Şedinţa publică din data de 10 septembrie 2024
Asupra contestaţiei de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată la data de 8 septembrie 2024 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2024, contestatorul A., în calitate de candidat independent la alegeri, în contradictoriu cu intimatul Biroul Electoral Central, a formulat contestaţie împotriva Procesului-verbal nr. x/05.09.2024 încheiat cu ocazia constituirii Biroului Electoral Central pentru alegerea Senatului şi Camerei Deputaţilor din anul 2024, solicitând desfiinţarea acestui act şi sesizarea Parchetului pentru cercetarea şi luarea măsurilor legale împotriva crimei organizate.
În motivarea contestaţiei, a contestat legalitatea şi justeţea prezenţei în Biroul Electoral Central a pardidelor B.., C.., D.., E. şi a reprezentantului Grupului Parlamentar al minorităţilor din Camera Deputaţilor având în vedere că au fost instalaţi la conducerea României printr-o lovitură de stat străină, evreiască, s-au constituit într-o grupare infracţională străină care a distrus în 35 de ani România, au înlăturat românii de la conducerea ţării, au transferat averea ţării la stăpânii lor străini şi au a contractat împrumuturi externe pentru ei şi stăpânii lor străini.
2. Apărările formulate în cauză
Intimatul Biroul Electoral Central nu a depus întâmpinare faţă de contestaţia formulată de contestator împotriva Procesului-verbal nr. x/PVC/05.09.2024.
3. Alte aspecte procesuale
Intimatul Biroul Electoral Central a depus documentaţia care a stat la baza emiterii procesului-verbal contestat în cauză.
La termenul de judecată fixat, reprezentantul Ministerul Public a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatorului, instanţa rămânând în pronunţare asupra acestei excepţii.
II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., instanţa trebuie să se pronunţe mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Aşa fiind, Înalta Curte urmează a analiza mai întâi excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatorului din perspectiva condiţiilor generale de exercitare a acţiunii în contencios administrativ, prin raportare la prevederile art. 1 alin. (1) şi (2) şi art. 8 alin. (1) şi (1)1,din Legea nr. 554/2004.
Calitatea procesuală este o chestiune de legitimare care se impune printre condiţiile cerute persoanei pentru a fi parte litigantă ori parte în proces în orice tip de litigiu dedus instanţelor de judecată. Calitatea procesuală activă presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecăţii.
Distinct de condiţiile exercitării acţiunii civile, legea contenciosului administrativ instituie, pe lângă calitatea procesuală, şi condiţia afirmării unui drept subiectiv şi justificarea unui interes al părţii de a acţiuna, împrejurări care trebuie analizate în funcţie de trăsăturile specifice raportului de drept dedus judecăţii, caracterizat de preeminenţa interesului public.
În cauză se contestă Procesul-verbal nr. x/PVC/05.09.2024 încheiat cu ocazia constituirii Biroului Electoral Central pentru alegerea Senatului şi Camerei Deputaţilor din anul 2024, actul normativ aplicabil fiind Legea nr. 208/2015.
În conformitate cu art. 11 din lege, la data de 05 septembrie 2024 s-a constituit Biroul Electoral Central, format din 5 judecători ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedintele şi vicepreşedinţii Autorităţii Electorale Permanente şi din cel mult 12 reprezentanţi ai partidelor politice, alianţelor politice, alianţelor electorale, conform legii, precum şi un reprezentant desemnat de grupul parlamentar al minorităţilor naţionale din Camera Deputaţilor.
În acest sens a fost încheiat Procesul-verbal nr. x/PVC/05.09.2024, atacat de contestator.
Legiuitorul a instituit prin dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 208/2015 procedura de contestare a constituirii Biroului Electoral Central, respectiv:
"(1) Partidele politice, alianţele politice, alianţele electorale, organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care participă la alegeri conform prezentei legi, precum şi candidaţii independenţi pot contesta modul de formare şi componenţa birourilor electorale, în cel mult 48 de ore de la expirarea termenului de constituire sau, după caz, de completare a acestor birouri.
(2) Contestaţiile se depun la şi se soluţionează (. . . . . . . . . .)de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în cazul în care contestaţia se referă la Biroul Electoral Central, în termen de cel mult două zile de la înregistrare. (...) hotărârea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este definitivă".
Textul de lege citat stabileşte aşadar reguli clare atât cu privire la obiectul contestaţiei, termenul de exercitare, instanţa competentă, cât mai ales cu privire la persoana/entitatea care poate formula contestaţie, desprinzându-se intenţia legiuitorului de a limita sfera persoanelor/entităţilor care pot ataca în justiţie constituirea Biroului Electoral Central, având în vedere natura raportului juridic şi celeritatea specifică procesului electoral.
Observă Înalta că, deşi contestatorul invocă calitatea de candidat independent, calitate care l-ar include în enumerarea limitativă din textul de lege, această împrejurare, chiar dacă ar fi dovedită, nu este aptă singură să facă dovada calităţii procesuale active, în condiţiile în care se constată neîndeplinirea celorlalte condiţii obligatorii de exercitare a acţiunii în contencios administrativ, astfel cum se va arăta în continuare.
Potrivit Legii contenciosului administrativ, art. 1 alin. (1) şi (2):
"(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public.
(2) Se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.(...)"
Totodată, potrivit art. 8 alin. (1) şi alin. (1)1 din acelaşi act normativ:
"1) Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cei care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim. Motivele invocate în cererea de anulare a actului nu sunt limitate la cele invocate prin plângerea prealabilă
(11)Persoanele fizice şi persoanele juridice de drept privat pot formula capete de cerere prin care invocă apărarea unui interes legitim public numai în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat. (...)"
Aceste dispoziţii pun în aplicare norma constituţională cuprinsă la art. 52 din Constituţia României potrivit căreia condiţiile şi limitele dreptului de a obţine recunoaşterea vătămării unui "interes legitim" se stabilesc prin lege organică.
Având în vedere aceste prevederi, se desprinde concluzia că, potrivit Legii contenciosului administrativ, deţin calitate procesuală activă şi pot formula acţiune în anulare cei vătămaţi în mod direct printr-un act administrativ emanând de la o autoritate/instituţie publică sau asimilate acestora, acţiunile formulate rămânând la rândul lor în sfera contenciosului subiectiv.
Cu alte cuvinte, calitatea procesuală în raportul de drept administrativ se apreciază prin raportare la noţiunea de interes legitim privat, deoarece conform art. 2 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 554/2004, prin interes legitim privat se înţelege posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor şi previzibil, prefigurat.
În mod excepţional, legea lasă persoanelor vătămate posibilitatea formulării unor acţiuni care au drept temei încălcarea unui interes legitim public, cu condiţia ca afirmarea încălcării acestuia să aibă un caracter subsidiar faţă de invocarea unui drept subiectiv sau a unui interes legitim privat, în condiţiile art. 8 alin. (1) indice1 şi alin. (1) indice 2 din Legea nr. 554/2004.
Şi este aşa, deoarece interesul legitim public reprezintă conform art. 2 alin. (1) lit. r) din Legea nr. 554/2004, interesul care vizează ordinea de drept şi democraţia constituţională, garantarea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenţei autorităţilor publice.
Verificând din această perspectivă cererea de chemare în judecată, Înalta Curte constată că reclamantul A. nu susţine încălcarea în concret a unui drept sau a unui interes legitim, acţiunea sa fiind formulată pentru apărarea unui interes public, astfel cum rezultă din criticile formulate, respectiv apărarea unor interese naţionale în faţa unor influenţe străine exercitate prin intermediul partidelor politice şi a Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale din Camera Deputaţilor care, potrivit Legii nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente, respectiv art. 11 din lege, desemnează 12 reprezentanţi în cadrul Biroului Electoral Central.
În consecinţă, pentru motivele arătate, în absenţa invocării unui astfel de drept sau interes încălcat prin procesul-verbal atacat, excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată de reprezentantul Ministerului Public este întemeiată, urmând a fi admisă.
Temeiul legal al soluţiei pronunţate
Pentru aceste motive, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ. raportat la dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (2) şi art. 8 alin. (1) şi (1)1 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatorului, invocată de reprezentantul Ministerului Public şi va respinge contestaţia ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatorului, invocată de reprezentantul Ministerului Public.
Respinge contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Procesului-verbal nr. x/PVC/BEC/SCD2024/05.09.2024 încheiat cu ocazia constituirii Biroului Electoral Central pentru alegerea Senatului şi Camerei Deputaţilor din anul 2024, în contradictoriu cu intimatul Biroul Electoral Central, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 10 septembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.