoşi din rădăcini prevăzută de art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008.
Sub aspectul situaţiei de fapt, ce va fi prelută astfel cum a fost decelată de instanţa de apel, în esenţă, s-a reţinut că inculpatul A. la datele de 06 aprilie, 11 aprilie şi 17 mai 2017, împreună cu inculpatul B., care a efectuat cele trei transporturi de lemn la gaterul său, şi-au însuşit cantitatea totală de 50 metri cubi masă lemnoasă (valoare 16 008 RON) rezultată în urma punerii în aplicare a autorizaţiei de exploatare nr. x din data de 23 februarie 2017 a Rplos Bucegi Piatra Craiului RA.
În cuprinsul deciziei recurate s-a reţinut, cu titlu definitiv, următoarele:
"după ce martorului O. i-a ars şura, a depus la data de 09.11.2016 la Primăria comunei Moieciu o cerere prin care a solicitat acordarea a 50 de mc de lemn răşinos, necesar reconstrucţiei şurii şi grajdului de animale.
La data de 23 noiembrie 2016 s-a întocmit un referat privind aprobarea unei cantităţi de material lemnos ca şi ajutor, temeiurile invocat fiind art. 36 din Legea nr. 215/2001 şi art. 28 Legea nr. 416/2001.
La data de 28 noiembrie 2016 a fost adoptată de către Consiliul Local Moieciu hotărârea nr. 25/28.11.2016, prin care s-a aprobat în beneficiul martorului O. ajutorul, constând în 50 metri cubi lemn răşinos de construcţie, din pădurea comunală, pentru reconstrucţia imobilului său, ce ar fi fost deteriorat de incendiu.
(...)În continuare, la datele de 06 aprilie 2017, 11 aprilie 2017 şi 17 mai 2017, inculpatul B., ginerele inculpatului A., transportă spre gaterul S.C. P. S.R.L., întreaga cantitate de masă lemnoasă ce ar fi trebuit să ajungă în posesia martorului O., potrivit avizelor de însoţire primară seria x nr. x; seria x nr. x; seria x nr. x emise de inculpatul N., pădurar angajat al RPLOS BUCEGI - PIATRA CRAIULUI RA, la datele menţionate, cantităţile de 20,327 mc, 18,620 mc şi 11,08 mc au fost predate martorului transportator M..
Destinatarul scriptic, ce apare pe respectivele avize, al masei lemnoase era martorul O., dar punctul de descărcare era situat în oraşul Râşnov, strada x nr. 24, locul unde funcţionează gaterul S.C. P. S.R.L. - societate comercială administrată de inculpatul B..
Masa lemnoasă preluată de inculpatul B. în modalitatea descrisă anterior îşi are originea în exploatarea autorizată prin actul de dispoziţie nr. x din data de 23 februarie 2017, APV nr. x, parcele 54 şi 55B de pe raza comunei Moieciu, locaţie - Piatra Craiului.
După predarea cantităţii de lemn, RPLOS Bucegi - Piatra Craiului RA a emis către Primăria Moieciu facturile cu nr. x/24.04.2017, în valoare de 12 463,14 RON cu TVA, aferentă cantităţilor de 20,327 mc şi 18,620 mc de material lemnos şi nr. 1030/22.05.2017, în valoare de 3545,631 RON cu TVA, aferentă cantităţii de 11,08 mc de material lemnos, totalizându-se astfel suma de 16008 RON.
Deopotrivă, Curtea a reţinut că, (...) nu a existat nicio înţelegere prealabilă între inculpaţii A. şi B. pe de o parte şi martorul O., pe de altă parte, care să le permită primilor doi să ridice din pădure materialul lemnos în numele lui O. şi să-l transporte la gaterul din Râşnov al inculpatului B. pentru a fi prelucrat, în condiţiile în care locuinţa lui O. se afla în sat Peştera comuna Moeciu, apreciindu-se, în final, că (...) ridicarea celor 50 de metri cubi de lemn prin cele trei transporturi realizate în datele de 06, 11 aprilie şi 17 mai 2017 au fost făcute nu pentru şi în interesul lui O., ci în interesul exclusiv al celor doi inculpaţi, A. şi B., aceştia neavând nici un moment intenţia reală de prelucra şi a livra produsele obţinute ulterior lui O., ci de a folosi întreg materialul lemnos pentru propriile interese.
Sub aspectul elementului material, instanţa de apel a arătat că inculpatul A. a fost prezent la platforma primară unde se aflau lemnele ce urmau a fi sustrase la prima predare, cea din dat de 06.04.2017, dând indicaţii cu privire la realizarea activităţii infracţionale, iar inculpaul B., a participat la încărcare şi efectuarea transportului respectivelor cantităţi de lemne până la gaterul acestuia.
În ceea ce priveşte condiţia ataşată elementului material al infracţiunii de furt, respectiv ca sustragerea să aibă loc fără consimţământul deţinătorului sau posesorului de fapt, instanţa de apel a reţinut că:
"eliberarea materialului lemnos de către subiectul pasiv al infracţiunii, reprezentat în platforma primară de către inculpatul N., s-a realizat fraudulos, în lipsa unui consimţământ acordat pentru ridicarea lemnului în condiţiile în care fost ridicat. Astfel, Ocolul Silvic şi-a dat acordul pentru predarea cantităţii de 50 de metri cubi către martorul O., astfel cum prevedea hotărârea de consiliu local pe baza căreia s-a realizat predarea, iar nu către B. în interesul acestuia şi al inculpatului A., astfel cum în realitate a avut loc predarea în cele 3 ocazii."
Prima critică decelată din cuprinsul motivelor de recurs în casaţie vizează constatările contradictorii ale Curţii de Apel Braşov în ceea ce priveşte luarea bunului fără consimţământul deţinătorului, posesorului, în speţă Ocolul Silvic, în condiţiile în care pădurarul, numitul N., reprezentant al Ocolului Silvic, a fost de faţă, nu a avut nici un fel de obiecţii, acţionând în baza avizelor şi actelor justificative.
Înalta Curte nu poate primi această apărare, având în vedere că, astfel cum a reţinut instanţa de apel, în actele justificative, respectiv avizele de însoţire primară seria x nr. x, seria x nr. x, seria x nr. x emise chiar de numitul N., destinatarul scriptic al masei lemnoase era numitul O.. Potrivit situaţiei de fapt reţinută în cauză de Curtea de Apel Braşov, pădurarul N. a predat lemnul inculpatului B., la ordinele inculpatului A. şi a numitului Q. (reprezentantul Ocolului Silvic). Pădurarului N. nu i-a fost adusă la cunoştinţă vreo înţelegere între numitul O. şi inculpaţii A. şi B., ca aceştia din urmă să ridice lemnul, să-l prelucreze şi să-i furnizeze celui dintâi lemn debitat, transformat în lemn de construcţie, după cum nu i s-a prezentat pădurarului vreo împuternicire din partea destinatarului O. dată inculpatului B. prin care acesta să fie îndreptăţit să preia cantitatea de masă lemnoasă.
Cu alte cuvinte, deşi se cunoştea, potrivit avizelor de însoţire, că acei 50 metri cubi lemn răşinos trebuia să ajungă la numitul O., în realitate lemnul a ieşit (benevol) din posesia părţii civile şi a fost transportat la gaterul din Râşnov aparţinând inculpatului B., fiind însuşit, fără drept de recurenţi (B. şi de socrul său, A.) şi intrând în patrimoniul acestora.
Fie că vorbim despre o lipsă a consimţământului specifică infracţiunii de furt, astfel cum a reţinut instanţa de apel (fraudarea consimţământului conduce la inexistenţa acestuia), fie că este vorba despre o viciere a consimţământului (inducere în eroare) specifică infracţiunii de înşelăciune, conduita celor doi inculpaţi, B. şi A. este una infracţională, fiind îndreptată contra patrimoniului persoanei vătămate Ocolul Silvic Piatra Craiului Ciucaş RA, relativ la cantitatea de lemn ce a fost ridicată şi însuşită de aceştia.
Caracterizarea în drept a bazei factuale reţinute cu titlu definitiv de instanţa de apel nu poate fi cenzurată de Înalta Curte pe calea recursului în casaţie. Prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., instanţa de recurs în casaţie analizează doar dacă fapta pentru care s-a dispus condamnarea este prevăzută de legea penală, indiferent de calificarea corectă în drept a acesteia, cazul de recurs menţionat putând fi folosit pentru a analiza dacă fapta iese total din sfera ilicitului penal, împrejurare care nu este incidentă în cauză.
Recurenţii au mai invocat, lipsa de tipicitate a infracţiunii de furt de arbori prevăzute de art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008, din perspectiva obiectului material al infracţiunii din legea specială, susţinând că sustragerea materialului lemnos s-a realizat de pe o platformă primară aflată pe un drum forestier, iar nu din păduri, perdele forestiere de producţie, terenuri degradate care au fost ameliorate prin lucrări de împădurire, din vegetaţie forestieră din afara fondului forestier naţional, aşa cum prevede art. 2 alin. (1) din Codul silvic.
Înalta Curte reţine că această nici această apărare nu este fondată, în condiţiile în care, lemnul sustras provenea dintr-o exploatare forestieră (împrejurare cunoscută de inculpaţi) şi a fost încărcat din platforma primară deţinută de Ocolul Silvic. Pentru existenţa acestei infracţiuni prevăzută de Codul silvic condiţia esenţială este aceea ce obiectul material să constea în arbori tăiaţi din păduri, condiţie realizată în cauză, fiind fără relevanţă dacă acei arbori tăiaţi au fost sustraşi chiar din pădure sau dintr-o platformă primară, care, prin însăşi natura sa, trebuie amenajată la marginea unui drum forestier pentru a putea fi transportat lemnul de către beneficiari.
Prin urmare, în speţă obiectul material al infracţiunii este reprezentat de o cantitate de 50 metri cubi de lemn răşinos provenit dintr-o exploatare forestieră realizată de Ocolul Silvic Bucegi Piatra Craiului Ciucaş RA, acesta fiind administratorul pădurii din care s-a realizat exploatarea forestieră şi singurul organ îndreptăţit să vândă acest material lemnos, ce a făcut obiectul judecăţii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen.., Înalta Curte, cu majoritate, va respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpaţii A. şi B. împotriva deciziei penale nr. 471/AP din 31 mai 2023, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia Penală.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Cu majoritate:
Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpaţii A. şi B. împotriva deciziei penale nr. 471/AP din 31 mai 2023, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia Penală.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 noiembrie 2023.
OPINIE SEPARATĂ
Cu opinie separată, în sensul admiterii recursurilor în casaţie formulate de inculpaţii A. şi B. împotriva deciziei penale nr. 471/AP din 31 mai 2023 a Curţii de Apel Braşov, secţia Penală şi casarea, în parte, a deciziei şi, în parte, a sentinţei penale nr. 380 din 28 decembrie 2022 a Judecătoriei Zărneşti şi, în rejudecare:
În baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.., achitarea inculpaţilor A. şi B. pentru infracţiunea de furt de arbori doborâţi sau rupţi de fenomene ale naturii ori de arbori puieţi sau lăstari care au fost tăiaţi sau scoşi din rădăcini, prevăzută de art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008.
Înlăturarea dispoziţiei de confiscare a sumei de câte 8003 RON de la fiecare dintre inculpaţii A. şi B., dispusă prin decizia recurată în baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. şi menţinerea celorlalte dispoziţii ale deciziei penale atacate.
În conformitate cu prevederile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., hotărârile sunt supuse casării când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.
Dispoziţiile art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 incriminează furtul având ca obiect material material lemnos.
Infracţiunea de furt, conform art. 228 alin. (1) C. pen., reprezintă luarea unui bun mobil din posesia sau detenţie altuia, fără consimţământul acestuia, în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept.
Prin urmare, furtul se realizează din punct de vedere obiectiv prin acţiunea de luare a bunului din posesia sau detenţia altuia fără consimţământul acestuia, putând fi comis pe faţă (manifest) sau în ascuns (clandestin).
Astfel, pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de furt, pe latură obiectivă, trebuie ca luarea bunului să se facă fără consimtământul persoanei în posesia sau detenţia căreia se află bunul, fiindcă dacă acţiunea de luare s-a săvârşit cu consimţământul posesorului sau detentorului fapta are caracter legitim şi nu constituie furt. Consimţământul lipseşte fie atunci când persoana vătămată nu şi-a dat seama de acţiunea făptuitorului şi, deci, nu a fost pusă în situaţia de a-şi exprima sau nu acordul, fie că şi-a exprimat dezacordul, pe care făptuitorul l-a nesocotit.
În calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, instanţa ia în considerarea situaţia de fapt stabilită cu caracter definitiv de instanţa de apel, fără a proceda la o reinterpretare a probelor întrucât realizează o verificare în drept a hotărârii recurate, elementele de temeinicie excedând recursului în casaţie.
În acest context legal, se constată că instanţa de apel a reţinut, în drept, că fapta inculpatului A., constând în aceea că, la datele de 06 aprilie, 11 aprilie şi 17 mai 2017, împreună cu inculpatul B. şi-a însuşit cantitatea totală de 50 metri cubi masă lemnoasă (valoare 16 008 RON) rezultată în urma punerii în aplicare a autorizaţiei de exploatare nr. x din data de 23 februarie 2017 a Rplos Bucegi Piatra Craiului RA, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt de arbori doborâţi sau rupţi de fenomene naturale ori de arbori puieţi sau lăstari care au fost tăiaţi sau scoşi din rădăcini, prev. de art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008, privind Codul silvic.
Totodată, s-a reţinut că, fapta inculpatului B., constând în aceea că la datele de 06 aprilie, 11 aprilie şi 17 mai 2017, prin cele trei transporturi efectuate, şi-a însuşit împreună cu inculpatul A., cantitatea totală de 50 metri cubi masă lemnoasă (valoare 16 008 RON) rezultată în urma punerii în aplicare a autorizaţiei de exploatare nr. x din data de 23 februarie 2017 a Rplos Bucegi Piatra Craiului Ra, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt de arbori doborâţi sau rupţi de fenomene naturale ori de arbori puieţi sau lăstari care au fost tăiaţi sau scoşi din rădăcini, prev. de art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008, privind Codul silvic.
Prin considerentele anterior expuse, instanţa de apel nu a arătat că recurenţii inculpaţi şi-ar fi însuşit masa lemnoasă fără consimţământul persoanei vătămate - Ocolul Silvic Bucegi Piatra Craiului, deşi elementul de tipicitate al lipsei consimţământului este unul obligatoriu pentru existenţa laturii obiective a infracţiunii pentru care a dispus condamnarea recurenţilor.
Dimpotrivă, curtea de apel a reţinut că masa lemnoasă a fost eliberată urmare punerii în aplicare a autorizaţiei de exploatare nr. x din data de 23 februarie 2017 a Rplos Bucegi Piatra Craiului Ra, prin decizia recurată fiind arătat şi că au fost eliberate avizele de însoţire primară seria x nr. x; seria x nr. x; seria x nr. x de către N., pădurar angajat al RPLOS BUCEGI - PIATRA CRAIULUI RA.
Astfel, în considerentele deciziei recurate, instanţa de apel a reţinut:
(...) după ce martorului O. i-a ars şura, a depus la data de 09.11.2016 la Primăria comunei Moieciu o cerere prin care a solicitat acordarea a 50 de mc de lemn răşinos, necesar reconstrucţiei şurii şi grajdului de animale.
La data de 23 noiembrie 2016 s-a întocmit un referat privind aprobarea unei cantităţi de material lemnos ca şi ajutor, temeiurile invocate fiind art. 36 din Legea nr. 215/2001 şi art. 28 Legea nr. 416/2001.
La data de 28 noiembrie 2016 a fost adoptată de către Consiliul Local Moieciu hotărârea nr. 25/28.11.2016, prin care s-a aprobat în beneficiul martorului O. ajutorul, constând în 50 metri cubi lemn răşinos de construcţie, din pădurea comunală, pentru reconstrucţia imobilului său, ce ar fi fost deteriorat de incendiu (...)
(...) la datele de 06 aprilie 2017, 11 aprilie 2017 şi 17 mai 2017, inculpatul B., ginerele inculpatului A., transportă spre gaterul S.C. P. S.R.L., întreaga cantitate de masă lemnoasă ce ar fi trebuit să ajungă în posesia martorului O., potrivit avizelor de însoţire primară seria x nr. x; seria x nr. x; seria x nr. x emise de inculpatul N., pădurar angajat al RPLOS BUCEGI - PIATRA CRAIULUI RA, la datele menţionate, cantităţile de 20,327 mc, 18,620 mc şi 11,08 mc au fost predate martorului transportator M..
Destinatarul scriptic, ce apare pe respectivele avize, al masei lemnoase era martorul O., dar punctul de descărcare era situat în oraşul Râşnov, strada x nr. 24, locul unde funcţionează gaterul S.C. P. S.R.L. - societate comercială administrată de inculpatul B..
Masa lemnoasă preluată de inculpatul B. în modalitatea descrisă anterior îşi are originea în exploatarea autorizată prin actul de dispoziţie nr. x din data de 23 februarie 2017, APV nr. x, parcele 54 şi 55B de pe raza comunei Moieciu, locaţie - Piatra Craiului.
După predarea cantităţii de lemn, RPLOS Bucegi - Piatra Craiului RA a emis către Primăria Moieciu facturile cu nr. x/24.04.2017, în valoare de 12 463,14 RON cu TVA, aferentă cantităţilor de 20,327 mc şi 18,620 mc de material lemnos şi nr. 1030/22.05.2017, în valoare de 3545,631 RON cu TVA, aferentă cantităţii de 11,08 mc de material lemnos, totalizându-se astfel suma de 16 008 RON (...)
În sensul că materialul lemnos nu a ieşit din posesia Ocolului Silvic Bucegi Piatra Craiului fără acceptul/acordul acestuia reiese şi din aspectul consemnat în decizia recurată referitor la faptul că pădurarul N. nu a fost indus în eroare cu nimic, cunoscând încă de la bun început că lemnul predat urma să ajungă la inculpatul B., la gaterul acestuia, fără să existe vreo dovadă a unei înţelegeri între O. şi B. în acest sens.
De altfel, instanţa de apel a subliniat faptul că, la fondul cauzei, s-a respins deci, în mod corect, cererea de schimbare a înacdrării juridice a faptei din furt în înşelăciune.
Inducerea în eroare a pădurarului N. (şi, implicit, a ocolului silvic) presupune o analiză a probelor, ceea ce excede competenţei instanţei de recurs în casaţie, care examinează în drept hotărârea instanţei de apel. Aşadar, existenţa sau inexistenţa unei eventuale infracţiuni de înşelăciune ar implica analiza laturii subiective (inducerea în eroare), care nu este atributul instanţei de recurs în casaţie.
În cuprinsul deciziei, curtea de apel a mai precizat: fraudarea consimţământului conduce la inexistenţa acestuia, pentru că, dacă Ocolul Sivic ar fi cunoscut că întreaga cantitate de lemn urma să fie însuşită de cei 2 inculpaţi în propriul interes şi nu pentru martorul O., nu ar fi eliberat respectiva cantitate.
A considera că fraudarea consimţământului echivalează cu lipsa consimţământului înseamnă a nesocoti dispoziţiile art. 228 alin. (1) C. pen., a modifica şi completa prevederile legale care stabilesc că furtul se realizează prin luarea din posesie sau detenţie a unui bun în lipsa consimţământului posesorului sau detentorului precar.
După cum s-a arătat, lipsa consimţământului înseamnă inexistenţa unei situaţii în care posesorul sau detentorul bunului să-şi fi exprimat sau nu acordul sau situaţia în care şi-a exprimat dezacordul. Or, niciuna dintre aceste ipoteze nu echivalează cu fraudarea consimţământului care presupune acordarea unui consimţământ afectat de un viciu, ipoteză care nu este specifică/nu caracterizează infracţiunea de furt.
În consecinţă, în opinie separată, se constată că nici următoarele considerente ale deciziei recurate nu susţin elementele de tipicitate ale infracţiunii de furt, din perspectiva laturii obiective: Cu privire la îndeplinirea condiţiei ca bunul să fie luat fără consimţământul deţinătorului, al posesorului, în speţă Ocolul Silvic, Curtea observă că eliberarea materialului lemnos de către subiectul pasiv al infracţiunii, reprezentat în platforma primară de către inculpatul N., s-a realizat fraudulos, în lipsa unui consimţămând acordat pentru ridicarea lemnului în condiţiile în care fost ridicat. Astfel, Ocolul Sivic şi-a dat acordul pentru predarea cantităţii de 50 de metri cubi către martorul O., astfel cum prevedea hotărârea de consiliu local pe baza căreia s-a realizat predarea, iar nu către B. în interesul acestuia şi al inculpatului A., astfel cum în realitate a avut loc predarea în cele 3 ocazii.
Astfel cum rezultă din convorbirile înregistrate, coroborate cu declaraţia dată de inculpatul N., acesta din urmă a cunoscut faptul că lemnul ridicat din platforma primară urma să ajungă la gaterul inculpatului B. şi că nu i s-a prezentat nicio împuternicire sau alt document care să explice această destinaţie a lemnului, acceptând deci să elibereze materialul lemnos în aceste condiţii, şi la solicitarea inculpatului A.. Din acest punct de vedere, Curtea exclude orice inducere în eroare a reprezentantului subiectului pasiv al infracţiunii, cel ce a dispus predarea materialului lemnos către inculpaţi în aceste condiţii nelegale.
Niciuna dintre acţiunile inculpaţilor A. şi B., menţionate de instanţa de apel ca fiind desfăşurate de aceştia, nu se încadrează în elementul material al infracţiunii de furt de masă lemnoasă pentru care au fost condamnaţi, curtea de apel mai reţinând:
Cu privire la elementul material al infracţiunii de furt, Curtea reţine că inculpatul A. a fost prezent la platforma primară unde se aflau lemnele ce urmau a fi sustrase la prima predare, cea din data de 06.04.2017, dând indicaţii cu privire la realizarea activităţii infracţionale. Astfel, din convorbirea purtată de inculpaţii A. şi B. din dimineaţa datei de 06.04.2017, ambii fiind nemulţumiţi de faptul că R. predase lemnele "ălea bune ale noastre" către numitul S., şi că mai rămăseseră numai lemne de diametru mic, inculpatul A. a precizat că "da, o să ajung eu acolo neapărat", afirmând deci că se va implica în mod direct în realizarea primei predări de material lemnos.
Inculpatul N., la urmărire penală, a precizat că primarul A. a fost la faţa locului în momentul în care se exploata lemnul şi …s-a uitat la lemne". Declaraţia sus menţionată confirmă deci prezenţa inculpatului A. la locul de încărcare a lemnului la data de 06.04.2017, uitându-se la lemne, scopul acestei deplasări rezultând din convorbirea sus indicată (...)
Curtea consideră deci că aceste acţiuni ale inculpatului A. reprezintă acte de executare directă a infracţiunii de furt de arbori, prezenţa sa la faţa locului şi alegerea arborilor ce urmau a fi încărcaţi, deci luaţi fără drept din posesia subiectului pasiv al infracţiunii, reprezentând acte specifice autoratului.
Evident că, prin specificul infracţiunii, sustragerea de arbori se poate realiza şi fără contact direct, material cu arborii, atâta vreme cât au existat alte persoane care au fasonat lemnul şi transportat cu autovehiculul. Faptul că inculpatul A. nu a contribuit el însuşi la manevrarea acestor arbori nu poate conduce la concluzia că nu a efectuat acte de executare specifice autorului unei astfel de infracţiuni, întrucât prezenţa la faţa locului cu ocazia încărcării arborilor ce au fost sustraşi, discuţiile cu pădurarul N. purtate la faţa locului cu privire la arborii ce urmau a fi sustraşi realizează, în opinia instanţei de control judiciar, acte de executare directă, nemijlocită a infracţiunii de furt de arbori.
Instanţa mai reţine că activitatea infracţională a fost iniţiată şi susţinută tot de către inculpatul A. care, profitând de existenţa hotărârii de consiliu local, a iniţiat discuţiile cu pădurarul N. în vederea ridicării acelei cantităţi de lemn, cu finul său care trebuia să vină cu drujba în pădure pentru a fasona lemnul, cu ginerele său, inculpatul B., care trebuia să procure un transportator pentru lemnul respectiv. Aceste acţiuni ale inculpatului A., chiar dacă nu presupun un contact direct cu bunul sustras, reprezintă tot acte de executare directe, nemijlocite, a elementului material al infracţiunii de furt. Modalitatea concretă, atipică, în care s-a realizat săvârşirea acestei infracţiuni, prin folosirea unei hotărâri a consiliului local şi printr-o înţelegere cu pădurarul N., a determinat o modalitate atipică de realizare a elementului material al infracţiunii din partea inculpatului A., ce a presupus efectuarea acţiunilor arătate şi de instanţa de fond, pentru a se putea realiza însuşirea fără drept a masei lemnoase.
Cu privire la inculpaul B., participarea la încărcare şi efectuarea transportului respectivelor cantităţi de lemne până la gaterul acestuia reprezintă activităţi ce se înscriu în realizarea elementului material al infracţiunii de furt de arbori.
Pentru a exista latura obiectivă a infracţiunii de furt, acţiunea de luare trebuie să releve cumulativ, două acte, respectiv, atât scoaterea bunului din sfera de stăpânire a posesorului sau detentorului, fără consimţământul acestuia, cât şi trecerea acelui bun în sfera de stăpânire a inculpatului.
Fiind astfel conturată acţiunea de luare, ca element material al infracţiunii de furt indiferent de obiectul material, în opinie separată, se constată că acţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor A. şi B., mai sus redate, nu răspund cerinţei ca masa lemnoasă să fi fost scoasă din sfera de posesie a ocolului silvic fără consimţământ.
Ca o consecinţă a modului de soluţionare a acţiunii penale, în sensul achitării inculpaţilor A. şi B. pentru infracţiunea prevăzută de art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.., în opinie separată se consideră că se impunea înlăturarea dispoziţiei de confiscare a sumei de câte 8003 RON de la fiecare dintre inculpaţii A. şi B., dispusă prin decizia recurată în baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. şi menţinerea celorlalte dispoziţii ale deciziei penale atacate.