Şedinţa publică din data de 10 septembrie 2024
Asupra cererii de completare a Deciziei nr. 5763 pronunţate la data de 05 decembrie 2023 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, cerere formulată de recurentul - reclamant A.,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Hotărârea instanţei a cărei completare se solicită
Prin Decizia nr. 5763 din 05 decembrie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a constatat nul recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 266 din 13 februarie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Cererea de completare dispozitiv
La data de 12.04.2024, a fost înregistrată la instanţă cererea formulată de recurentul -reclamant A., de completare a Deciziei nr. 5763 din 05 decembrie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în cadrul căreia arată că decizia este motivată vădit contrar raţionamentului juridic şi cu rea-credinţă, prin sfidarea prevederilor art. 991 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.
În dezvoltarea argumentelor sale, recurentul - reclamant, cu prioritate absolută invocă excepţia incompatibilităţii întregului complet de judecată, fiind încălcate prevederile art. 6 pct. 1 CEDO pe latura incompatibilităţii, doi dintre membrii completului, respectiv doamna judecător B. şi domnul judecător C. încălcând grav prevederile art. 24 (1) din Constituţie care garantează drepul la apărare, iar doamna judecător D. a invocat eronat în susţinerea cererii sale de abţinere art. 42 alin. (1) pct. 13, în loc de pct. 4, acesta fiind incident.
Susţine recurentul că au fost încălcate norme de interes public care determină nulitatea absolută, irevocabilă " în orice stare a judecăţii", conform art. 178 alin. (1) C. proc. civ.
În continuare, recurentul - reclamant formulează critici la adresa soluţiei pronunţate de instanţă în cadrul Deciziei nr. 5763/05.12.2023, prin care s-a admis excepţia nulităţii, constatându-se nul recursul promovat de reclamant.
Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de completare a deciziei pronunţate în recurs.
Înalta Curte, având în vedere dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., examinând mai întâi excepţia tardivităţii, invocată din oficiu, constată că aceasta este întemeiată iar cerererea de completare este tardiv formulată, în considerarea argumentelor expuse în continuare:
Potrivit art. 444 alin. (1) din C. proc. civ.:
"Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casare cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare. În cazul hotărârilor definitive pronunţate în apel sau în recurs, completarea acestora se poate cere în termen de 15 zile de la comunicare".
Demersul judiciar iniţiat de parte vizează o hotărâre pronunţată în calea extraordinară de atac a recursului, situaţie în care termenul de 15 zile pentru exercitarea dreptului de a cere completarea dispozitivului deciziei curge de la comunicarea deciziei în cauză, fiind incidentă teza finală a articolului 444 alin. (1) C. proc. civ. redat anterior.
În cauză, hotărârea a cărei completare se solicită a fost comunicată recurentului - reclamant la data de 13 martie 2024, astfel cum rezultă din Procesul-verbal de înmânare ataşat la dosar, iar cererea de completare a dispozitivului acestei hotărâri a fost expediată de parte la instanţă, prin poştă, la data de 09 aprilie 2024, astfel cum este menţionată pe ştampila aplicată pe plicul de expediere a cererii la instanţă. .
Or, faţă de data comunicării către recurentul -reclamant a Deciziei nr. 5763 pronunţate în 05 decembrie 2023, respectiv 13 martie 2024, cele 15 zile prevăzute de art. 444 alin. (1) C. proc. civ. pentru formularea cererii de completare s-au împlinit la data de 29.03.2024, aceasta fiind ultima zi în care partea mai putea formula o astfel de cerere, astfel că cererea de completare transmisă de recurentul -reclamant la data de 09.04.2024 este tardivă, fiind formulată după împlinirea termenului legal.
Aşa fiind, se constată că prezenta cerere de completare a fost formulată cu depăşirea termenului legal, absolut şi imperativ, de 15 zile, prevăzut de textul de lege sus-menţionat, calculat de la data comunicării deciziei (13 martie 2024).
În conformitate cu prevederile art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel."
Prin dispoziţiile din C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege, legalitatea căilor de atac fiind un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.
Aşadar, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru efectuarea diferitelor acte de procedură şi de la modalitatea în care acestea se calculează.
Instituirea unor termene de decădere pentru efectuarea diferitelor acte de procedură face parte dintre limitările admise de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în exercitarea dreptului de acces la justiţie, consacrat în art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.
În cauză, astfel cum s-a reţinut anterior, recurentul-reclamant a formulat cererea de completare după împlinirea termenului legal şi fără a dovedi că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 186 C. proc. civ., conform cărora:
"(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.
(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.
(3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanţa competentă să soluţioneze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen."
Cum în cauză, recurentul-reclamant nu a pretins şi nu a dovedit că a fost împiedicat în formularea cererii de completare, printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa, Înalta Curte, constatând ca fiind întemeiată excepţia tardivităţii, invocată din oficiu, va respinge cererea de completare formulată de recurentul - reclamant A., ca tardivă, aplicându-se astfel şi sancţiunea juridică a decăderii, reglementată de art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., împrejurare ce face de prisos examinarea motivelor invocate în cerere, conform art. 248 alin. (1) din acelaşi cod.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 444 alin. (2) C. proc. civ. va respinge cererea de completare formulată de recurentul-reclamant A., ca tardivă, aplicând sancţiunea juridică a decăderii, reglementată de art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., împrejurare ce face de prisos examinarea motivelor invocate în cerere, conform art. 248 alin. (1) din acelaşi cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea formulată de recurentul-reclamant A. privind completarea Deciziei nr. 5763 din data de 05 decembrie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca tardivă.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 10 septembrie 2024.