Şedinţa publică din data de 31 octombrie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 20 februarie 2023 pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2023, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, solicitând instanţei să constate vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime, prin măsura reglementată de art. VII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017, obligarea pârâtului Guvernul României să asigure Casei Sectoriale de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea şi actualizarea pensiei, dacă nu interveneau modificările aduse de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015, rezultate prin aplicarea Legii nr. 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 1 decembrie 2016 şi Hotărârea de Guvern nr. 28/2023, privind actualizarea soldelor de grad, publicată în Monitorul Oficial nr. 41 din 13.01.2023; a mai solicitat obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne să restituie sumele reţinute din pensie, rezultate din indexarea şi actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, dacă nu interveneau modificările aduse de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015 (la data deschiderii drepturilor de pensie) şi H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad, publicată în Monitorul Oficial nr. 41 din 13 ianuarie 2023, art. 1 şi art. 2, conform gradului deţinut, sume actualizate, după caz, cu indicele de inflaţie şi a plăţii dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.
Prin acţiune, reclamantul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII, pct. 2 şi pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017, prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5) şi ale art. 79 alin. (1) din Constituţia României, care afectează ordonanţa în ansamblul său.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 7 alin. (5), art. 9 alin. (1), (2) şi (5) din Legea nr. 554/2004.
Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 141/2023 din 10 mai 2023, a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu, competenţa de soluţionare a cauzei fiind declinată în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia I civilă, complet specializat în litigii de muncă şi asigurări sociale.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Iaşi a reţinut, în esenţă, că prin acţiunea dedusă judecăţii reclamantul urmăreşte să obţină diferenţa dintre suma de bani încasată cu titlu de pensie şi cea de care ar fi beneficiat prin indexarea şi actualizarea pensiei, raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015, fiind invocată în cauză şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII pct. 2 şi pct. 3 din O.U.G. nr. 59/2017.
S-a constatat că modalitatea de indexare şi de actualizare a pensiilor militare de stat este reglementată prin dispoziţiile art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015, aceste dispoziţii legale fiind modificate prin O.U.G. nr. 59/2017.
Potrivit art. 100 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat "jurisdicţia în sistemului pensiilor militare de stat se realizează prin tribunale şi curţi de apel".
Conform art. 102 din acelaşi act normativ, "cererile îndreptate împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul ori sediul reclamantul".
Art. 104 din Legea nr. 223/2015 stabileşte că:
"prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicţia în sistemul pensiilor militare de stat, se completează cu dispoziţiile C. proc. civ. şi ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare".
Art. 40 alin. (3) din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară prevede că:
"în cadrul tribunalelor funcţionează, în raport cu complexitatea şi numărul cauzelor, secţii sau, după caz, completuri specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze cu minori şi de familie, cauze de contencios administrativ şi fiscal, cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, cauze civile izvorând din exploatarea unei întreprinderi, insolvenţă, concurenţă neloială sau pentru alte materii, precum şi completuri specializate pentru cauze maritime şi fluviale".
Din dispoziţiile legale anterior citate, rezultă că legiuitorul a prevăzut competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea tribunalului la o secţie sau, după caz, la un complet specializat în conflicte de muncă şi asigurări sociale, iar din punct de vedere teritorial în favoarea instanţei de la domiciliul reclamantului.
Este adevărat că reclamantul şi-a întemeiat acţiunea şi pe dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, însă invocarea acestui text de lege nu este de natură să atragă competenţa instanţei de contencios administrativ de soluţionare a cauzei câtă vreme ceea ce se pune în discuţie, prin acţiunea formulată, este modalitatea de indexare şi actualizare a unei pensii militate de stat după modificarea prevederilor art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015 prin O.U.G. nr. 59/2017.
Cu privire la modalitatea de stabilire a competenţei atunci când în cererea de chemare în judecată se face trimitere la prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004 s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care, în cuprinsul deciziei nr. 5684/10.12.2009, a reţinut că intră în sfera de aplicare a art. 9 din Legea nr. 554/2004 numai raporturile de drept administrativ născute în aplicarea ordonanţei de guvern declarate neconstituţionale, raporturi juridice în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică şi care sunt supuse unui regim de drept public.
Întrucât natura raportului juridic dedus judecăţii este cea de asigurări sociale, implicând respectarea sau nu de către autoritate a dreptului reclamantului la asigurări sociale, Curtea de Apel Iaşi a concluzionat în sensul că verificarea legalităţii şi temeiniciei acestei conduite nu poate intra decât în competenţa instanţei specializate în materia asigurărilor sociale.
Prin sentinţa civilă nr. 1025/2024 din 23 mai 2024, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2023, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Iaşi, invocată de instanţă din oficiu; s-a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii, în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal; s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia, reţinând incidenţa prevederilor art. 9 din Legea nr. 554/2004 - Legea contenciosului administrativ.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2023, la data de 30 august 2024.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.
Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că ambele instanţe - Curtea de Apel Iaşi şi Tribunalul Iaşi - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.
Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte, în calitate de instanţă imediat superioară şi comună instanţelor aflate în conflict, va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.
Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu obiectul dedus judecăţii şi prevederile legale incidente în materie.
În speţă, reclamantul, fost militar, beneficiind de pensie de serviciu, se consideră vătămat de aplicarea prevederilor art. VII pct. 2 şi pct. 3 din O.U.G. nr. 59/2017, care au blocat indexarea pensiei sale şi pe care le consideră neconstituţionale, iar în vederea recuperării prejudiciului astfel suferit a solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004.
Aşadar, cererea priveşte atragerea răspunderii pentru reţinerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituţional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autorităţile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia.
Conform dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, invocate expres ca şi temei juridic al cererii de chemare în judecată, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, iar potrivit art. 10 alin. (1) din acelaşi act normativ, sunt stabilite două criterii pentru determinarea instanţei de contencios administrativ, respectiv poziţionarea autorităţii publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) şi valoarea impozitului, taxei, contribuţiei care face obiectul actului administrativ astfel că, din această perspectivă, Înalta Curte constată că, în cauză, este determinant criteriul rangului central al autorităţilor pârâte faţă de care reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri în situaţia în care prevederile ordonanţei de urgenţă vor fi declarate neconstituţionale.
Totodată, Înalta Curte reţine existenţa unei legături directe între vătămarea pretinsă şi adoptarea ordonanţei de urgenţă a cărei neconstituţionalitate se invocă, instanţa competentă să soluţioneze cauza fiind tot cea ce contencios administrativ şi fiscal, chiar dacă raportul juridic litigios vizează şi un drept de asigurări sociale, respectiv dreptul la pensie, de vreme ce în art. 9 din Legea nr. 554/2004 legiuitorul nu face nicio distincţie în funcţie de natura raportului juridic dedus judecăţii or, unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă.
În ce priveşte capetele accesorii şi subsidiare de cerere, care au ca obiect recalcularea pensiei şi restituirea diferenţelor rezultate, caracterul lor accesorie rezultă cu evidenţă din faptul că modul lor de soluţionare depinde de soluţia ce se va da asupra capătului principal de cerere astfel că instanţa supremă va conferi aplicabilitate prevederilor art. 123 alin. (2) din C. proc. civ., conform cărora cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti.
Cum, în cauză, competentă material a soluţiona capătul principal de cerere este instanţa de contencios administrativ, secţia de contencios administrativ a curţii de apel, în temeiul dispoziţiilor art. 123 alin. (1) C. proc. civ., aceasta instanţă este competentă material să soluţioneze şi capete accesorii de cerere.
Pe cale de consecinţă, reţinând şi dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că instanţa competentă material şi teritorial să soluţioneze cauza, în prima instanţă, este curtea de apel în a cărei circumscripţie teritorială se află domiciliul efectiv al reclamantului (localitatea Iaşi, judeţul Iaşi).
Pentru aceste considerente, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (2) şi (4) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 31 octombrie 2024.