Şedinţa publică din data de 10 septembrie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
Circumstanţele cauzei
Cadrul procesual
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalul Prahova - sectia A II-A Civilă, De contencios administrativ Si Fiscal în data de 18.04.2023 sub nr. x/2023, reclamanta Parohia Ortodoxă Sfântul Vasile în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, Comisiei Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase din România, a contestat în parte Decizia Comisiei Speciale de Retrocedare nr. 10562 din data de 26.01.2023.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
Hotărârea Tribunalului Prahova - sectia A II-A Civilă, De contencios administrativ Si Fiscal
Prin sentinţa civilă nr. 223/2024 din data de 11 martie 2024, Tribunalul Prahova - sectia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Prahova, invocată de pârâtă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulată de reclamanta Parohia Ortodoxă Sfântul Vasile în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, Autoritate Naţională Pentru Restituirea Proprietăţilor, Comisia Specială De Retrocedări a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.
În pronunţarea acestei soluţii Tribunalul Prahova a reţinut, în esenţă, că, raportat la art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dar şi la obiectul cauzei, ce constă în anularea unui act administrativ emis de pârâta Autoritate Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Comisia Specială de Retrocedări a unor Bunuri Imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România, care este o autoritate publică centrală, competenţa aparţine Curţii de Apel Ploieşti.
Astfel, cauza a fost înregistrată la data de 15.03.2024 pe rolul Curţii De Apel Ploieşti, secţia De contencios administrativ şi fiscal sub acelaşi număr unic de dosar, respectiv nr. x/2023
Hotărârea Curţii De Apel Ploieşti, secţia De contencios administrativ şi fiscal
Prin sentinţa nr. 184 din data de 16 aprilie 2024, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi FiscaL a admis la rându-i excepţia necompetenţei materiale a curţii de apel, invocate din oficiu şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secţia civilă.
Deopotrivă, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării acestuia.
Pentru a hotărî astfel, Curtea De Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a reţinut, în esenţă, că Decizia contestată, nr. 10562/26.01.2023 a fost emisă de către pârâtă în temeiul dispoziţiilor art. 1 alin. (1), (3) şi 4, art. 4 alin. (4) din O.U.G. nr. 94/2000 şi ale art. 1 alin. (2), art. 16 şi art. 21 din Legea nr. 165/2013.
Având în vedere dispoziţiile art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000, dar şi art. 3 pct. 1 din Legea nr. 165/2013, a reţinut Curtea de Apel Ploieşti că, în domeniul de reglementare a Legii nr. 165/2013 intră cererile de retrocedare formulate în baza O.U.G. nr. 94/2000, astfel că sunt incidente în cauză prevederile art. 35 alin. (1) din actul normativ menţionat anterior, conform cărora "(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării."
Scopul edictării Legii nr. 165/2013 a fost de accelerare şi optimizare a soluţionării cererilor de retrocedare a imobilelor preluate abuziv de către statul comunist şi, aşa cum se prevede expres în textul legal mai sus reprodus, a inclus şi cererile de retrocedare formulate potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, astfel că nu se poate susţine că aceste cereri ar fi excluse de la aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 165/2013.
Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.
Înalta Curte, sesizată fiind cu pronunţarea regulatorului de competenţă, judecând în conformitate cu dispoziţiile art. 135 C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii, precum şi dispoziţiile legale incidente în litigiul pendinte, va stabili competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Argumente de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.
Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.
Înalta Curte reţine că cererea dedusă judecăţii vizează contestaţia reclamantei Parohia Ortodoxă Sfântul Vasile împotriva Deciziei nr. 10562 din data de 26.01.2023 emisă de Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile ce au aparţinut cultelor religioase din România, respectiva decizie fiind emisă în temeiul dispoziţiilor art. 1 alin. (1), (3) şi 4, art. 4 alin. (4) din O.U.G. nr. 94/2000 republicată cu modificările şi completările ulterioare, ale pct. 1,3 şi 7 din Normele Metodologice de aplicare a art. 1 din aceeaşi ordonanţă şi ale art. 1 alin. (2), art. 16 şi art. 21 din Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare.
Aşadar, Înalta Curte constată că reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ a tribunalului cu o acţiune ce are ca obiect îndreptăţirea acesteia de a beneficia de măsuri compensatorii pentru imobilul construcţie şi teren în suprafaţă de 1054 mp situat în Municipiul Ploieşti, b-dul x nr. 171/colţ cz str. x), judeţ Prahova.
Astfel, raportat la obiectul acţiunii, Înalta Curte, în regulator de competenţă, constată că, în privinţa competenţei materiale de soluţionare a litigiului, sunt incidente dispoziţiile din 1, art. 3 alin. (7) O.U.G. nr. 94/2000 coroborate cu prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004 şi art. 96 pct. 1 din C. proc. civ. .
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din Ordonanţa de urgenţă nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România:
"(1) Imobilele care au aparţinut cultelor religioase din România şi au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcaşele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2, se retrocedează foştilor proprietari, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă.
(2) Regimul juridic al imobilelor care au destinaţia de lăcaş de cult va fi reglementat prin lege specială".
Potrivit art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, "Deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestaţie la instanţa de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestora. Hotărârea pronunţată de instanţa de contencios administrativ este supusă căilor de atac potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004".
Totodată, potrivit art. 96 pct. 1 din C. proc. civ., Curţile de apel judecă, în primă instanţă, cererile în materie de contencios administrativ şi fiscal, potrivit legii speciale.
Potrivit art. 10 alin. (1), teza a Il-a din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
Coroborând textele legale sus-menţionate, Înalta Curte reţine faptul că instanţa competentă să se pronunţe cu privire la temeinicia şi legalitatea deciziilor având ca obiect retrocedarea imobilelor care au aparţinut cultelor religioase din România, emise de către Comisia Specială de Retrocedare, este secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat, în condiţiile în care legea specială prevede competenţa instanţei de contencios administrativ, iar actul atacat este emis de o autoritate publică centrală.
Norma legală reţinută de Curtea de Apel Ploieşti, respectiv art. 35 alin. (1) şi art. 11 din Legea nr. 165/2013, ce trimite la dispoziţiile art. 33 şi art. 34 din Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, nu este incidentă în cauză, deoarece aceasta se referă exclusiv la deciziile emise conform art. 33 şi 34 din Legea nr. 165/2013, neaplicabilă cererii de chemare în judecată.
Astfel, dispoziţiile art. 33 se referă la "entităţile învestite de lege pentru a soluţiona cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001", republicată, cu modificările şi completările ulterioare, iar nu la entităţile învestite de lege pentru a soluţiona cererile formulate potrivit O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cum este cazul în litigiul de faţă.
Cât priveşte dispoziţiile art. 34 din Legea nr. 165/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acestea se referă la dosare deja transmise Secretariatului Comisiei Naţionale, fiind vorba, aşadar, despre o altă situaţie decât cea din prezenta cauză.
Prin urmare, pentru aceste considerente, având în vedere locul ocupat de Comisia Specială de Retrocedare, respectiv de structură constituită la nivel central, precum şi calificarea prezentei cereri de chemare în judecată ca fiind în sfera contenciosului administrativ, Înalta Curte, în regulator de competenţă, va stabili competenţa materială de soluţionare în primă instanţă a cauzei de faţă, în favoarea Curţii de Apel Ploieşţi, secţia de contencios administrativ si Fiscal.
Temeiul legal al regulatorului de competenţă
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) din C. proc. civ., va stabili competenţa materială de soluţionare în primă instanţă a cauzei având ca obiect cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Parohia Ortodoxă Sfântul Vasile, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, raportat la dispoziţiile art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000 şi art. 10 alin. (1), teza a Il-a din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa materială de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Parohia Ortodoxă Sfântul Vasile în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au Aparţinut Cultelor Religioase din România în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 10 septembrie 2024.