Şedinţa publică din data de 19 iunie 2024
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 4 septembrie 2023, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, astfel cum a fost modificată la data de 12 octombrie 2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Prim-ministrul României, a solicitat: (i) obligarea Prim-ministrului României, potrivit art. 24 alin. (3) din Legea 554/2004, la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe fiecare zi de întârziere, de la data de 08 mai 2019 până la îndeplinirea obligaţiei prevăzute în Decizia nr. 2370/08.05.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în dosarul nr. x/2015; (ii) obligarea Guvernului României la plata de penalităţi de 1000 RON pe zi de întârziere de la data de 08 mai 2019, până la îndeplinirea obligaţiei, potrivit art. 906 alin. (4) din C. proc. civ. (iii) obligarea Guvernului României la plata cheltuielilor de judecată.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 1995 din 06 decembrie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Prim-ministrul României şi a respins cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu acesta ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Totodată, a admis excepţia prescripţiei şi a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca prescrisă.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 1995 din 06 decembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 7 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii.
4. Apărările formulate în cauză
Intimaţii-pârâţi Guvernul României şi Prim-ministrul României au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând termenul de declarare a căii de atac, Înalta Curte constată că recursul a fost declarat cu nerespectarea termenului prevăzut de lege, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 25 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 "Hotărârile pronunţate în condiţiile art. 24 alin. (3) şi (4) sunt supuse numai recursului, în termen de 5 zile de la comunicare", iar potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).". Totodată, conform art. 185 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. "Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate absolută.".
Înalta Curte reţine că sentinţa civilă 1995 din 06 decembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a fost comunicată recurentului-reclamant A. la data de 3 ianuarie 2024, conform dovezii de înmânare aflate la dosarul instanţei de fond.
Termenul de 5 zile, prevăzut de art. 25 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, înăuntrul căruia trebuia declarată calea de atac a recursului, începea să curgă de la acest moment şi se împlinea la data de 9 ianuarie 2024 (marţi), potrivit dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 raportat la art. 184 alin. (1) din C. proc. civ.
Cererea de recurs a fost depusă prin serviciul poştal la data de 10 ianuarie 2024, conform ştampilei aplicate pe plicul poştal aflat la dosarul instanţei de recurs.
Prin urmare, Înalta Curte constată că recursul a fost declarat în afara termenului de 5 zile prevăzut de lege, respectiv la data de 10 ianuarie 2024, ultima zi în care putea fi promovată calea de atac fiind 9 ianuarie 2024 (marţi).
Pentru considerentele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 185 alin. (1) şi art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia tardivităţii declarării căii de atac, invocată din oficiu, urmând a constata nulitatea recursului declarat de reclamantul A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia tardivităţii recursului.
Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1995 din 06 decembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 19 iunie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.