Şedinţa publică din data de 13 iunie 2024
Asupra cererii de revizuire de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Prin decizia civilă nr. 343/02.02.2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ în dosarul nr. x/2021 a fost admisă excepţia nulităţii cererii de recurs formulată la data de 26.04.2022 de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii de şedinţă de la data de 10.12.2021 şi a sentinţei civile nr. 942/22.02.2022, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimatul-pârât Institutul National de Statistică; a fost constatat nul recursul declarat de recurenta-reclamantă la data de 26.04.2022; a fost admisă excepţia tardivităţii cererii de recurs formulată de recurenta-reclamantă la data de 28.04.2022 şi a fost respinsă ca tardivă cererea de recurs formulată de recurenta-reclamantă la data de 28.04.2022; au fost respinse ca neavenite recursurile formulate de recurentul B..
Împotriva acestei decizii, recurenta A. a formulat contestaţie în anulare întemeiată pe motivele prevăzute de art. 503 alin. (1) C. proc. civ. (nu a fost prezent la termenul de judecată) şi art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. (dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale).
II. Decizia ce face obiectul cererii de revizuire
Prin decizia civilă nr. 2416/27.10.2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ în dosarul nr. x/2023 s-a respins excepţia nulităţii ca neîntemeiată; s-a respins contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 343/02.02.2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimatul Institutul Naţional de Statistică, ca neîntemeiată; s-a respins cererea de sesizare a CCR, ca inadmisibilă.
III. Cererea de revizuire
Prin cererea înregistrată la data de 14.11.2023 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub numărul x/2023, revizuenta A., în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a formulat revizuire faţă de decizia civilă nr. 2416/27.10.2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ în dosarul nr. x/2023.
În esenţă, a susţinut că decizia civilă nr. 2416/27.10.2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ în dosarul nr. x/2023 încalcă autoritatea de lucru judecat a următoarelor decizii:
1. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 39 din 07 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 833 din 05.12.2007 cu privire la consecinţele lipsei semnăturii părţii de pe cererea de recurs care poate fi împlinită în tot cursul judecăţii căii de atac, în afara de cazul invocării lipsei semnăturii reclamantului, când cererea de recurs trebuie semnată cel mai târziu la prima zi de înfăţişare următoare, iar dacă este prezent în instanţă, în chiar şedinţa în care se invocă nulitatea, în condiţiile art. 133 alin. (2) C. proc. civ.
2. Decizia nr. 1941 din 05 aprilie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2022 prin care s-a reţinut că necesitatea semnării în original a cererilor adresate instanţei nu este prevăzută în mod expres de normele de procedură civilă, atât timp cât transmiterea actelor de procedură este valabilă şi prin mijloacele rapide de comunicare: fax, poştă electronică.
A mai precizat revizuenta că recursul trimis în dosarul nr. x/2021, în două rânduri, este asumat şi recunoscut ca fiind act de procedură formulat şi expediat de aceasta. Al doilea exemplar al recursului, în esenţă identic cu primul, este semnat olograf, scanat şi trimis prin poşta electronică, caz în care trimiterea din proprie iniţiativă a unui al doilea exemplar al recursului, nu poate fi considerată nici tardivă şi nici fără valoare juridică. Dacă instanţa a solicitat semnarea unui recurs semnat deja, într-un termen de 10 zile de la primirea rezoluţiei instanţei expediată prin poştă, faptul că anterior trimisese un exemplar al recursului semnat este echivalent cu îndeplinirea pretinsei obligaţii impusă de instanţă ulterior. Deci, şi din această perspectivă, nu se poate reţine o tardivitate a acului de procedură care să atragă nulitatea acestuia.
În concluzie, a solicitat casarea deciziei civile nr. 2416/27.10.2023 a Curţii de Apel Bucureşti pronunţată în dosarul nr. x/2023, pentru încălcarea autorităţii de lucru judecat, încălcarea dreptului de acces la o instanţă şi pentru lezarea patrimoniului şi libertăţii economice, datorat imposibilităţii continuării acţiunii judiciare pentru recuperarea diferenţelor salariale la care revizuenta consideră că era îndrituită.
IV. Apărările formulate în cauză
Intimatul Institutul Naţional de Statistică a formulat concluzii scrise prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire şi excepţia nulităţii cererii pentru nemotivare.
Pe fondul cauzei, intimatul a solicitat respingerea cererii de revizuire ca nefondată.
V. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire
Examinând cererea de revizuire prin prisma art. 513 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora, în cadrul acestei căi de atac, dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri care evocă sau nu fondul, poate fi cerută dacă "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".
De asemenea, conform art. 431 alin. (1) din C. proc. civ. "nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect", iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, "oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă".
Din coroborarea dispoziţiilor legale anterior menţionate rezultă că, pentru admisibilitatea căii extraordinare de atac a revizuirii, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unor hotărâri definitive potrivnice, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei (având în vedere prevederile art. 509 alin. (2) din C. proc. civ.); hotărârile să fie pronunţate în aceeaşi pricină, deci să existe identitate de părţi, de cauză şi de obiect (elementele caracteristice lucrului judecat, conform art. 431 alin. (1) din C. proc. civ.); hotărârile să fie pronunţate în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii lucrului judecat, ori dacă a fost invocată să nu se fi discutat; să se ceară anularea celei de a doua hotărâri, care s-a pronunţat cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.
Aşadar, existenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, este condiţia fundamentală, întrucât finalitatea revizuirii este aceea de a remedia erorile determinate de nesocotirea principiului autorităţii lucrului judecat.
În cauza de faţă, A. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 2416/27.10.2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ în dosarul nr. x/2023, motivat de faptul că aceasta încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 39 din 7 mai 2007 pronunţată în dosarul nr. x/2007 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, precum şi a Deciziei nr. 1941 din 5 aprilie 2023 pronunţată în dosarul nr. x/2022 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Examinând deciziile anterior menţionate, Înalta Curte constată, cu prioritate, că revizuenta nu avut calitate procesuală în dosarele nr. x/2007 şi nr. y/2022, acestea fiind pronunţate în privinţa altor persoane, nefiind astfel îndeplinită condiţia identităţii de părţi.
Motivul de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., conferă părţilor dreptul de a uza de calea extraordinară de atac a revizuirii doar în situaţia în care există hotărâri definitive potrivnice (pronunţate în aceeaşi pricină, dar în dosare diferite, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate), date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri şi care fac imposibilă punerea în executare concomitentă, premisă ce nu se verifică în speţă, întrucât părţile sunt diferite.
Totodată, nu există nici identitate de obiect sau cauză în cele trei dosare, în realitate, revizuenta fiind nemulţumită că nu a fost soluţionat în favoarea sa, litigiului care a format obiectul dosarului nr. x/2023 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Prin urmare, Înalta Curte reţine că nu este îndeplinită condiţia existenţei triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză cerută de lege ca o condiţie obligatorie pentru admisibilitate cererii de revizuire.
VI. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în revizuire
Pentru considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 513 din C. proc. civ., raportat la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de A. ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei civile nr. 2416 din 27 octombrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2023, ca inadmisibilă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare la Completul de 5 Judecători; recursul se va depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pronunţată astăzi, 13 iunie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.