Şedinţa publică din data de 18 septembrie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia I civilă la data de 29.05.2023, sub nr. x/2023, reclamantul A. a formulat acţiune în contradictoriu cu pârâta Casa Sectoriala de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, prin care a solicitat:
1. Obligarea pârâtei la anularea în parte a deciziei de pensie, calculate în temeiul prev. O.U.G. nr. 59/2017, în sensul emiterii unei noi decizii din care să rezulte recunoaşterea tuturor drepturilor cuvenite de la data pensionării şi până la data emiterii unei noi decizii de pensie emisă în mod legal, respectiv prin eliminarea din formula de calcul a art. VII pct. 3 din O.U.G. nr. 59/2017, normă pe care o consideră nelegal aplicată în decizia sa de pensie şi neconstituţională în ansamblul ei (în special art. VII) (asemeni art. 84 pct. 2 din O.U.G. nr. 1 14/2018)
2. Obligarea pârâtei să efectueze operaţiunea administrativă de revizuire/actualizare (inclusiv în evidenţele sale) a pensiei militare de serviciu, prin eliminarea din procedurile de calcul a aplicării prevederilor art. VII din O.U.G. NR. 59/2017 (neconstituţională) în ansamblul său (în special art. VII) şi art. 84 pct. 2 din O.U.G. nr. 114/2018, prin aplicarea actelor normative ulterioare (O.U.G. nr. 115 din 26 august 2022, O.U.G. nr. 168 din 8 decembrie 2022 si urm.) de la data naşterii acestor drepturi (detaliate mai jos) până la data înregistrării prezentei cereri de chemare in judecată.
3. Obligarea pârâtei să îi restituie sumele reţinute din pensie la care erau îndreptăţiţi conform Legii nr. 223/2015, privind pensiile militare de stat, cât si prin creşterea cuantumului, prin aplicarea prevederilor actelor normative ulterioare (O.U.G. nr. 115 din 26 august 2022, O.U.G. nr. 168 din 8 decembrie 2022 si urm.) dacă nu interveneau modificările aduse neconstituţional de către O.U.G. nr. 59/2017 şi art. 84 pct. 2 din O.U.G. nr. 1 14/2018 asupra prevederilor de la art. 60, din Legea 223/2015 (forma iniţială nemodificată de O.U.G. nr. 59/2017 si art. 84 pct. 2 din O.U.G. nr. 114/2018) de la data naşterii acestor drepturi (detaliate mai jos) până la data înregistrării prezentului dosar.
4. Obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente sumelor solicitate la punctul nr. 3 şi actualizarea acestora cu indicele de inflaţie, pe toată perioada de referinţă.
5. Să fie admisă cererea de sesizare a CCR cu privire la neconstituţionalitatea O.U.G. nr. 59/2017 în ansamblul său (în special art. VII) şi a art. 84 pct. 2 din O.U.G. nr. 114/2018 (care repetă art. VII din O.U.G. nr. 59/2017)
6. Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă
2.1 Prin sentinţa civilă nr. 1266/12.04.2024 a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Constanţa, secţia I civilă şi declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie tribunalul a apreciat că speţei îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, astfel că este competentă a soluţiona cauza instanţa de contencios administrativ.
2.2. Prin sentinţa civilă nr. 193 din data de 3 iunie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal invocată în acţiunea în contencios administrativ şi fiscal şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia I civilă.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalului Constanţa, secţia I civilă.
S-a suspendat judecarea cauzei în contencios administrativ şi fiscal şi s-a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Pentru a dispune astfel curtea de apel a reţinut că raportul juridic dedus judecăţii vizează dreptul la pensie al reclamantului, drept în legătură cu care se pretinde în cererea de chemare în judecată că a fost afectat, iar nu un raport juridic de drept administrativ, fiind astfel incidente dispoziţiile art. 100-103 din Legea nr. 223/2015, privind pensiile militare de stat, dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 nereprezentând temeiul acţiunii.
3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
3.1. Analizând prezentul conflict negativ de competenţă, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Constanţa, secţia I civilă pentru următoarele considerente:
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.
Pentru identificarea instanţei competente după materie este esenţial de stabilit obiectul cererii de chemare în judecată.
Prin cererea formulată de reclamant s-a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea în parte a deciziilor de pensionare emise de pârâtă şi calculate în baza O.U.G. nr. 59/2017, respectiv obligarea pârâtei la emiterea unor noi decizii de pensionare din care să rezulte recunoaşterea tuturor drepturilor cuvenite de la data pensionarii şi până în prezent, respectiv prin eliminarea din formula de calcul a art. VII pct. 3 din O.U.G. nr. 59/2017, normă pe care o consideră neconstituţională în tot ansamblul ei.
Înalta Curte constată că reclamantul a învestit instanţa de litigii de muncă şi asigurări sociale cu un litigiu izvorât dintr-un raport juridic de prestaţii sociale, devenind astfel aplicabile, pentru stabilirea instanţei competente, prevederile art. 100-103 din Legea nr. 223/2015, privind pensiile militare de stat, în conformitate cu care:
"Art. 100 Jurisdicţia în sistemului pensiilor militare de stat se realizează prin tribunale şi curţi de apel. Art. 101 Litigiile privind stabilirea şi plata drepturilor de pensii se soluţionează în primă instanţă de către tribunale. Art. 102 Cererile îndreptate împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul ori sediul reclamantul. Art. 103 Hotărârea tribunalului poate fi atacată cu apel."
Reţine Înalta Curte că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 554/2004, întrucât acestea nu reprezintă temeiul acţiunii, astfel cum se poate observa din parcurgerea cererii de chemare în judecată, aceste prevederi speciale reţinute din oficiu de tribunal (art. 9 din Legea nr. 554/2004) neputând fi extinse prin analogie la orice litigii privind stabilirea dreptului de pensie urmare a adoptării O.U.G. nr. 59/2017, cu atât mai mult cu cât reclamantul solicită să se constate vătămarea drepturilor şi intereselor legitime în sensul calculării în mod nelegal a pensiei prin actele individuale subsecvente ordonanţei Guvernului, care sunt emise de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului de Interne.
De asemenea, doar împrejurarea că reclamantul a înţeles să solicite şi sesizarea Curţii Constituţionale a României în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 59/2017 nu poate atrage incidenţa dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, în condiţiile în care, potrivit prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 o excepţie de neconstituţionalitate poate fi invocată în orice litigiu aflat pe rolul oricăror instanţe de judecată.
Dând astfel eficienţă principiului disponibilităţii, potrivit căruia cadrul procesual este stabilit de reclamant, iar instanţa se pronunţă în limitele învestirii, având în vedere dispoziţiile legale sus-menţionate şi obiectul acţiunii de faţă, Înalta Curte apreciază este competentă să soluţioneze cauza în primă instanţă secţia specializată în materia litigiilor de asigurări sociale din cadrul Tribunalului Constanţa.
3.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia I civilă (cauză de asigurări sociale).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 18 septembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.