Recurs în casaţie. Cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 din Codul de procedură penală. Măsurile de siguranţă.[1]
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Recursul în casație
Drept penal. Partea generală. Măsurile de siguranţă
Indice alfabetic: - drept procesual penal
- recurs în casație
- drept penal
- măsurile de siguranţă
C. pen., art. 111, art. 112 alin. (1) lit. e)
C. proc. pen., art. 438 alin. (1) pct. 12
Măsura confiscării speciale şi a interzicerii producerii şi comercializării de biocide pe o perioadă de 5 ani, prin severitatea lor pot echivala cu veritabile pedepse, astfel încât pot fi analizate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din Codul de procedură penală.
I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 805/RC din 29 noiembrie 2023
Prin sentința penală nr. 125 din 30.01.2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia I penală, printre altele, în baza art. 386 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a infracţiunilor reţinute prin actul de sesizare a instanţei în sarcina inculpatei S.C. A. S.R.L. din 310 de infracţiuni prev. de art. 244 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi 30 infracţiuni, prev. de art. 244 alin. (2) C. pen., uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (61 acte materiale), participaţie improprie la infracţiunea de zădărnicirea combaterii bolilor, prev. de art. 52 alin. (3) rap. la art. 352 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen. într-o singură infracţiune prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (61 acte materiale), participaţie improprie la infracţiunea de zădărnicirea combaterii bolilor, prev. de art. 52 alin. (3) rap. la art. 352 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen.
În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 137 alin. (4) lit. b) C. pen. a fost condamnată inculpata S.C. A. S.R.L. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 1.600.000 lei (320 de zile/amendă 5000 lei/zi amendă pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen.
În baza art. 136 alin. (3) lit. a) C. pen. rap. la art. 139 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus dizolvarea persoanei juridice S.C. A. S.R.L.
În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 137 alin. (4) lit. b) C. pen. a fost condamnată inculpata S.C. A. S.R.L. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 1.500.000 lei (300 de zile/amendă 5000 lei/zi amendă pentru săvârşirea infracţiunii prev. de uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (61 acte materiale).
În baza art. 136 alin. (3) lit. a) C. pen. rap. la art. 139 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus dizolvarea persoanei juridice S.C. A. S.R.L.
În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 137 alin. (4) lit. b) C. pen. a fost condamnată inculpata S.C. A. S.R.L. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 1.500.000 lei (300 de zile/amendă 5000 lei/zi amendă pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la infracţiunea de zădărnicirea combaterii bolilor, prev. de art. 52 alin. (3) rap. la art. 352 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.
În baza art. 136 alin. (3) lit. a) C. pen. rap. la art. 139 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus dizolvarea persoanei juridice S.C. A. S.R.L.
În baza art. 10 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 39 alin. (1) lit. c) C. pen. rap. la art. 38 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatei S.C. A. S.R.L. pedeapsa amenzii penale de 1.600.000 lei la care s-a adăugat sporul de 1/3 din suma celorlalte două amenzi penale, urmând ca în final inculpata să execute pedeapsa amenzii penale rezultantă de 2.600.000 lei.
În baza art. 136 alin. (3) lit. a) C. pen. rap. la art. 139 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus dizolvarea persoanei juridice S.C. A. S.R.L.
În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. rap. la 249 C. proc. pen. a fost menţinută măsura asiguratorie a sechestrului luată asupra bunurilor inculpatei S.C. A. S.R.L., în vederea aducerii la îndeplinire a amenzii penale a confiscării speciale, acoperirii prejudiciului cauzat părţilor civile şi cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, inculpaţii S.C. A. S.R.L., B. şi C. şi părţile civile Spitalul ,,D.”, Spitalul ,,E.”, Spitalul ,,F.”, Spitalul ,,G.”, Spitalul ,,H.”, Spitalul ,,I.”, Serviciul ,,J.”, Spitalul ,,K.”, Spitalul ,,L.”, Spitalul ,,M.” şi Spitalul ,,N.” şi persoanele vătămate Spitalul ,,O.”, Spitalul ,,P.”, Spitalul ,,R.”, Spitalul ,,S.”, Institutul ,,Ș.”, Spitalul ,,T.” şi Spitalul ,,Ț.”.
Prin decizia penală nr. 360/A din 3 martie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a II-a penală, în dosarul nr. x/3/2017* (x/2019), astfel cum a fost modificată prin încheierile de îndreptare eroare materială din 21 martie 2023, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., printre altele, s-au admis apelurile declarate de împotriva Parchetul de pe lângă Tribunalul București, inculpații B., C., S.C. A. S.R.L. – prin reprezentant legal U., părțile civile Spitalul ,,D.”, Spitalul ,,G.”, Spitalul ,,H.”, Serviciul ,,J.”, Spitalul ,,N.”, Spitalul ,,F.”, Spitalul ,,L.”, Spitalul ,,M.”, Spitalul ,,E.” și persoanele vătămate Institutul ,,Ș.”, Spitalul ,,T.”, Spitalul ,,Ț.”, Spitalul ,,O.” împotriva sentinței penale nr. 125 din data de 30 ianuarie 2019, a Tribunalului București, Secția I penală, pronunțate în dosarul nr. x/3/2017* și împotriva încheierilor de ședință din datele de 05.03.2019, 07.03.2019, 23.03.2019, 26.03.2019, 04.12.2019, 04.02.2020, pronunțate în același dosar.
S-a desfiinţat în parte sentinţa apelată şi în totalitate încheierile și, rejudecând:
I. În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal cu privire la inculpata S.C. A. S.R.L. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen. ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.
În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal cu privire la inculpata S.C. A. S.R.L. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 323 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.
În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal cu privire la inculpata S.C. A. S.R.L. pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la infracţiunea de zădărnicirea combaterii bolilor, prev. de art. 52 alin. (3) rap. la art. 352 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) și alin. (5) C. pen. ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.
În baza art. 111 C. pen. s-a aplicat inculpatei măsura de siguranță a interzicerii producerii și comercializării de biocide, pe o perioadă de 5 ani.
S-a înlăturat măsura de siguranță a confiscării speciale a sumelor de bani obținute de către inculpata S.C. A. S.R.L. de la părțile civile.
S-a confiscat de la inculpata S.C. A. S.R.L. suma de 1714.688,24 lei (Spitalul ,,V.”), suma de 496 lei (situația Penitenciarului Spital ,,X.”), suma de 125701,68 lei (situația Spitalului ,,Y.”), suma de 115558,12 lei (situația Spitalului ,,Z.”), suma de 2864 lei (situația Spitalului ,,E.”) suma de 530280,25 lei (situația Spitalului ,,W.”), suma de 24449 lei (cazul Spitalului ,,A.A.”), suma de 446164,89 lei (situația Spitalului ,,A.B.”, suma de 304730,74 lei (situația Spitalului ,,A.C.”), suma de 242843,8 lei (cazul Spitalului ,,A.D.”), suma de 1449696,18 lei (cazul Spitalului ,,A.E.”), suma de 10101 lei (situația Spitalului ,,A.F.”).
În baza art. 422 C. proc. pen. cu referire la art. 2502 C. proc. pen., s-a menținut măsura asiguratorie a sechestrului luată asupra bunurilor inculpatei S.C. A. S.R.L., în vederea aducerii la îndeplinire a confiscării speciale, acoperirii prejudiciului cauzat părţilor civile şi cheltuielilor de judecată.
În baza art. 422 cu referire la art. 25 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus desființarea avizelor care au stat la baza punerii pe piață de către S.C. A. S.R.L. a produselor biocide.
Împotriva acestei decizii, a formulat cerere de recurs în casaţie inculpata S.C. A. S.R.L.
Prin motivele formulate s-a solicitat, în esenţă, admiterea recursului, casarea în parte a deciziei penale nr. 360/A din 3 martie 2023 şi înlăturarea greşitei aplicări a legii prin instituirea fără temei a următoarelor măsuri: (i) măsura de siguranţă a interzicerii producerii comercializării de biocide pe o perioadă de 5 ani, (ii) măsura de siguranţă a confiscării speciale şi (iii) măsura sechestrului asigurător instituită în vederea aducerii la îndeplinire a confiscării speciale.
Cu privire la măsura interzicerii producerii şi comercializării de biocide pe o perioadă de 5 ani, sub un prim aspect, s-a precizat că spre deosebire de pedeapsa complementară cu conţinut similar prevăzută de art. 136 alin. (3) lit. b) C. pen., în cazul măsurii de siguranţă nu suntem în prezenţa unei exercitări abuzive a funcţiei sau a profesiei.
Măsura se dispune atunci când făptuitorul a săvârşit o faptă din cauza incapacităţii, nepregătirii sau altor motive, care îl fac inapt pentru ocuparea unei anumite funcţii, pentru exercitarea unei profesii sau meserii ori pentru desfăşurarea unei alte activităţi (art. 111 C. pen.).
Or, în niciun moment Curtea de Apel în decizia recurată nu a prezentat argumente în susţinerea ipotezei conform căreia s-ar fi săvârşit presupusa fapta datorită incapacităţii, nepregătirii sau altor cauze care o fac inaptă în vederea exercitării activităţii de producere, respectiv comercializare de biocide.
Pe cale de consecinţă, s-a considerat că nu se poate aprecia existenţa unei culpe exclusive care să atragă sancţiunea prevăzută de art. 111 C. pen. cu atât mai mult cu cât o astfel de sancţiune nu este aplicabilă în raport de considerentele prezentate în cuprinsul deciziei atacate.
Cu privire la măsura confiscării speciale şi a menţinerii sechestrului asigurător, având în vedere caracterul preventiv al măsurilor accesorii decurgând din pretinsa săvârşire a unei fapte prevăzute de legea penală, s-a apreciat că existenţa acestora este indisolubil legată de existenţa unei infracţiuni aptă de a conduce la o pedeapsă, astfel încât pretinsul prejudiciu să poată fi acoperit la momentul definitivării sancţiunii penale prevăzute de lege.
Astfel, având în vedere faptul că instanţa de apel a dat eficienţă cererii de încetare a procesului penal, ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale prin raportare la Deciziile CCR nr. 358/2022 şi 297/2018, în mod evident s-a apreciat că lipseşte premisa avută în vedere la instituirea măsurilor asigurătorii anterior menţionate, fiind exclusă ipoteza aplicării unei pedepse penale, atât din perspectiva pedepsei principale, cât și în ceea ce priveşte confiscarea specială.
În argumentare, s-a precizat că măsura de siguranţă are natura juridică a unei sancţiuni de drept penal, bunurile vizate de o asemenea măsură urmând calea pedepsei principale.
Or, în condiţiile în care Curtea de Apel Bucureşti a constatat ca fiind împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale, fără a analiza vinovăţia în persoana sa, implicit nu se justifică aplicarea unei sancţiuni, inclusiv măsura confiscării speciale.
În caz contrar, în ipoteza în care s-ar admite posibilitatea aplicării pedepsei penale a confiscării speciale în lipsa oricărei sancţiuni penale, s-ar încălca atât principiul legalităţii pedepselor, astfel cum acesta este reglementat de dispozițiile art. 7 din CEDO, cât şi însăşi prezumţia de nevinovăţie, inculpatului aplicându-i-se o pedeapsă specială (confiscarea) în lipsa oricărei pedepse principale (condamnare).
Prin dispunerea confiscării speciale, inculpatul este declarat vinovat de săvârşirea unei fapte penale în lipsa unei hotărâri de condamnare, în percepţia publică acesta urmând a fi socotit drept vinovat, chiar dacă răspunderea penală pentru infracţiunea în cauză s-a prescris.
De asemenea, s-a susţinut că dacă s-ar dispune confiscarea specială, în lipsa oricărei hotărâri de condamnare care să stabilească existenţa vreunei infracţiuni, ar echivala cu stabilirea vinovăţiei și privarea de o sumă de bani pentru pretinsa săvârşire a unei fapte într-o cauză în care s-a dispus încetarea procesului penal.
Cu alte cuvinte, prin aplicarea confiscării speciale s-ar înfrânge principiul legalităţii şi prezumţia de nevinovăţie în ipoteza încetării procesului penal ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale.
Astfel, urmare a constatării caracterului neîntemeiat a măsurii de siguranţă a confiscării speciale, s-a apreciat că o consecinţă directă constă în ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor sale în vederea aducerii la îndeplinire a confiscării speciale.
Prin încheierea din data de 18 octombrie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală, în baza art. 440 alin. (4) din Codul de procedură penală, a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpata S.C. A. S.R.L., reţinându-se în esenţă că, aceasta îndeplineşte formal cerințele prevăzute de art. 434 - art. 438 din Codul de procedură penală, în condiţiile în care măsura confiscării speciale şi a interzicerii producerii şi comercializării de biocide pe o perioadă de 5 ani, prin severitatea lor pot echivala cu veritabile pedepse (jurisprudența CtEDO – Sud Fondi SRL și alții împotriva Italiei, nr. 75909/01, 30 august 2007; Varvara împotriva Italiei, nr. 17475/09, 29 octombrie 2013; G.I.E.M. S.R.L. și alții împotriva Italiei, nr.1828/06, 28 iunie 2018) şi sub acest aspect prezintă aparenţa de sustenabilitate a cazului de casare invocat şi pot fi analizate prin prisma acestuia într-o etapă procesuală distinctă de cea reglementată prin dispoziţiile art. 440 din Codul de procedură penală, respectiv cea a judecăţii pe fond a recursului în casaţie, în limitele precizate prin prezenta încheiere.
Examinând recursul în casaţie formulat de inculpata S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei penale nr. 360/A din 3 martie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/3/2017* (x/2019), prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., ,,s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”, Înalta Curte constată următoarele:
Prin prisma cazului de casare invocat, prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., recurenta inculpată a urmărit înlăturarea greşitei aplicări a legii prin instituirea măsurii de siguranţă a interzicerii producerii comercializării de biocide pe o perioadă de 5 ani şi a măsurii de siguranţă a confiscării speciale a sumelor de bani obţinute de către inculpata S.C. A. S.R.L. de la persoanele vătămate care nu s-au constituit părţi civile.
Contrar a ceea ce recurenta a invocat, măsurile de siguranţă prevăzute de dispozițiile art. 111 C. pen. se pot dispune şi faţă de o persoană juridică, atunci când se reţine tipicitatea faptei, a formei de vinovăţie, astfel că nu există incompatibilitate din punct de vedere legal pentru reţinerea măsurii de siguranţă. Întrucât singura raţiune pentru care s-a dispus încetarea procesului penal a fost intervenirea prescripţiei, Înalta Curte aminteşte că persoana juridică răspunde penal pentru infracţiunile săvârşite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice, astfel cum se stipulează în art. 135 C. pen.
Referitor la prima critică a recurentei privind măsura de siguranță a interzicerii, producerii și comercializării de biocide, impactul asupra activităţii recurentei este în mod evident cert şi extins, apt a genera consecinţe severe asupra intereselor economice şi financiare ale persoanei juridice.
Instanţa de fond a stabilit că fapta comisă de inculpata persoană juridică constituie infracțiune, pronunțând o soluţie de condamnare, iar instanța de apel nu a modificat hotărârea primei instanțe în privința existenței infracțiunii, existenței tipicității faptei și a formei de vinovăție, însă a constatat că a intervenit prescripția răspunderii penale pentru care s-a dispus încetarea procesului penal, fiind posibilă aplicarea măsurii de siguranţă pentru înlăturarea stării de pericol şi nu aplicarea unei sancţiuni penale.
Amintim şi concluzia la care a ajuns instanţa de apel, respectiv că rolul produselor biocide în cadrul unităților sanitare este acela de a preveni și combate infecțiilor nosocomiale. Pentru a-și atinge acest scop, deci, pentru a fi eficiente, produsele biocide trebuie să aibă o anumită concentrație de substanță activă, ceea ce nu s-a constatat în cazul societății inculpate S.C. A. S.R.L.
Referitor la critica recurentei că măsura de siguranță poate fi asimilată din perspectiva conținutului unei pedepse complementare, Înalta Curte consideră că măsura de siguranţă prevăzută de art. 111 C. pen. nu trebuie confundată cu pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi prevăzute de art. 66 lit. g) C. pen., în raport de temeiul lor care este diferit, aceasta din urmă neputând fi aplicată în cauză, în lipsa unei pedepse principale.
În timp ce pedeapsa complementară are ca temei vinovăţia unui făptuitor, fiind o consecinţă a faptei penale, a condamnării, măsura de siguranţă a interzicerii unei activităţi are ca temei înlăturarea unei stări de pericol pentru viitor şi preîntâmpinarea săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală. În acest sens, concluzia instanţei de apel a fost în sensul că produsele biocide fabricate de S.C. A. S.R.L. nu au îndeplinit standardele minime de eficiență și nu au fost apte de a preveni și combate infecțiile nosocomiale. Aşadar, raţiunea interzicerii acestor drepturi, ca măsuri de siguranţă este dată de starea de pericol actuală ori potenţială evaluată la momentul soluţionării acţiunii penale.
Pe de altă parte, critica recurentei inculpate adusă deciziei instanţei de apel privind oportunitatea aplicării măsurii de siguranță a interzicerii producerii și comercializării de biocide, privește temeinicia hotărârii recurate.
În acest context, măsura de siguranţă a interzicerii, producerii și comercializării de biocide apare ca fiind în concordanță cu normele legale prevăzute de art. 107 C. pen. şi în acord cu art. 111 din acelaşi cod.
Referitor la cea de a doua critică a recurentei privind măsura de siguranţă a confiscării speciale, în sensul că aceasta nu putea fi aplicată în considerarea faptului că nu s-a stabilit vinovăţia persoanei juridice, în raport de soluţia de încetare a procesului penal, se reţine jurisprudenţa CtEDO care asimilează confiscarea cu o pedeapsă în aplicarea art. 7 CEDO, cu trimitere şi la cauza Welch c. Regatului Unit (confiscare a produsului unei infracțiuni ca urmare a unei condamnări, având în vedere scopul de aplicare a legii, dincolo de natura sa preventivă și reparatorie).
În acelaşi sens, cu referire la măsura confiscării speciale se reţine în jurisprudenţa CtEDO că prin severitatea lor pot echivala cu veritabile pedepse (Sud Fondi SRL și alții împotriva Italiei, nr. 75909/01, 30 august 2007; Varvara împotriva Italiei, nr. 17475/09, 29 octombrie 2013 - confiscarea unor terenuri dispusă de instanța penală vizând pedepsirea pentru a evita repetarea încălcării legii și având în același timp un caracter preventiv și represiv; G.I.E.M. S.R.L. și alții împotriva Italiei, nr.1828/06, hotărârea din 28 iunie 2018 - confiscarea impusă în urma încetării procesului penal ca urmare a intervenției prescripției ori în lipsa oricărei participări la procesul penal, astfel cum rezultă din Ghidul privind art. 7 din Convenția europeană a drepturilor omului).
Deopotrivă, Convenţia a arătat că impunerea măsurii confiscării poate fi considerată pedeapsă chiar în absenţa derulării unui proces penal prin valoarea sau importanţa bunului vizat de măsura confiscării. Fără a exista o soluţie de condamnare, în cazul unor infracţiuni grave, precum corupţia, spălarea banilor, se poate dispune confiscarea (Telbiş şi Viziteu împotriva României, 47911/15, hotărârea din 26 iunie 2018).
În ansamblul contextului jurisprudenţial şi legal evocat, în cauza evaluată, măsura de siguranţă a confiscării apare ca fiind legală şi în concordanță cu normele naţionale, prevăzute de art. 112 C. pen. şi jurisprudenţa dezvoltată în jurul acestui text, ca şi cu cele convenţionale şi cu jurisprudenţa aferentă.
Cu privire la critica recurentei inculpate referitoare la măsura confiscării speciale, Înalta Curte are în vedere natura juridică a confiscării, fiind o măsură de siguranţă ce se poate lua şi în situaţia în care făptuitorului nu i se aplică o pedeapsă, având scopul de a înlătura o stare de pericol şi de a preîntâmpina săvârşirea faptelor prevăzute de legea penală.
Aşadar, raportat la critica recurentei inculpate de menţinere a măsurilor de siguranţă, între care se numără şi confiscarea specială reglementată de art. 112 C. pen., faţă de soluţia încetării procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, Înalta Curte consideră că acestea nu sunt excluse ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, în sensul că pot fi dispuse de către instanţa de judecată indiferent de perioada scursă de la data săvârşirii unei fapte penale, întrucât scopul măsurii de siguranţă este îndepărtarea unei stări de pericol.
După cum s-a menţionat, instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic fapta penală, ci judecă exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, în limita cazurilor de casare prevăzute expres şi limitativ de legiuitor la art. 438 C. proc. pen., hotărârea atacată este corespunzătoare regulilor de drept.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, ca nefondat, recursul în casație formulat de recurenta A. S.R.L. împotriva deciziei penale nr. 360/A din 03 martie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, Secția a II-a penală.