Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2024
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2023, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Serviciul pentru Imigrări al judeţului Vrancea:
- anularea Deciziei nr. x din data de 07.08.2023 privind refuzul IGI Vrancea de a elibera avizul de angajare pe teritoriul României pentru lucrătorul permanent, cetăţeanul din Sri Lanka -B.-lucrător comercial-cod COR 522303 şi a Deciziei nr. x din 22.09.2023, emise de Inspectoratul General pentru Imigrări în procedura prealabilă, ca fiind nelegale şl netemeinice;
- obligarea la emiterea avizului de angajare conform cererii nr. x din data de 19.05.2023, înregistrate pe portalul IGI, astfel cum prevede procedura de depunere a cererilor în cauză, în calitate de angajator pentru cetăţeanul străin indicat anterior;
- obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
2. Hotărârea atacată
Prin sentinţa nr. 339 din 20 decembrie 2023, Curţtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea ca nefondată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei sentinţe, reclamanta A. S.R.L. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi, pe cale de consecinţă, casarea, în tot a sentinţei civile recurate, ca fiind nelegală şi netemeinică, cu consecinţa admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.
În dezvoltarea recursului formulat, după o expunere succintă a situaţiei de fapt, recurenta susţine că prima instanţă a interpretat şi a aplicat greşit normele de drept material prevăzute de art. 28 şi art. 36 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 25/2014, respectiv ale art. 4 alin. (2) lit. d) şi f), art. 56 alin. (9) şi alin. (91) din O.U.G. nr. 194/2002, încălcând şi principiul proporţionalităţii prin menţinerea unei măsuri abuzive dispuse de IGI.
În ceea ce priveşte condiţia generală impusă de art. 4 alin. (2) lit. d) din O.G. nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României, recurenta susţine că această condiţie era îndeplinită în persoana angajatorului la momentul stabilit de către IGI pentru soluţionarea cererii - 30 de zile de la momentul depunerii actelor la ghişeu, 25.07.2023, respectiv la 27.08.2023.
Contrar celor reţinute de prima instanţă, IGI avea obligaţia de a respecta termenul legal de soluţionare a cererii - stabilit chiar de către instituţie la 27.08.2023, şi trebuia să manifeste rol activ şi să respecte principiul proporţionalităţii în solutionarea dosarului, caz în care, la expirarea termenului legal de 30 de zile stabilit de art. 28 din O.G. nr. 25/2014 pentru soluţionarea cererii, interdicţia recurentei-reclamante de a angaja străini, aplicată la 17.02.2023, era încetată din 17.08.2023, astfel că acesta nu mai putea constitui un motiv de refuz al emiterii avizului de angajare în muncă.
Această conduită a IGI, confirmată de către prima instanţă, reprezintă un abuz de putere şi o interpretare restrictivă a legii, autoritatea publică fiind obligată să respecte principiul proporţionalităţii, ţinând cont de circumstanţele cauzei şi de circumstanţele personale ale cetăţeanului străin.
Deşi în practică termenul legal de 30 de zile pentru soluţionarea cererii de emitere a avizului de angajare este de cele mai multe ori depăşit, în situaţia din cauză, IGI a soluţionat cererea recurentei într-un timp record, neobişnuit de scurt, cu trei săptămâni înainte de termen, respectiv la 07.08.2023, cu scopul evident de a nu acorda avizul şi de a nu acorda cetăţeanului străin beneficiul prelungirii dreptului de şedere în cursul procedurii de soluţionarea a cererii de aviz.
Expunând conţinutul art. 28 alin. (22), art. 4 alin. (2) lit. d) şi art. 36 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 25/2014, recurenta arată că, din interpretarea literală a acestor norme legale, reiese faptul că momentul la care se raportează legiuitorul în analiza îndeplinirii condiţiilor generale de emitere a avizelor de angajare în muncă a străinilor este, în mod cert, data soluţionării cererii/dosarului.
Or, decizia de refuz contestată în cauză se întemeiază pe articolul art. 4 alin. (2) lit. d) din O.G. nr. 25/2014, astfel cum a fost modificat la 10.11.2018 prin Legea nr. 247/2018, care, anterior modificării se raporta, în analiza îndeplinirii condiţiei impuse angajatorului, la momentul depunerii cererii.
În opinia recurentei, faptul că textul menţionat a fost modificat în acest sens, relevă intenţia legiuitorului de a acorda solicitanţilor de avize, supuşi unei interdicţii temporare de angajare în muncă a străinilor, beneficiul calculării termenului de 6 luni la momentul soluţionării, iar nu la depunerea cererii, cunoscut fiind faptul că, între data înregistrării cererii la IGI şi data soluţionării dosarului poate trece un timp de cel putin 30 de zile (la care se pot adăuga cele 15 zile pentru eventuale completări), în care interdicţia expiră.
În cauză, prin Decizia nr. 967603/07.08.2023, IGI a invocat sancţiunea contravenţională aplicată recurentei prin Procesul-verbal nr. x/17.02.2023, care conduce, în opinia instituţiei, la imposibilitatea eliberării avizului la momentul depunerii cererii la ghişeu - 25.07.2023.
Or, IGI s-a raportat în mod greşit la data depunerii cererii, deoarece termenul de 6 luni în care angajatorul să nu fi fost sancţionat trebuie raportat, potrivit legii în vigoare, la data soluţionării cererii.
În realitate, recurenta apreciază era în drept să i se elibereze avizul de muncă după 17.08.2023 - 6 luni de la momentul sancţiunii, astfel că, la 27.08.2023, când a fost stabilit termenul pentru soluţionarea cererii, recurenta îndeplinea toate condiţiile legate pentru emiterea avizului de muncă, inclusiv condiţia impusă de prevederile art. 4. alin. (2) lit. d) din O.G. nr. 25/2014.
Ipoteza neîndeplinirii condiţiei anterior menţionate la data înregistrării cererii nu poate fi primită nici pe cale de interpretare logică, întrucât ar însemna că un angajator sancţionat prin interzicerea dreptului de a angaja străini după înregistrarea unei cereri de aviz, să fie considerat că îndeplineşte condiţia emiterii avizului de angajare pentru străini la momentul depunerii cererii, când nu exista sancţiunea, ceea ce este absurd.
O altă critică a recurentei este întemeiată pe împrejurarea că instanţa de fond a reţinut, în mod neîntemeiat, prin interpretarea greşită a prevederilor art. 4 alin. (2) lit. f) din O.G. nr. 25/2014 coroborate cu art. 56 alin. (9) şi alin. (91) din O.U.G. nr. 194/2002, faptul că data expirării dreptului de şedere în ţară pentru străinul pentru care recurenta a solicitat emiterea avizului de muncă prin cererea nr. x, încărcată în portalul IGI la data de 19.05.2023, este momentul expirării permisului de şedere al acestuia, respectiv data de 12.06.2023.
În susţinerea acestei critici, recurenta arată că, în realitate, raportat la data cererii nr. x, înregistrate de IGI la 19.05.2023, străinul pentru care s-a solicitat avizul de muncă, se afla în perioada de şedere legală pe teritoriul România, potrivit dispoziţiilor legale anterior invocate. Mai mult, potrivit normei legale, dreptul de şedere al străinului s-a prelungit cu 5 zile lucrătoare de la momentul soluţionării cererii de emitere a avizului de angajare, iar IGI a refuzat în mod nelegal să acorde acest beneficiu stipulat de lege în favoarea străinului.
Din motivarea hotărârii recurate, se observă faptul că, deşi admite faptul că momentul înregistrării cererii de aviz este data încărcării documentelor în portalul IGI - aspect deosebit de important în verificarea îndeplinirii condiţiei speciale prevăzute de art. 4 alin. (2), lit. f) din O.G. nr. 25/2014 în persoana străinului prima instanţă ajunge la concluzia greşită că refuzul de eliberare a avizului este corect, cât timp angajatorul nu întrunea cerinţa specifică de la art. 4 alin. (2), lit. d), încălcând astfel principiul proporţionalităţii şi principiul echităţii, negând dreptul cetăţeanului străin de a beneficia de prelungirea dreptului său de şedere pe perioada derulării procedurii de eliberare a avizului.
Potrivit principiului legal al proporţionalităţii, intimatul avea obligaţia să soluţioneze cererea reclamantei cu luarea în considerare a circumstanţelor specifice situaţiei A. S.R.L., astfel încât refuzul de acordare a avizului de muncă pentru neîndeplinitea condiţiei generale a angajatorului de a nu fi fost sancţionat contravenţional în ultimele 6 luni anterioare soluţionării cererii să nu fie pus în aplicare în mod abuziv, doar pentru că interdicţia angajatorului expira anterior termenului legal de 30 de zile stabilit iniţial pentru soluţionarea dosarului.
În cauză, prin Decizia de refuz al eliberării avizului, intimatul a reţinut şi faptul că B. nu mai beneficiază de dreptul de şedere pe teritoriul României din data de 12.06.2023, respectiv data expirării permisului de şedere, încălcând astfel dispoziţiile legale în materie în vigoare şi principiul soluţionării cererii de aviz cu luarea în considerarea a particularităţilor cauzei.
Or, raportat la data cererii nr. x, înregistrate de recurentă prin încărcarea în portalul IGI la data de 19.05.2023, străinul pentru care a fost solicitat avizul de muncă se afla în perioada de şedere legală pe teritoriul România.
De asemenea, recurenta apreciază nu poate fi reţinută ipoteza intimatului potrivit căreia cererea nr. x a fost înregistrată în data de 25.07.2023, întrucât recurenta a primit nr. de înregistrare de la instituţie în data de 19.05.2023, şi nu la altă dată.
În realitate, solicitarea de acordare a avizului de angajare în muncă pentru cetăţeanul srilankez a fost respinsă fără să fi fost analizată pe fond, pentru motivul că acestuia i-ar fi expirat permisul de şedere, ceea ce l-a lipsit de posibilitatea acordată atât de legislaţia naţională, cât şi de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia dreptului străinului de intra sau de a locui într-o tară (Dalia c. Frantei, 19 februarie 1998, par. 52: Mehemi c. Frantei, 26 septembrie 1997, par. 34. Boultif c. Elvetiei, nr. 54273/00, par. 46-47: Slivenko c. Letoniei. nr. 48321/99. par. 113), de a-şi reglementa situaţia şederii pe teritoriul României, în termenele de graţie recunoscute de lege pentru astfel de situaţii - limită.
Pe cale de consecinţă, recurenta susţine că motivarea neacordării avizului de muncă pentru cererea formulată de către recurentă la IGI Vrancea este nelegală şi netemeinică, dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor legale în vigoare.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata pârâtă Inspectoratul General pentru Imigrări - Serviciul pentru Imigrări al judeţului Vrancea a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
5. Aspecte procesuale
Astfel cum rezultă din practicaua prezentei decizii, Înalta Curte a respins excepţia nulităţii recursului, constatând că acesta conţine critici ce pot fi încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
II. Soluţia instanţei de recurs
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă şi cu apărările formulate, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, neputându-se reţine că prima instanţă ar fi încălcat sau aplicat greşit normele de drept material.
1. Argumente de fapt şi de drept
Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat anularea Deciziei nr. x din data de 07.08.2023 privind refuzul IGI Vrancea de a elibera avizul de angajare pe teritoriul României pentru lucrătorul permanent, cetăţeanul din Sri Lanka -B. şi a Deciziei nr. x din 22.09.2023, emise de Inspectoratul General pentru Imigrări în procedura prealabilă, ca fiind nelegale şi netemeinice, precum şi obligarea la emiterea avizului de angajare conform cererii nr. x din data de 19.05.2023 pentru cetăţeanul străin indicat anterior.
Prima instanţă a respins cererea reclamantei, ca nefondată, soluţie împărtăţită şi de instanţa de control judiciar.
Astfel cum reiese din probatoriul administrat în cauză, motivele care au stat la baza refuzului acordării avizului de angajare în muncă au constat în neîndeplinirea condiţiei impuse de art. 4 alin. (2) lit. d) din O.G. nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României de către persoana angajatorului la momentul soluţionării cererii, precum şi faptul că cetăţeanul srilankez nu mai beneficia de un drept de şedere legală pe teritoriul României începând cu data de 12.06.2023.
Înalta Curte reţine că, urmare verificărilor efectuate de către intimat la 07.08.2023, din evidenţele informatice ale IGI, a reieşit faptul că prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria/nr. x/17.02.2023, recurenta A. S.R.L. a fost sancţionată de către Direcţia pentru Imigrări a Municipiului Bucureşti din cadrul Inspectoratului General pentru Imigrări, în conformitate cu prevederile art. 36 alin. (1) din O.G. nr. 25/2014, fiindu-i aplicată o sancţiune contravenţională constând în avertisment. Urmare acestei sancţiuni, angajatorului îi era interzis să angajeze străini în muncă, interdicţia acestuia expirând la data de 17 august 2023.
Dispoziţiile art. 4 alin. (2) lit. d) din O.G. nr. 25/2014 prevăd că printre condiţiile generale pentru eliberarea avizului de angajare se regăseşte şi aceea ca angajatorul să nu fi fost sancţionat potrivit art. 36 alin. (1) din prezenta ordonanţă, art. 260 alin. (1) lit. e) sau e1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ori potrivit prevederilor art. 8 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 905/2017 privind registrul general de evidenţă a salariaţilor, în ultimele 6 luni anterioare soluţionării cererii.
Potrivit art. 28 alin. (2) din ordonanţa menţionată, "Cererea se soluţionează în termen de 30 de zile de la data înregistrării acesteia. În cazurile în care, pentru constatarea îndeplinirii condiţiilor de obţinere a avizului de angajare/detaşare, sunt necesare verificări suplimentare, termenul de soluţionare a cererii poate fi prelungit cu cel mult 15 zile. Cererea de eliberare a avizului de angajare formulată de angajatorul unui posesor de Carte albastră a Uniunii Europene obţinută într-un alt stat membru se soluţionează în termen de 15 zile de la data primirii."
Înalta Curte constată că nu poate fi primită susţinerea recurentei în sensul că condiţia generală impusă de art. 4 alin. (2) lit. d) din O.G. nr. 25/2014 era îndeplinită în persoana angajatorului la momentul stabilit de către IGI pentru soluţionarea cererii - 30 de zile de la momentul depunerii actelor la ghişeu, 25.07.2023, respectiv la 27.08.2023, dacă IGI ar fi respectat termenul de 30 de zile prevăzut de art. 28 pentru soluţionarea cererii.
Astfel, în privinţa termenului de 30 de zile, prevăzut de art. 28 alin. (2) din O.G. nr. 25/2014, Înalta Curte reţine că acesta nu este un termen prohibitiv şi nu este obligatorie curgerea lui în totalitate pentru soluţionarea cererii. Dacă legiuitorul ar fi dorit să interzică soluţionarea cererii înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, ar fi prevăzut în mod expres aceasta.
Cu alte cuvinte, autoritatea publică poate soluţiona cererea oricând în intervalul de 30 de zile prevăzut de la data înregistrării, în speţă 25.07.2023, nefiind necesară prelungirea termenului de soluţionare cu cel mult 15 zile, întrucât nu au fost necesare alte verificări suplimentare, reclamanta depunând întreaga documentaţie solicitată.
Prin urmare, contrar celor susţinute de recurentă, în mod corect s-a stabilit că, la 07.08.2023, data soluţionării cererii nr. x din 25.07.2023, concomitent cu emiterea deciziei nr. x din 07.08.2023, angajatorul nu îndeplinea condiţia generală impusă de art. 4 alin. (2) lit. d) din O.G. nr. 25/2014, interdicţia acestuia expirând la data de 17.08.2023.
În ceea ce priveşte neîndeplinirea condiţiei prevăzută de art. 4 alin. (2) lit. f) din O.G. nr. 25/2014 în persoana cetăţeanului străin pentru care s-a solicitat avizul de angajare, Înalta Curte reţine că acesta nu mai beneficia de drept de şedere legală pe teritoriul României din data de 12.06.2023, ca urmare a încetării valabilităţii permisului unic de şedere, la expirarea perioadei de 90 de zile calculată de la data înregistrării încetării raportului de muncă cu C. S.R.L., respectiv din data de 14.03.2023.
Referitor la această critică, în acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte constată că, şi dacă s-ar fi avut în vedere data de 19.05.2023, data înregistrării documentelor pe portalul IGI, pentru a se analiza îndeplinirea condiţiei prevăzută de art. 4 alin. (2) lit. f) din O.G. nr. 25/2014, cererea privind emiterea avizului de angajare pentru cetăţeanul străin indicat anterior nu ar fi putut primi o soluţie favorabilă, întrucât angajatorul nu îndeplinea condiţia generală impusă de art. 4 alin. (2) lit. d) din O.G. nr. 25/2014 atât la data depunerii cererii, cât şi la data soluţionării acesteia, respectiv 07.08.2023.
În concluzie, actele contestate au fost emise în aplicarea prevederilor legale incidente şi în deplin acord cu acestea, fiind respectate condiţiile prevăzute de lege în situaţii precum cea dedusă judecăţii în prezenta cauză, astfel că soluţia instanţei de fond este legală şi va fi menţinută ca atare, nefiind identificate elemente de nelegalitate a acesteia din perspectiva cazului de casare invocat de recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 339 din 20 decembrie 2023 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 26 septembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.