Şedinţa publică din data de 11 iunie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, la data de 24.03.2022, sub nr. x/2022, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta INSPECŢIA JUDICIARĂ, a formulat contestaţie împotriva rezoluţiei din data de 10 martie 2022 din lucrarea nr. C22-384 emisă de inspectorul şef al Inspecţiei Judiciare prin care de fapt s-a menţinut rezoluţia nr. FN din data de 02 02.2022 din lucrarea nr. x dispusă de inspector judiciar B. în dosarul nr. x.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 1883 din 28 octombrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins contestaţia formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca neîntemeiată.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei nr. 1883 din 28 octombrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2022 a exercitat calea de atac a recursului reclamanta A., în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului.
În dezvoltarea motivelor de recurs, după prezentarea situaţiei de fapt, recurenta-reclamantă a susţinut că prin hotărârea atacată nu este prezentată şi nici analizată niciuna dintre abaterile disciplinare/greşeli grave ale procurorilor/comisar de poliţie, comise în cadrul dosarului nr. x/2020 al Parchetului Râmnicu Vâlcea, ce conţine 7 abateri disciplinare detaliate în cererea de recurs la pct. i), ii), iii), iv), v), vi) şi vii). Or, a opinat recurenta că fără cunoaşterea de către instanţă a acestor fapte de abateri disciplinare/greşeli nu era posibilă o analiză obiectivă şi corectă a cererii la curtea de apel. Totodată, a arătat că obiecţiile privitoare la întâmpinarea Inspecţiei Judiciare de la lit. A).6 din cererea de recurs se adresează deopotrivă şi sentinţei civile recurate care a admis în integral susţinerile pârâtei din întâmpinare, fără a le analiza critic, deci instanţa de fond a acţionat în mod greşit şi fără discernământ privind admiterea integrală a întâmpinării şi deci a rezoluţiei IJ.
Susţinerea din sentinţă cum că petenta şi-a exprimat nemulţumirea cu privire la maniera de îndeplinire a atribuţiilor profesionale de către PIM şi NN, a învederat că nu este adevărată, deoarece a prezentat motivat abaterile disciplinare/greşeli grave ale PIM şi NN.
Cu privire la susţinerea din sentinţă de la pagina 10 alin. (10), a arătat că rezoluţia nu prezintă situaţia de fapt (care conţine abaterile disciplinare ale PIM, NN şi PMŞ neprezentate în rezoluţie) şi nu sunt prezentate argumente reale în rezoluţie după cum instanţa constată uşor.
Referitor la susţinerile din sentinţa civilă de la pagina 11 alin. (10) în sensul că prin verificări prealabile inspectorul judiciar face o cercetare asupra fondului sesizării, a susţinut că inspectorul judiciar nici măcar nu menţionează fondul sesizării care este falsul din PVR.
În ceea ce priveşte susţinerea din sentinţa civilă de la pagina 11 alin. (3) cum că modul de aplicare a normelor de drept penal nu poate fi considerată o abatere de la îndatoririle de serviciu în procesul interpretării şi aplicării legii, recurenta-reclamantă a menţionat că este exprimată o distorsionare a realităţii deoarece faptele şi acţiunile PIM, NN şi PMŞ de abateri disciplinare sunt real dovedite, iar hotărârea pronunţată încearcă să le justifice/acopere prin fraze ce nu au legătură cu dosarul în cauză care este falsul din PVR.
Susţinerea din sentinţa civilă de la pagina 11 alin. (5) cum că IJ nu are atribuţii de urmărire penală cum urmăreşte în fapt reclamanta, recurenta susţine că este exprimată o distorsionare a acţiunii sale, atribuindu-le fără temei o intenţie (urmărire penală prin IJ) pe care nu a solicitat-o nicăieri în dosar, dar hotărârea pronunţată încearcă să favorizeze partea adversă care a comis falsul din PVR.
Referitor la susţinerea din sentinţa recurată de la pagina 11 alin. (8) cum că reclamanta urmăreşte o rejudecare a procesului său penal fără a aduce critici efective împotriva soluţiei date de Inspectorul-şef al IJ, recurenta arată că este exprimată o distorsionare a acţiunii sale atribuindu-le fără temei o altă intenţie (rejudecare proces penal) pe care nu a solicitat-o nicăieri în dosar, ci doar sancţionarea celor care au manifestat abateri disciplinare/greşeli grave.
Cu privire la susţinerea din sentinţa recurată de la pagina 11 alin. (10) cum că "răspunzând reclamantei cu privire la starea de fapt din contestaţie ...aceasta nu poate fi...", recurenta a arătat că este exprimată o distorsionare a acţiunii sale deoarece nu a solicitat această acţiune, ci doar a cerut o cercetare obiectivă a acţiunilor PIM, NN şi PMŞ.
În concluzie, recurenta-reclamantă a învederat că cei 46 de membrii ai A. ai Bl. SOF 1 NORD Râmnicu Vâlcea au dreptul la o judecată corectă în recurs privind PVR declarat fals, iar ulterior şi în dosarul civil nr. x/2010, în raport cu vânzătorul apartamentelor, C., în urma căruia, prin obligarea lui C. la reactualizarea PVR la Bl. SOF 1, ce a fost anulat de prima instanţă civilă, C. va fi obligat să restituie A. 1 suprafaţa de cca. 1000 mp de teren, căci şi această suprafaţă de 1000 mp era cuprinsă în suprafaţa de cca. 1700 mp din autorizaţia de construire/2005 a Bl. SOF 1, suprafaţă din care prin modificări ilegale aduse la Documentaţii, C. a vândut membrilor Asociaţiei doar suprafaţa de cca. 700 mp, strict de sub Bl. SOF 1, astfel că în prezent pe acest teren de 700 mp, atribuit de C., la Bl. SOF 1, acest bloc a devenit o insulă izolată de drumul public (fără parcări, fără spaţii verzi), tocmai prin acest terne de 1000 mp ce-i aparţine acum lui C..
4. Apărările formulate în recurs
Prin întâmpinarea depusă în dosarul instanţei de recurs, intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, iar pe fondul recursului a solicitat respingerea acestuia ca nefondat, cu consecinţa menţinerii ca fiind temeinică şi legală a sentinţei recurate.
În susţinerea excepţiei nulităţii recursului, în esenţă, a arătat că motivele invocate în susţinerea cererii vizează starea de fapt ce a determinat recurentul să promoveze acţiunea de faţă şi care a fost expusă şi în prima instanţă, ce nu sunt susceptibile de încadrare în cazurile de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
5. Răspunsul la întâmpinare
Recurenta-reclamantă A. a depus Răspuns la întâmpinarea intimatei-pârâte Inspecţia Judiciară, solicitând respingerea apărărilor formulate de aceasta în cadrul întâmpinării şi admiterea recursului său, astfel cum a fost formulat. Totodată, în cadrul răspunsului formulat recurenta-reclamantă a arătat şi că toate abaterile disciplinare invocate la pct. i), pct. ii), pct. iii), pct. iv), pct. v), pct. vi) din plângere şi din recurs sunt încălcări clare a unor norme de drept material conform alin. (8) din art. 488 din C. proc. civ., iar pentru fiecare din aceste abateri disciplinare în plângere a fost precizată încadrarea în una din legile încălcate.
6. Procedura de soluţionare a recursului
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, din data de 01 noiembrie 2023, s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 11 iunie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când Înalta Curte, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi de temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise şi, având în vedere dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a reţinut cauza spre soluţionare, cu prioritate, asupra excepţiei nulităţii recursului, iar, în subsidiar, pe fondul căii de atac.
II. Soluţia instanţei de recurs
Examinând cu prioritate, conform art. 248 din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară prin întâmpinare, Înalta Curte o apreciază întemeiată, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte reţine că prevederile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. impun părţii care formulează recurs obligaţia de a expune motivele de nelegalitate pe care îşi întemeiază calea extraordinară de atac şi dezvoltarea lor, sub sancţiunea nulităţii stipulate în alin. (3) al aceluiaşi text normativ.
De asemenea, prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ., legiuitorul a reglementat incidenţa aceleiaşi sancţiuni a nulităţii şi pentru nemotivarea recursului, care intervine în ipoteza în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută de alin. (1) al articolului menţionat), dar şi în situaţia în care argumentele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. (ipoteză reglementată de alin. (2) al art. 489 C. proc. civ.).
Având în vedere scopul căii extraordinare de atac a recursului, astfel cum este acesta reglementat de prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., ce dispun că: Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, Înalta Curte arată că, pentru a se putea reţine îndeplinirea, de către partea care promovează recursul, a obligaţiei de motivare, este necesar ca, prin calea de atac exercitată, partea să învedereze, plecând de la argumentele statuate de prima instanţă, care sunt aspectele de nelegalitate, dintre cele expres şi limitativ reglementate de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., pe care le apreciază incidente cauzei.
Mai mult, cererea de recurs trebuie să cuprindă atât arătarea motivelor de casare, cât şi dezvoltarea lor, neputându-se limita la o simplă indicare formală a dispoziţiilor normative aplicabile, condiţia legală a dezvoltării motivelor implicând formularea unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli apreciate de parte ca fiind săvârşite de instanţă în legătură cu astfel de dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.
Totodată, nu îndeplineşte cerinţa motivării cererea de recurs care se rezumă la reiterarea susţinerilor sau apărărilor formulate de parte în faţa instanţei de fond, fără a fi avute în vedere cele statuate prin sentinţa recurată şi fără a fi prezentate critici care să vizeze, în mod concret şi direct, raţionamentul urmat de instanţa de fond pentru pronunţarea hotărârii atacate.
Aplicând astfel de considerente contextului prezentei cauze, Înalta Curte constată că, prin calea de atac promovată, recurenta-reclamantă A. a evocat formal nelegalitatea hotărârii atacate fără ca susţinerile expuse să îndeplinească exigenţele unor critici încadrabile în categoria celor ce ar putea fi subsumate cazurilor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi care să vizeze sentinţa atacată în litigiul pendinte. În esenţă, prin aspectele evocate de recurentă prin calea de atac exercitată se reiterează situaţia de fapt reclamată Inspecţiei Judiciare, cât şi instanţei de fond, modul de soluţionare a sesizării, respectiv a plângerii formulate împotriva soluţiei de clasare, iar nu raţionamentul expus de instanţa de fond în sentinţa recurată.
În practica judiciară s-a decis că simpla nemulţumire a unei părţi sau a părţilor în litigiu faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligaţia să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute de C. proc. civ. şi să aducă argumente care să vizeze, în mod concret şi direct, soluţia recurată.
Motivarea imprecisă sau generală, fără o legătură efectivă cu soluţia pronunţată de instanţa de fond, ori cuprinzând indicarea generică a unor texte normative, fără a fi specificată maniera în care acestea au fost încălcate, precum şi reluarea, într-o manieră identică sau similară, a aspectelor evocate în faza procesuală a fondului sau critici care să privească maniera de apreciere a probelor, ori chestiuni ce nu au legătură cu obiectul cauzei echivalează cu nemotivarea căii de atac, respectiv cu neîndeplinirea, de către parte, a obligaţiei reglementate de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., aspecte ce atrag sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
Întrucât recurenta, în cele 15 pagini de motivare, nu a formulat critici privind chestiuni de drept care să poată fi subsumate motivelor de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte va constata incidenţa, în cauză, a sancţiunii nulităţii recursului.
Pentru considerentele expuse, se reţine că recursul formulat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 1883 din 28 octombrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal nu îndeplineşte cerinţa prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., motiv pentru care, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 1883 din 28 octombrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 11 iunie 2024.