Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la 28.03.2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele ANAF-Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, ANAF-Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii-DGRFP Bucureşti, a solicitat anularea deciziei nr. 2836/22.12.2022 privind soluţionarea contestaţiei, a deciziilor de impunere nr. x-52/21.06.2022 şi a raportului de inspecţie fiscală FMJ nr. 43/21.06.2022.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentinţa nr. 114 din 29 ianuarie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele ANAF - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, ANAF - Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii - DGRFP Bucureşti, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că instanţa de judecată are de stabilit legalitatea deciziei de soluţionare a contestaţiei şi a deciziei de impunere x/21.06.2022, în ceea ce priveşte taxa pe valoare adăugată în sumă de 55.259 RON, iar nu şi a deciziei de impunere x/21.06.2022, în ceea ce priveşte suma de 7.323.547 RON, şi a deciziei nr. F-MJ 52/21.06.2022, acte ce au fost desfiinţate.
A apreciat că, deşi reclamanta critică durata întregii inspecţii şi susţine nelegalitatea procedurii fiscale, aceasta nu mai poate avea relevanţă asupra actelor desfiinţate, care nu mai există în ordinea juridică, astfel că suma de 7.323.547 RON nu mai reprezintă o creanţă certă a statului, prin urmare nu poate fi relevantă din perspectiva competenţei materiale a instanţei de contencios. Toate efectele juridice pe care le implică analiza motivelor de nelegalitate şi de netemeinicie formulate de reclamantă pot viza exclusiv creanţa de 55.259 RON şi actul administrativ-fiscal prin care aceasta a fost constituită şi menţinută, astfel că acest element este determinant inclusiv din perspectiva cadrului judiciar în care trebuie soluţionată cauza.
Reţinând că în materia contenciosului fiscal, delimitarea de competenţă între tribunale şi curţi de apel se face în raport de valoarea creanţei, potrivit prevederilor legale redate, Curtea a considerat că prezentul litigiu este de competenţa tribunalului, faţă de cuantumul pretenţiilor deduse judecăţii, 55.259 RON.
Din perspectiva rangului autorităţii emitente, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 8 şi art. 18 din aceeaşi lege, curtea de apel a apreciat că tot tribunalul este competent a soluţiona cauza având ca obiect verificarea legalităţii procedurii inspecţiei fiscale prin prisma duratei legale, dat fiind că ambele decizii reprezentând titlu de creanţă fiscală au fost emise de către Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii din cadrul Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Bucureşti, deci de către o autoritate locală, iar nu centrală.
2.2. Prin sentinţa nr. 1958 din 10 aprilie 2024, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată atât din oficiu de către instanţă, cât şi de reclamantă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.
Tribunalul a reţinut că nu îi aparţine competenţa materială de soluţionare a cauzei, întrucât, pe calea prezentului demers judiciar, reclamanta solicită anularea în tot a deciziei nr. 2836/22.12.2022, cât şi a deciziei de impunere nr. x/21.06.2022 şi nr. F-MJ 52/21.06.2022, şi doar în subsidiar anularea în parte, în ceea ce priveşte taxa pe valoare adăugată de 55259 RON, devenind, astfel, incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Raportat la obiectul cererii, în privinţa primului petit, de anulare a deciziei nr. F-MJ 51/21.06.2022, valoarea în litigiu este de 7.378.806 RON, şi nicidecum de 55259 RON, neprezentând nicio minimă relevanţă, din perspectiva stabilirii competenţei de soluţionare a cauzei, aspectul potrivit căruia a fost admisă în parte contestaţia administrativă a reclamantei prin decizia nr. 2836/22.12.2022 emisă de Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Ministerului Finanţelor, în sensul desfiinţării totale a deciziei nr. F-MJ 52/21.06.2022 şi în sensul desfiinţării parţiale a deciziei nr. F-MJ 51/21.06.2022, în ceea ce priveşte suma de 7.323.547 RON.
Mai mult, tribunalul a apreciat că, atât timp cât reclamanta solicită anularea în tot a deciziilor de impunere pentru motive procedurale - depăşirea perioadei de inspecţie fiscală, în mod evident, competenţa se impune a fi raportată la valoarea integrală a actelor atacate, pretins emise nelegal.
S-a mai reţinut că, în privinţa celui de-al doilea petit - anularea în tot a deciziei nr. F-MJ 51/21.06.2022, în cauză sunt incidente şi dispoziţiile art. 99 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cu care în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecăţii printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt.
În concluzie, a apreciat că prezenta acţiune este de competenţa materială a curţii de apel în primă instanţă.
II. Decizia Înaltei Curţi pronunţată în regulator de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunţe regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei şi dispoziţiile legale incidente, reţinând că este vorba despre un conflict negativ de competenţă tipic.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Demersul judiciar iniţiat de reclamanta A. S.R.L. în temeiul art. 281 alin. (2) din Codul de procedură fiscală vizează anularea deciziei nr. 2836/22.12.2022 privind soluţionarea contestaţiei, a deciziilor de impunere nr. x-52/21.06.2022 şi a raportului de inspecţie fiscală FMJ nr. 43/21.06.2022.
Din actele aflate la dosar, Înalta Curte reţine că prin decizia nr. F-MJ 51/21.06.2022, emisă de Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii din cadrul Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Bucureşti, au fost stabilite în sarcina reclamantei obligaţii fiscale suplimentare în valoare de 7.378.806 RON, iar prin decizia nr. F-MJ 52/21.06.2022 emisă de Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii din cadrul Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Bucureşti, a fost stabilită suplimentar o bază impozabilă în sumă de 881.874 RON.
Prin decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 2836/22.12.2022, organul de soluţionare a admis, în parte, contestaţia administrativă formulată de către reclamantă împotriva acestor acte administrative, în sensul desfiinţării totale a deciziei nr. F-MJ 52/21.06.2022, dar şi în sensul desfiinţării parţiale a deciziei nr. F-MJ 51/21.06.2022, în ceea ce priveşte suma de 7.323.547 RON, urmând ca organul fiscal să procedeze la refacerea inspecţiei fiscale.
De asemenea, prin aceeaşi decizie a fost respinsă contestaţia, cu consecinţa confirmării parţiale a deciziei de impunere nr. x/21.06.2022, în ceea ce priveşte taxa pe valoare adăugată în sumă de 55.259 RON.
Dată fiind soluţia din contestaţia administrativă, reclamanta s-a adresat instanţei de contencios administrativ cu prezenta acţiune, solicitând anularea deciziei nr. 2836/22.12.2022 privind soluţionarea contestaţiei, a deciziilor de impunere nr. x-52/21.06.2022 şi a raportului de inspecţie fiscală FMJ nr. 43/21.06.2022.
Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă vizează aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanţele aflate în conflict exprimând opinii diferite în ceea ce priveşte cuantumul obligaţiilor fiscale deduse judecăţii.
În contextul expus, Înalta Curte constată că obiectul cererii introductive îl reprezintă anularea, în tot, a deciziei nr. 2836/22.12.2022, cât şi a deciziei de impunere nr. x/21.06.2022 şi nr. F-MJ 52/21.06.2022, şi, doar în subsidiar, anularea, în parte, în ceea ce priveşte taxa pe valoare adăugată de 55259 RON.
Potrivit precizărilor reclamantei depuse la termenul de judecată din 10 aprilie 2024 în faţa Tribunalului Bucureşti, prin care a fost invocată şi excepţia necompetenţei materiale a instanţei, Înalta Curte reţine că reclamanta contestă decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 2836/22.12.2022, precum şi actele la care se referă aceasta, în integralitate, susţinând, în primul rând, aspecte procedurale - depăşirea dublului perioadei prevăzute la art. 126 alin. (1) Codul de procedură fiscală, afirmând că inspecţia fiscală ar fi trebuit să înceteze de drept, fără a se mai emite raport de inspecţie şi decizie de impunere sau decizie de nemodificare a bazei de impunere, iar, în alt doilea rând, aspecte de fond - privind respingerea contestaţiei, cu consecinţa confirmării parţiale a deciziei de impunere nr. x/21.06.2022 în ceea ce priveşte taxa pe valoare adăugată în sumă de 55.259 RON.
Cu alte cuvinte, reclamanta tinde să obţină anularea în întregime a deciziei de soluţionare a contestaţiei şi a actelor administrative fiscale la care se referă, criticând inclusiv măsura de refacere a inspecţiei fiscale în ceea ce priveşte suma de 7.323.547 RON, care consideră că a fost impusă nelegal.
Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal este reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora: "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".
Legea distinge între actele administrative care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora, de până la 3.000.000 de RON (litigii ce sunt date în competenţa tribunalelor administrativ-fiscale), şi acte administrative care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora, mai mari de 3.000.000 de RON (litigii ce sunt date în competenţa secţiilor de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel).
În contextul expus, raportat la obiectul cererii, astfel cum a fost descris anterior, Înalta Curte reţine că valoarea obligaţiilor fiscale deduse judecăţii este de 7.378.806 RON, şi nicidecum de 55.259 RON, peste pragul valoric instituit de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, redate mai sus.
Atât timp cât reclamanta solicită anularea, în tot, a deciziilor de impunere pentru motive procedurale - depăşirea perioadei de inspecţie fiscală, nu prezintă relevanţă, din perspectiva stabilirii competenţei de soluţionare a cauzei, aspectul potrivit căruia contestaţia administrativă a reclamantei a fost admisă în parte.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că litigiul dedus judecăţii priveşte creanţe fiscale al căror cuantum se situează, conform precizărilor reclamantei, peste pragul de 3.000.000 RON, mai exact 7.378.806 RON, ceea ce atrage competenţa de soluţionare a curţii de apel, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în funcţie de criteriul valoric.
2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
Pentru motivele arătate la pct. II.1 din prezenta decizie, în temeiul art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) şi alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. şi pe pârâţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti şi Ministerul Finanţelor - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 26 septembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.