Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2024
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 3 noiembrie 2023, pe rolul Curţii de Apel Oradea, sub nr. x/2023, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Satu Mare:
- aplicarea unui amenzi pârâtei în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat, pentru neexecutarea hotărârii definitive - Sentinţa Civilă nr. 32/23.02.2022, pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosarul cu nr. x/2021, definitivă prin decizia civilă nr. 1391/09.03.2023 a Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie;
- obligarea pârâtei la plata către reclamantă de penalităţi, în condiţiile art. 906 din C. proc. civ., în cuantum de 1000 RON pe zi de întârziere, ca urmare a neexecutării hotărârii definitive anterior menţionate;
- obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
2. Hotărârea atacată
Prin sentinţa nr. 42 din 22 noiembrie 2023, Curtea de Apel Oradea, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L..
A aplicat pârâtei Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Satu Mare amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat, pentru neexecutarea sentinţei nr. 32/23.02.2022 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr. x/2021, definitivă prin decizia nr. 1391/09.03.2023, pronunţată de ÎCCJ.
A obligat pârâta să plătească reclamantei penalităţi în cuantum de 300 RON pe zi de întârziere, pentru neexecutarea sentinţei susmenţionată, până la executarea obligaţiei prevăzute de titlul executoriu.
A obligat pârâta să achite reclamantei suma de 5.950 RON, cu titlu cheltuieli de judecată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei sentinţe, pârâta Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Satu Mare a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi casarea hotârârii recurate, aceasta fiind pronunţată cu aplicarea greşită a art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Recurenta susţine că instanţa de fond a apreciat eronat că pârâta a refuzat să pună în executare sentinţa nr. 32/2022 a Curţii de Apel Oradea, deoarece nu a emis o decizie de respingere sau de admitere a cererii reclamantei, ci s-a dat acelaşi răspuns cu cel care a generat procesul care a făcut obiectul dosarului x/2021
După cum reiese din considerentele sentinţei civile nr. 32/2022, în sensul celor reţinute de instanţă, soluţionarea cererii de către DSVSA Satu Mare se finalizează printr-un act administrativ de admitere sau respingere a cererii de acordare a despăgubirilor.
În acest sens, arată că, în vederea punerii în executare a sentinţei civile nr. 32/2022, având în vedere art. 7 alin. (2) din H.G. nr. 1214/2009 privind metodologia pentru stabilirea şi plata despăgubirilor ce se cuvin proprietarilor de animale tăiate, ucise sau altfel afectate în vederea lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile ale animalelor, prin adresa DSVSA Satu Mare nr. 4747/12.04.2023, s-a solicitat domnului Prefect (preşedinte Centrul Local de Combatere al Bolilor), convocarea comisiei de evaluare, în vederea stabilirii pierderii suferite prin "tăierea, uciderea sau afectarea în alt fel a animaletor, la data când a avut loc acţiunea de lichidare a focarului de boală", pentru soluţionarea cererii S.C. A. S.R.L. din data de 04.03.2021.
În urma verificării documentelor puse la dispoziţie de către reclamantă, comisia de evaluare a constatat că nu s-a făcut dovada existenţei vreunui focar de PPA în ferma în anii 2018, 2019, 2020, neavând, totodată, cum să aplice prevederile/metodologia pentru stabilirea şi plata despăgubirilor prevăzute în H.G. nr. 1214/2009 pentru perioada menţionată, datorita faptului că nu a fost declarată PPA (pesta porcina africana) în fermă.
Prin adresa DSVSA Satu Mare cu nr. 7215/12.06.2023, emisă după întrunirea comisiei de evaluare, având în vedere adresa Instituţiei Prefectului cu nr. 3611/07.06.2023 s-a comunicat S.C. A. faptul că, comisia de evaluare a stabilit că nu are cum să aplice prevederile/metodologia pentru stabilirea şi plata despăgubirilor prevăzute în H.G. nr. 1214/2009, nefiind declarata PPA în fermă, ca atare, nu este îndreptăţită la plata despăgubirilor.
În opinia recurentei, adresa DSVSA Satu Mare cu nr. 7215/12.06.2023 nu trebuie să îmbrace forma unei decizii, ci, prin asimilare, este tot act administrativ, conţinând toate elementele unui act administrativ cu caracter individual.
Actul administrativ, în speţă, adresa nr. x/12.06.2023, aşa cum precizează legea, este act unilateral cu caracter individuat, emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Totodată, recurenta arată că potrivit H.G. nr. 1214/2009, comisia de evaluare este cea care stabileşte plata despăgubirilor, şi nu directorul executiv al DSVSA Satu Mare, activitatea acesteia fiind independentă, constituită în afară de reprezentantul DSVSA Satu Mare şi din reprezentantul teritorial al Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale cu atribuţii în stabilirea valorii genetice a animalelor, Oficiul pentru Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie, reprezentantul Unităţii locale de decizie din cadrul Centrului local de combatere a bolilor, desemnat de prefect, reprezentantul Unităţii locale de sprijin, respectiv primarul localităţii sau reprezentantul desemnat de către acesta.
Însă, reprezentanţii acestor instituţii nu fac parte din structura DSVSA Satu Mare, drept urmare, doar comisia prevăzută la alin. (1) analizează şi aprobă valoarea de înlocuire a animalului în funcţie de valoarea genetică, zootehnică, de sex, vârstă, greutate, starea fiziologică, categoria de producţie, la preţul pieţei la data când a avut loc acţiunea de lichidare a focarului de boată, şi de valoarea unitară medie calculată pe baza sumei totale a despăgubirii pentru animalele sau produsele în cauză conform prevederilor art. 4 din Regulamentul (CE) nr. 349/2005 al Comisiei, cu amendamentele ulterioare.
În acest sens, precizează că actul normativ nici nu stipulează că directorul DSVSA aprobă sau nu printr-o decizie ceea ce stabileşte comisia de evaluare, ci aprobă doar documentaţia întocmită în vederea plăţii.
Astfel, în opinia recurentei, prin adresa DSVSA Satu Mare cu nr. 7215/12.06.2023, prin care s-a comunicat ceea ce a hotărît comisia de evaluare, se pune în executare executare sentinţa nr. 32/2022 a Curţii de Apel Oradea.
Recurenta arată şi faptul că activitatea DSVSA Satu Mare este reglementată de H.G. nr. 1415/2009, fiind finanţată de la bugetul de stat, motiv pentru care instituţia depune toate eforturile de a proteja bugetul de stat şi a cheltui cu maximă responsabilitate şi eficienţă banii publici.
În acest context, prin aplicarea amenzii de 20 % din salariul minim brut pe economie pe zi întîrziere, care se face venit la bugetul de stat, se află în situaţia în care instituţia publica beneficiara de alocaţii bugetare, este obligată să plătească din buget, o sumă care revine aceluiaşi buget.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recurenta-pârâtă a depus răspuns la întâmpinare, precum şi note scrise, prin care a solicitat să fie respinse apărările intimatei.
II. Soluţia instanţei de recurs
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă şi cu apărările formulate, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, neputându-se reţine că prima instanţă ar fi încălcat sau aplicat greşit normele de drept material.
1. Argumente de fapt şi de drept
Intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat să se aplice pârâtei Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Satu Mare o amendă în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat, pentru neexecutarea hotărârii definitive - Sentinţa Civilă nr. 32/23.02.2022, pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosarul cu nr. x/2021, definitivă prin decizia civilă nr. 1391/09.03.2023 a Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie şi obligarea acesteia la plata către reclamantă a unor penalităţi, în condiţiile art. 906 din C. proc. civ., în cuantum de 1000 RON pe zi de întârziere, ca urmare a neexecutării hotărârii definitive anterior menţionate.
Curtea de Apel Oradea a admis acţiunea formulată de reclamantă, aplicând pârâtei Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Satu Mare o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, pentru neexecutarea sentinţei nr. 32/23.02.2022 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr. x/2021, definitivă prin decizia nr. 1391/09.03.2023, pronunţată de ÎCCJ şi a obligat pârâta să plătească reclamantei penalităţi în cuantum de 300 RON pe zi de întârziere, pentru neexecutarea sentinţei susmenţionată, până la executarea obligaţiei prevăzute de titlul executoriu.
Soluţia curţii de apel este corectă, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt.
Înalta Curte constată că nu poate primi criticile recurentei, care, în esenţă, sunt centrate pe împrejurarea că punerea în executare a sentinţei nr. 32/2022 a Curţii de Apel Oradea s-a realizat prin emiterea adresei DSVSA Satu Mare cu nr. 7215/12.06.2023, prin care s-a comunicat ceea ce a hotărît comisia de evaluare.
Din această perspectivă, sunt relevante prevederile art. 24 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora,
"(1) Dacă în urma admiterii acţiunii, autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un înscris, executarea hotărârii definitive se face de bunăvoie în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar, în lipsa unui astfel de termen, în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.
(2) În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa, aceasta se duce la îndeplinire prin executare silită, parcurgându-se procedura prevăzută de prezenta lege.
(3) La cererea creditorului, în termenul de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită, care curge de la expirarea termenelor prevăzute la alin. (1) şi care nu au fost respectate, instanţa de executare aplică conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat, iar reclamantului îi acordă penalităţi, în condiţiile art. 905 din C. proc. civ.."
Din dispoziţiile legale enunţate, rezultă că, în ipoteza în care autoritatea publică, obligată la o anumită acţiune, refuză să o îndeplinească de bună voie, creditorul poate urma procedura executării silite stabilită de art. 24 alin. (3), de constrângere a debitorului obligaţiei a o executa, solicitând aplicarea amenzii şi a despăgubirilor aplicate de textul de lege.
Se reţine că, în cauză, titlul executoriu este reprezentat de sentinţa civilă nr. 32/23.02.2022, pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosarul cu nr. x/2021, prin care instanţa a dispus anularea adresei nr. x/31.03.2021 emisă de pârâta DSVSA şi obligarea acesteia să soluţioneze cererea formulată de petentă la data de 04.03.2021 de acordare a despăgubirilor cuvenite conform H.G. nr. 1214/2019.
Sentinţa nr. 32/2022 a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 1391/09.03.2023, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L., împotriva sentinţei nr. 32/2022, ca nefondat, recurs prin care se solicita obligarea DSVSA Satu Mare la plata despăgubirilor în suma de 3.581.798 RON.
Instanţa de control judiciar observă că, în considerentele titlului executoriu, respectiv sentinţa civilă nr. 32/23.02.2022, Curtea de Apel Oradea a reţinut următoarele aspecte:
"(...)
În aceste condiţii, în care chiar Hotărârea de Guvern care reglementează dreptul solicitat de reclamantă cuprinde normele metodologice, refuzul soluţionării cererii reclamantei, pe considerentul că nu există o procedură de stabilire a pagubei, reprezintă un refuz nejustificat, de natură a încălca dreptul la despăgubiri al reclamantei.
Prin urmare, instanţa apreciază că se impunea ca pârâta să stabilească dacă reclamanta era sau nu îndreptăţită la despăgubiri în baza H.G. nr. 1214/2009, în raport de motivele invocate în cererea formulată, iar ulterior, în funcţie de rezultat, să stabilească sau nu despăgubiri în favoarea acesteia.
(...)"
Prin adresa nr. x/12.06.2023, recurenta a comunicat intimatei, că în vederea punerii în executare a sentinţei civile nr. 32/23.02.2022, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, comisia de evaluare, în urma verificării documentelor puse la dispoziţie, a constatat că nu s-a făcut dovada existenţei vreunui focar de PPA în fermă în anii 2018, 2019, 2020, neavând cum să aplice metodologia pentru stabilirea şi plata despăgubirilor prevăzute în H.G. nr. 1214/2009 pentru perioada menţionată, nefiind declarată PPA în fermă.
Prin adresa nr. x/31.03.2021, anulată de instanţă prin sentinţa civilă nr. 32/23.02.2022, pârâta a refuzat acordarea despăgubirilor, pe motiv că în H.G. nr. 1214/2009 nu există o procedură de cuantificare a acestora.
Or, având în vedere că aspectele invocate de recurentă au fost deja tranşate de instanţă în considerentele titlului executoriu, reiese, în mod evident, că adresa nr. x/12.06.2023 nu reprezintă o soluţionare, în sens pozitiv sau negativ, a cererii formulate de reclamantă la data de 04.03.2021 de acordare a despăgubirilor cuvenite conform H.G. nr. 1214/2019, astfel cum s-a dispus prin sentinţa civilă nr. 32/23.02.2022, ci coincide cu răspunsul dat prin adresa nr. x/31.03.2021, răspuns anulat de instanţa de contencios administrativ ca fiind nelegal.
În aceste condiţii, se constată că în cauză în mod corect prima instanţă a aplicat mijloacele de constrângere prevăzute de art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, respectiv aplicarea unei amenzi autorităţii publice pârâte şi obligarea autorităţii la plata penalităţilor prevăzute de art. 906 din C. proc. civ., în raport cu împrejurarea că autoritatea publică pârâtă nu a executat de bunăvoie obligaţia stabilită prin sentinţa civilă nr. 32/23.02.2022, în sensul de a stabili dacă reclamanta era sau nu îndreptăţită la despăgubiri în baza H.G. nr. 1214/2009, în raport de motivele invocate în cererea formulată, iar ulterior, în funcţie de rezultat, să stabilească sau nu despăgubiri în favoarea acesteia.
Or, obligaţia executării din oficiu şi la termenele scurte fixate prin legi exprimă o dată în plus cerinţa respectării principiului legalităţii şi exigenţei termenului rezonabil în procedura administrativă şi în procedura de executare a obligaţiilor impuse autorităţilor publice printr-o hotărâre judecătorească.
Curtea reaminteşte că executarea unei hotărâri judecătoreşti face parte din noţiunea de "proces", în sensul art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, iar Curtea de la Strasbourg a subliniat de nenumărate ori că dreptul de acces la justiţie ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică a unui stat ar permite ca o hotărâre definitivă şi obligatorie să rămână fără efect în detrimentul uneia dintre părţi (a se vedea, spre exemplu, hotărârea din 17.06.2003 în cauza Ruianu c. României, hotărârea din 24.03.2005 în cauza Şandor c. României, hotărârea din 28.06.2007 în cauza Rădulescu c. României, hotărârea din 28.06.2007 în cauza Grosu c. României).
În fine, importanţa deosebită pe care o are executarea hotărârilor judecătoreşti în materia contenciosului administrativ, deoarece statul, prin organele sale, acţionează în dublă calitate, de deţinător al forţei publice şi de debitor al obligaţiei, a fost subliniată de Curtea Europeană (Hotărârea din 22.12.2005 în cauza Iera Moni Profitou Iliou Thiras c. Greciei, Hotărârea din 12.07.2007 în cauza S. C. civ. S.R.L. c. României).
Prin urmare, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situaţia de fapt ce rezultă din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinţei recurate.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de pârâta Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Satu Mare împotriva sentinţei nr. 42 din 22 noiembrie 2023 a Curţii de Apel Oradea, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 26 septembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.