Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la 30 iunie 2023 pe rolul Curţii de Apel Constanţa, sub nr. x/2023, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H. şi I., în contradictoriu cu pârâta Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - prin Preşedinte, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună:
I. Obligarea pârâtei să emită ordinele individuale prin care să stabilească indemnizaţia de încadrare calculată conform dispoziţiilor hotărârilor judecătoreşti definitive, respectiv prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 605,225 RON şi la coeficientul de multiplicare 19,00 stabilit în anexa la O.U.G. nr. 27/2006, lit. a), pct. 13, pentru fiecare titular în parte, de la momentul prevăzut expres în titlurile executorii;
II. Obligarea pârâtei la revocarea/modificarea parţială a Ordinului nr. 959/1/12.04.2023, în sensul de a indica în mod expres în cuprinsul art. 1 următoarele 3 aspecte:
a) data de la care se cuvin drepturile salariate neplafonate menţionate în grilele din anexele 1-13, respectiv:
- în principal, data stabilită în titlurile executorii deţinute de titularii acţiunii de faţă;
- în subsidiar, data de 01 ianuarie 2018, menţionată în titlul grilelor din anexele parte integrantă a Ordinului nr. 959/1/12.04.2023;
- într-un al doilea subsidiar, data de 30 decembrie 2018-3 ani anterior emiterii Ordinului MJ nr. 6245/30 decembrie 2021;
- într-un al treilea subsidiar, data de 12 aprilie 2019 - 3 ani anterior emiterii ordinului anterior contestat
- într-un al patrulea subsidiar, data de 30 decembrie 2021, respectiv aceea a emiterii Ordinului MJ nr. 6245/30 decembrie 2021.
b) faptul că sunt îndreptăţiţi să beneficieze de drepturile salariale respective toţi judecătorii aflaţi în activitate la data de la care se cuvin indemnizaţiile neplafonate, conform precizărilor de la punctul a al acestui capăt de cerere
c) acordarea sporurilor în procent de 45 %, iar, în subsidiar, a celui de 37% acordat prin Decizia Preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii nr. 328/16.12.2022.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentinţa nr. 238 din 2 octombrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârâtă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H. şi I., în contradictoriu cu pârâta Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - prin Preşedinte, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă, că sunt incidente prevederile art. 7 alin. (1), Cap VIII din Anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, având în vedere că reclamanţii au solicitat emiterea ordinelor de încadrare, respectiv revocarea/modificarea ordinului nr. 959/1/12.04.2023, emis de preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prevederi care stabilesc expres modalitatea de contestare a stabilirii drepturilor salariale şi care atrag competenţa exclusivă a Curţii de Apel Bucureşti în soluţionarea cauzei.
2.2. După declinare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal la 06.02.2024, sub nr. x/2023.
La primul termen de judecată în faţa Curţii de Apel Bucureşti din 15.03.2024, instanţa a invocat excepţia necompetenţei sale teritoriale de a soluţiona primul capăt de cerere şi, prin încheierea din data de 28.03.2023, a disjuns primul capăt de cerere al cererii de chemare în judecată având ca obiect obligarea la emiterea ordinelor individuale prin care să se stabilească indemnizaţia de încadrare calculată conform dispoziţiilor hotărârilor judecătoreşti definitive şi a dispus formarea unui nou dosar având ca obiect obligare emitere act administrativ, având aceleaşi părţi în aceleaşi calităţi, respectiv dosarul nr. x/2024.
Prin sentinţa nr. 937 din 24 mai 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect obligarea la emiterea ordinelor individuale prin care să se stabilească indemnizaţia de încadrare calculată conform dispoziţiilor hotărârilor judecătoreşti definitive, în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.
Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că nu îi aparţine competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, întrucât ambele petite ale cererii de chemare în judecată, introdusă pe rolul Curţii de Apel Constanţa, respectiv cenzurarea afirmatului refuz nejustificat al pârâtei de emitere a unor acte administrative de recunoaşterea a drepturilor salariale suplimentare acordate lor prin hotărâri judecătoreşti (petitul I al acţiunii) şi anularea parţială a unui act administrativ tipic de stabilire a drepturilor salariale - Ordinul ICCJ nr. 959/1/12.04.2023 (petitul II al acţiunii), au caracter principal, sens în care Curtea a apreciat că nu există niciun raport de dependenţă între acestea.
De asemenea, curtea a reţinut că cele două capete de cerere ale acţiunii iniţiale sunt întemeiate pe fapte şi cauze diferite (refuzul punerii în executarea a unor hotărâri judecătoreşti, respectiv emiterea unui act de stabilire a drepturilor salariale afirmat nelegal din perspective care excedează dispoziţiilor hotărârilor judecătoreşti a căror executarea se solicită prin capătul I de cerere), aşadar competenţa de soluţionarea a acestora se stabileşte în mod independent.
În concluzie, Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că dispoziţiile speciale ale art. 7, Capitolul VIII din Anexa V la Legea nr. 153/2017 nu sunt incidente în cauză, ele neputând fi extinse prin analogie la orice litigii având ca obiect drepturi salariale ale magistraţilor, litigiul fiind de competenţa Curţii de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal, instanţă în circumscripţia căreia reclamanţii îşi au domiciliu.
II. Decizia Înaltei Curţi pronunţată în regulator de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134 şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează să pronunţe regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei şi dispoziţiile legale incidente, reţinând că este vorba despre un conflict negativ de competenţă tipic.
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit urmare a declinărilor succesive, în raport cu hotărârile pronunţate şi cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte reţine următoarele.
Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe se referă la stabilirea competenţei teritoriale, în raport cu prevederile legale incidente în materie.
În ceea ce priveşte cadrul procesual, se constată că acţiunea iniţială formulată de reclamanţi cuprinde două petite: obligarea pârâtei Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la emiterea de noi ordine de salarizare în favoarea reclamanţilor, conţinând drepturile salariale suplimentare acordate lor prin hotărâri judecătoreşti, de la momentul prevăzut expres în titlurile executorii indicate (petitul I) şi obligarea pârâtei la revocarea/modificarea parţială a anularea parţială a unui act administrativ tipic de stabilire a drepturilor salariale, respectiv Ordinul nr. 959/1/12.04.2023, emis de preşedintele ÎCCJ (petitul II).
Curtea de Apel Bucureşti a disjuns primul petit al cererii de chemare în judecată, dispunând formarea unui nou dosar şi s-a declarat necompetentă în a soluţiona cauza disjunsă, apreciind că cele două capete de cerere ale acţiunii iniţiale sunt întemeiate pe fapte şi cauze diferite. Astfel, s-a apreciat că între cele două petite ale cererii de chemare în judecată nu există niciun raport de dependenţă.
În acest context, Înalta Curte reţine că pentru determinarea instanţei competente teritorial să soluţioneze prezentul proces prezintă relevanţă a se stabili dacă între cele două petite ale acţiunii iniţiale formulate de reclamanţi există un raport de dependenţă.
În raport de modalitatea de formulare a acţiunii, Înalta Curte constată că cererea de chemare în judecată vizează, în primul petit, obligarea pârâtei Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la emiterea de noi ordine de salarizare în favoarea reclamanţilor, conţinând drepturile salariale suplimentare acordate lor prin hotărâri judecătoreşti, de la momentul prevăzut expres în titlurile executorii indicate, iar, în petitul II, se solicită revocarea/modificarea parţială a Ordinului nr. 959/1/12.04.2023, emis de preşedintele ÎCCJ, în sensul de a se indica în mod expres în cuprinsul art. 1, data de la care se cuvin drepturile salariate neplafonate menţionate în grilele din anexele 1-13, respectiv, în principal, data stabilită în titlurile executorii deţinute de reclamanţi (pct. II lit. a) din acţiune).
Din analiza conţinutului celor două capete de cerere, contrar celor reţinute de Curtea de Apel Bucureşti, Înalta Curte apreciază că cele două petite ale acţiunii iniţiale formulate de reclamanţi sunt în interdependenţă, soluţia dată petitului I depinzând de modul în care va fi soluţionat petitul II al cererii de chemare în judecată, cu privire la care a apreciat că este competentă.
Legiuitorul a prevăzut competenţa materială şi teritorială exclusivă a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal în cazul litigiilor având ca obiect plângerile formulate de personalul vizat împotriva hotărârilor prin care se soluţionează contestaţia împotriva actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale.
Instanţa învestită cu regulatorul de competenţă are în vedere că, în principiu, petitul II al acţiunii reclamanţilor, personal din cadrul familiei ocupaţionale "justiţie", având ca obiect obligarea pârâtei la revocarea/modificarea parţială a unui act administrativ tipic de stabilire a drepturilor salariale, este de competenţa materială şi teritorială exclusivă a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, potrivit prevederilor legale speciale - art. 7 cap. VIII din Anexa la Legea nr. 284/2010, respectiv art. 7 Cap. VIII - Reglementări specifice personalului din sistemul justiţiei din Legea nr. 153/2017.
Însă, având în vedere faptul că cele două petite ale acţiunii sunt în strânsă legătură, devin incidente prevederile art. 99 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit cărora, "În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecăţii printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt".
Dacă nu s-ar considera astfel, Curtea de Apel Constanţa fie ar proceda la efectuarea unei judecăţi proprii, concomitent cu analiza similară şi simultană ce ar fi efectuată de Curtea de Apel Bucureşti, existând chiar posibilitatea pronunţării de soluţii contradictorii, fie ar proceda la suspendarea judecăţii potrivit prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., însă nu aceasta trebuie să fie finalitatea sesizării instanţei de judecată.
Pe cale de consecinţă, reţinând că cele două petite ale acţiunii reclamanţilor se află în interdependenţă şi raportat la scopul urmărit de reclamanţi prin introducerea acţiunii de faţă pe rolul instanţei judecătoreşti, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine, în conformitate prevederile legale anterior evocate, Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
În considerarea argumentelor arătate la pct. II.1 din prezenta decizie, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii E., I., F., H., A., B., D., G. şi C. şi pe pârâta Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Preşedinte, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 26 septembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.