Conflict negativ de competență. Competență teritorială. Cameră preliminară
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Participanţii în procesul penal. Competenţa organelor judiciare
Drept procesual penal. Partea specială. Camera preliminară
Index alfabetic: - drept procesual penal
- conflict de competență
- camera preliminară
C. proc. pen., art. 51, art. 41, art. 345
Instanţa (de cameră preliminară) stabilită anterior pe calea regulatorului de competentă rămâne, potrivit art. 51 alin. (8) C. proc. pen., competentă să solutioneze cauza și după refacerea actului inițial de sesizare a instanței (ca urmare a soluției de restituire a cauzei la procuror dispuse de judecătorul de cameră preliminară inițial învestit), dacă acesta nu cuprinde elemente noi, care să atragă competenta altei instanțe.
I.C.C.J., Secția penală, încheierea nr. 276 din 16 mai 2024
Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele :
I. Prin rechizitoriul nr. x/P/2012 din 27 iunie 2019 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Alba Iulia, printre altele, au fost trimişi în judecată inculpaţii vizaţi de actul de sesizare.
II. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, Secţia penală, la data de 2 iulie 2019, sub nr. x/107/2019/a1, în procedură de cameră preliminară.
Prin încheierea penală nr. 2 din 17 ianuarie 2020 pronunţată în dosarul anterior menţionat, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Alba a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud.
La rândul său, prin încheierea penală nr. 76/CP din 10 iunie 2020, pronunţată în aceeaşi cauză, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bistriţa-Năsăud a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.
Totodată, constatând intervenit conflict negativ de competenţă, în temeiul art. 51 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru regulator de competenţă.
III. În contextul prezentat, prin încheierea penală nr. 276 din 21 iulie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală în dosarul penal nr. x/107/2019/a1, s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpaţii A., B., C., D., E., F. şi G. în favoarea Tribunalului Alba, instanţă căreia i s-a trimis dosarul.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa supremă a reţinut, în esenţă, că, în condiţiile în care presupusa activitate infracţională pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii, constând în infracţiuni de constituire grup infracţional organizat, evaziune fiscală, spălare de bani şi fals în înscrisuri sub semnătura privată, s-a desfăşurat pe teritoriul a două judeţe, Alba şi Bistriţa-Năsăud, competenţa de soluţionare a cauzei în procedura de cameră preliminară revine, potrivit art. 41 alin. (1) C. proc. pen., Tribunalului Alba, ca instanţă pe a cărei rază teritorială s-a desfăşurat o parte din activitatea infracţională şi care a fost prima sesizată.
IV. Ca efect al regulatorului de competenţă, cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Alba, Secţia penală, sub nr. x/107/2019/a1.
Prin încheierea penală (interlocutorie) din 22 martie 2021, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Alba în dosarul susmenţionat, s-au dispus, printre altele, următoarele:
În temeiul art. 345 C. proc. pen. au fost admise, în parte, cererile și excepțiile formulate de inculpați și partea responsabilă civilmente, prin apărător ales.
S-a constatat nulitatea absolută a tuturor măsurilor de supraveghere tehnică efectuate în dosarul nr. x/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Alba Iulia.
În baza art. 345 C. proc. pen. s-a constatat neregularitatea rechizitoriului nr. x/P/2012 din 27 iunie 2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Alba Iulia, sub aspectul acuzației privind săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, raportat la lipsa calificării tipului și regimului fiscal aplicabil serviciilor comerciale presupus neevidențiate în contabilitatea S.C. H. S.R.L. și a locului impozitării.
Ulterior, prin încheierea penală nr. 15 din 16 aprilie 2021 pronunţată în aceeaşi cauză, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Alba a dispus, în baza 346 alin. (3) lit. a) C. proc. pen., restituirea dosarului nr. x/P/2012 la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Alba Iulia, în vederea refacerii actului de sesizare a instanţei, din care nu fuseseră înlăturate pasajele ce făceau trimitere la probele excluse.
Prin încheierea penală nr. 84 din 28 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia penală în dosarul nr. x/57/2021, s-au dispus următoarele:
A fost admisă contestația declarată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva încheierii penale nr. 15 din 16 aprilie 2021 și a încheierii penale din 22 martie 2021, pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Alba în dosarul nr. x/107/2019/a1.
A fost desfiinţată încheierea penală din 22 martie 2021, doar în ceea ce privește constatarea nulității absolute a măsurii de supraveghere tehnică dispusă prin autorizația nr. 134/18.06.2013, emisă de Tribunalul Alba în baza încheierii penale nr. 182/I/2013 și pusă în executare cu sprijinul Serviciului de Operațiuni Speciale Alba din cadrul D.O.S.-I.G.P.R. şi, procedând la soluționarea cauzei în aceste limite, au fost înlăturate dispozițiile privind constatarea nulității absolute a măsurii de supraveghere tehnică dispusă prin autorizaţia sus-menţionată și excluderea probelor obținute prin punerea în executarea a acesteia.
Au fost menţinute celelalte dispoziții ale încheierii penale interlocutorii din 22 martie 2021, precum şi încheierea penală nr. 15 din 16 aprilie 2021 ale judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Alba.
V. Urmare soluţiei definitive sus-menţionate, dosarul nr. x/P/2012 a fost restituit Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Alba Iulia, în format fizic, la data de 14 septembrie 2021, fiind reluate cercetările penale.
VI. Prin rechizitoriul nr. x/P/2012 din 21 decembrie 2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Alba Iulia, printre altele, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților vizaţi de actul de sesizare.
În cuprinsul rechizitoriului s-a arătat că instanța competentă în soluționarea cauzei este Tribunalul Bistrița-Năsăud, în a cărui rază teritorială s-a comis infracțiunea de evaziune fiscală (sediul S.C. H. S.R.L. se află în judeţul Bistriţa Năsăud) și unde locuiesc inculpații.
VII. Ca urmare, cauza a fost trimisă, în procedura de cameră preliminară, la Tribunalul Bistriţa-Năsăud, unde a fost înregistrată, la data de 27 decembrie 2022, sub nr. x/112/2022/a1.
Prin încheierea penală din 31 august 2023 pronunţată în dosarul penal anterior menţionat, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bistriţa-Năsăud a constatat neregularitatea rechizitoriului nr. x/P/2012 din 21 decembrie 2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Alba Iulia, constând în insuficienta descriere, la capitolul „în drept”, a infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii şi a prorogat pronunţarea asupra cererilor şi excepţiilor formulate în cameră preliminară (inclusiv a celei vizând competenţa de soluţionare a cauzei) după remedierea actului de sesizare a instanţei.
Prin adresa nr. 3854/III-13/06.10.2023, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Alba Iulia a comunicat că menţine dispoziţia de trimitere în judecată a inculpaţilor, făcând precizări cu privire la descrierea „în drept” a infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată.
VIII. În contextul acestor precizări, analizând excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalul Bistriţa-Năsăud invocată de inculpaţi, partea responsabilă civilmente şi partea civilă, judecătorul de cameră preliminară a apreciat-o întemeiată.
În acest sens, judecătorul a reţinut, în esenţă, că din cuprinsul noului rechizitoriu rezultă că activitatea infracţională evazionistă imputată inculpaţilor se bazează, în esenţă, pe aceeaşi stare de fapt reţinută în rechizitoriul iniţial, actele evazioniste fiind desfăşurate pe un teritoriu extrem de larg, care cuprinde şi zona Alba Iulia (unde se aflau, printre altele, sediul agenţiei şi depozitul S.C. H. S.R.L. din judeţul Alba, locaţii în care s-a desfăşurat un important segment al activităţii de coletărie nefiscalizată), care a atras iniţial competenţa Tribunalului Alba.
Or, dat fiind faptul că regulatorul de competență pronunțat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în 2020 a avut ca reper starea de fapt aferentă infracţiunii de evaziune fiscală imputată inculpaţilor, reţinută şi în noul act de sesizare (singura infracţiune pentru care au fost retrimişi în judecată inculpaţii), acesta trebuie respectat şi în cadrul procesual actual.
Pentru aceste argumente, judecătorul de cameră preliminară a concluzionat că, în condiţiile în care, prin regulatorul pronunţat în 2020, instanţa supremă a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, ca instanţă competentă teritorial întâi sesizată, noul rechizitoriu, refăcut în baza celui iniţial şi care nu cuprinde elemente noi care să atragă competenţa altei instanţe, trebuia trimis, împreună cu dosarul cauzei, în procedura de cameră preliminară, tot Tribunalului Alba.
Ca urmare, prin încheierea penală nr. 41/CP din 9 februarie 2024 pronunţată în dosarul nr. x/112/2022/a1, în baza art. 346 alin. (6) C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bistriţa-Năsăud a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale în soluţionarea cauzei, invocată de părţi şi, în consecinţă, în temeiul art. 50 C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.
IX. Urmare declinării de competenţă, cauza a fost înregistrată, la data de 4 martie 2024, pe rolul Tribunalului Alba, Secţia penală, sub nr. x/112/2022/a1.
Prin încheierea penală nr. 15 din 5 aprilie 2024 pronunţată în dosarul sus-menţionat, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Alba a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi pe cale de consecinţă:
În baza art. 50 alin. (1) şi (3) C. proc. pen. şi art. 47 C. proc. pen., raportat la art. 41 alin. (1) lit. a), c) C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud.
Totodată, constatând ivit conflict negativ de competenţă, a dispus trimiterea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru regulator de competenţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, judecătorul de cameră preliminară a reţinut, în esenţă, că din cuprinsul noului rechizitoriu rezultă că activitatea infracţională imputată inculpaţilor (care a fost una complexă şi cu o desfăşurare teritorială amplă, incluzând şi elemente de extraneitate) s-ar fi desfăşurat şi pe raza teritorială a judeţelor în discuţie - Alba şi Bistriţa-Năsăud, astfel că, potrivit art. 41 alin. (3) C. proc. pen., oricare dintre cele două instanţe (Tribunalul Bistrița-Năsăud şi Tribunalul Alba) ar fi competente teritorial să soluţioneze cauza.
Cu toate acestea, împrejurarea că anumite acte materiale ar fi fost comise și pe raza judeţului Alba nu poate atrage competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba întrucât procurorul de caz a optat în acest sens în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud, instanţă pe care a sesizat-o şi care a dobândit astfel competenţa teritorială exclusivă de soluţionare a cauzei.
Or, sesizarea uneia dintre instanţele deopotrivă competente teritorial are ca efect încetarea vocaţiei celorlalte la judecarea cauzei (în speţă, Tribunalul Alba), competenţa organului judiciar prim sesizat devenind efectivă prin faptul învestirii sale, în condiţiile legii.
A mai reţinut că, în pofida susţinerilor contrare ale părţilor şi judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul Bistriţa-Nasăud, regulatorul de competenţă pronunţat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 21 iulie 2020 nu îşi menţine valabilitatea şi în prezent.
Aceasta întrucât, prin mecanismul restituirii cauzei la parchet şi a reluării urmăririi penale, respectiv a emiterii unui nou rechizitoriu, chiar având acelaşi număr cu cel iniţial, şi a sesizării Tribunalului Bistriţa-Năsăud, cauza a devenit una distinctă, acesta fiind, de altfel, şi considerentul pentru care, într-o astfel de situaţie, dosarul astfel format este repartizat aleatoriu în sistemul informatic ECRIS, nefiind repartizat, manual, completului de judecător de cameră preliminară iniţial investit, care a dispus restituirea cauzei la parchet.
În procedura prevăzută de art. 51 C. proc. pen., cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală, la data de 9 mai 2024, formând obiectul dosarului nr. x/112/2022/a1.4, cu termen de judecată la data de 16 mai 2024.
Analizând conflictul negativ de competenţă ce face obiectul cauzei pendinte, Înalta Curte constată următoarele:
Dezacordul dintre Tribunalul Bistriţa-Năsăud şi Tribunalul Alba care a generat incidentul procedural ce face obiectul examinării se fundamentează, în mod determinant, pe optica contrară a celor două instanţe asupra efectelor regulatorului de competenţă din anul 2020 (pronunţat în procedura iniţială de cameră preliminară) asupra competenţei de soluţionare a cauzei pendinte - aflate tot în procedura camerei preliminare, însă după refacerea actului iniţial de sesizare a instanţei, ca urmare a soluţiei de restituire a cauzei la procuror dispuse de judecătorul de cameră preliminară iniţial învestit.
În baza propriului examen, Înalta Curte constată că încheierea penală nr. 276 din 21 iulie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală în dosarul nr. 1432/107/2019/a1, a tranşat, în mod definitiv, chestiunea competenţei de soluţionare a prezentei cauzei, în condiţiile dispoziţiilor art. 51 alin. (8) Cod procedură penală.
Potrivit acestei norme,, „Instanţa căreia i s-a trimis cauza prin hotărârea de stabilire a competenţei nu se mai poate declara necompetentă, cu excepţia situaţiilor în care apar elemente noi care atrag competenţa altor instanţe”.
Prin acest text de lege se instituie, practic, regula cu valoare de principiu că instanţa stabilită prin regulatorul de competenţă îşi păstrează competenţa (materială şi teritorială) de soluţionare a cauzei pe parcursul întregii proceduri judiciare, nefiindu-i permis să invoce propria necompetenţă decât în situaţia excepţională în care apar elemente noi, apte a aduce în discuţie eventuala competenţă a altei instanţe.
Prin urmare, norma legală menționată instituie caracterul obligatoriu al regulatorului de competenţă indiferent de faza procesuală în care el a intervenit, stabilind că, emanând de la o instanţă ierarhic superioară instanţelor în conflict, hotărârea prin care se soluţionează conflictul de competenţă este obligatorie pentru instanţa căreia i se trimite cauza spre judecată, aceasta neavând dreptul de a refuza judecarea cauzei sub motivul că nu este competentă, decât în situaţia de excepţie prevăzută în text.
De altfel, acelaşi caracter obligatoriu este recunoscut, în mod expres, prin dispoziţiile art. 75 alin. (3) Cod procedură penală, hotărârii atributive de competenţă pronunţate în materia strămutării cauzei în procedura de cameră preliminară.
Evaluând, în contextul acestor consideraţii teoretice, datele particulare ale cauzei, Înalta Curte constată că, în condiţiile în care, la pronunţarea regulatorului de competenţă din 2020, instanţa supremă a avut în vedere starea de fapt aferentă (printre altele) infracţiunii de evaziune fiscală imputată inculpaţilor, care, în esenţă, a fost reţinută şi în noul act de sesizare (cu privire la aceeaşi acuzaţie, singura pentru s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor), în cauză nu a intervenit situaţia de excepţie prev. de art. 51 alin. (8) Cod procedură penală, care ar fi permis punerea în discuţie a eventualei necompetenţe a Tribunalului Alba.