Şedinţa publică din data de 12 septembrie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii, procedura derulată şi hotărârile instanţelor aflate în conflict
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti la data de 31 ianuarie 2022, sub număr de dosar x/2022, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtului să emită şi să îi comunice decizia de respingere parţială a sumelor pretinse prin cererea de plată transmisă la data de 29 septembrie 2021, motivată, conform art. 13 alin. (5) teza întâi din Legea nr. 213/2015, precum şi să îi achite cheltuielile de judecată.
Prin cererea precizatoare înregistrată la data de 9 martie 2022, reclamanta a solicitat respingerea cererii ca rămasă fără obiect şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă judiciară de timbru şi onorariu de avocat, arătând că pârâtul că pârâtul a emis Decizia nr. 45138/04 februarie 2022.
Prin sentinţa civilă nr. 4389 din 21 aprilie 2022, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a respins cererea ca rămasă fără obiect şi a obligat pârâtul la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.020 RON, din care 20 RON taxa judiciară de timbru şi 1.000 RON onorariul de avocat redus.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel ambele părţi.
Prin cererea de apel, reclamanta A. S.R.L. a solicitat schimbarea în parte a sentinţei, în sensul acordării în integralitate a cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat, precum şi obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea apelului.
Pârâtul Fondul de Garantare al Asiguraţilor a solicitat admiterea apelului, anularea sentinţei apelate, admiterea excepţiei inadmisibilităţii cererii de introducere în cauză a FGA şi suspendarea cauzei în temeiul art. 75 alin. (1) raportat la art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014.
Prin decizia civilă nr. 5937 din 29 noiembrie 2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis apelul formulat de apelantul-pârât Fondul de Garantare al Asiguraţilor, a anulat sentinţa apelată, a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Sectorului 2 şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 772 din 26 aprilie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu.
A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, secţia civilă.
A constatat ivit conflictul de competenţă, a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
A reţinut curtea de apel că, sub aspectul determinării instanţei competente, trebuie avut în vedere că, potrivit art. 13 din Legea nr. 213/2015, competente să soluţioneze contestaţia împotriva deciziei de respingere a despăgubirilor solicitate în temeiul Legii nr. 213/2015, precum şi calea de atac formulată împotriva hotărârii pronunţate în soluţionarea contestaţiei sunt instanţele civile de la sediul Fondului de Garantare.
De aceea, a apreciat că se impune ca, şi în cazul refuzului Fondului de Garantare de emitere a deciziei de respingere parţială a sumelor pretinse, respectiv de a soluţiona integral cererea de plată, să poată fi formulată cerere împotriva acestui refuz tot la instanţele civile de la sediul Fondului de Garantare, simetric regulilor prevăzute în Legea nr. 213/2015.
II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 2 Bucureşti, secţia Civilă, pentru considerentele ce urmează:
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Aspectul care a generat conflictul negativ între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu obiectul dedus judecăţii şi prevederile legale incidente în materie.
Obiectul prezentei cauze este solicitarea reclamantei de obligare a pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraţilor la emiterea unei decizii de soluţionare a cererii de plată, în procedura reglementată de art. 13 din Legea nr. 213/2015.
Potrivit dispoziţiilor art. 13 din Legea nr. 213/2015, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 102/2021, în vigoare începând cu data de 24 septembrie 2021:
"(1) În termen de 60 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României a deciziei Autorităţii de Supraveghere Financiară de retragere a autorizaţiei de funcţionare şi constatare a existenţei indiciilor stării de insolvenţă a asigurătorului, Fondul este în drept să efectueze plăţi din disponibilităţile sale, în vederea achitării sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, cu respectarea dispoziţiilor legale, după parcurgerea de către creditorul de asigurări a procedurii administrative de plată reglementate de prezenta lege. (...)
(3) În vederea efectuării plăţii sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, Fondul procedează la verificarea dosarelor de daună şi a creanţelor de asigurări înregistrate în evidenţele sale, ţinând seama de normele aplicabile în materie şi de condiţiile de asigurare generale şi specifice prevăzute în contractele de asigurare încheiate cu asigurătorul faţă de care s-a stabilit starea de insolvenţă. (...)
(4) Aprobarea sau, după caz, respingerea sumelor pretinse de petenţi este de competenţa comisiei speciale, constituite conform art. 123; comisia specială poate dispune suspendarea soluţionării cererii de plată, în condiţiile art. 16 alin. (3).
(5) În caz de respingere a sumelor pretinse se va emite o decizie de respingere, motivată; împotriva deciziei se poate formula contestaţie în termen de 30 zile de la comunicarea acesteia, sub sancţiunea decăderii, la instanţele civile de la sediul Fondului, potrivit normelor de competenţă generală din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(51) Hotărârile judecătoreşti pronunţate potrivit alin. (5) sunt supuse căilor de atac prevăzute de Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare."
Astfel, potrivit art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, anterior redat, decizia de respingere poate fi contestată la instanţele civile de la sediul Fondului, potrivit normelor de competenţă generală din C. proc. civ., iar alin. (51) stabileşte că hotărârile judecătoreşti pronunţate potrivit alin. (5) sunt supuse căilor de atac prevăzute de dreptul comun.
În prezenta speţă, reclamanta se plânge de neemiterea deciziei de respingere parţială a sumelor pretinse, însă, în condiţiile în care Legea nr. 213/2015 nu face nicio precizare cu privire la ipoteza în care Fondul de Garantare a Asiguraţilor nu emite decizia de soluţionare, nu se poate refuza persoanei îndreptăţite dreptul de a se adresa instanţei competente.
Într-un astfel de caz, lipsa răspunsului pârâtului nu poate rămâne necenzurat pentru că nicio dispoziţie legală nu limitează dreptul celui care se consideră îndreptăţit la despăgubiri de a se adresa instanţei competente, ci dimpotrivă, art. 21 alin. (2) din Constituţia României prevede că acest drept poate fi exercitat neîngrădit.
În consecinţă, sub aspectul determinării instanţei competente, trebuie avut în vedere că, potrivit art. 13 din Legea nr. 213/2015, competente să soluţioneze contestaţia împotriva deciziei de respingere a despăgubirilor solicitate în temeiul Legii nr. 213/2015, precum şi calea de atac formulată împotriva hotărârii pronunţate în soluţionarea contestaţiei sunt instanţele civile de la sediul Fondului de Garantare.
De aceea, se impune ca şi în cazul refuzului Fondului de Garantare de emitere a deciziei de respingere parţială a sumelor pretinse, respectiv de a soluţiona integral cererea de plată, să poată fi formulată cerere împotriva acestui refuz tot la instanţele civile de la sediul Fondului de Garantare, simetric regulilor prevăzute în Legea nr. 213/2015.
Totodată, trebuie reţinut că natura juridică a pretenţiilor solicitate prin cererea înregistrată la Fondul de Garantare este una civilă - drept de creanţă izvorât din contractele de asigurare, în cazul producerii riscului asigurat, iar raportul juridic litigios nu este un raport de persoană vătămată în drepturi - autoritate publică emitentă a actului administrativ vătămător, astfel că sunt aplicabile normele de competenţă generală prevăzute de C. proc. civ., iar nu normele speciale de competenţă din Legea nr. 554/2004.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. şi pe pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor în favoarea Judecătoriei Sector 2 Bucureşti, secţia Civilă. Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite înseşi, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi articol precizează că nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silită înseşi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancţiunea anulării actului nelegal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. şi pe pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor în favoarea Judecătoriei Sector 2 Bucureşti, secţia Civilă.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 12 septembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.