Şedinţa publică din data de 13 iunie 2024
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii. Hotărârea instanţei de fond
1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 27.07.2020, sub nr. x/2020, reclamanta A., în calitate de continuatoare în drepturi a Întreprinderii Familiale B., a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, S.C. Agromărăşti S.R.L., constatarea nulităţii actului administrativ nr. x/24.06.2020 prin care pârâtul i-a comunicat că nu se impune adoptarea măsurii de sistare a activităţii comerciale în complexul "Piaţa Agromărăşti" situat în Municipiul Cluj-Napoca, B-dul x nr. 131-135, judeţul Cluj, pentru lipsa autorizaţiei de securitate la incendiu.
Prin sentinţa civilă nr. 623 din 19 aprilie 2021, Curtea a admis excepţia necompetenţei teritorială a Curţii de Apel Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
1.2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal la data de 16.05.2022.
Prin sentinţa civilă nr. 291 din 3 noiembrie 2022, Curtea a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, invocată prin întâmpinări.
A admis excepţia lipsei de interes invocată prin întâmpinări şi a respins acţiunea reclamantei, ca lipsită de interes.
A respins excepţiile de inadmisibilitate şi de autoritate de lucru judecat invocate prin întâmpinări ca lipsite de obiect.
A obligat reclamanta să plătească pârâtei S.C. Agromărăşti S.R.L. suma de 5.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
2. Cererea de recurs
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a formulat recurs, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi, rejudecând, respingerea excepţiei lipsei de interes ca fiind neîntemeiată şi, pe fond, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.
Referitor la excepţie, recurenta-reclamantă a arătat că, într-adevăr, nu mai are calitate de proprietar asupra unui imobil din incinta Pieţei Agromărăşti, însă a promovat o acţiune în despăgubiri împotriva societăţilor care sunt proprietare a acesteia. Astfel, patrimoniul acestora garantează recuperarea potenţialei sale creanţe, interesul său fiind evident, hotărârea fiind pronunţată cu încălcarea art. 8 din Legea nr. 554/2004.
În continuarea cererii, recurenta s-a referit la fondul cererii de chemare în judecată.
3. Apărările formulate
3.1. Intimata-pârâtă S.C. Agromărăşti S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, apreciind că argumentele recurentei nu se pot încadra în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
3.2. Intimatul-pârât Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
II. Soluţia instanţei de recurs
Înalta Curte urmează a analiza cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condiţiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului invocată prin întâmpinare de intimata-pârâtă S.C. Agromărăşti S.R.L..
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Instanţa de control judiciar constată că recursul reclamantei A. nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.
Din lecturarea susţinerilor recurentei, rezultă că aceasta a invocat formal motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile sale neputându-se subsuma ipotezei prevăzute de acest motiv de nelegalitate.
Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.
În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ. se sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, înţeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat) dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).
Înalta Curte are în vedere faptul că noţiunea de motivare a recursului trebuie înţeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac şi continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres şi limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ.
Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentei faţă de soluţia instanţei de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
Raportat cu cele reţinute, analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că cererea recurentei-reclamante de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea motivelor de casare.
Recurenta-reclamantă, după cum s-a expus la pct. I.2 al prezentei decizii, s-a limitat la a relua argumentele prezentate în faţa instanţei fără, însă, a combate considerentele instanţei de fond şi fără a-şi circumstanţia în niciun mod criticile de nelegalitate a hotărârii recurate.
Această critică ar fi presupus, în primul rând, în raport cu motivul de casare invocat, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei şi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanţa fondului încalcă sau reprezintă o greşită aplicare a acestora. Invocarea existenţei altor litigii cu pârâtele societăţi comerciale aflate pe rolul instanţelor de judecată nu poate constitui motivare a căii de atac.
În actuala reglementare a C. proc. civ., recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate.
Recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greşeli de apreciere a situaţiei de fapt deduse judecăţii, instanţa de control judiciar având competenţa de a verifica exclusiv incidenţa vreunuia dintre motivele de nelegalitate expuse la pct. 1-7 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ. sau încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual, motiv prevăzut de pct. 8 al articolului menţionat.
O astfel de abordare nu satisface exigenţele art. 486 C. proc. civ., astfel că devin aplicabile dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea recursului formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 291 din 3 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 13 iunie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.