Şedinţa publică din data de 13 iunie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
1.1. Cererea de chemare în judecată iniţială
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal la data de 13.03.2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a formulat cerere de chemare în judecată împotriva pârâţilor Consiliul Superior al Magistraturii şi Şcoala Naţională de Grefieri prin care a solicitat:
- anularea actului administrativ individual emis de SNG prin adresa nr. x/25.10.2017 şi, pe cale de consecinţă, obligarea pârâtei SNG să emită decizie de recalculare prin care să dispună ca reclamantul să beneficieze de indemnizaţie lunară de cursant (bursa) în cuantum raportat la nivelul maxim de salarizare pentru un grefier debutant cu studii superioare juridice, respectiv majorarea indemnizaţiei lunare de cursant, aferentă perioadei 06.06.2016 - 06.12.2016, prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 445,5 RON;
- obligarea pârâtei SNG să calculeze şi să plătească diferenţele pecuniare dintre sumele de bani primite şi cele rezultate în urma recalculării potrivit pct. 1) pentru fiecare lună, începând cu data de 06.06.2016 şi până la data de 06.12.2016, respectiv a diferenţelor dintre venitul efectiv plătit (prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 305 RON) şi venitul pe care l-ar fi obţinut potrivit Legii nr. 71/2015 şi Legii nr. 293/2015 (prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 445,5 RON) în aceeaşi perioadă, actualizate cu indicele de inflaţie şi rata dobânzii legale, de la data scadenţei până la data plăţii efective;
- obligarea pârâtei SNG să solicite pârâtului CSM sumele de bani necesare plăţii drepturilor pecuniare solicitate;
- anularea adresei CSM nr. x/17.11.2017 şi obligarea pârâtului CSM să prevadă în bugetul de venituri şi cheltuieli sumele de bani necesare plăţii drepturilor pecuniare solicitate;
- obligarea în solidar a pârâţilor CSM şi SNG la plata cheltuielilor de judecată efectuate.
Prin cererea adiţională depusă la data de 21.05.2018, reclamantul A. a precizat punctele 1 şi 2 din petitul acţiunii în sensul că a solicitat obligarea pârâţilor la cele solicitate prin raportare la valoarea de referinţă sectorială (în continuare: VRS) de 484,18 RON, în principal, sau de 463,5 RON, în secundar, iar în terţiar de 445,5 RON, în caz că instanţa va considera că nu se impune utilizarea unei VRS de 484,18 RON sau de 463,5 RON.
1.2. Soluţia pronunţată de instanţa de fond în primul ciclu procesual
Prin sentinţa civilă nr. 3999/09.10.2018, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei, Consiliul Superior al Magistraturii, şi a respins cererea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A admis în parte cererea modificată şi a dispus anularea adresei nr. x/25.10.2017 emisă de pârâta Şcoala Naţională de Grefieri.
A obligat pârâta Şcoala Naţională de Grefieri, prin Director, să emită reclamantului o decizie de stabilire a indemnizaţiei lunare de cursant, producătoare de efecte juridice în perioada 6.06.2016 -30.09.2016, cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 445,5 RON.
A obligat pârâtul Şcoală Naţională de Grefieri să plătească reclamantului diferenţelor salariale rezultate, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală penalizatoare aferentă acestei sume, de la data scadenţei fiecărui venit salarial lunar şi până la data plăţii.
A respins, în rest, cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Superior al Magistraturii şi Şcoala Naţională de Grefieri, ca neîntemeiată.
1.3. Cererea de completare a dispozitivului sentinţei pronunţate de instanţa de fond
La data de 03.01.2019, reclamantul A. a formulat cerere de completare a sentinţei civile nr. 3999/09.10.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018, solicitând admiterea acţiunii în totalitate.
Prin sentinţa civilă nr. 1234/29.03.2019, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea de completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 3999/09.10.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.
1.4. Recursurile formulate de către pârâta Şcoala Naţională de Grefieri şi de către reclamant împotriva hotărârii pronunţate în primul ciclu procesual
Prin decizia civilă nr. 6112/07.12.2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursurile declarate de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 3999 din 9 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi a sentinţei civile nr. 1234 din 29 martie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi de pârâta Şcoala Naţională de Grefieri împotriva sentinţei civile nr. 3999 din 9 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
A casat hotărârile recurate şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
1.5. Rejudecarea cererii în fond în al doilea ciclu procesual
Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal data de 18.03.2022, sub nr. x/2022.
La data de 27.04.2022, reclamantul a depus o cerere adiţională prin care a solicitat majorarea valorii de referinţă sectoriale (VRS) de la 484,18 RON la 605,225 RON, conform art. 204 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.
2. Sentinţa pronunţată de instanţa de fond în al doilea ciclu procesual
Prin sentinţa civilă nr. 2207 din 23 noiembrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Consiliul Superior al Magistraturii şi a respins cererea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A respins excepţia inadmisibilităţii şi excepţia decăderii, ca neîntemeiate.
A admis cererea formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Şcoala Naţională de Grefieri şi a dispus anularea adresei nr. x/25.10.2017, emisă de pârâta Şcoala Naţională de Grefieri.
A obligat pârâta Şcoala Naţională de Grefieri să emită în favoarea reclamantului o decizie de stabilire a indemnizaţiei lunare de cursant, producătoare de efecte juridice în perioada 06.06.2016 - 06.12.2016, cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 605,225 RON.
A obligat pârâta Şcoală Naţională de Grefieri să plătească reclamantului diferenţelor salariale rezultate, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală penalizatoare aferentă acestei sume, de la data scadenţei fiecărui venit salarial lunar şi până la data plăţii.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei civile nr. 2207 din 23 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, pârâta Şcoala Naţională de Grefieri a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în întregime a sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii formulată de A., ca neîntemeiată.
În contextul expunerii pe scurt a situaţiei de fapt şi a argumentelor reţinute de prima instanţă în fundamentarea soluţiei pronunţate, recurenta-pârâtă a susţinut, în esenţă, că sentinţa atacată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material incidente cauzei pendinte, respectiv a dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 567/2004, cu modificări şi completări, a dispoziţiilor Deciziei Curţii Constituţionale a României nr. 794/15.12.2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 1029 din 21.12.2016 şi a dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţia României.
În cadrul unei prime critici, recurenta susţine că instanţa de fond a admis în mod greşit cererea modificatoare formulată de reclamantul A., Şcoala Naţională de Grefieri fiind obligată să emită, în favoarea reclamantului, decizia de stabilire a indemnizaţiei de cursant pentru perioada 06.06.2016 - 06.12.2016 cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 605,225 RON.
Expunând conţinutul dispoziţiilor art. 501 alin. (3) din C. proc. civ., recurenta apreciază că, prin admiterea cererii modificatoare privind majorarea valorii de referinţă sectoriala de la 484.18 RON la 605.225, instanţa de fond, investită cu rejudecarea, a trecut practic peste limitele casării impuse de decizia prin care a fost trimisă cauza spre rejudecare.
Astfel, cererea modificatoare prin care reclamantul a solicitat majorarea valorii de referinţă sectoriala de la 484,18 RON la 605,225 RON a fost depusă în faza rejudecării după casarea cu trimitere, fiind cu mult depăşit momentul procesual până la care acesta avea dreptul să îşi modifice cererea de chemare în judecată.
Mai mult decât atât, instanţa de fond investită cu rejudecarea nu a ţinut cont de cererea modificatoare din data de 21.05.2018, prin care reclamantul a solicitat obligarea recurentei la cele solicitate prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 484,18 RON, în principal, sau de 463,5 RON, în secundar, iar în terţiar de 445,5 RON şi nici de întâmpinarea formulată de pârâtă faţă de cererea modificatoare, ignorând complet motivele invocate.
O a doua critică vizează faptul că, în mod greşit, instanţa de fond a admis acţiunea reclamantului, în opinia recurentei, pretenţiile reclamantului A. fiind neîntemeiate.
În susţinerea acestei critici, arată recurenta-pârâtă că Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, prin dispoziţiile art. 25, stipulează că, în perioada studiilor, Şcoala Naţională de Grefieri acordă cursanţilor o indemnizaţie lunară, în cuantum egal cu salariul de bază brut pentru funcţia de grefier debutant, în raport cu nivelul studiilor absolvite.
Deşi indemnizaţia de cursant are, potrivit dispoziţiilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 567/2004, natura şi regimul juridic al unui drept salarial, acest aspect se referă, în opinia recurentei, exclusiv la contribuţiile şi reţinerile operate asupra sumelor reprezentând indemnizaţii de cursant.
Indemnizaţia de cursant nu se poate identifica cu salariul acordat în baza unui Contract individual de muncă pentru prestarea unor activităţi remunerate, conform dispoziţiilor legale, întrucât aceasta nu se naşte dintr-un raport juridic de dreptul muncii, iar calitatea de cursant al Şcolii nu se poate confunda cu raportul de serviciu specific funcţiei de grefier.
Totodată, recurenta menţionează că reclamantul a motivat cererea modificatoare din data de 27.04.2022 raportat la existenţa unor hotărâri judecătoreşti, pe care nu le-a ataşat cererii, prin care s-a recunoscut o valoare de referinţă sectorială de 605,225 RON, însă, subliniază că o hotărâre judecătorească produce efecte doar între părţi, acestea neputând fi extinse şi persoanelor străine de procesul în cadrul căruia a fost pronunţată.
De asemenea, Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 6245/C emis în data de 30.12.2021 şi aplicabil de la aceeaşi dată, de care reclamantul înţelege să se folosească în probaţiune, priveşte, astfel cum reiese din conţinutul său, judecătorii şi asistenţii judiciari care îşi desfăşoară activitatea în cadrul instanţelor, categorii profesionale în care reclamantul nu se încadrează.
Prin sentinţa civilă nr. 2207 din data de 23.11.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, s-a reţinut, în esenţă, că, începând cu data de 01.08.2016, a fost recunoscută o valoare de referinţă sectorială de 605,225 RON prin mai multe hotărâri judecătoreşti şi, făcându-se trimitere la Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 794/15.12.2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 1029 din 21.12.2016, reclamantul este îndreptăţit la plata diferenţelor salariale rezultate între indemnizaţiei de cursant efectiv plătită şi cea stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 605,225 RON.
Recurenta apreciază că acest argument nu poate fi primit, deoarece Decizia CCR pe care se întemeiază soluţia primei instanţe, conform art. 147 alin. (4) din Constituţia României, produce efecte doar pentru viitor, de la data publicării în Monitorul Oficial al României. Aşadar Decizia CCR nr. 794/15.12.2016 a început să producă efectele reţinute de către instanţa de fond investită cu rejudecarea începând cu data de 21.12.2016, când a fost publicată în Monitorul Oficial al României. Până la această dată, dispoziţia declarată neconstituţională s-a bucurat de o prezumţie de constituţionalitate, cu consecinţa că efectele deja produse în acest interval de timp trebuie recunoscute ca fiind valide. Anularea ori modificarea lor în baza unei Decizii a CCR publicate ulterior în Monitorul Oficial al României ar reveni la o aplicare retroactivă a acesteia.
Or, se constată că instanţa a admis cererea reclamantului pentru perioada 06.06.2016-06.12.2016, dând putere unei Decizii CCR, publicată în Monitorul Oficial nr. 1029 din 21.12.2016, contrar art. 147 alin. (4) din Constituţia României.
Mai mult decât atât, nici data de la care a fost recunoscută o valoare de referinţă sectorială de 605,225 RON prin hotărâri judecătoreşti, respectiv începând cu data de 01.08.2016, nu corespunde cu data de început a cursurilor Şcolii, respectiv 06.06.2016.
4. Apărările formulate în cauză
Intimatul-reclamant a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
II. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs
Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul formulat este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele expuse în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Superior al Magistraturii şi Şcoala Naţională de Grefieri a solicitat:
- anularea actului administrativ individual emis de SNG prin adresa nr. x/25.10.2017 şi, pe cale de consecinţă, obligarea pârâtei SNG să emită decizie de recalculare prin care să dispună ca reclamantul să beneficieze de indemnizaţie lunară de cursant (bursa) în cuantum raportat la nivelul maxim de salarizare pentru un grefier debutant cu studii superioare juridice, respectiv majorarea indemnizaţiei lunare de cursant, aferentă perioadei 06.06.2016 - 06.12.2016, prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 445,5 RON;
- obligarea pârâtei SNG să calculeze şi să plătească diferenţele pecuniare dintre sumele de bani primite şi cele rezultate în urma recalculării potrivit pct. 1) pentru fiecare lună, începând cu data de 06.06.2016 şi până la data de 06.12.2016, respectiv a diferenţelor dintre venitul efectiv plătit (prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 305 RON) şi venitul pe care l-ar fi obţinut potrivit Legii nr. 71/2015 şi Legii nr. 293/2015 (prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 445,5 RON) în aceeaşi perioadă, actualizate cu indicele de inflaţie şi rata dobânzii legale, de la data scadenţei până la data plăţii efective;
- obligarea pârâtei SNG să solicite pârâtului CSM sumele de bani necesare plăţii drepturilor pecuniare solicitate;
- anularea adresei CSM nr. x/17.11.2017 şi obligarea pârâtului CSM să prevadă în bugetul de venituri şi cheltuieli sumele de bani necesare plăţii drepturilor pecuniare solicitate;
- obligarea în solidar a pârâţilor CSM şi SNG la plata cheltuielilor de judecată efectuate.
Prin cererea adiţională depusă la data de 21.05.2018, în primul ciclu procesual, reclamantul A. a precizat punctele 1 şi 2 din petitul acţiunii, în sensul că a solicitat obligarea pârâţilor la cele solicitate prin raportare la valoarea de referinţă sectorială (în continuare: VRS) de 484,18 RON, în principal, sau de 463,5 RON, în secundar, iar în terţiar de 445,5 RON, în caz că instanţa va considera că nu se impune utilizarea unei VRS de 484,18 RON sau de 463,5 RON.
La data de 27.04.2022, în cel de-al doilea ciclu procesual, reclamantul a depus o cerere adiţională prin care a solicitat majorarea valorii de referinţă sectoriale (VRS) de la 484,18 RON la 605,225 RON, conform art. 204 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.
Prin sentinţa recurată, pronunţată în al doilea ciclu procesual, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Consiliul Superior al Magistraturii şi respinsă cererea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-a respins excepţia inadmisibilităţii şi excepţia decăderii ca neîntemeiate.
S-a admis cererea formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Şcoala Naţională de Grefieri, dispunându-se anularea adresei nr. x/25.10.2017 emisă de pârâta Şcoala Naţională de Grefieri.
A fost obligată pârâta Şcoala Naţională de Grefieri să emită în favoarea reclamantului o decizie de stabilire a indemnizaţiei lunare de cursant, producătoare de efecte juridice în perioada 06.06.2016 - 06.12.2016, cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 605,225 RON.
De asemenea, a fost obligată pârâta Şcoală Naţională de Grefieri să plătească reclamantului diferenţelor salariale rezultate, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală penalizatoare aferentă acestei sume, de la data scadenţei fiecărui venit salarial lunar şi până la data plăţii.
Împotriva acestei soluţii, a declarat recurs pârâta Şcoala Naţională de Grefieri.
Analizând sentinţa de fond din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că susţinerile recurentei sunt fondate.
Cu titlu preliminar, Înalta Curte reţine că, în înţelesul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., încălcarea normelor de drept material se poate face prin aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt, extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică sau restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor legale, precum şi prin încălcarea unor principii generale de drept. Altfel spus, textul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se referă fie la nesocotirea unei norme de drept material, fie la interpretarea ei eronată.
De asemenea, prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale.
În cauza de faţă aceste motive sunt incidente, soluţia primei instanţe fiind pronunţată cu interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material incidente în cauză.
Sub un prim aspect, în ceea ce priveşte critica recurentei-pârâte referitoare la faptul că instanţa de fond a admis, în mod greşit, cererea modificatoare formulată de reclamantul A., recurenta fiind obligată să emită, în favoarea reclamantului, decizia de stabilire a indemnizaţiei de cursant pentru perioada 06.06.2016 - 06.12.2016 cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 605,225 RON, Înalta Curte reţine că această critică este nefondată.
În cauza de faţă, reclamantul a indicat în cuprinsul cererii introductive formulate la data de 13.03.2018 că solicită anularea actului administrativ individual emis de SNG prin adresa nr. x/25.10.2017 şi, pe cale de consecinţă, obligarea pârâtei SNG să emită decizie de recalculare prin care să dispună ca reclamantul să beneficieze de indemnizaţie lunară de cursant (bursa) în cuantum raportat la nivelul maxim de salarizare pentru un grefier debutant cu studii superioare juridice, respectiv majorarea indemnizaţiei lunare de cursant, aferentă perioadei 06.06.2016 - 06.12.2016, prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 445,5 RON.
Ulterior, prin cererea adiţională de modificare a cererii de chemare în judecată, depusă la data de 21.05.2018, reclamantul a solicitat obligarea pârâţilor la cele solicitate prin raportare la valoarea de referinţă sectorială (în continuare: VRS) de 484,18 RON, în principal, sau de 463,5 RON, în secundar, iar în terţiar de 445,5 RON, în caz că instanţa va considera că nu se impune utilizarea unei VRS de 484,18 RON sau de 463,5 RON.
În primul ciclu procesual, primul termen de judecată a fost acordat la data de 29.05.2018, iar prin încheierea de şedinţă din data de 29.05.2018, instanţa a dispus citarea părţilor cu un exemplar al cererii adiţionale şi a cererii modificatoare, rezultând aşadar că cererea modificatoare depusă la primul termen de judecată a fost formulată cu respectarea termenului instituit de art. 204 C. proc. civ.
În al doilea ciclu procesual, la data de 27.04.2022 reclamantul a depus o cerere adiţională prin care a solicitat majorarea valorii de referinţă sectoriale (VRS) de la 484,18 RON la 605,225 RON, conform art. 204 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.
Prin urmare, în mod corect, prima instanţă a constatat că reclamantul nu este decăzut din dreptul de a modifica cererea de chemare în judecată, apreciind că sunt incidente prevederile art. 204 proc. civ., fiind vorba despre o cerere de majorare a cuantumului pretenţiilor.
Însă, în ceea ce priveşte fondul cauzei, Înalta Curte constată că criticile formulate de recurenta-pârâtă sunt fondate, soluţia primei instanţe fiind pronunţată cu interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material incidente în cauză, respectiv a dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 567/2004, pentru considerentele arătate în continuare.
Astfel, din analiza considerentelor sentinţei recurate, Înalta Curte constată că instanţa de fond, reţinând că reclamantul face parte din categoria profesională/familie ocupaţională Justiţie şi luând în considerare şi hotărârile judecătoreşti pronunţate în litigii similare, în mod eronat, a apreciat că, în baza Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/2016 şi a prevederilor art. 3^1 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015, astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 43/2016, indemnizaţia reclamantului pentru perioada în care a deţinut calitate de cursant SNG trebuie calculată prin raportare la VRS-ul maxim din cadrul categoriei profesionale/familiei ocupaţionale, adică 605,225 RON (484,18 RON, majorat cu 25%).
Înalta Curte nu poate împărtăşi raţionamentul primei instanţe.
Sub un prim aspect, instanţa de control reţine că cuantumul bursei pentru promoţia SNG 06.06.2016 - 06.12.2016, din care face parte şi reclamantul, a fost stabilit prin Decizia Directorului SNG nr. 73/19 mai 2016 la o valoare de 1419 RON, calculată prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 305 înmulţită cu coeficientul de 2,639 pentru funcţia de grefier debutant, studii superioare juridice.
Potrivit art. 25 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice:
"(1) În perioada studiilor, Şcoala Naţională de Grefieri acordă cursanţilor o indemnizaţie lunară de cursant, în cuantum egal cu salariul de bază brut pentru funcţia de grefier debutant, în raport cu nivelul studiilor absolvite.
(2) Indemnizaţia prevăzută la alin. (1) are natura şi regimul juridic al unui drept salarial şi se plăteşte din fondul prevăzut în bugetul anual aprobat al Consiliului Superior al Magistraturii."
Deşi art. 25 alin. (2) din Legea nr. 567/2004 prevede că indemnizaţia prevăzută la alin. (1) are natura şi regimul juridic al unui drept salarial şi se plăteşte din fondul prevăzut în bugetul anual aprobat al Consiliului Superior al Magistraturii, Înalta Curte reţine că îndemnizaţia de cursant se acordă pe perioada studiilor, perioadă de 6 luni în care cursantul nu încheie un contract de muncă nici cu SNG şi nici cu instanţele judecătoreşti sau parchetele unde efectuează stagii de practică.
Practic, pe perioada studiilor, cursantul SNG nu încheie un contract individual de muncă în temeiul căruia să primească indemnizaţia de cursant, ci încheie un contract de instruire pentru o perioadă de 6 luni.
Or, în această perioadă are loc exclusiv instruirea teoretică şi practică a cursantului, fără a exista un raport de muncă ori de natură civilă cu instituţiile în care el îşi desfăşoară stagiile şi fără a exista un raport comitent prepus tipic raportului de muncă.
Chiar dacă art. 26 alin. (1) din Legea nr. 567/2004 reţine că perioada în care o persoană a avut calitatea de cursant al Scolii Naţionale de Grefieri, dacă a promovat examenul de absolvire a Scolii Naţionale de Grefieri, constituie vechime în munca şi vechime în specialitate, această împrejurare nu duce la modificarea naturii juridice a contractului dintre cursant şi SNG.
Înalta Curte are în vedere şi faptul că norma de drept amintită face trimitere la un cuantum al bursei calculat prin raportare la salariul de bază brut pentru funcţia de grefier debutant valabil la momentul începerii cursurilor fiecărei promoţii, calitatea de cursant nefigurând nici în vechile reglementări privind salarizarea personalului bugetar, nici în noua reglementare privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în familia ocupaţională "Justiţie".
De asemenea, pentru a beneficia de o recalculare a indemnizaţiei de cursant, raportat la o valoare de referinţă sectorială constantă la nivelul aceleaşi categorii profesionale se are în vedere faptul că reclamantul a avut calitatea de cursant, şi nu de grefier, deci nu a avut raporturi de serviciu în înţelesul Codului muncii cu Şcoala Naţională de Grefieri în perioada cursurilor.
Instanţa de control reţine că valoarea de referinţă sectorială este o constantă, care se înmulţeşte cu coeficienţii de încadrare aplicabili fiecărei categorii (judecători, procurori, personal auxiliar de specialite) şi trebuie să fie unică pentru întreaga familie ocupaţională justiţie, însă, în perioada cursurilor, intimatul-reclamant A. avea calitatea de cursant, nu de personal auxiliar de specialitate.
Astfel, prima instanţă a confundat raporturile dintre reclamant şi Şcoală, reţinând că reclamantul are perioadă lucrată, deşi acesta a avut calitatea de cursant, iar calitatea de cursant al Şcolii nu se poate confunda cu raportul de serviciu specific funcţiei de grefier.
Înalta Curte constată că nu pot fi primite nici argumentele în sensul că prin mai multe hotărâri judecătoreşti a fost recunoscut grefierilor VRS de 605,225, întrucât o hotărâre judecătorească produce efecte doar între părţi, acestea neputând fi extinse şi persoanelor străine de procesul în cadrul căruia a fost pronunţată.
Totodată, Înalta Curte constată că, deşi prima instanţă şi-a întemeiat soluţia pe dispoziţiile art. 3^1 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015, astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 43/2016, care prevăd că începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, data de 01.08.2016, nu corespunde cu data de început a cursurilor Şcolii, respectiv 06.06.2016.
În aceste condiţii, Înalta Curte apreciază că soluţia primei instanţe este greşită, impunându-se ca hotărârea recurată să fie reformată.
Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (2) C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârâta Şcoala Naţională de Grefieri, va casa în parte sentinţa recurată şi rejudecând, va respinge acţiunea, ca neîntemeiată, menţinând restul dispoziţiilor sentinţei recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurenta - pârâtă Şcoala Naţională de Grefieri împotriva sentinţei civile nr. 2207 din 23 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează în parte sentinţa recurată şi rejudecând
Respinge acţiunea ca neîntemeiată.
Menţine restul dispoziţiilor sentinţei recurate.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 13 iunie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.