Şedinţa publică din data de 24 septembrie 2024
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, anularea Ordinului nr. 1277/C/2502.2021 emis de Ministrul Justiţiei.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că actul administrativ contestat este netemeinic şi nelegal, fiind emis cu încălcarea art. 6 din CEDO, art. 13 C. proc. civ., art. 34 şi 48 din Legea nr. 188/2000.
La data de 16.06.2021, reclamantul A. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4, art. 24 lit. c), art. 25 alin. (1), art. 34 lit. a) şi b) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, apreciind ca fiind oportună şi suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea de către Curtea Constituţională a excepţiei de neconstituţionalitate, dată fiind strânsa legătură dintre acestea.
2. Încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale
Prin încheierea din 8 septembrie 2021, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei şi a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4, art. 24 lit. c), art. 25 alin. (1), art. 34 lit. a) şi b) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti.
Totodată, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecaării cauzei până la soluţionarea de către Curtea Constituţională a excepţiei de neconstituţionalitate.
3. Încheierea ce face obiectul recursului
Prin încheierea din data de 11 octombrie 2023, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de repunere pe rol formulată de reclamantul A., menţinând măsura suspendării.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Piteşti a reţinut că, din verificările efectuate în cauză, rezultă că dosarul nr. x/2021, înregistrat pe rolul Curţii Constituţionale a României ca urmare a sesizării sale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4, art. 24 lit. c), art. 25 alin. (1), art. 34 lit. a) şi b) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, nu a fost soluţionat, astfel că subzistă motivele pentru care la data de 8 septembrie 2021 s-a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Împrejurarea anulării, în parte, a art. 103 alin. (2) al OMJ nr. 210/2001 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, în ceea ce priveşte sintagma "legalitatea lucrărilor executorilor judecătoreşti", prin Decizia nr. 1649/2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu determină o altă concluzie, câtă vreme suspendarea judecăţii cauzei s-a dispus în vederea soluţionării de către Curtea Constituţională a României a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4, art. 24 lit. c), art. 25 alin. (1), art. 34 lit. a) şi b) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti.
4. Cererea de recurs
Împotriva încheierii din data de 11 octombrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 2 şi 6 C. proc. civ.
Recurentul - reclamant a criticat încheiarea recurată ca fiind pronunţată de către un alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a excepţiilor de neconstituţionalitate, în sensul că judecătorul naţional iniţial investit s-a pensionat şi astfel în cauza a pronunţat hotărârea un alt judecător, fiind astfel incidente disp. art. 488 alin. (1) pct. 2 Noul C. proc. civ.
De asemenea, în urma unei analizării încheierii recurate, se poate observa că aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiează, fiind dispusă menţinerea suspendării judecării cauzei în condiţiile în care nu se motivează deloc în fapt şi în drept această soluţie a instanţei, astfel că sunt incidente şi disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 Noul C. proc. civ.
Faţă de constatarea nelegalităţii de către ICCJ a controlului de legalitate a actelor de executare a executorului judecătoresc, situaţia actuală ivită după suspendarea judecării dosarului nr. x/2021, se impune reluarea şi judecarea cauzei în acord şi cu disp. art. 6 CEDO privind dreptul la un proces echitabil în termen optim şi previzibil.
II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse şi raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în cauză fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., având în vedere următoarele argumente:
În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea principiului continuităţii completului de judecată care a soluţionat cauza se constată că este nefondată.
Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere dacă hotărârea a fost pronunţată de alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului sau de un alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluţionarea cauzei ori a cărui compunere a fost schimbată, cu încălcarea legii.
Dispoziţiile art. 19 din C. proc. civ. prevăd că " Judecătorul învestit cu soluţionarea cauzei nu poate fi înlocuit pe durata procesului decât pentru motive temeinice, în condiţiile legii ".
Prin dispoziţiile art. 214 din C. proc. civ. s-a statuat că,
"(1) Membrii completului care judecă procesul trebuie să rămână aceiaşi în tot cursul judecăţii.
2) În cazurile în care, pentru motive temeinice, un judecător este împiedicat să participe la soluţionarea cauzei, acesta va fi înlocuit în condiţiile legii.
(3) Dacă înlocuirea prevăzută la alin. (2) a avut loc după ce s-a dat cuvântul în fond părţilor, cauza se repune pe rol ".
Din dispoziţiile legale menţionate rezultă că legea instituie continuitatea ca principiu fundamental al procesului civil, principiu care se justifică prin necesitatea ca judecătorul să îşi formeze convingerea în cauză prin perceperea directă a întregii desfăşurări a procesului, inclusiv prin sesizarea unor aspecte de nuanţă care nu pot fi surprinse ori reproduse în mod fidel în cuprinsul actelor de procedură întocmite în dosar.
Cu toate acestea, legiuitorul permite, pentru motive temeinice şi în condiţiile legii, înlocuirea judecătorului învestit cu soluţionarea cauzei, respectiv în cazurile în care se admite cererea de recuzare, de abţinere sau de incompatibilitate, cât şi cele de imposibilitate obiectivă (deces, îmbolnăvire, promovare la o altă instanţă, pensionare, etc.).
În cauză, însă, se constată, că principiul continuităţii completului nu a fost încălcat. Completul de judecată F4 Cont a fost condus de doamna judecător B., care s-a pensionat, după cum chiar recurentul - reclamant arată în cererea de recurs, completul de judecată fiind preluat de către un alt judecător.
Prin urmare, Înalta Curte constată că nu poate reţine că încheierea atacată ar fi fost pronunţată de un alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluţionarea cauzei ori a cărui compunere a fost schimbată, cu încălcarea legii, fiind respectate principiile repartizării aleatorii şi continuităţii, aceste motive de casare fiind nefondate.
Al doilea motiv de recurs invocat de recurent vizează nemotivarea încheierii atacate, devenind astfel incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., raportat la art. 425 C. proc. civ.
Verificând, însă, considerentele încheierii recurate, Înalta Curte apreciază că acestea îndeplinesc exigenţele dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., judecătorul fondului explicând soluţia pronunţată în dispozitiv, prin argumente care demonstrează că a analizat în mod adecvat situaţia de fapt şi susţinerile părţii care a solicitat repunerea cauzei pe rol.
Prin urmare, nu poate reţine nici incidenţa motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., sub aspectul nemotivării hotărârii.
În schimb, recursul este fondat şi va admis din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., urmând a fi trimisă cauza Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal Curţii pentru continuarea judecăţii.
În cadrul judecăţii în primă instanţă, prin încheierea din data de 08.09.2021, Curtea de Apel Piteşti a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4, art. 24 lit. c), art. 25 alin. (1), art. 34 lit. a) şi b) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti. Prin aceeaşi încheiere s-a dispus şi suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, temeiul legal al măsurii luate fiind art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Este adevărat că Legea nr. 47/1992 nu mai prevede, precum în trecut, suspendarea de drept a judecăţii cauzei până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate şi că nici C. proc. civ. nu conţine pentru o astfel de ipoteză prevederi privind suspendarea de drept, aşa cum prevede în cazul altor chestiuni prejudiciale (art. 412 pct. 7 sau art. 520 alin. (2) C. proc. civ.).
Curtea de apel nu a făcut însă aplicarea vreunei prevederi referitoare la suspendarea de drept, ci a art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., citat în cuprinsul încheierii recurate, prevedere care instituie un caz de suspendare facultativă.
Abrogarea, prin Legea nr. 177/2010, a art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, care instituia suspendarea de drept, nu atrage şi interzicerea aplicării prevederilor generale referitoare la suspendarea facultativă a judecăţii. De altfel, astfel cum reiese şi din decizia Curţii Constituţionale nr. 1106/2010, abrogarea prevederii privind suspendarea de drept a judecăţii până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a urmărit evitarea efectelor abuzului de drept procedural, invocarea frecventă a excepţiilor de neconstituţionalitate, ca modalitate de a întârzia judecarea cauzelor, fiind în detrimentul celerităţii.
Această constatare nu echivalează cu faptul că instanţele judecătoreşti au pierdut posibilitatea de a aprecia în concret, dacă excepţia de neconstituţionalitate constituie într-adevăr un abuz de drept prin care nu se tinde la altceva decât la tergiversarea judecăţii ori dacă este chiar în interesul soluţionării cu celeritate a cauzei să dispună suspendarea judecăţii până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.
Ca urmare a abrogării art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, a devenit aplicabilă prevederea generală privind suspendarea facultativă a judecăţii, potrivit art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Aplicarea acestei măsuri presupune aprecierea instanţei, în fiecare caz concret în parte, atât a raportului de dependenţă dintre excepţie şi fondul cauzei, chestiune care a stat de altfel la baza constatării admisibilităţii excepţiei, cât şi a indiciilor dacă prin invocarea excepţiei partea tinde la tergiversarea judecăţii, precum şi la prejudicierea celeilalte părţi în raportul juridic dedus judecăţii.
Sub acest din urmă aspect, prezintă relevanţă situaţia juridică şi poziţia procesuală a părţii sau a părţilor care ar fi afectate de prelungirea duratei judecăţii.
În ceea ce priveşte situaţia părţilor din prezenta cauză, singurul afectat în mod rezonabil de prelungirea duratei judecăţii este reclamantul, care, în şedinţa camerei de consiliu din 11 octombrie 2023, stabilită pentru verificarea menţinerii cauzelor care au determinat suspendarea judecăţii, a solicitat verbal repunerea pe rol a cauzei, invocând Decizia nr. 1649/2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie publicată în Monitorul Oficial nr. 719/18.07.2022, privind anularea în parte a art. 103 alin. (2) al OMJ nr. 210/2001 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, în ceea ce priveşte sintagma "legalitatea lucrărilor executorilor judecătoreşti".
Revenind la Decizia Curţii Constituţionale nr. 1106/22.09.2010, Înalta Curte constată că instanţa de control constituţional a reţinut că una dintre garanţiile desfăşurării unui proces echitabil este reprezentată de principiul celerităţii procedurilor judiciare. Prin impunerea respectării unui "termen rezonabil" pentru înfăptuirea actului de justiţie, atât Constituţia, cât şi Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale consacră importanţa administrării justiţiei fără întârzieri de natură a-i compromite eficacitatea şi credibilitatea, statul fiind responsabil pentru activitatea ansamblului serviciilor sale, nu numai pentru cea a organelor judiciare.
Totodată, Curtea Europeană a decis că atunci când cauza depăşirii termenului rezonabil al soluţionării litigiului o constituie comportamentul părţilor, o atare împrejurare nu dispensează judecătorul naţional de îndatorirea pe care o are de a asigura celeritatea procedurii. Partea interesată este, la rândul ei, ţinută să aducă la îndeplinire cu diligenţă actele procesuale ce-i revin, să nu uzeze de manevre dilatorii şi să folosească posibilităţile oferite de normele procesuale interne pentru reducerea timpului în care se derulează procedura de judecată, să nu întreprindă demersuri contrare realizării acestui scop (Cauza Union Alimentaria Sanders S.A. împotriva Spaniei, 1989).
În situaţia în care excepţia de neconstituţionalitate este admisă şi legea, ordonanţa ori dispoziţia dintr-o lege sau ordonanţă ori alte dispoziţii din actul atacat, care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate de prevederile menţionate în sesizare, au fost declarate neconstituţionale, iar, până la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a deciziei Curţii Constituţionale, hotărârea prin care s-a soluţionat cauza în care a fost invocată excepţia a devenit definitivă, persoanele prevăzute de lege pot cere revizuirea acestei hotărâri.
În concluzie, având în vedere dispoziţia legală cu privire la exercitarea căii de atac extraordinare şi cazurile expres prevăzute de lege cu privire la suspendarea procesului, Înalta Curte apreciază că se impune admiterea prezentului recurs şi trimiterea cauzei Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal Curţii pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din data de 11 octombrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează încheierea recurată şi trimite cauza Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal Curţii pentru continuarea judecăţii.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 24 septembrie 2024.