Şedinţa publică din data de 24 septembrie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2023 la data de 09.01.2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Protecţie Internă a Ministerului Afacerilor Interne, a solicitat obligarea autorităţii publice pârâte la avizarea favorabilă a autorizării accesului reclamantului la informaţii secrete de serviciu.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 241 din 28 aprilie 2023, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Protecţie Internă a Ministerului Afacerilor Interne.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei civile nr. 241 din 28 aprilie 2023 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecând în fond cauza, admiterea cererii de chemare în judecată şi obligarea autorităţii publice pârâte la avizarea favorabilă a autorizării accesului reclamantului la informaţii secrete de serviciu.
În raport de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. recurenta-reclamantă invocă nelegalitatea sentinţei atacate sub aspectul nemotivării în raport de dispoziţiile art. 425 lit. b) C. proc. civ. şi art. 6 din CEDO.
Se susţine de recurentul-reclamant că soluţia de respingere a acţiunii reclamantului, acţiune având ca obiect refuzul autorităţii Direcţiei Generale de Protecţie Internă din cadrul Ministerului Afacerilor Interne de a acorda recurentului avizul favorabil pentru autorizarea accesului acestuia la informaţii secrete de serviciu, a fost întemeiată de prima instanţă numai pe apărările exprimate de autoritatea intimată prin întâmpinare.
Se susţine de recurentul-reclamant că prima instanţă nu a analizat în mod efectiv refuzul nelegal şi nejustificat de acordare a avizului aferent autorizării reclamantului şi în raport de motivele invocate de acesta în acţiune şi de întreg probatoriu administrat, în condiţiile în care reclamantul nu a făcut obiectul unei cercetări disciplinare sau penale.
Recurentul invocă interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor Legii nr. x sub aspectul neindicării faptelor în considerarea cărora au fost identificate vulnerabilităţii în modul de exercitare a atribuţiilor de serviciu, vulnerabilităţii de natură a determina refuzul de a aviza favorabil autorizarea reclamantului la informaţii secrete de serviciu.se solicită admiterea recursului casarea sentinţei atacate şi rejudecarea în sensul admiterii acţiunii.
Motivat în şedinţa publică din 2.04.2024, Curtea a respins excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-pârâtă.
În privinţa recursului, pe fond intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
La dosarul de recurs au fost ataşate documentele cu caracter clasificat de la instanţa de fond, actele studiate de către completul de recurs.
În cadrul dezbaterilor din şedinţa publică din 24.09.2024 Curtea a pus în discuţia părţilor pronunţarea CEDO în Cauza Corneschi împotriva României cu privire la standardul în privinţa motivării hotărârii în raport de art. 6 din CEDO.
Analizând recursul declarat în raport de aspectele de nelegalitate invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca fondat, în cauză fiind îndeplinite condiţiile cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. în raport de incidenţa în cauză a jurisprudenţei CEDO în Cauza Corneschi împotriva României.
În cauză, Curtea apreciază că, în raport de art. 6 din CEDO şi contextul particular al condamnării României în Cauza Corneschi, în cauză motivarea primei instanţei nu respectă exigenţele dispoziţiilor art. 425 C. proc. civ. coroborat cu principiile CEDO.
În esenţă în cauză reclamantul a contestat pretinsul refuz nelegal şi nejustificat al autorităţii de a-i acorda aviz favorabil privind autorizarea accesului la informaţii secrete de serviciu în condiţiile în care nu i-au fost arătate autorizaţiile formulate, în sensul existenţei unor vulnerabilităţi de natură a-i fi refuzat accesul la informaţii secrete de serviciu şi a fost în imposibilitate obiectivă de a se apăra, în condiţiile în care nu a fost cercetat în cadrul unei proceduri disciplinare sau penale.
Prima instanţă a confirmat prin soluţie legalitatea măsurii contestate arătând în considerente că motivarea acordării avizului negativ ca urmare a identificării unei vulnerabilităţi nu a fost adusă la cunoştinţa reclamantului din raţiuni ce ţin de protecţia informaţiilor clasificate şi a mijloacelor şi metodelor utilizate.
Sub acest aspect, Curtea constată incidente art. 6 din CEDO sub aspectul existenţei unei motivări care să satisfacă standardul art. 6 din CEDO, în condiţiile în care decizia contestată se întemeiază pe documente clasificate, iar motivele concrete care au justificat măsura nu pot fi arătate reclamantului nici măcar sumar de către instanţa de judecată.
Principiile CEDO aplicabile faţă de situaţia particulară a reclamantului din prezenta cauză sunt cele care se desprind din Cauza Regner împotriva Cehiei. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a ţinut seama de procedură în ansamblu, pentru a stabili dacă limitările principiilor contradictorialităţii şi egalităţii armelor au fost compensate suficient prin alte garanţii procedurale (pct. 151). Dreptul la divulgarea probelor relevante nu este un drept absolut. Curtea a reţinut că pot exista interese concurente - precum securitatea naţională, necesitatea de a proteja martori expuşi riscului unor represalii sau de a păstra secrete metodele poliţiei de anchetare a infracţiunilor - care trebuie să fie puse în balanţă cu drepturile părţii la procedură (pct. 148).
În acord cu această jurisprudenţă, în esenţă, art. 6 este respectat atunci când: instanţele naţionale au independenţa şi imparţialitatea necesare; au acces fără restricţii la toate documentele clasificate pe care s-a bazat decizia; au competenţa de a efectua o examinare detaliată a fondului deciziei de revocare a certificatului de securitate şi să anuleze, după caz, o astfel de decizie dacă era arbitrară. Curtea examininează, de asemenea, dacă instanţele naţionale şi-au exercitat în mod corespunzător competenţele de control de care dispuneau şi dacă recurgerea la o procedură restrânsă din motive de securitate părea să fie arbitrară sau vădit nerezonabilă.
Curtea a subliniat că este de dorit ca instanţele naţionale să explice, măcar sumar, intensitatea controlului efectuat de acestea şi acuzaţiile aduse reclamantului .
În cauza Regner, Curtea a reţinut că nu există o încălcare întrucât instanţele s-au întemeiat pe "informaţii concrete, complete, detaliate referitoare la comportamentul şi stilul de viaţă ale reclamantului" pe baza cărora s-a stabilit dacă acesta prezenta un risc la adresa securităţii naţionale, având în vedere, de asemenea, faptul că, la momentul respectiv, existau suspiciuni serioase cu privire la participarea sa la crima organizată, pentru care a fost ulterior urmărit penal şi condamnat în cele din urmă.
Aplicând aceste principii în prezenta cauză, Înalta Curte reţine că reclamantului nu i s-a oferit o motivare şi un proces care să satisfacă standardul garanţiilor dezvoltate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Corneschi pentru asigurarea dreptului la un proces echitabil (art. 6 CEDO).
Or, acesta este exact motivul pentru care România a fost condamnată în cauza Corneschi: "Având în vedere lipsa oricărei indicaţii cu privire la faptele exacte reţinute împotriva reclamantului sau acţiunile exacte ale "unor instituţii ale statului", sau cel puţin care dintre "interesele persoanelor de drept public sau privat" au fost efectiv implicate, Curtea constată lipsa de precizie a exprimării instanţelor naţionale atunci când s-au referit la orice motiv concret de securitate naţională care justifica necomunicarea probelor din dosarul reclamantului. Prin urmare, motivele reale de securitate naţională care, în opinia autorităţilor, împiedicau dezvăluirea probelor şi informaţiilor clasificate care îl priveau pe reclamant nu au fost explicate câtuşi de puţin de către instanţele naţionale (spre deosebire de Regner)."
În aplicarea acestor principii, Curtea reţine contextul particular al prezentei cauze care este similar, nu identic celui în care a fost condamnat statul român în raport de art. 6 din CEDO.
În cauza Corneschi împotriva României şi în prezenta cauză s-a constatat că a fost încălcat dreptul la un proces echitabil în sensul art. 6 din CEDO pe motiv că prima instanţă a apreciat că nu poate divulga în motivarea sa conţinutul documentelor clasificate deşi a avut acces la acestea, fiindcă s-ar expune unor sancţiuni penale, astfel că decizia în accepţiunea CEDO a apărut ca nemotivată.
Instanţa de contencios al drepturilor omului a concluzionat că: "Având în vedere lipsa unor explicaţii coerente, oricât de sumare, cu privire la întinderea controlului pe care l-au efectuat şi la fondul acuzaţiilor îndreptate împotriva reclamantului, nu se poate considera ca fiind stabilit suficient de clar că, în prezenta cauză, instanţele naţionale au exercitat în mod efectiv şi corespunzător competenţele care le sunt conferite în acest scop".
Prin urmare, nefiind respectate garanţiile art. 6 CEDO desprinse din cauza Corneschi împotriva României sub aspectul motivării deciziei, Înalta Curte reţine ca fiind întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., ceea ce atrage casarea sentinţei, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru ca instanţa de fond să procedeze la rejudecarea cauzei cu luarea în considerare a celor statuate în jurisprudenţa europeană citată cu privire la garantarea dreptului la apărare şi standardele în privinţa motivării hotărârii.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496 C. proc. civ. şi art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ.
Va admite recursul şi ca casa sentinţa atacată, va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe cu respectarea principiilor CEDO în special cele rezultând din Cauza Corneschi împotriva României.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 241 din 28 aprilie 2023 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 24 septembrie 2024.