Şedinţa publică din data de 24 septembrie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 11.01.2024, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Uniunea Naţională a Barourilor din România, a solicitat admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată, respectiv obligarea pârâtului la comunicarea informaţiilor solicitate, pentru motivele de fapt şi de drept invocate în cuprinsul acesteia.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 424/26.03.2024, pronunţată în dosar nr. x/2024, Tribunalul Arad a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de judecată a acţiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Uniunea Naţională a Barourilor din România, având ca obiect nesoluţionare cerere, în favoarea Curţii de Apel Timişoara.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că prezenta cauză are ca obiect acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Uniunea Naţională a Barourilor din România, având ca obiect nesoluţionare cerere şi daune morale, acesta pretinzând prin acţiune şi răspunsul la întâmpinare că pârâtul nu a soluţionat cererea sa înregistrată sub nr. x şi nu i-a comunicat lista avocaţilor specializaţi în procedura CEDO şi cunoscători la nivel avansat a limbilor engleză şi franceză.
A mai reţinut tribunalul că, întrucât acţiunea vizează nesoluţionarea unei cereri, act administrativ asimilat potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, de către pârâtul Uniunea Naţională a Barourilor din România, autoritate publică de nivel central căreia reclamantul i s-a adresat cu cererea x, competenţa materială de soluţionare a acţiunii în contencios administrativ având ca obiect nesoluţionarea acestei cereri revine Curţii de Apel Timişoara, ca instanţă de la domiciliul reclamantului.
2.2. Prin sentinţa civilă nr. 450 din data de 10.06.2024, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Uniunea Naţională a Barourilor din România, în favoarea Tribunalului Arad; constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat cauza în vederea soluţionării acestuia către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de apel a reţinut că, prin cererea adresată pârâtului, reclamantul a indicat ca temei (colţul sus dreapta) atât Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, cât şi Legea nr. 554/2004, iar prin răspunsul primit, pârâtul i-a comunicat că nu se încadrează în categoria autorităţilor şi instituţiilor publice prevăzute la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 544/2001.
Având în vedere obiectul acţiunii cât şi temeiul juridic invocat (Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public), Curtea a constatat că sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 544/2001, din care rezultă că legiuitorul a înţeles să stabilească în favoarea tribunalelor competenţa de soluţionare a cererilor având ca obiect comunicarea informaţiilor de interes public, indiferent de rangul autorităţii pârâte, astfel că şi în speţa de faţă este competent a judeca acţiunea Tribunalul Arad.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat, în esenţă, comunicarea unor informaţii care rezultă din evidenţele pârâtei, respectiv comunicarea listei avocaţilor specializaţi în procedura CEDO şi cunoscători la nivel avansat a limbilor engleză şi franceză.
Astfel, Înalta Curte apreciază ca fiind incidente prevederile Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, care conţin norme speciale de competenţă teritorială, care derogă de la regula de competenţă generală prevăzută în art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
Potrivit dispoziţiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001:
"(1) În cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorităţii ori al instituţiei publice".
Înalta Curte instanţa reţine că întrucât reclamantul se pretinde vătămat în drepturile sale prin necomunicarea informaţiilor solicitate, invocând că există o obligaţie legală în acest sens, cererea sa circumscrie din perspectiva normei de drept aplicabile, art. 1 şi următoarele din Legea nr. 544/2001, motiv pentru care în stabilirea instanţei competente trebuie avute în vedere dispoziţiile cuprinse în Legea nr. 544/2001 unde la art. 22 alin. (1), sunt reglementate norme de competenţă absolută, aşa cum sunt prevăzute prin art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. potrivit cărora necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad sau de competenţa unei alte secţii sau altui complet specializat.
Pe cale de consecinţă, în conformitate cu art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine secţiei de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul, în condiţiile în care acţiunea dedusă judecăţii priveşte necomunicarea unor documente/informaţii de interes public, iar reclamantul se consideră vătămat în drepturile sale privind accesul la aceste informaţii.
Împrejurarea menţionării ca temei de drept al cererii a prevederilor art. 1 şi urm. din Lega 554/2004 nu este de natură a conduce la o altă concluzie, întrucât relevanţă în stabilirea competenţei prezintă obiectul şi cauza cererii de chemare în judecată, în speţă, acestea determinând competenţa secţiei de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul, potrivit Legii speciale nr. 544/2001, privind liberul acces la informaţiile de interes public.
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Arad, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Uniunea Naţională a Barourilor din România în favoarea Tribunalului Arad, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 24 septembrie 2024.