Şedinţa publică din data de 10 septembrie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".
Circumstanţele cauzei
Cadrul procesual
Prin încheierea nr. 5R/01.03.2023 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2022 a fost respinsă cererea formulată de petentul A. pentru acordarea ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru în sumă de 100 RON şi a asistenţei juridice prin avocat în dosarul nr. x/2022 al Tribunalului Arad.
Cererea de revizuire formulată în cauză
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire revizuentul A., solicitând instanţei admiterea cererii de revizuire şi desfiinţarea actului, această cerere de revizuire fiind înregistrată tot pe rolul Tribunalului Arad, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale sub nr. de dosar x/2023
Soluţia pronunţată în dosarul de revizuire
Prin încheierea de şedinţă din data de 06 iunie 2023 Tribunalul Arad, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale a dispus, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea cererii de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva încheierii nr. 5R/1.03.2023 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2022, pentru lipsa părţilor, niciuna dintre acestea neformulând cerere de judecare în lipsă.
Recursul exercitat de revizuent
Împotriva acestei încheieri - Încheierea de suspendare a judecăţii pronunţată la data de 06 iunie 2023 de Tribunalul Arad, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale- revizuentul A. a declarat recurs, dosarul de recurs fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub acelaşi număr unic 1176/108/2023/a1.
Hotărârea ce face obiectul controlului judecătoresc
Prin încheierea de şedinţă din data de 05 septembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a dispus, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării recursului promovat de recurentul A. împotriva încheierii de suspendare din data de 06.06.2023 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2023, pentru lipsa părţilor, niciuna dintre acestea neformulând cerere de judecare în lipsă.
Recursul ce face obiectul judecăţii
Si împotriva încheierii de şedinţă din data de 05 septembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs recurentul A., fără a încadra criticile sale în niciunul din cazurile de casare prevăzute strict şi limitativ la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
În dezvoltarea cererii sale recurentul arată că solicită "în temeiul art. 2 din "Ordonanţa" nr. 27/2002, în urma "examinări" constatări "constatate în fapt" "reţineri"..stări de fapt" sesizarea "Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie si Justişie" "Secţia de investigaţi Infracţiunilor din Justiţie", din Mun. Bucureşti, str. x, jud. Ilfov, solicit "Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justişie" "Secţia de Investigaţi Infracţiunilor din Justiţie", din Mun. Bucureşti, str. x, sectorul, jud. Ilfov, "sesizarea" să fie reţinută ca "plângere penală" conf. prev. art. 21 alin. (1) din Constituţia Rămâniei, citez "Ori ce persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor a libertăţilor şi a intereselor sale legitima", a-m încheiat citatul, solict în temeiul art. 305 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. începerea urmăririi penală faţă de"presedintele instituţiei sus menţionate", "magistraţii" şi "grefierul" menţionaţi în actul sus mentionat privind săvârşirea infracţiunilor de"neglijenţă în serviciu" fapta prev.de art. 298 C. pen.-, "abuz în serviciu" faptă prev. de art. 297 C. pen. raportate la art. 38 alin. (1) C. pen., reţinute definite "în fapt" motivate "în drept", solicit în temeiul art. 327 lit. a) C. proc. pen. trimiterea în judecată pe "preşedintele instituţiei sus menţionate", "magistraţii" şi "grefierul"menţionati în actul sus menţionat, pentru comiterea infracţiunilor de "neglijenţă în serviciu" faptă prev.de art. 298 C. pen., "abuz în serviciu" faptă prev. de art. 297 C. pen. raportate la art. 38 alin. (1) C. pen., reţinute definite "în fapt", motivate "în drept", solicit pentru "vătămările legitime" reţinute să mă constitui parte civilă cu suma 1000000 euro".
În continuare, recurentul mai solicită " admiterea litigiului, solicit în temeiul art. 2 din "Ordonanţa" nr. 27/2002, în urma "examinări" constatări "constatate în fapt" "reţineri""stări de fapt" sesizarea Parchetului de pe lângă înalta_ Curte, de Casaţie şi Justişie" "Secţia de Investigaţi llfofracţiunilor din Justiţie", din Mun. Bucureşti, str. x, jud. llfov, solicit "Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justişie" "Secţia de Investigaţi IInfracţiunilor din Justiţie", din Muri. Bucureşti, str. x, jud. llfov, [[sesizarea" să fie reţinută ca "plângere penală" conf. prev. art. 2l alin. (1) din Constituţia României, citez "Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor a libertăţilor şi a intereselor sale legitime", am încheiat citatul, solicit în temeiul art. 305 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. începerea urmăririi penală faţă de,.preşedintele instituţiei sus menţionate", " magistraţii"şi "grefierul" menţionaţi în actul sus menţionat privind săvârşirea infracţiunilor de, neglijenţă în serviciu" faptă prev.de art. 298 C. pen., "abuz în serviciu" faptă prev. de art. 297 C. pen. raportate la art. 38 alin. (1) C. pen., reţinute definite "în fapt" motivate "în drept", solicit temeiul art. 327 lit. a) C. proc. pen. trimiterea în judecată pe "preşedintele instituţiei sus manţionate", "magistraţii" si "grefierul"menţionati în actul sus menţionat, pentru comiterea infracţiunilor de "neglijenţă în serviciu" faptă prev.de art. 298 C. pen., "abuz în serviciu" faptă prev. de art. 297 C. pen. raportate la art. 38 alin. (1) C. pen., reţinute definite "în fapt", motivate "în drept", solicit pentru "vătămările legitime" reţinute să mă constitui parte civilă cu suma 1000000 euro, după fiecare "făptuitor" sus menţionat şi după "Ministerul Justiţie" pentru culpa de care a dat dovadă prin motivarea motivată reţinută...".
Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.
Analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, raportat la dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., reţinând următoarele:
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:
"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:
d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".
Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:
"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."
Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:
"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:
"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."
Reţine astfel Înalta Curte că recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.
Analizând cererea de recurs din perspectiva dispoziţiilor mai sus menţionate, se constată că recurentul nu a încadrat recursul său în niciunul din cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar în motivarea cererii de recurs nu a adus critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute în textele de lege sus-menţionate.
Astfel, se constată că prezenta cerere de recurs nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât, chiar dacă recurentul nu a încadrat expres recursul său în unul sau mai multe din motivele de nelegalitate prevăzute expres si limitativ la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., nici aspectele invocate în cuprinsul cererii nu permit încadrarea acestora în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de textul de lege anterior menţionat, partea necombătând în nici un fel soluţia dată de Curtea de Apel Timişoara şi argumentele avute în vedere de aceasta la pronunţarea respectivei soluţii.
Ori, în practica judiciară s-a decis că simpla nemulţumire a unei părţi sau a părţilor în litigiu faţă de încheierea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligaţia să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute limitativ de lege.
Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziţii procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situaţii ce nu au fost avute în vedere la legiferare şi trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de Codul anterior în care motivele vizau şi netemeinicia acesteia.
În speţa de faţă, însă, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a formulat nicio critică posibil a fi circumscrisă unuia din motivele de nelegalitate prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., aptă să conducă la casarea hotărârii recurate.
Obligaţia de motivare presupune indicarea în concret a criticilor părţii, a normei de drept ce a fost încălcată sau greşit aplicată la situaţia de fapt reţinută de prima instanţă, or, recurentul nu a indicat niciun element de natură a contura incidenţa cel puţin a unui motiv de casare din cele prevăzute limitativ de norma legală anterior menţionată.
Lecturând cererea de recurs, Înalta Curte nu a putut identifica în cadrul acesteia critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa de fond, recurentul neexpunând în ce constă nelegalitatea încheierii atacate, care sunt normele de drept încălcate sau aplicate greşit de instanţa de fond şi necombătând în vreun fel raţionamentul acesteia, motiv pentru care instanţa de recurs nu poate exercita controlul judiciar.
În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:
"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.
Or, exprimarea nemulţumirii faţă de soluţia pronunţată, fără indicarea unor motive concrete de nelegalitate care să poată fi analizate fie şi prin prisma dispoziţiilor art. 489 alin. (3) C. proc. civ., nu poate echivala cu motivarea recursului.
Prin urmare, Înalta Curte constată că susţinerile recurentului nu reprezintă veritabile critici împotriva încheierii recurate şi, ca atare, nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., iar această neregularitate a cererii de recurs este sancţionată cu nulitatea.
Această soluţie nu aduce atingere Constituţiei României, care prevede exercitarea căilor de atac în condiţiile prevăzute de lege, şi nici Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, care prevede dreptul la un singur grad de jurisdicţie în materie civilă (art. 6 par. 1 CEDO şi care are prioritate de aplicare faţă de dreptul generic la un remediu efectiv prev. de art. 13 din Convenţie), referirea la "recurs" neputând fi în niciun caz înţeleasă ca referindu-se la calea de atac de reformare a recursului din dreptul intern, înţelesul corect al acestei noţiuni fiind acela de "remediu".
Este evident că motivele de nelegalitate trebuie să îmbrace forma unor critici concrete aduse acesteia, a unor aspecte referitoare la modul de aplicare a legii de către prima instanţă la situaţia concretă, nicidecum nu pot fi formulate sub forma unor susţineri generale, pur teoretice, din care instanţa de recurs să poată deduce anumite aspecte neprecizate expres de recurent, legate de nelegalitatea hotărârii.
Conform art. 483 alin. (3) şi (4) C. proc. civ. recursul este o cale extraordinară de atac menită să asaneze eventualele greşeli de judecată anume imputate de către recurent prin prisma motivelor de casare expres şi limitativ prevăzute de lege în art. 488 C. proc. civ., per a contrario, aspectele de fapt şi criticile în legătură cu stabilirea stării de fapt nu pot face obiectul recursului.
Conform art. 488 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru ipotezele prevăzute la pct. 1-8.
Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute limitativ de art. 488 pct. 1-8, motivele de recurs desemnează ipotezele expres şi limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate iar textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.
Raportat la aceste considerente teoretice, Înalta Curte constată că recurentul-pârât nu a formulat nicio critică concretă împotriva încheierii recurate, respectiv nu a menţionat critici punctuale pe aspectele reţinute în considerentele acesteia, în condiţiile în care recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac.
Reţinând astfel că, prin cererea de recurs nu a fost formulată nicio critică posibil a fi circumscrisă motivelor de nelegalitate prevăzute strict şi limitativ la dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a face aplicarea dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., constatând nulitatea recursului.
Soluţia instanţei de recurs. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse şi constatând că recurentul-pârât nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. şi, pe cale de consecinţă, admiţând excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va constata nul recursul formulat de recurentul-reclamant A., făcând aplicarea dispoziţiilor art. 499 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 5 septembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 10 septembrie 2024.