Şedinţa publică din data de 9 octombrie 2024
Asupra conflictului de faţă constată următoarele
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal la data de 01.08.2023, sub nr. x/2023, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pârâţii UAT Municipiul Bucureşti, prin Primar şi Centrul pentru Tineret al Municipiului Bucureşti prin Primăria Municipiului Bucureşti şi au solicitat obligarea pârâtelor la soluţionarea cererii pentru acordarea stimulentului financiar nr. x/24.06.2022.
Prin sentinţa civilă nr- 1584/2024 din 28 martie 2024, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, s-a declinat în favoarea Tribunalului Neamţ, competenţa de soluţionare a cauzei.
În considerentele acestei hotărâri, s-a arătat că raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, prin care i se reproşează autorităţii că nu a răspuns solicitării, fără să fie antamat fondul litigiului, respectiv dacă beneficiază de acest stimulent sau nu, Tribunalul a apreciat că litigiul de faţă urmăreşte primordial punerea în valoare a unui drept procedural, recunoscut în condiţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, acela de a i se răspunde reclamantului în termen solicitării sale. În acest cadru procesual trasat de reclamant, dar şi în contextul general al Legii nr. 554/2004, ale cărei dispoziţii nu pot fi rupte din context, în sensul că art. 1 alin. (1), art. 8 alin. (1) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu pot fi disociate de art. 10 din lege, Tribunalul a apreciat că dispoziţiile indicate au în vedere reclamantul căruia i se poate recunoaşte dreptul de a i se răspunde solicitării în termen, iar domiciliul acestui reclamant constituie criteriu pentru determinarea competenţei.
Se poate reţine că reclamanta are un interes în chestiunea beneficiului concret, însă nu în această etapă în care se pune în discuţie lipsa unui răspuns asupra cererii reclamantului, aceasta mai ales în condiţiile în care cererea prealabilă adresată de reclamant este personală. Cu alte cuvinte, simplul răspuns de care a fost privat reclamantul nu interesează, în mod necesar, reclamanta, ci aceasta ar putea justifica un interes în ceea ce priveşte beneficiul concret.
S-a mai reţinut că reclamantul domiciliază în jud. Neamţ; în raporturile de autoritate dispoziţiile sunt de ordine publică şi, prin urmare, de strictă interpretare.
Faţă de aceste împrejurări, instanţa a constatat că devin incidente dispoziţiile citate anterior, competenţa aparţinând instanţei de la domiciliul reclamantului căruia i se poate recunoaşte dreptul de a i se răspunde la solicitarea prealabilă adresată autorităţii.
Învestit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Neamţ, în şedinţa publică din data de 10.06.2024, a invocat excepţia necompetenţei teritoriale, şi a rămas în pronunţare cu privire la excepţia invocată, apreciind că aceasta se soluţionează cu prioritate faţă de excepţiile invocate de pârâţi prin întâmpinare.
Prin sentinţa nr. 423/C din data de 10.06.2024, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Neamţ, invocată din oficiu şi, pe cale de consecinţă a declinat competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanţii A., şi B. şi pârâţii Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Bucureşti, prin Primar şi Centrul pentru Tineret al Municipiului Bucureşti prin Primăria Municipiului Bucureşti, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Totodată, a constatat invit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Neamţ şi Tribunalul Bucureşti iar, in temeiul art. 134 C. proc. civ., a suspendat judecata cauzei şi a înaintat cauza către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Pentru se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că, în raport de dispoziţiile art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, iar în condiţiile în care reclamanţii au sesizat Tribunalul Bucureşti, una dintre instanţele competente să soluţioneze cauza, aceasta rămâne investită să soluţioneze cauza.
Argumentele invocate în cuprinsul sentinţei de declinare privind formularea cererii de acordare a stimulentului financiar nr. x/24.06.2022 numai de către reclamantul A., nu pot fi avute în vedere la stabilirea instanţei competente, din punct de vedere teritorial, care se stabileşte în raport de domiciliul reclamantului/reclamanţilor. Chestiunea reţinută ca fiind determinantă pentru stabilirea competenţei priveşte aspecte legate de fondul cauzei, de calitate sau de interes şi nu poate fi avută în vedere în acest stadiu procesual cu atât mai mult cu cât se solicită cenzurarea unui pretins refuz nejustificat al soluţionării cererii privind acordarea stimulentului financiar pentru constituirea familiei, ce poate fi formulată de oricare dintre soţi.
Faţă de aceste considerente, instanţa a apreciat că excepţia invocată este întemeiată şi prin urmare a admis-o.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condiţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.
Înalta Curte constată că Tribunalul Bucureşti şi Tribunalul Neamţ şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, cea de-a doua instanţă reţinând că este competentă să soluţioneze cauza Tribunalul Bucureşti ca urmare a faptului că argumentele invocate în cuprinsul sentinţei de declinare privind formularea cererii şi doar domiciliul reclamantului nu pot fi avute în vedere la stabilirea instanţei competente, din punct de vedere teritorial.
Prin cererea introductivă de instanţă, se poate sesiza faptul că iniţiatorii acestui mijloc procedural invocă refuzul nejustificat al pârâtului de a soluţiona cererea pentru acordarea stimulentului financiar, înregistrată sub nr. x/24.06.2022 pentru constituirea familiei, cererea care poate fi formulată de oricare dintre soţi.
Astfel, conform art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său.
Dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sunt de strictă interpretare, nu se poate deroga de la competenţa teritorială exclusivă astfel reglementată, iar reclamantul trebuie să se adreseze instanţei de la domiciliul său, neavând un drept de opţiune între mai multe instanţe.
Din menţiunile înscrisurilor depuse la dosar rezultă că reclamantul A. are domiciliul în comuna Piatra Şoimului, judeţul Neamţ, iar reclamanta B. are domiciliul în municipiul Bucureşti.
Chiar dacă art. 10 Legea 554/2004, nu reglementează situaţia în care mai multe persoane au calitatea de reclamant, însă în acest caz, devin incidente dispoziţiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În plus, se constată că reclamanţii se află într-o situaţie de coparticipare procesuală activă obligatorie, în calitate de soţi, invocă refuzul nejustificat al pârâţilor de a soluţiona cererea pentru acordarea stimulentului financiar pentru constituirea familiilor în cuantum de 1500 RON net/familie, aprobat prin HCGMB nr. 178/18.05.2017, înregistrată sub nr. x/24.06.2022, caz în care cererea de chemare în judecată poate fi introdusă la instanţa competentă, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, pentru oricare dintre reclamanţi, respectiv, fie la Tribunalul Bucureşti, instanţa în a cărei rază de competenţă îşi are domiciliul reclamanta B., fie la Tribunalul Neamţ, instanţă în a cărei rază de competenţă îşi are domiciliul reclamantul A., ambele fiind deopotrivă competente să judece cauza în primă instanţă.
Or, în raport de dispoziţiile art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, iar în condiţiile în care reclamanţii au sesizat Tribunalul Bucureşti, una dintre instanţele competente să soluţioneze cauza, aceasta rămâne investită să soluţioneze cauza.
În aceste condiţii, se constată însă că reclamanta domiciliază pe raza Municipiului Bucureşti, aspect rezultat atât din cererea de chemare în judecată, prin urmare în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A. şi B. şi pe pârâţii Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Bucureşti, prin Primar şi Centrul pentru Tineret al Municipiului Bucureşti prin Primăria Municipiului Bucureşti în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 9 octombrie 2024.