Şedinţa publică din data de 28 mai 2024
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 11 din 01 februarie 2024 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2023, în baza art. 459 alin. (5) C. proc. pen.., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 23 din 05.04.2021 a Curţii de Apel Alba Iulia, pronunţată în dosarul nr. x/2016, definitivă prin decizia penală nr. 72/A din 12.04.2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în acelaşi dosar, formulată de condamnatul A..
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Alba Iulia a reţinut că, prin cererea înregistrată pe rolul instanţei, sub nr. x/2023, persoana condamnată A. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 23 din 05.04.2021 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. x/2016, invocând cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.. şi arătând că revizuirea priveşte în tot infracţiunile de evaziune fiscală şi complicitate la evaziune fiscală, în privinţa tuturor actelor materiale, întrucât faptele probatorii noi şi înscrisurile modifică, de o manieră decisivă, starea de fapt avută în vedere la pronunţarea hotărârii de condamnare, atât în privinţa prejudiciului, cât şi în privinţa tuturor actelor materiale reţinute pentru cele două infracţiuni.
În motivarea cererii, s-a arătat, în esenţă, că faptele şi împrejurările noi (faptele probatorii noi), comunicate la 13.11.2023, respectiv 4 hotărâri judecătoreşti definitive, pronunţate de Tribunalul Dolj şi Curtea de Apel Craiova, în contencios administrativ şi fiscal (sentinţa nr. 2.605 din 11.07.2016 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2016 şi decizia nr. 3439 din 29.11.2016 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul cu acelaşi număr, precum şi hotărârile pronunţate în rejudecare, şi anume sentinţa nr. 1703 din 07.04.2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Dolj, rămasă definitivă prin decizia nr. 5307 din 26.09.2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în aceeaşi cauză) confirmă legalitatea şi temeinicia unor rapoarte de inspecţie fiscală şi decizii de impunere care, fără dubiu, stabilesc că în raportul economic de vânzare a unui imobil de către B. S.R.L. cumpărătorului C. S.A., culpa aparţine acestei din urmă societăţi, apărând condamnarea revizuientului pentru evaziune fiscală şi complicitatea la evaziune fiscală drept lipsită de bază factuală.
S-a susţinut că faptele probatorii relevă o eroare esenţială conţinută în sentinţă, fiind întrunite cele două condiţii necesar a fi îndeplinite, respectiv sunt fapte probatorii noi ce nu au fost cunoscute de către instanţă la soluţionarea cauzei, iar faptele şi împrejurările noi sunt în măsură să dovedească netemeinicia hotărârii de condamnare.
S-a mai arătat că, având în vedere că hotărârile pronunţate sunt anterioare, instanţa de fond trebuia, în mod obligatoriu, să le aplice, însă nu a avut cunoştinţă de existenţa acestora. S-a considerat că instanţa de fond, dacă ar fi avut cunoştinţă de existenţa acestor hotărâri definitive, ar fi putut să nu pronunţe condamnarea pentru infracţiunile de evaziune fiscală şi complicitate la evaziune fiscală.
Astfel, în opinia revizuentului, condamnarea pentru infracţiunile de evaziune şi complicitate la evaziune fiscală reprezintă o eroare esenţială, instanţa făcând o defectuoasă aplicare a legii.
S-a menţionat că cele patru hotărâri, ce constituie fapte probatorii noi în cauză, modifică de o manieră decisivă starea de fapt reţinută de instanţă, stabilind culpa pentru tranzacţiile pentru care s-a pronunţat condamnarea pentru evaziune şi complicitate la evaziune în sarcina unui terţ, şi anume cumpărătorului C. S.A.
S-a arătat, subsidiar, că prin sentinţa pronunţată s-a dispus condamnarea pentru infracţiunile de evaziune fiscală şi complicitate la evaziune fiscală, considerându-se că o hotărâre civilă poartă autoritate de lucru judecat în penal, nemaifiind verificată substanţial probaţiunea administrată, însă prin decizia civilă s-a antrenat răspunderea unui administrator pentru o omisiune şi anume faptul că ar fi putut opri persoane cu drept de semnătura pe cont să dispună de bunurile societăţii şi nu a făcut-o, astfel că este necesară revizuirea, urmare a autorităţii de lucru judecat a considerentelor hotărârii de antrenare a răspunderii, privitoare la latura subiectivă.
În opinia revizuentului, există, din perspectiva actelor noi, un caz de non bis în idem, întrucât infracţiunile de evaziune şi complicitate la evaziune fiscală privesc vânzarea unui teren de către B. S.R.L. cumpărătorului C. S.A., iar hotărârile civile menţionate, de care a luat cunoştinţă la 13.11.2023, arată indubitabil răspunderea cumpărătorului C. S.A. pentru tranzacţii.
Decizia civilă antrenează răspunderea vânzătorului B. S.R.L., respectiv a lui A., pentru aceeaşi tranzacţie, fiind astfel dublată răspunderea. Totodată, s-a arătat că prin sentinţa a cărei revizuire se cere a fost pronunţată o hotărâre de condamnare pentru aceeaşi tranzacţie, obligând inclusiv pe latura civilă, ajungându-se la o triplare a răspunderii pentru aceeaşi tranzacţie.
S-a mai arătat că, din punct de vedere cronologic, hotărârile despre care s-a luat cunoştinţă în 13.11.2023, dar şi rapoartele de inspecţie fiscală şi deciziile de impunere care au stat la baza acestora, sunt hotărârile cele mai vechi.
În ceea ce priveşte admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, s-a arătat că instanţa învestită cu cererea este cea care s-a pronunţat pe fond în cauză, fiind astfel respectate dispoziţiilor art. 458 C. proc. pen.. Totodată, s-a arătat că sunt îndeplinite cumulativ şi cerinţele prevăzute de art. 459 C. proc. pen.., în sensul în care: cererea a fost formulată în termenul art. 457 C. proc. pen.., de persoana condamnată, potrivit art. 455 C. proc. pen.. (art. 459 alin. (3) lit. a); cererea respectă dispoziţiile art. 456, art. 2 şi 3 C. proc. pen.. (art. 459 alin. (3) lit. b) C. proc. pen..); au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale, respectiv art. 453 alin. (1) lit. a) (art. 459 alin. (3) lit. c) C. proc. pen..); faptele şi mijloacele de probă nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire, ele fiind obţinute de la lichidator, care la rândul său le-a obţinut de la Tribunalul Dolj, în 13.11.2023 (art. 459 alin. (3) lit. d) C. proc. pen..); faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea, conduc la stabilirea existenţei unor temeiuri legale ce permit revizuirea, fiind învederate fapte probatorii noi, reprezentate de hotărâri judecătoreşti definitive care modifică decisiv starea de fapt reţinută în hotărârea de condamnare (art. 459 alin. (3) lit. e) C. proc. pen..). În dovedirea cererii petentul a depus înscrisuri.
Prin notele de şedinţă depuse la 08.01.2024, revizuentul A. a adus lămuriri raportat la obiectul cererii de revizuire cu privire la fiecare act material în parte ce este reţinut în hotărârea de condamnare privitor la infracţiunile de evaziune şi complicitate la evaziune fiscală:
1. "5.1.1. Infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen., constând în aceea că în calitate de administrator al inculpatei S.C. B. S.R.L., în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, de a prejudicia bugetul de stat, în perioada anilor 2011-2012, inculpatul A. a înregistrat în evidenţa contabilă a acestei societăţi, în debitid contului 628 "Alte cheltuieli cu serviciile executate de terţi", achiziţii de servicii de la firmele S.C. D. S.R.L., S.C. E. S.R.L., S.C. F. S.R.L., S.C. G. S.R.L., S.C. H. S.R.L., S.C. I. S.R.L., S.C. J. S.R.L. şi S.C. K. S.R.L., în baza facturilor nr. x/01.07.2011, nr. y/01.07.2011, nr. z/27.07.2011, nr. w/17.08.2011, nr. t/19.09.2011, nr. s/31.01.2012, nr. q/11.06.2012, nr. r/27.06.2012, nr. 105/27.06.2012 şi nr. 00004/31.01.2012, în sumă totală de 3.074.642 RON, din care bază impozabilă 2.479.550 RON şi TVA 595.092 RON, pentru care această societatea nu a deţinut documente legale, pentru a fi considerate cheltuieli deductibile, documente care să justifice necesitatea efectuării cheltuielilor, şi nici contracte încheiate pentru prestarea acestor servicii, incluzând în mod nejustificat pe costuri suma de 2.479.550 RON, deducând în mod nejustificat TVA în sumă de 595.092 RON şi producând un prejudiciu bugetului de stat în sumă totală de 991.820 RON, din care impozit pe profit 396.728 RON (2.479.550 x 16%) şi TVA 595.092 RON (2.479.550 x 24%), în baza evidenţierii în actele contabile ale inculpatei S.C. B. S.R.L. a acestor cheltuieli care nu au avut la bază operaţiuni reale;".
Privitor la acest act material s-a arătat că faptul probatoriu nou ce prezintă relevanţă în soluţionarea cererii de revizuire este acela că, din cele două hotărâri definitive rezultă că reţinerea "în calitate de administrator al S.C. B. S.R.L." este contrazisă de cele reţinute deopotrivă de către RIF FDJ nr. 105/30.10.2013 şi decizia de impunere FDJ nr. 126/30.10.2013.
Aceste acte administrative sunt confirmate atât prin sentinţa nr. 1703 din 07.04.2017, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2016, cât şi prin decizia nr. 5307 din 26.09.2017, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2016 *.
S-a menţionat că, în sentinţă, la fila x, se reţin următoarele: (...) Ca urmare a desfiinţării deciziei F-DJ335/30.05.2013M şi a RIF nr. x/30.05.2013, organele de control, neanalizănd situaţia de fapt, au întocmit decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare stabilite de inspecţia fiscală nr. x/30.10.2013 şi raportul de inspecţie fiscală nr. x/30.10.2013.
Prin raportul de inspecţie fiscală nr. x/30.10.2013, intimata a stabilit obligaţii fiscale suplimentare de plată în sumă totală de 557.347 RON, din care TVA în sumă de 462.095 RON, ca urmare a neacordării dreptului de deducere a TVA pentru achiziţia unui teren intravilan categoria curţi construcţii, dobânzi, majorări aferente TVA în sumă de 39.723 RON, penalităţi aferente TVA în suma de 55.529 RON.
S-a arătat că S.C. L. S.R.L. a avut ca reprezentant pe numitul M., iar la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, deşeuri dintre S.C. C. S.A. şi Industrializarea Laptelui S.A., această din urmă societate a fost reprezentată de N. şi O., membri în Consiliul de administraţie, acţionar majoritar fiind acelaşi M..
De asemenea, numitul N. era asociat unic şi administrator tot al S.C. P. S.R.L. (primul cumpărător al terenului).
S-a menţionat că societatea B. S.R.L., de la care reclamanta a achiziţionat terenul, a avut, pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare, ca reprezentat pe numitul O..
Ca un corolar se poate considera că structura acţionarului firmelor implicate în tranzacţii era, în linii mari, acelaşi.
S-a arătat că faptul probatoriu nou, raportat la actele materiale reţinute, este reprezentat tocmai această menţiune din sentinţa definitivă, prin care se arată ca lămurită administrarea de către M., în calitate de administrator de fapt, nu doar a societăţii B. S.R.L., dar şi a societăţilor P. S.R.L. şi L. S.R.L., de la care a fost achiziţionat terenul.
Prin urmare, în opinia revizuentului, raportat la aceasta realitate probatorie de netăgăduit, trebuie cenzurate cele reţinute la filele x din sentinţă, iar dacă se analizează faptele probatorii noi, din hotărâri rezultă că administrarea de fapt i-a aparţinut lui M..
Totodată, s-a arătat că adresa INTERPOL, obţinută prin comisie rogatorie, anexată revizuirii, atestă existenţa unui beneficiar real al Q., adică administratorul de fapt al societăţii B. S.R.L.:
"beneficiar real: M." .
Tot în privinţa administrării, în opinia revizuentului, nu poate fi reţinută cronologia împuternicirilor făcute de avocat, câtă vreme procura autentificată şi nerevocată nr. 2537/07.09.2011 de BNP R., îl împuterniceşte pe contabilul S. să depună electronic situaţiile societăţii şi să facă orice demersuri va considera de cuviinţă, procura fiind anterioară oricărei împuterniciri. Această procură este data de "O. (...) în calitate de administrator al S.C. B. S.R.L.".
S-a arătat că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia pronunţată în cauză, în anul 2022, a confirmat sentinţa de achitare pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în privinţa infracţiunii de fals, arătând, cu autoritate de lucru judecat, că predarea firmei T. de la U. şi transformarea acesteia în S.C. B. S.R.L. a fost o faptă cu caracter licit. Audiată nemijlocit de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, U. a relatat că soţul său, V., a semnat contractul de cesiune, fapt constatat şi de expertiza criminalistică depusă la dosar. Tot aceasta şi-a confirmat semnătura pe contractul de asistenţă juridică încheiat cu Cabinet Avocat A., apărând din perspectiva principiului securităţii raporturilor juridice faptul că preluarea societăţii a fost făcută de către acesta, conform unui contract de asistenţă juridică, în calitate de avocat şi urmare a voinţei exprimate de U., asociat cedent. Acest aspect rezultă şi din rezoluţiile pronunţate de O.R.C. Mehedinţi, acestea fiind emise urmare a unor cereri înaintate în mod direct de către U..
Privitor la împuternicirea altor persoane, s-a arătat că procura autentificată sub nr. x/07.09.2011 reprezintă cronologic primul act, aceasta fiind emisă către O., în calitate de administrator, anterior oricăror alte împuterniciri, reţinute prin sentinţă ca provenind de la Cabinet Avocat A..
S-a susţinut că acest înscris relevă nerealitatea reţinerilor după care A. nu a acţionat în calitate de avocat al societăţii şi i-a interpus, în calitate de administrator, pe O., W. ori X.. Câtă vreme societatea nu putea funcţiona fără depunerea situaţiilor contabile, iar serviciile contabile au fost solicitate şi angajate de O., în calitate de administrator, anterior oricărui contact cu A., cele reţinute la acest punct nu corespund stării de fapt rezultate din faptele probatorii noi.
"Prin modalitatea de înregistrare în evidenţa contabilă şi de declarare la organul fiscal a achiziţiilor de servicii de la S.C. D. S.R.L., S.C. E. S.R.L., S.C. F. S.R.L., S.C. G. S.R.L., S.C. H. S.R.L., S.C. I. S.R.L., S.C. J. S.R.L. şi S.C. K. S.R.L., pe perioada 2011 - 2012, inculpata S.C. B. S.R.L., prin administratorul său, inculpatul A., şi împuterniciţii acestuia, inculpaţii X. şi O., a produs un prejudiciu bugetului de stat în sumă totală de 991.820 RON, din care impozit pe profit în sumă de 396.728 RON (2.479.550 RON x 16%) şi TVA în sumă de 595.092 RON (2.479.550 RON x 24%)."
În opinia revizuentului, cele reţinute prin rechizitoriu şi menţinute prin hotărâre sunt răsturnate de faptele probatorii noi, care relevă administrarea de fapt a lui M. şi a lui O., în calitate de reprezentat a lui M..
Relaţionarea firmelor L. S.R.L., P. S.R.L. şi B. S.R.L. este, cu autoritate de lucru judecat, făcută strict cu raportare la M., Tribunalul Dolj reţinând că M. a fost reprezentantul firmei L., societatea care a vândut iniţial deşeuri lui C. S.A.
S-a menţionat că, potrivit aceleiaşi hotărâri, N. şi O. erau membri în consiliul de administraţie a Industrializarea Laptelui S.A., la care acţionar majoritar este M., N., în calitate de reprezentant al P., a vândut societăţii B., reprezentată de O., prin aceasta, se reţine în Raportul de inspecţie fiscală, dar şi în decizia nr. 822/11.11.2015, aceea că "În lanţul de tranzacţionare al terenului, în amonte de S.C. C. S.A., au fost implicate societăţi care au reprezentanţi aceleaşi persoane şi care au creat un circuit în scopul de a evita plata de TVA la Bugetul de Stat, prin metode patentate".
S-a arătat că din faptele probatorii noi se desprind următoarele elemente cu caracter determinant: înregistrarea în evidenţa contabilă a achiziţiilor de servicii s-a făcut de către contabilul S., împuternicit de către O., în calitate de administrator al S.C. B., anterior oricărui mandat emis de avocat; reţinerea conform căreia administratorul B. S.R.L. este A. este contrazisă de cele două hotărâri, care relevă administrarea faptică a lui M., dar şi de existenţa a trei raporturi comerciale anterioare cu firmele controlate de către acesta.
S-a susţinut că, din această perspectivă, hotărârea privitoare la fapta de evaziune fiscală apare ca lipsită de temei factual, şi, la acest moment, încalcă principiul securităţii raporturilor juridice, întrucât contrazice autoritatea de lucru judecat a două hotărâri definitive, a unor RIF-uri şi decizii de impunere, efectuate de A.N.A.F. prin funcţionari specializaţi, care au stabilit administrarea faptică în persoana lui M..
S-a arătat că autoritatea de lucru judecat constă în aceea că, ulterior pronunţării unei hotărâri care a stabilit calitatea de administrator a lui B. S.R.L. în persoana lui M., instanţa penală nu mai poate să stabilească administrarea în sarcina unei alte persoane, căci, prin aceasta, se încalcă autoritatea de lucru judecat.
S-a considerat că instanţa era obligată (dacă ar fi avut cunoştinţă) să respecte hotărârile ce reprezintă fapte probatorii noi şi, drept urmare, să constate că nu A. a comis infracţiunea de evaziune fiscală, întrucât nu avea calitatea de administrator al S.C. B. S.R.L., fapt reţinut de Curtea de Apel Craiova şi Tribunalul Dolj în hotărâri definitive, care confirmă acte administrativ fiscale de control întocmite de partea civilă A.N.A.F., ce stabilesc administrarea exclusiv în sarcina lui M..
2.,,5.1.2 Infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 26 alin. (1) C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen., constând în aceea că în calitate de administrator al inculpatei S.C. B. S.R.L., inculpatul A., în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, de a ajuta pe inculpata S.C. Y. S.R.L. să prejudicieze bugetul de stat, prin încheierea contractului de intermediere nr. x/07.11.2011, prin împuternicitul său, inculpatul O., cu inculpata S.C. Z. S.R.L., reprezentată de administratorul AA., în calitate de beneficiar, ce a avut ca obiect intermedierea vânzării imobilului format din terenul în suprafaţă de 5.408 mp şi construcţia amplasată pe acesta, notată cu CI - staţie BB., situat în intravilanul jud. Caraş - Severin, aparţinând inculpatei S.C. Y. S.R.L., în baza căruia inculpata S.C. B. S.R.L. a emis factura seria x nr. x/02.12.2011, în sumă de 322.500 RON, din care 260.080 RON bază impozabilă şi 62.420 RON TVA, a contractului de prestări-servicii nr. x/16.12.2011, ce a avut ca obiect transportul bunurilor prevăzute în anexele nr. 1, 2 şi 3 la acest contract, în comuna Podari, str. x, prin împuternicitul său O., cu S.C. CC. S.R.L., reprezentată de inculpatul DD., în calitate de beneficiar, în baza căruia a fost emisă de către inculpata S.C. B. S.R.L. factura nr. x, în luna decembrie 2011, pentru suma de 124.000 RON, din care 100.000 RON bază impozabilă şi 24.000 RON TVA, şi contractului de prestări-servicii nr. x/11.11.2011, ce a avut ca obiect efectuarea unor lucrări de reparaţii, modernizare şi amenajare la imobilul situat în localitatea Poiana Braşov, proprietatea inculpatei S.C. Y. S.R.L., prin împuternicitul său, inculpatul O., cu S.C. CC. S.R.L., reprezentată de inculpatul DD., în calitate de beneficiar, în baza căruia a fost emisă de către inculpata S.C. B. S.R.L. factura nr. x/05.12.2011, în valoare totală de 129.580 RON, din care bază impozabilă 104.500 RON şi TVA 25.080 RON, prin înregistrarea acestor contracte şi facturi în evidenţele contabile ale inculpatei S.C. B. S.R.L. şi declararea acestor operaţiuni la organele fiscale, a ajutat-o pe inculpata S.C. Y. S.R.L. să includă pe costuri cheltuieli care nu au reflectat realitatea, să deducă TVA, în baza unor documente care nu au avut la bază operaţiuni reale, şi să producă, în acest mod, un prejudiciu bugetului de stat în sumă totală de 213.605 RON (52.242 RON impozit pe profit + 78.363 RON TVA + impozit pe profit 16.000 RON + TVA 24.000 RON + impozit pe profit 17.200 RON + TVA 25.800 RON);".
S-a arătat că şi în privinţa complicităţii la infracţiunea de evaziune fiscală, condamnarea este conturată pe calitatea de administrator de fapt a lui A. şi pe faptul că acesta l-a împuternicit pe O., care a acţionat în comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală.
Un element eventual al motivării este cel arătat la fila x a hotărârii:
"În sprijinul celor de mai sus, cu referire la sentinţa civilă nr. 126/2016, pronunţată de judecătorul sindic în dosarul nr. x/2013/al al Tribunalului Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, definitivă prin decizia civilă nr. 447/2019 a Curţii de Apel Alba Iulia, instanţa reţine şi decizia nr. 102 din 17 februarie 2021 a Curţii Constituţionale, prin care s-a constatat că sintagma "cu excepţia împrejurărilor care privesc existenţa infracţiunii" din cuprinsul dispoziţiilor art. 52 alin. (3) din C. proc. pen. este neconstituţională."
Faptele probatorii noi, reprezentate de două hotărâri definitive, sunt cronologic mai vechi decât decizia nr. 447/2019 şi, substanţial, nu fac altceva decât sa verifice temeinicia unor RIF-uri şi decizii de impunere întocmite în anul 2011.
Faptul probatoriu nou constă în aceea ca administrarea de fapt a inculpatei B. S.R.L., este reţinută deopotrivă prin sentinţele, dar şi actele de control ale A.N.A.F., drept aparţinând lui M..
Un aspect relevant este, în opinia revizuentului, şi greşita aplicare a deciziei Curţii Constituţionale nr. 102/2021, instanţa de fond arătând, în mod corect:
"Conform jurisprudenţei Curţii Constituţionale, nerespectarea de către instanţele penale a autorităţii de lucru judecat a hotărârilor judecătoreşte ale instanţelor civile (lato senso) încalcă principiul securităţii juridice, care constituie un aspect fundamental al statului de drept, astfel cum acesta este prevăzut la art. 1 alin. (3) din Constituţie".
Având în vedere realitatea faptelor probatorii noi, revizuentul a arătat că instanţa de fond a încălcat principiul securităţii raporturilor juridice de o manieră neculpabilă, întrucât nu a cunoscut existenţa celor două hotărâri. Dacă s-ar fi cunoscut existenţa acestora, potrivit hotărârilor mai sus arătate, ar fi trebuit să le dea eficienţă juridică, iar aceasta s-ar fi tradus prin aplicarea autorităţii de lucru judecat a acestor hotărâri, care stabileau administrarea de fapt a societăţii în persoana lui M. şi, mai departe, complicitatea la infracţiunea evaziune fiscală în sarcina acestuia.
S-a arătat că sesizarea în privinţa infracţiunilor de complicitate la evaziune fiscală a fost făcută de A.N.A.F., care la acea dată se găsea în control la C. S.A., a analizat punctual actele întocmite de aceasta, concluzionând că există o convenienţă între reprezentantul C., EE. şi reprezentantul B. S.R.L., M.. Apare surprinzător din această perspectivă faptul că tocmai aceste elemente esenţiale şi aceste hotărâri nu se regăsesc în dosarul de urmărire penală, cât şi faptul că există aparenţa rezonabilă a unei atitudini atipice a procurorului de caz care, pe de o parte, a comunicat instanţei civile o adresă eliberată C. S.A., din care rezulta efectuarea de acte de urmărire penală împotriva lui A. şi ulterior chiar rechizitoriul care a condus la pronunţarea hotărârii a cărei revizuire se cere.
Având în vedere că cele două hotărâri reprezintă fapte probatorii noi, care modifică decisiv teoria administratorului de fapt cu autoritate de lucru judecat, s-a arătat că aceasta afectează toate actele materiale ale infracţiunilor de evaziune şi complicitate la evaziune fiscală.
Din această perspectivă, în opinia revizuentului, şi motivul de revizuire conţinut la pct. B capătă consistenţă, întrucât nu au mai fost verificate infracţiunile de evaziune şi complicitate la evaziune fiscală ca urmare a deciziei nr. 447/2019, însă, în realitate, prin acesta se reţinea o omisiune a lui A. şi anume că ar fi avut posibilitatea de a opri pe O. şi X. şi nu şi-a exercitat acest drept.
În antinomie cu aceasta, având în vedere că prin sentinţa nr. 1703/07.04.2017 a Tribunalului Dolj se reţin acţiuni concentrate de o manieră intenţională, nicidecum culpabilă, exercitată de către administratorul de fapt M., s-a considerat că reprezintă un motiv distinct de revizuire greşita aplicare a autorităţii de lucru judecat, aceasta trebuind făcută cu raportare la hotărârea cea mai veche, din anul 2017.
S-a arătat că este confirmat şi pct. C din cererea de revizuire, rezultând atragerea răspunderii patrimoniale a lui A., prin antrenarea deopotrivă a răspunderii administratorului, cu consecinţa obligării patrimoniale a acestuia, dar şi admiterea acţiunii civile de către instanţa de fond prin care s-au dublat efectiv sumele urmărite, sume care, în realitate, erau datorate de C. S.A.
S-a mai susţinut că, în examinarea cererii de revizuire, instanţa trebuie să verifice, din perspectiva faptelor probatorii noi, deopotrivă întrunirea cumulativă a două condiţii: să existe două sau mai multe hotărâri definitive şi hotărârile să nu se poată concilia. Analizând din această perspectivă, nu doar că hotărârile sunt definitive, dar nu poate fi conciliată calitatea de administrator de fapt a S.C. B. S.R.L., reţinută în sentinţa penală, cu calitatea de administrator de fapt, reţinută lui M. în cele doua hotărâri, ce reprezintă fapte probatorii noi.
Conchizând, revizuentul a arătat că faptele probatorii noi conduc la aplicarea dispoziţiilor art. 453 alin. (4) C. proc. pen.., fiind apte a dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, întrucât răstoarnă decisiv starea de fapt reţinută iniţial.
În cursul judecăţii, instanţa a dispus ataşarea dosarului nr. x/2016 al Curţii de Apel Alba Iulia. Pentru termenul de judecată din 17.01.2024, din oficiu, instanţa a dispus ataşarea la dosar a fişelor existente în registrul electronic al Oficiului Registrului Comerţului privind pe intimatele S.C. Z. S.R.L., S.C. B. S.R.L., S.C. Y. S.R.L. .
La termenul din 17.01.2024, pentru când a fost ataşat dosarul nr. x/2016 al Curţii de Apel Alba Iulia cu anexele acestuia, raportat la cele constatate privitor la procedura de citare cu intimata S.C. Z. S.R.L. şi având în vedere că din fişa O.R.C. rezultă că societatea este radiată din 21.10.2019 ca urmare a închiderii procedurii falimentului şi radierii debitorului, instanţa a constatat că procedura de citare este îndeplinită în cauză, societatea intimată fiind radiată, ceea ce va avea ca şi consecinţă eliminarea S.C. Z. S.R.L. din citativ şi ca parte din această cale de atac. La acelaşi termen, Curtea de Apel Alba Iulia a constatat că şi intimata S.C. B. S.R.L. este radiată.
La solicitarea instanţei, având în vedere că cererea iniţială de revizuire a fost întemeiată pe prevederile art. 453 lit. a) C. proc. pen.., apreciindu-se că sunt fapte şi împrejurări noi care nu au fost cunoscute de instanţă la momentul soluţionării cauzei, iar prin notele de şedinţă depuse la dosar s-a menţionat că există mai multe hotărâri judecătoreşti care nu se pot concilia, ceea ce ar fi putut constitui cazul de revizuire prevăzut de art. 453 lit. e) C. proc. pen.., avocatul revizuentului a precizat că temeiul cererii de revizuire este exclusiv cel reglementat de art. 453 lit. a) C. proc. pen.., sens în care s-au luat concluziile părţilor, în camera de consiliu, cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire şi, totodată, s-a dispus amânarea pronunţării pentru 31.01.2024.
Deliberând cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulată, Curtea de Apel Alba Iulia a constatat următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 23/2021 din data de 05 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia Penală, printre altele, s-au dispus următoarele:
În aplicarea globală a legii penale mai favorabile, potrivit art. 5 C. pen., s-a constatat că legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului A. este C. pen. din 1969.
A fost condamnat inculpatul A. la următoarele pedepse: 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. din 1969, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.; 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. din 1969, pentru complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 26 alin. (1) C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.; 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. din 1969, pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.; 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare în formă continuată, prev. de art. 2151 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.
S-a constatat că infracţiunile din cauză sunt în concurs real, potrivit art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969, cu infracţiunea pentru care a fost condamnat inculpatul prin sentinţa penală nr. 99 din 18 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2014, definitivă şi modificată prin decizia penală nr. 285/A din 31 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la pedeapsa de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. din 1969, pentru săvârşirea infracţiunii de spălarea banilor în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002.
În temeiul art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969 şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969, au fost contopite pedepsele stabilite inculpatului A. în cauză cu pedeapsa de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. din 1969, stabilită prin sentinţa penală nr. 99 din 18 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2014, definitivă şi modificată prin decizia penală nr. 285/A din 31 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru săvârşirea infracţiunii de spălarea banilor în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. din 1969. În temeiul art. 71 C. pen. din 1969, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei.
În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen. din 1969, s-a scăzut din pedeapsă durata reţinerii din 05.11.2014 până la 06.11.2014.
A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 123/2017 emis de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2014 şi s-a dispus emiterea unui nou mandat potrivit sentinţei, la rămânerea definitivă a acesteia.
În temeiul art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul A. suma de 156.500 RON.
În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.. a fost achitat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.
În aplicarea globală a legii penale mai favorabile, potrivit art. 5 C. pen., s-a constatat că legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatei persoană juridică S.C. B. S.R.L. este C. pen. din 1969.
În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., s-a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpata persoană juridică S.C. B. S.R.L., CUI x, înregistrată la Registrul Comerţului sub nr. x/2008, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen., constatând că s-a dispus radierea inculpatei persoană juridică.
În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., s-a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpata persoană juridică S.C. B. S.R.L. pentru complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 26 alin. (1) C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen., constatând că s-a dispus radierea inculpatei persoană juridică.
În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., s-a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpata persoană juridică S.C. B. S.R.L. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen., constatând că s-a dispus radierea inculpatei persoană juridică.
Pentru a pronunţa această soluţie, în esenţă, Curtea de Apel Alba Iulia a reţinut că prin rechizitoriul nr. x/2014 din 08.12.2016 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, printre alţii, a inculpaţilor: A., avocat în cadrul Baroului Mehedinţi, pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni: evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., delapidare în formă continuată, prev. de art. 308 raportat la art. 295 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.; S.C. B. S.R.L., pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni: evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.
Iniţial, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, sub nr. x/2016, iar prin încheierea nr. 5/23 martie 2017 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2016, au fost respinse cererile şi excepţiile formulate de inculpaţii O., A., AA., FF., X., DD. şi SC. Y. S.R.L., s-a constat legalitatea sesizării instanţei prin rechizitoriul nr. x/2014 din 08.12.2016 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală. Prin încheierea nr. 705 din 12 iulie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în dosarul nr. x/2016, au fost respinse, ca nefondate, contestaţiile declarate de inculpaţii X., FF., O., AA., DD., SC. Y. S.R.L., prin reprezentant GG. şi A. împotriva încheierii nr. 5 din 23 martie 2017 pronunţată în dosarul nr. x/2016 al Curţii de Apel Craiova.
Prin sentinţa penală nr. 9 din 9 ianuarie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2017, au fost admise cererile formulate de inculpaţii O. şi A. şi s-a dispus strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2016 al Curţii de Apel Craiova la Curtea de Apel Alba Iulia, fiind menţinute actele îndeplinite la instanţa de la care s-a strămutat judecarea cauzei.
Prin sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia s-a reţinut că inculpaţii nu au recunoscut învinuirile, nu au au fost de acord ca judecata să aibă loc în condiţiile prevăzute de art. 374 alin. (4) C. proc. pen.. şi au solicitat readministrarea probelor din cursul urmăririi penale.
Sub aspectul situaţiei de fapt, Curtea de Apel Alba Iulia a reţinut, în esenţă, următoarele:
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul A., avocat în cadrul Baroului Mehedinţi:
1. În calitate de administrator al inculpatei S.C. B. S.R.L., în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, de a prejudicia bugetul de stat, în perioada anilor 2011-2012, inculpatul A. a înregistrat în evidenţa contabilă a acestei societăţi, în debitul contului 628 "Alte cheltuieli cu serviciile executate de terţi", achiziţii de servicii de la firmele S.C. D. S.R.L., S.C. E. S.R.L., S.C. F. S.R.L., S.C. G. S.R.L., S.C. H. S.R.L., S.C. I. S.R.L., S.C. J. S.R.L. şi S.C. K. S.R.L., în baza facturilor nr. x/01.07.2011, nr. y/01.07.2011, nr. z/27.07.2011, nr. w/17.08.2011, nr. t/19.09.2011, nr. s/31.01.2012, nr. q/11.06.2012, nr. r/27.06.2012, nr. 105/27.06.2012 şi nr. 00004/31.01.2012, în sumă totală de 3.074.642 RON, din care bază impozabilă 2.479.550 RON şi TVA 595.092 RON, pentru care această societate nu a deţinut documente legale, pentru a fi considerate cheltuieli deductibile, documente care să justifice necesitatea efectuării cheltuielilor, şi nici contracte încheiate pentru prestarea acestor servicii, incluzând în mod nejustificat pe costuri suma de 2.479.550 RON, deducând în mod nejustificat TVA în sumă de 595.092 RON şi producând un prejudiciu bugetului de stat în sumă totală de 991.820 RON, din care impozit pe profit 396.728 RON (2.479.550x16%) şi TVA 595.092 RON (2.479.550x24%), în baza evidenţierii în actele contabile ale inculpatei S.C. B. S.R.L. a acestor cheltuieli care nu au avut la bază operaţiuni reale, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.;
2. În calitate de administrator al inculpatei S.C. B. S.R.L., inculpatul A., în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, de a ajuta pe inculpata S.C. Y. S.R.L. să prejudicieze bugetul de stat, prin încheierea contractului de intermediere nr. x/07.11.2011, prin împuternicitul său, inculpatul O., cu inculpata S.C. Z. S.R.L., reprezentată de administratorul AA., în calitate de beneficiar, ce a avut ca obiect intermedierea vânzării imobilului format din terenul în suprafaţă de 5.408 mp şi construcţia amplasată pe acesta, notată cu C1 - staţie BB., situat în intravilanul judeţul Caraş - Severin, aparţinând inculpatei S.C. Y. S.R.L., în baza căruia inculpata S.C. B. S.R.L. a emis factura seria x nr. x/02.12.2011, în sumă de 322.500 RON, din care 260.080 RON bază impozabilă şi 62.420 RON TVA, a contractului de prestări-servicii nr. x/16.12.2011, ce a avut ca obiect transportul bunurilor prevăzute în anexele nr. 1, 2 şi 3 la acest contract, în comuna Podari, str. x, prin împuternicitul său O., cu S.C. CC. S.R.L., reprezentată de inculpatul DD., în calitate de beneficiar, în baza căruia a fost emisă de către inculpata S.C. B. S.R.L. factura nr. x, în luna decembrie 2011, pentru suma de 124.000 RON, din care 100.000 RON bază impozabilă şi 24.000 RON TVA, şi contractului de prestări-servicii nr. x/11.11.2011, ce a avut ca obiect efectuarea unor lucrări de reparaţii, modernizare şi amenajare la imobilul situat în localitatea Poiana Braşov, proprietatea inculpatei S.C. Y. S.R.L., prin împuternicitul său, inculpatul O., cu S.C. CC. S.R.L., reprezentată de inculpatul DD., în calitate de beneficiar, în baza căruia a fost emisă de către inculpata S.C. B. S.R.L. factura nr. x/05.12.2011, în valoare totală de 129.580 RON, din care bază impozabilă 104.500 RON şi TVA 25.080 RON, prin înregistrarea acestor contracte şi facturi în evidenţele contabile ale inculpatei S.C. B. S.R.L. şi declararea acestor operaţiuni la organele fiscale, a ajutat-o pe inculpata S.C. Y. S.R.L. să includă pe costuri cheltuieli care nu au reflectat realitatea, să deducă TVA, în baza unor documente care nu a avut la bază operaţiuni reale, şi să producă, în acest mod, un prejudiciu bugetului de stat în sumă totală de 213.605 RON (52.242 RON impozit pe profit + 78.363 RON TVA + impozit pe profit 16.000 RON + TVA 24.000 RON + impozit pe profit 17.200 RON + TVA 25.800 RON), faptă care întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 26 alin. (1) C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.;
3. Inculpatul A., în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a ascuns originea ilicită a banilor în sumă 898.099 RON, din cei 1.168.239,28 RON, obţinuţi de inculpata S.C. B. S.R.L. de la cumpărătoarea S.C. C. S.A., care i-a virat în contul acesteia deschis la HH., la 29.06.2012, în sumă de 843.800 RON, cu OP nr. x, la 06.07.2012, în sumă de 190.000 RON, cu OPH nr. 4556, şi la 06.07.2012, în sumă de 134.439,28, cu OPH nr. 4457, din vânzarea terenului în suprafaţă de 7.500 mp, situat în mun. Craiova, cartier Craioviţa Nouă, B-dul x nr. 5C, judeţul Dolj, teren achiziţionat iniţial de S.C. L. S.R.L. cu bani obţinuţi în baza facturii fiscale false nr. x/04.04.2007, în urma comiterii de către S.C. II. S.A. a infracţiunii de înşelăciune în dauna HH., şi care apoi a ajuns în proprietatea S.C. P. S.R.L., care a achitat contravaloarea acestui teren prin încheierea contractului de cesiune de creanţă, înregistrat de inculpatul A. în registrul de dare de dată certă sub nr. x/28.05.2009, prin care S.C JJ.., fostă S.C KK.., ceda către S.C. P. S.R.L. dreptul de creanţă împotriva S.C. L. S.R.L., care nu exista în realitate, în sumă de 1.904.033 RON, ce provenea din valoarea neachitată din factura fiscală falsă seria x VDS, nr. x/01.04.2007, inculpatul A., în calitate de administrator al inculpatei S.C. B. S.R.L., prin intermediul împuternicitului său, inculpatul O., a transferat suma de 898.099 RON, în baza unor tranzacţii fictive, în conturile următoarelor societăţi comerciale: suma de 168.956 RON, la 02.07.2012, în contul S.C. I. S.R.L., suma de 100.000 RON, la 03.07.2012, în contul S.C. I. S.R.L., suma de 129.143 RON, la 04.07.2012, în contul S.C. J. S.R.L., suma de 200.000 RON, la 05.07.2012, în contul S.C. J. S.R.L., suma de 300.000 RON, la 05.07.2012, în contul S.C. J. S.R.L., iar, din conturile acestor societăţi, sumele de bani respective au fost transferate apoi, chiar în cursul aceleaşi zile, de mai multe ori, prin conturile S.C. LL. S.R.L., S.C. MM. S.R.L., S.C. NN. S.R.L., S.C. OO. S.R.L., S.C. PP. S.R.L., S.C. QQ. S.R.L., S.C. RR. S.R.L. S.C. J. S.R.L. şi S.C. I. S.R.L., iar, în final, cele mai multe dintre aceste sume de bani au fost schimbate în USD şi EUR, fiind transferate în conturile unor societăţi din China şi Ungaria, după cum urmează: suma de 20.000 USD în contul societăţii SS., suma de 45.000 USD în contul societăţii TT., suma de 15.000 USD în contul societăţii UU., suma de 30.000 USD în contul societăţii VV. şi suma de 34.500 USD în contul societăţii WW. şi suma de 1.150 EUR în contul XX., faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.;
S-a făcut aplicarea deciziei nr. 23/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie -Completul pentru dezlegarea unor probleme de drept, prin care s-a stabilit că "În interpretarea dispoziţiilor art. 33 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor şi art. 9 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale în ipoteza concursului de infracţiuni dintre infracţiunea de evaziune fiscală şi infracţiunea de spălare a banilor nu se impune luarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale a sumelor de bani ce au făcut obiectul infracţiunii de spălare a banilor şi care provin din săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală concomitent cu obligarea inculpaţilor la plata sumelor reprezentând obligaţii fiscale datorate statului ca urmare a săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală" şi, pe cale de consecinţă, nu s-a dispus confiscarea acestor sume.
S-a reţinut că inculpatul a cunoscut că bunul provine dintr-o infracţiune, iar apărările invocate într-o altă cauză care a avut ca obiect complicitate la spălarea banilor, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, în care a solicitat conexarea cauzelor, nu sunt relevante, în condiţiile în care, în prezenta cauză, limitele judecăţii au fost stabilite prin actul de sesizare a instanţei, potrivit art. 371 C. proc. pen.
4. În calitate de administrator al inculpatei S.C. B. S.R.L., inculpatul A., în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, de a-şi însuşi sume de bani aparţinând inculpatei S.C. B. S.R.L., şi-a însuşit suma de 58.800 RON, la 22.02.2012, şi suma de 97.700 RON, la 18.07.2012, bani pe care S.C. YY. S.R.L. i-a virat în contul său bancar, deschis la ZZ. S.A., pentru a fi înmânaţi creditorului său Q., cu titlu de "contravaloare repartiţie plan reorganizare Q. şi pentru AAA.", în baza documentelor pe care inculpatul A. le-a transmis S.C. YY. S.R.L., în care figurează ca reprezentant şi director al S.C. Q., societate care figurează cu sediul în oraşul Kingstown, capitala statului Sfântul Vicenţiu şi Grenadinele, situat pe insulele Sfântul Vicenţiu şi Grenadine din Marea Caraibe, şi pe care acesta o înscrie în evidenţele Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, ca fiind asociat unic şi administrator al inculpatei S.C. B. S.R.L., faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare în formă continuată, prev. de art. 2151 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.
În condiţiile în care S.C. B. S.R.L. a fost lichidată, instanţa, în temeiul art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., a confiscat de la inculpatul A. suma de 156.500 RON, deoarece această sumă nu mai poate servi la despăgubirea persoanei vătămate. Totodată, s-a menţionat că săvârşirea actelor materiale se subsumează acţiunilor alternative descrise de norma încriminatoare (însuşirea, folosirea, traficarea), ele producând un prejudiciu material S.C. B. S.R.L., existând o legătură de cauzalitate între acţiunile descrise de verbum regens şi urmarea imediată.
În ceea ce o priveşte pe inculpata S.C. B. S.R.L., s-au reţinut următoarele:
1. Inculpata S.C. B. S.R.L., în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a prejudiciat bugetul de stat, în perioada anilor 2011 - 2012, a înregistrat în evidenţa contabilă, în debitul contului 628 "Alte cheltuieli cu serviciile executate de terţi", achiziţii de servicii de la firmele S.C. D. S.R.L., S.C. E. S.R.L., S.C. F. S.R.L., S.C. G. S.R.L., S.C. H. S.R.L., S.C. I. S.R.L., S.C. J. S.R.L. şi S.C. K. S.R.L., în baza facturilor nr. x/01.07.2011, nr. y/01.07.2011, nr. z/27.07.2011, nr. w/17.08.2011, nr. t/19.09.2011, nr. s/31.01.2012, nr. q/11.06.2012, nr. r/27.06.2012, nr. 105/27.06.2012 şi nr. 00004/31.01.2012, în sumă totală de 3.074.642 RON, din care bază impozabilă 2.479.550 RON şi TVA 595.092 RON, pentru care nu a deţinut documente legale, pentru a fi considerate cheltuieli deductibile, documente care să justifice necesitatea efectuării cheltuielilor, şi nici contracte încheiate pentru prestarea acestor servicii, incluzând în mod nejustificat pe costuri suma de 2.479.550 RON, deducând în mod nejustificat TVA în sumă de 595.092 RON şi producând un prejudiciu bugetului de stat în sumă totală de 991.820 RON, din care impozit pe profit 396.728 RON (2.479.550x16%) şi TVA 595.092 RON (2.479.550x24%), în baza evidenţierii în actele contabile ale inculpatei S.C. B. S.R.L. a acestor cheltuieli care nu au avut la bază operaţiuni reale, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.;
2. Inculpata S.C. B. S.R.L., în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a ajutat pe inculpata S.C. Y. S.R.L. să prejudicieze bugetul de stat, prin încheierea contractului de intermediere nr. x/07.11.2011, prin împuternicitul său, inculpatul O., cu inculpata S.C. Z. S.R.L., reprezentată de administratorul AA., în calitate de beneficiar, ce a avut ca obiect intermedierea vânzării imobilului format din terenul în suprafaţă de 5.408 mp şi construcţia amplasată pe acesta, notată cu C1 - staţie BB., situat în intravilanul jud. Caraş - Severin, aparţinând inculpatei S.C. Y. S.R.L., în baza căruia inculpata S.C. B. S.R.L. a emis factura seria x nr. x/02.12.2011, în sumă de 322.500 RON, din care 260.080 RON bază impozabilă şi 62.420 RON TVA, a contractului de prestări-servicii nr. x/16.12.2011, ce a avut ca obiect transportul bunurilor prevăzute în anexele nr. 1, 2 şi 3 la acest contract, în comuna Podari, str. x, prin împuternicitul său O., cu S.C. CC. S.R.L., reprezentată de inculpatul DD., în calitate de beneficiar, în baza căruia a fost emisă de către inculpata S.C. B. S.R.L. factura nr. x, în luna decembrie 2011, pentru suma de 124.000 RON, din care 100.000 RON bază impozabilă şi 24.000 RON TVA, şi contractului de prestări-servicii nr. x/11.11.2011, ce a avut ca obiect efectuarea unor lucrări de reparaţii, modernizare şi amenajare la imobilul situat în localitatea Poiana Braşov, proprietatea inculpatei S.C. Y. S.R.L., prin împuternicitul său, inculpatul O., cu S.C. CC. S.R.L., reprezentată de inculpatul DD., în calitate de beneficiar, în baza căruia a fost emisă de către inculpata S.C. B. S.R.L. factura nr. x/05.12.2011, în valoare totală de 129.580 RON, din care bază impozabilă 104.500 RON şi TVA 25.080 RON, prin înregistrarea acestor contracte şi facturi în evidenţele contabile ale inculpatei S.C. B. S.R.L. şi declararea acestor operaţiuni la organele fiscale, a ajutat-o pe inculpata S.C. Y. S.R.L. să includă pe costuri cheltuieli care nu au reflectat realitatea, să deducă TVA, în baza unor documente care nu au avut la bază operaţiuni reale, şi să producă, în acest mod, un prejudiciu bugetului de stat în sumă totală de 213.605 RON (52.242 RON impozit pe profit + 78.363 RON TVA + impozit pe profit 16.000 RON + TVA 24.000 RON + impozit pe profit 17.200 RON + TVA 25.800 RON), faptă care întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 26 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.;
3. Inculpata S.C. B. S.R.L., în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a ascuns originea ilicită a banilor în sumă 898.099 RON, din cei 1.168.239,28 RON, obţinuţi de inculpata S.C. B. S.R.L. de la cumpărătoarea S.C. C. S.A., care i-a virat în contul acesteia deschis la HH., la 29.06.2012, în sumă de 843.800 RON, cu OP nr. x, la 06.07.2012, în sumă de 190.000 RON, cu OPH nr. 4556, şi la 06.07.2012, în sumă de 134.439,28, cu OPH nr. 4457, din vânzarea terenului în suprafaţă de 7.500 mp, situat în mun. Craiova, cartier Craioviţa Nouă, B-dul x nr. 5C, judeţul Dolj, teren achiziţionat iniţial de S.C. L. S.R.L. cu bani obţinuţi în baza facturii fiscale false nr. x/04.04.2007, în urma comiterii de către S.C. II. S.A. a infracţiunii de înşelăciune în dauna HH., şi care apoi a ajuns în proprietatea S.C. P. S.R.L., care a achitat contravaloarea acestui teren prin încheierea contractului de cesiune de creanţă, înregistrat de inculpatul A. în registrul de dare de dată certă sub nr. x/28.05.2009, prin care S.C JJ.., fostă S.C KK.., ceda către S.C. P. S.R.L. dreptul de creanţă împotriva S.C. L. S.R.L., care nu exista în realitate, în sumă de 1.904.033 RON, ce provenea din valoarea neachitată din factura fiscală falsă seria x VDS, nr. x/01.04.2007, inculpatul A., în calitate de administrator al inculpatei S.C. B. S.R.L., prin intermediul împuternicitului său, inculpatul O., a transferat suma de 898.099 RON, în baza unor tranzacţii fictive, în conturile următoarelor societăţi comerciale: suma de 168.956 RON, în data de 02.07.2012, în contul S.C. I. S.R.L., suma de 100.000 RON, în data de 03.07.2012, în contul S.C. I. S.R.L., suma de 129.143 RON, în data de 04.07.2012, în contul S.C. J. S.R.L., suma de 200.000 RON, în data de 05.07.2012, în contul S.C. J. S.R.L., suma de 300.000 RON, în data de 05.07.2012, în contul S.C. J. S.R.L., iar, din conturile acestor societăţi, sumele de bani respective au fost transferate apoi, chiar în cursul aceleaşi zile, de mai multe ori, prin conturile S.C. LL. S.R.L., S.C. MM. S.R.L., S.C. NN. S.R.L., S.C. OO. S.R.L., S.C. PP. S.R.L., S.C. QQ. S.R.L., S.C. RR. S.R.L. S.C. J. S.R.L. şi S.C. I. S.R.L., iar, în final, cele mai multe dintre aceste sume de bani au fost schimbate în USD şi EUR, fiind transferate în conturile unor societăţi din China şi Ungaria, după cum urmează: suma de 20.000 USD în contul societăţii SS., suma de 45.000 USD în contul societăţii TT., suma de 15.000 USD în contul societăţii UU., suma de 30.000 USD în contul societăţii VV. şi suma de 34.500 USD în contul societăţii WW. şi suma de 1.150 EUR în contul XX., faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.
În ceea ce priveşte existenţa unui concurs de infracţiuni rezultat dintr-o hotărâre definitivă, Curtea de Apel Alba Iulia a reţinut că prin sentinţa penală nr. 99 din 18 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2014, s-au dispus, între altele, următoarele:
În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen.., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor inculpatului A. din infracţiunile prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. şi art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. în infracţiunile prev. de art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen. şi infracţiunea prev. de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. din 1969.
În temeiul art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor informă continuată. În temeiul art. 71 C. pen. din 1969 s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei. În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. din 1969, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. din 1969, pe o durată de 3 ani.
În temeiul art. 290 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată. În temeiul art. 71 C. pen. din 1969, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului A. în cauză urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare. În temeiul art. 71 C. pen. din 1969, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin 1 lit. a) teza a doua, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei. În temeiul art. 65 alin. (2) din C. pen. din 1969, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen. din 1969, pe o durată de 3 ani.
În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen. din 1969, s-a scăzut din pedeapsă durata reţinerii din 05.11.2014 până la 06.11.2014.
S-a reţinut că sentinţa penală nr. 99 din 18 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2014, a fost modificată prin decizia penală nr. 285/A din 31 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în ceea ce-l priveşte pe inc A., după cum urmează:
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. din 1969, aplicate inculpatului A. prin sentinţa penală apelată în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor, astfel: pedeapsa de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. din 1969, aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de spălarea banilor în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002; pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. din 1969.
În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a I C. proc. pen.., cu referire la art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. raportat la art. 155 alin. (4) C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen.
Au fost menţinute pedeapsa de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. din 1969, aplicate inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată, prev. art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. din 1969.
În temeiul art. 71 C. pen. din 1969, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei.
În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen. din 1969, s-a scăzut din pedeapsă durata reţinerii din 05.11.2014 până la data de 06.11.2014.
Prin hotărârea a cărei revizuire se solicită, s-a reţinut că, în condiţiile în care există un concurs de infracţiuni pentru toţi inculpaţii legea penală mai favorabilă este reprezentată de C. pen. din 1969, deoarece în cazul concursului de infracţiuni sporul de pedeapsă este facultativ, spre deosebire C. pen. în vigoare în care sporul de pedeapsă este obligatoriu.
S-a mai reţinut că referitor la infracţiunile de evaziune fiscală legea penală mai favorabilă este reprezentată de forma de la data săvârşirii faptelor, care prevede pedepse mai mici în cazul formelor de agravare a pedepselor.
Împotriva sentinţei nr. 23/05.04.2021, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, apelantul parte civilă Statul Român reprezentat de A.N.A.F. prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, apelantele inculpate X., FF. şi S.C. Y., apelanţii intimaţi inculpaţi A. şi O..
Prin decizia penală nr. 72/A din 12.04.2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2016, s-a dispus admiterea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, partea civilă Statul Român reprezentat de A.N.A.F. prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova şi de inculpaţii A., O., X., FF. şi S.C Y. împotriva sentinţei penale nr. 23 din 5 aprilie 2021 a Curţii de Apel Alba Iulia, care a fost desfiinţată, în parte, printre altele, în ceea îl ce priveşte pe inculpatul A. referiror la greşita condamnare a acestuia pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.; greşita condamnare a acestuia pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare în formă continuată, prev. de art. 2151 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.; aplicarea greşită a dispoziţiei privind confiscarea bunului dobândit prin săvârşirea infracţiunii de delapidare în formă continuată anterior menţionată; cuantumul pedepsei finale de executat.
În rejudecare, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul A.:
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. din 1969 aplicată inculpatului A. în pedepsele componente, respectiv: 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. din 1969 pe o durată de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.; 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. din 1969 pe o durată de 2 ani, pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 26 alin. (1) C. pen. din 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.; 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. din 1969 pe o durată de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.; 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare în formă continuată, prevăzută de art. 2151 alin. 1 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.
În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.
În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare în formă continuată, prev. de art. 2151 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.
Au fost menţinute celelalte pedepse aplicate inculpatului.
În baza art. 33 alin. (1) lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969, au fost contopite pedepsele stabilite în cauză, respectiv: 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. din 1969 pe o durată de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen. şi 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. din 1969 pe o durată de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 26 alin. (1) C. pen. din 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen. cu pedeapsa de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. din 1969, stabilită prin sentinţa penală nr. 99 din 18 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2014, definitivă prin decizia penală nr. 285/A din 31 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru săvârşirea infracţiunii de spălarea banilor în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 şi s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. din 1969 pe o durată de 3 ani.
În temeiul art. 71 C. pen. din 1969 s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei.
În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen. din 1969, s-a scăzut din pedeapsă durata reţinerii din 05.11.2014 până la 06.11.2014.
A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 123/2017 emis de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2014 şi s-a dispus emiterea unui nou mandat potrivit deciziei.
A fost înlăturată dispoziţia de confiscare a bunului dobândit prin comiterea infracţiunii de delapidare, respectiv a sumei de 156.500 RON de la inculpatul A..
În motivarea acestei decizii, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul A., printre altele, s-au reţinut următoarele:
Referitor la motivul de apel invocat de către apelantul inculpat A. privind omisiunea instanţei de fond de a pune în discuţie chestiunea prealabilă a autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 126/2016 pronunţată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Mehedinţi, instanţa de apel a constatat că acesta nu este fondat, întrucât o atare omisiune nu constituie o încălcare a unor dispoziţii procesual penale care să fie sancţionată cu nulitatea absolută în sensul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen.
Pe de altă parte, Înalta Curte a reţinut că, în virtutea caracterului general obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale, consacrat prin art. 147 alin. (4) din Constituţie, independent de punerea în discuţia părţilor a chestiunii invocate de apelantul inculpat, instanţa de fond era obligată să examineze eventuala autoritate de lucru judecat asupra unei chestiuni prealabile şi să aplice în mod corespunzător decizia instanţei de contencios constituţional nr. 102/2021 în măsura în care acest lucru se impunea. Totodată, din actele şi lucrările dosarului a rezultat că existenţa acestei sentinţe civile nu constituia o împrejurare necunoscută apelantului inculpat A., astfel încât acesta nu a fost împiedicat să formuleze apărări în legătură cu aceasta sau să îşi expună punctul de vedere cu privire la chestiunea autorităţii de lucru judecat.
În consecinţă, reţinând că omisiunea punerii în discuţie a chestiunii invocată de către apelantul inculpat nu constituie un motiv de nulitate absolută a sentinţei apelate, instanţa de apel a constatat că este nefondată solicitarea acestuia de desfiinţare a hotărârii şi trimitere a cauzei spre rejudecare.
În ceea ce priveşte apelurile declarate sub aspectul fondului acuzaţiilor aduse inculpaţilor, instanţa de apel a reţinut, în primul rând, cu privire la situaţia juridică a inculpatei S.C. B. S.R.L. următoarele:
Din probele administrate în cauză a rezultat că în cursul anului 2008, martora U. a constituit S.C. T. S.R.L., intenţionând potrivit propriilor sale afirmaţii să desfăşoare activităţi de comerţ cu fructe şi legume. Întrucât activitatea nu s-a dovedit una profitabilă, iar martora nu mai dorea să plătească impozitele aferente, aceasta l-a contactat pe inculpatul A., pe care îl cunoştea anterior, întrucât acesta era consilier juridic la o fabrică unde martora fusese angajată, căruia i-a spus că vrea să "scape de firmă şi să facă ce vrea cu ea".
Potrivit înscrisurilor aflate la dosar, respectiv adresa Agenţiei de informaţii financiare în statul Saint Vincent şi Grenadine, în acest stat a fost înfiinţată societatea comercială Q., al cărei beneficiar real era numitul M., iar inculpatul A. era reprezentant al societăţii. De altfel, aşa cum s-a arătat în considerentele deciziei Înaltei Curţi, activităţile derulate în România de către societatea menţionată au fost efectuate de către inculpatul A., care a acţionat ca un reprezentant al acesteia, astfel că împrejurarea că adevăratul beneficiar al societăţii ar fi putut fi numitul M. nu este de natură să înlăture răspunderea inculpatului A. pentru propriile sale activităţi ilicite.
La 04.08.2009, inculpatul A. a întocmit un document redactat în limba engleză, intitulat "Rezoluţie de numire a directorului prin reprezentant procesual", procedând ulterior la traducerea şi legalizarea acestuia la B.N.P. BBB.. Din cuprinsul documentului rezulta că societatea Q. avea ca reprezentant procesual o altă societate, CCC., şi că aceasta a decis numirea inculpatului A. în calitate de director al societăţii Q.
În perioada menţionată, inculpatul A. a deţinut calitatea de avocat în Baroul Mehedinţi.
Ca urmare a discuţiei avute cu martora U. privind preluarea societăţii înfiinţată de aceasta, inculpatul A. a procedat la întocmirea unui contract de cesiune, prin care martora, în calitate de asociat al S.C. T. S.R.L. ceda cu titlu gratuit cele 20 de părţi sociale către societatea Q., reprezentată prin director, inculpatul A.. Contractul de cesiune a fost înregistrat de către inculpat în registrul de dată certă pe care acesta îl ţinea în calitatea sa de avocat, sub nr. x/09.11.2009. Simultan, inculpatul A. a redactat un act adiţional la actul constitutiv al S.C. T. S.R.L., înregistrat la poziţia nr. 130/09.11.2009, din cuprinsul căruia rezulta că martora U. a cooptat în societate pe Q. prin cesionarea a 20 de părţi sociale, martora se retrăgea din calitatea de administrator al societăţii; în calitate de administrator al societăţii se numea societatea Q., reprezentată prin inculpatul A.; denumirea societăţii se modifica în S.C. B. S.R.L.
A doua zi, prin încheierea nr. 4031/10.11.2009 a judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerţului Mehedinţi s-a dispus înregistrarea în registru a modificărilor rezultat din documentele întocmite de către inculpatul A., care a şi depus un specimen de semnătură în calitatea sa de reprezentant al S.C. B. S.R.L.
În consecinţă, ca urmare a acestor operaţiuni, S.C. B. S.R.L. a devenit o societate deţinută în întregime de societatea Q. şi administrată de aceeaşi societate, reprezentantul său legal fiind inculpatul A., în calitatea sa de director desemnat prin rezoluţia menţionată anterior.
Ulterior, inculpatul A. a întocmit o serie de alte documente privind reprezentarea societăţii B. S.R.L., respectiv: la 20.04.2012 a întocmit un act în limba engleză denumit "Decizie", pe care l-a tradus şi legalizat ulterior, prin care consiliul director al Q. desemna în calitate de director al societăţii "Cabinetul individual avocat A."; la 27.04.2012, inculpatul A. a redactat un înscris intitulat "împuternicire" pe care a înregistrat-o în propriul registru de dată certă, atestând identitatea părţilor, prin care societatea Q., reprezentată de inculpat, prelungea mandatul de administrator al acesteia la S.C. B. S.R.L. pentru o perioadă de 4 ani, începând cu 27.04.2012 şi până la 27.04.2016; la 02.05.2012, inculpatul A. a semnat o împuternicire în formă autentică, prin care "Cabinetul de avocat A.", în calitate de reprezentant al asociatului unic al S.C. B. S.R.L., îl împuternicea pe A. să semneze în formă electronică declaraţiile fiscale ale S.C. B., precum şi orice alte acte contabile necesare. De asemenea, la aceeaşi dată, inculpatul a întocmit un act adiţional la actul constitutiv al B. S.R.L., prin care se prelungea mandatul de administrator al acesteia în favoarea Q., modificare înregistrată ulterior la O.R.C. Mehedinţi.
Din aspectele prezentate instanţa a constatat că inculpatul A. a procedat la întocmirea unei serii de documente, prin care s-a desemnat pe sine în calitate de reprezentant atât al societăţii Q., cât şi al B. S.R.L. Distincţia pe care inculpatul a încercat să o inducă, prin apelarea la Cabinetul individual de avocat şi respectiv, persoana fizică A., pentru a crea aparenţa unor subiecte de drept diferite, chiar dacă îmbracă o formă juridică, nu poate conduce la concluzia că voinţele persoanelor juridice implicate în operaţiunile ce formează obiectul cauzei înlătură răspunderea penală a persoanei fizice care a comis faptele în materialitatea lor. În realitate, inculpatul A. a acţionat în numele şi interesul ambelor persoane juridice implicate şi a creat prin manoperele sale cadrul necesar pentru desfăşurarea în condiţii de aparentă legalitate a B. S.R.L.
În ceea ce priveşte calitatea de administrator al B. S.R.L., Înalta Curte, în acord cu aspectele expuse de prima instanţă, a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 126/08.04.2016 a Tribunalului Mehedinţi, definitivă prin decizia civilă nr. 447/13.11.2019 a Curţii de Apel Alba Iulia, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că inculpatul A. a deţinut calitatea de administrator al B. S.R.L. Chiar dacă hotărârea menţionată a fost pronunţată în procedura privind atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere pentru suportarea unei părţi din pasivul debitorului persoană juridică reglementată de Legea nr. 85/2014, iar acesta a fost obligat să suporte din averea personală pasivul neacoperit al societăţii, Înalta Curte a constatat că atât instanţa de fond, cât şi cea de control judiciar au examinat în mod global calitatea de administrator al societăţii, inclusiv prin prisma apărărilor formulate de inculpat cu privire la desfăşurarea unor activităţi în calitate de avocat, fără a se limita la elementele specifice procedurii menţionate.
Făcând referire la cele statuate prin decizia Curţii Constituţionale nr. 102/2021, instanţa de apel a constatat că aspectele cu privire la care instanţa civilă s-a pronunţat prin sentinţa civilă nr. 126/2016 cu autoritate de lucru judecat constituie o chestiune prealabilă în sensul art. 52 alin. (3) C. proc. pen.
Concret, instanţa de control judiciar a reţinut că, în raport cu infracţiunile de evaziune fiscală şi delapidare de care este acuzat inculpatul, calitatea acestuia de administrator de drept sau de fapt al S.C. B. S.R.L. constituie un element de tipicitate obiectivă în cazul ambelor infracţiuni, fie întrucât acţiunile sau inacţiunile care se circumscriu elementului material decurg din calitatea pe care o deţinea inculpatul, fie întrucât această calitate este o cerinţă vizând subiectul activ.
S-a reţinut, astfel, că prin sentinţa civilă nr. 126/2016 a Tribunalului Mehedinţi au fost analizate în concret aspecte referitoare la administrarea S.C. B. S.R.L., constatându-se că inculpatul A.: nu a acţionat în calitate de avocat al S.C. B. S.R.L., întrucât nu a putut prezenta un contract de asistenţă juridică încheiat cu această societate, nici măcar un contract încheiat între absenţi, aşa cum ar fi impus dispoziţiile Legii nr. 51/1991 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat şi Statutul profesiei de avocat; a acţionat ca un veritabil administrator al societăţii, concluzie reţinută în urma analizării mai multor înscrisuri, în special împuternicirea nr. 40/27.04.2012 emisă de Cabinetul individual de avocat A., declaraţia pe proprie răspundere nr. 1149/02.05.2012, procura nr. 1150/02.05.2012 şi decizia din 20.04.2012. Prin hotărârea menţionată, Tribunalul Mehedinţi a reţinut că toate aceste înscrisuri dovedesc fără echivoc că inculpatul nu a acţionat în calitate de avocat al S.C. B. S.R.L., ci s-a ocupat direct şi indirect, prin persoane interpuse, de administrarea societăţii.
Înalta Curte a constatat că aceleaşi considerente au fost expuse şi prin decizia civilă nr. 447/13.11.2019 a Curţii de Apel Alba Iulia, prin care s-a reţinut că inculpatul A. nu a prestat strict activităţi în calitate de avocat în favoarea societăţii B., ci veritabile acte de administrare a acesteia, reţinându-se suplimentar că acesta, în calitatea sa de reprezentant permanent al persoanei juridice străine Q., administrator de drept, a exercitat aceleaşi drepturi şi a asumat aceleaşi obligaţii ca un administrator persoană fizică, ce acţionează în nume propriu. Totodată, prin aceeaşi decizie s-a reţinut că inculpatul nu a administrat nemijlocit societatea, ci a împuternicit alte persoane în acest sens, respectiv pe W., X. şi O..
Or, având în vedere că, în considerarea deciziei Curţii Constituţionale nr. 102/2021, aşa cum s-a arătat anterior, deţinerea calităţii de administrator al S.C. B. S.R.L. constituie o chestiune prealabilă şi, câtă vreme aceasta a format obiectul unei analize a instanţei civile şi asupra căreia aceasta s-a pronunţat cu autoritate de lucru judecat, instanţa penală nu poate să reexamineze aceleaşi aspecte. Din aceleaşi considerente, instanţa de apel a reţinut nu poate reexamina apărările formulate de inculpatul A. în ceea ce priveşte desfăşurarea de către acesta a unor activităţi strict în calitatea sa de avocat al societăţii menţionate, toate aceste aspecte fiind analizate de către instanţa civilă prin hotărârea care se bucură de autoritate de lucru judecat şi care astfel intră sub incidenţa principiului securităţii raporturilor juridice.
În consecinţă, instanţa de apel a reţinut că inculpatul A. a deţinut calitatea de administrator de fapt al S.C. B. S.R.L. începând cu anul 2009, administrator de drept fiind societatea Q., reprezentată în calitate de director de către acelaşi inculpat. De asemenea, Înalta Curte a reţinut că inculpatul A. a exercitat atribuţiile specifice calităţii de administrator al S.C. B. S.R.L. atât în mod direct, cât şi prin intermediul unor persoane interpuse, cărora le-a delegat o parte din aceste atribuţii.
În concret, s-a menţionat că exercitarea directă a atribuţiilor specifice calităţii de administrator al S.C. B. S.R.L. au constat în angajarea martorului S., care a arătat că inculpatul A. a fost cel care i-a solicitat să încheie un contract de prestări de servicii financiar-contabile, fiind lipsită de relevanţă împrejurarea că semnarea propriu-zisă a contractului s-a realizat ulterior, după desemnarea inculpatului O. în calitate de director al societăţii, precum şi în întocmirea unor împuterniciri prin care inculpatul a desemnat alte persoane să se ocupe de problemele curente ale societăţii.
S-a reţinut, astfel, că inculpatul A. a emis următoarele împuterniciri: la 27.06.2011, în calitate de reprezentant al administratorului de drept (Q.) al S.C. B. S.R.L., a desemnat-o în calitate de director al acestei societăţi pe martora W., căreia i-a acordat şi dreptul de a încheia contracte şi alte operaţiuni, pe care a împuternicit-o alături de inculpata X. să deschidă conturi la orice bancă din România, prima putând să efectueze plăţi numai împreună cu inculpata X., în timp ce acesta din urmă nu avea vreo restricţie pentru efectuarea operaţiunilor bancare; la 18.09.2011, inculpatul A. a întocmit o împuternicire prin care, în calitate de reprezentant al unicului asociat şi administrator de drept al S.C. B. S.R.L., l-a desemnat în calitate de director al acestei societăţi pe inculpatul O., revocând împuternicirile date anterior lui W. şi X..
În consecinţă, instanţa de apel a constatat că pe lângă actele de administrare directă efectuate de inculpatul A., acesta a generat cadrul necesar pentru derularea de operaţiuni comerciale frauduloase prin desemnarea unor persoane interpuse, care la rândul lor au exercitata acte de administrare a S.C. B. S.R.L. Ceea ce prezintă relevanţă în cauză este faptul că desemnarea persoanelor prin împuternicirile întocmite de către inculpatul A. a avut un caracter formal, în realitate acesta păstrând controlul asupra operaţiunilor comerciale efectuate, iar O. şi X. au acţionat în condiţiile create de inculpat, exercitând în mod direct operaţiuni comerciale în numele societăţii.
Referitor la motivul de apel invocat de către apelantul inculpat A. privind autoritatea de lucru judecat de care se bucură sentinţa civilă nr. 1703/07.04.2017 a Tribunalului Dolj şi efectele pe care aceasta le-ar avea prin prisma deciziei Curţii Constituţionale nr. 102/2021, Înalta Curte a constatat că nu este fondat, întrucât prin hotărârea menţionată nu s-a statuat cu autoritate de lucru judecat asupra raportului juridic dintre părţile implicate, ci doar a fost examinată legalitatea şi temeinicia suspendării soluţionării contestaţiilor declarate împotriva deciziilor de impunere emise de organul fiscal. În acest context, Înalta Curte a reţinut că hotărârea invocată nu cuprinde aspecte care să constituie chestiuni prealabile care să intre sub incidenţa deciziei Curţii Constituţionale nr. 102/2021.
În privinţa acuzaţiei de comitere a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. de către inculpatul A., instanţa de apel a reţinut că atâta timp cât în cauză s-a reţinut că nu există probe din care să rezulte dincolo de orice îndoială că persoana acuzată nu a săvârşit infracţiunea, temeiul de achitare prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.. este de natură să lipsească de temei acţiunea penală şi va prevala faţă de cazul de încetare a procesului penal determinat de împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale, motivul de apel invocat de către Ministerul Public fiind nefondat.
Referitor la acuzaţia de comitere a infracţiunii de delapidare de către inculpatul A., instanţa de apel a reţinut că din probe a rezultat dincolo de orice îndoială că sumele de bani însuşite de către inculpatul A. sau cu privire la care acesta a dispus fără drept aparţineau societăţii Q., iar nu S.C. B. S.R.L., în virtutea drepturilor de creanţă ce au format obiectul contractelor de cesiune de creanţă încheiate cu S.C. DDD. S.R.L. şi S.C. AAA. S.R.L., deţinute de acestea împotriva S.C. YY. S.R.L.
În aceste condiţii, având în vedere că inculpatul şi-a însuşit sume de bani ce aparţineau creditoarei Q., iar nu sume de bani sau bunuri ce aparţineau S.C. B., Înalta Curte a reţinut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare prevăzută de art. 2151 C. pen. din 1969, întrucât, în raport cu acuzaţia de comitere a infracţiunii de delapidare faţă de S.C. B. lipseşte obiectul material al infracţiunii. Concret, inculpatul nu şi-a însuşit nicio sumă de bani sau vreun bun aparţinând S.C. B., ci unei alte persoane juridice, astfel încât analiza cerinţelor de tipicitate a infracţiunii devine irelevantă în condiţiile lipsei obiectului material al infracţiunii.
În consecinţă, subsecvent admiterii apelului declarat de inculpatul A. şi desfiinţării în parte a sentinţei, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.., instanţa de apel a dispus o soluţie de achitare a acestuia sub aspectul comiterii infracţiunii de delapidare prevăzută de art. 2151 alin. 1 C. pen. din 1969, cu aplicarea cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen., iar, în raport cu acestă soluţie, a înlăturat dispoziţia de confiscare a sumei de bani reţinută ca fiind însuşită de către inculpat.
În privinţa contextului comiterii infracţiunilor de evaziune fiscală (prin intermediul inculpatei S.C B. S.R.L.), spălare de bani (de către inculpatul A.) şi delapidare (de către inculpatul O.), s-au reţinut următoarele:
La 29.06.2011, S.C. YY. S.R.L., societate aflată în procedură de insolvenţă şi al cărei administrator special era inculpata FF., a organizat o procedură de licitaţie pentru valorificarea unor bunuri aflate în patrimoniul acesteia. La procedura de licitaţie a participat inculpata S.C. B. S.R.L., reprezentată de numita W., care deţinea calitatea de director în baza împuternicirii din 27.06.2011 emisă de inculpatul A.. Inculpata S.C. B. S.R.L. a fost declarată câştigător al licitaţiei şi a achiziţionat astfel bunuri mobile în valoare de 792.406 RON, din care 153.369 RON TVA, fiind emisă factura fiscală nr. x/01.07.2011, înregistrată în contabilitatea inculpatei. Prin urmare, suma plătită cu titlul de TVA a fost evidenţiată în contabilitatea inculpatei S.C. B. S.R.L. drept TVA deductibil. Din bunurile cumpărate de la S.C. YY. S.R.L., inculpata S.C. B. S.R.L. a realizat trei vânzări distincte către societăţile C. S.A., EEE. S.R.L. şi Y. S.R.L.
Înalta Curte a reţinut că, în urma operaţiunilor derulate cu S.C. C. S.A., pe de-o parte, în sarcina inculpatei S.C. B. S.R.L s-a născut obligaţia de plată a unor contribuţii fiscale către bugetul de stat, respectiv suma de 227.263 RON impozit pe profit şi TVA de 340.895 RON, aferente vânzării bunurilor transformate ulterior în deşeuri, iar, pe de altă parte, s-a reţinut că după dobândirea unui teren despre care ştia că provine din comiterea unei infracţiuni, inculpatul l-a înstrăinat, iar din preţul total al acestuia de 2.387.492,28 RON (după scăderea sumei ce forma obiectul compensării din totalul plătit pentru deşeuri de către S.C. C., a sumei plătite drept preţ către P. şi a sumei virate de C. direct în contul acesteia din urmă), S.C B. S.R.L. a obţinut efectiv suma de 1.168.239,28 RON, din care o parte inculpatul A. a transmis-o ulterior prin transferuri succesive către alte societăţi comerciale, reprezentând aparent preţul unor servicii achiziţionate de societate.
În continuare, instanţa de apel a reţinut că, din bunurile cumpărate la licitaţia de la S.C. YY. S.R.L., o altă parte a fost vândută de către inculpata S.C. B. S.R.L. către S.C. EEE. S.R.L., astfel că în sarcina inculpatei S.C. B. S.R.L. s-a născut obligaţia de plată către bugetul de stat a obligaţiilor fiscale reprezentând impozitul pe profit şi TVA-ul aferente operaţiunilor de vânzare a bunurilor către S.C. EEE. S.R.L., acestea fiind individualizate la nivelul sumelor de 60.727 RON şi respectiv, 9270 RON.
Totodată, s-a reţinut că cea de-a treia parte a bunurilor cumpărate la licitaţie de S.C. B. S.R.L. de la S.C YY. S.R.L. s-a realizat către S.C. CC. S.R.L., reprezentată de către inculpatul DD., a cărui situaţie juridică a format obiectul sentinţei penale nr. 38/2018 a Curţii de Apel Alba Iulia, în dosarul disjuns din prezenta cauză.
Concret, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x/12.12.2011, S.C. B., reprezentată de inculpatul O. a vândut către S.C CC. S.R.L. bunuri individualizate în anexa la contract, în valoare de 117.476,10 RON plus TVA, fiind emisă factura nr. x/12.12.2011.
Suma ce reprezenta preţul bunurilor nu a fost plătită la momentul emiterii facturii, întrucât S.C. CC. S.R.L. a vândut mai departe bunurile cumpărate, prin contractul nr. x/15.12.2011, către S.C. Y. S.R.L. reprezentată de inculpata FF., în schimbul sumei de 123.349,91 RON plus TVA, fiind emisă factura seria x nr. x/15.12.2011.
Abia după ce S.C. Y. S.R.L. a efectuat plata către S.C. CC., în 15.12.2011, aceasta din urmă a virat la rândul ei preţul datorat către S.C. B., la 16.12.2011.
Fiecare dintre societăţile menţionate au înregistrat în contabilităţile proprii tranzacţiile efectuate, astfel încât în sarcina inculpatei S.C B. S.R.L. s-a născut obligaţia de plată către bugetul de stat a impozitului pe profit în cuantum de 117.476 RON şi TVA de 28.194 RON.
În ceea ce priveşte infracţiunea de evaziune fiscală comisă prin intermediul S.C. B. S.R.L., în acord cu aspectele expuse de prima instanţă, Înalta Curte a reţinut că faptele inculpaţilor A., X. şi O., constând în aceea că, în perioada 2011-2012, în baza unei rezoluţii unice, au înregistrat în contabilitatea S.C. B. S.R.L. cheltuieli cu servicii care nu aveau la bază operaţiuni reale, achiziţionate formal de la S.C. D. S.R.L., S.C. E. S.R.L., S.C. F. S.R.L. şi S.C. G. S.R.L.inculpata X.), prejudiciul cauzat bugetului de stat fiind de 252.260 de RON, din care 100.904 RON impozit pe profit şi 151.356 RON TVA şi respectiv, de la S.C. H. S.R.L., S.C. I. S.R.L., S.C. J. S.R.L. şi S.C. K. S.R.L. (inculpatul O.), prejudiciul cauzat bugetului de stat fiind de 739.560 RON, din care 295.824 RON impozit pe profit şi 443.736 RON TVA, întrunesc elementele de tipicitate ale infracţiunilor de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.
Referitor la infracţiunea de spălare a banilor reţinută în sarcina inculpatului A. şi inculpata S.C. B. S.R.L., acuzaţia a fost examinată strict prin raportare la actele materiale care s-au circumscris operaţiunilor subsecvente transmiterii de către S.C. B. S.R.L. a dreptului de proprietate asupra imobilului cu privire la care inculpatul A. cunoştea că provine din comiterea unei infracţiuni şi a sumelor de bani cu privire la care se susţine că a încercat să disimuleze originea ilicită.
Având în vedere că din probele administrate în cauză nu a rezultat vreo implicare a inculpatului A. în tranzacţiile ulterioare dispunerii plăţilor din contul S.C. B. către celelalte societăţi comerciale menţionate, analiza elementelor de tipicitate s-a rezumat la actele materiale incluzând momentul efectuării plăţilor din suma de bani obţinută cu titlu de preţ pentru imobilul înstrăinat.
Instanţa de apel a constatat că din modul în care a fost descrisă acuzaţia rezultă că obiectul material al infracţiunii de spălare de bani nu a fost reţinut ca fiind bunul imobil cu privire la care se susţine că a fost dobândit ca urmare a comiterii unei infracţiuni (fie cea de înşelăciune, fie cea de fals), ci suma de bani obţinută în schimbul transmiterii dreptului de proprietate asupra acestuia. Astfel, s-a menţionat că o analiză logică asupra succesiunii evenimentelor relevă faptul că transmiterea dreptului de proprietate asupra terenului în cauză nu s-a făcut într-un mod ocult, de natură să ascundă sau să disimuleze originea ilicită a acestuia, lipsind astfel cerinţa esenţială ataşată elementului material. În concret, chiar dacă modul originar de dobândire a bunului imobil de către S.C. P. S.R.L. pare a fi unul ilicit, transmiterea acestuia către S.C. B. şi apoi de către aceasta către cumpărătorul final S.C. C. s-a realizat în cadrul unor operaţiuni de vânzare-cumpărare care nu au urmărit disimularea sau ascunderea originii acestuia. De asemenea, nici suma de bani încasată de către vânzătoarea S.C. B. nu a fost ascunsă sau disimulată în vreun fel, fiind evident din documentele aflate la dosar că aceasta a reprezentat preţul primit în schimbul transmiterii dreptului de proprietate, iar plăţile efectuate ulterior în cadrul unor operaţiuni nereale se circumscriu unei alte fapte prevăzute de legea penală, fără să poată fi reţinută vreo intenţie de ascundere sau disimulare a originii acestor bani.
În consecinţă, constatând că în ceea ce priveşte operaţiunea de înstrăinare de către S.C. B. a dreptului de proprietate asupra imobilului în cauză şi, respectiv, a plăţilor efectuate de către aceeaşi inculpată şi de către inculpatul A. din preţul obţinut nu se poate reţine existenţa unui scop de ascundere a originii ilicite a bunului sau a banilor, Înalta Curte a constatat că nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, fiind incidente dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.. A menţionat instanţa de control judiciar că aceleaşi considerente sunt aplicabile şi în ceea ce o priveşte pe inculpata S.C B. S.R.L., neputând fi reţinută în sarcina acesteia existenţa scopului ascunderii originii ilicite a sumelor de bani obţinute din transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului în cauză şi nici vreo implicare în transferurile succesive a banilor în modalitatea indicată prin actul de sesizare a instanţei.
Referitor la infracţiunea de evaziune fiscală reţinută ca fiind comisă prin intermediul inculpatei S.C. Y. S.R.L., în acord cu aspectele reţinute de prima instanţă, Înalta Curte a constatat că faptele inculpatelor S.C. Y. S.R.L. şi FF., constând în aceea că au înregistrat în contabilitatea primei factura FFF. nr. x/14.12.2011 cu valoarea totală de 404.875,50 RON emisă de către S.C. Z. S.R.L., cunoscând că acesta nu avea la bază o operaţiune reală şi cauzând astfel un prejudiciu bugetului de stat în cuantum de 130.605 RON, din care 52.242 RON impozit pe profit şi 78.363 RON TVA, au înregistrat în contabilitate factura GGG. nr. x/20.12.2011 cu valoarea de 124.000 de RON, emisă de S.C. CC. S.R.L., cunoscând că această cheltuială cu servicii de transport nu avea la bază o operaţiune reală şi cauzând un prejudiciu bugetului de stat în cuantum de 40.000 de RON, din care 16.000 de RON impozit pe profit şi 24.000 de RON TVA şi au înregistrat în contabilitate factura factura fiscală GGG. nr. x/14.12.2011 cu o valoare totală de 133.300 RON, emisă de S.C. CC. S.R.L., cunoscând că serviciile de amenajare a imobilului d în Poiana Braşov nu au fost prestate în realitate şi cauzând astfel un prejudiciu bugetului de stat în cuantum de 43.000 de RON, din care 17.200 RON impozit pe profit şi 25.800 TVA, întrunesc elementele de tipicitate ale infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.
De asemenea, s-a reţinut că faptele inculpaţilor A. şi O., care au sprijinit inculpatele S.C. Y. S.R.L. şi FF. să se sustragă de la plata obligaţiilor datorate bugetului de stat (alături de S.C. Z. S.R.L. şi AA. şi S.C. CC. S.R.L. şi DD.) prin încheierea contractului de prestări servicii şi înregistrarea în contabilitatea S.C. B. a documentelor aferente tranzacţiilor, deşi în realitate nu au prestat serviciul contractat, întrunesc elementele de tipicitate ale complicităţii la infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.
În ceea ce priveşte S.C. B. S.R.L. şi S.C. Z. S.R.L., Înalta Curte a reţinut că acestea au fost radiate, astfel încât, faţă de persoanele juridice menţionate operează cazul de încetare a procesului penal prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., chiar dacă din probele administrate a rezultat întrunirea elementelor de tipicitate ale infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.
Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, Curtea de Apel Alba Iulia a constatat că aceasta este inadmisibilă, având în vedere următoarele considerente:
S-a reţinut că, potrivit reglementării cuprinse în Capitolul V, Secţiunea a 3-a din C. proc. pen., revizuirea este o cale de atac extraordinară, de retractare, prin intermediul căreia se tinde la desfiinţarea unor hotărâri judecătoreşti definitive ce conţin erori grave de fapt. Judecata în calea de atac a revizuirii presupune o primă etapă, reglementată prin art. 459 C. proc. pen.., în care instanţa sesizată cu soluţionarea acestei căi extraordinare de atac examinează admisibilitatea în principiu a cererii, iar în cazul în care constată neîndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 459 alin. (3) C. proc. pen.. dispune, potrivit art. 459 alin. (5) C. proc. pen.., prin sentinţă, respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.
Examinarea în principiu a cererii de revizuire constituie etapa în care instanţa controlează seriozitatea, atât din punct de vedere al fondului, cât şi al condiţiilor de formă, făcând o apreciere proprie asupra motivelor şi probelor propuse de revizuent, în scopul de a se convinge că revizuirea trebuie examinată pe fond. În caz contrar, această verificare devine o procedură premergătoare şi eliminatorie având ca finalitate înlăturarea de la judecarea pe fond a acelor cereri de revizuire inadmisibile, tardive sau neîntemeiate.
În procedura admisibilităţii în principiu se verifică dacă hotărârea atacată este una prin care s-a soluţionat fondul acţiunii penale şi al acţiunii civile, respectiv una prin care s-a soluţionat acţiunea penală prin condamnare, achitare sau încetarea procesului penal, renunţare la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei şi acţiunea civilă, prin admiterea sau respingerea acesteia. Caracterul definitiv al hotărârii de condamnare ce a fost atacată cu cererea de revizuire (precum şi autoritatea de lucru judecat conferită acesteia) impune ca motivele pentru care s-ar accepta declanşarea unei noi examinări judiciare asupra acţiunii penale deja soluţionate să fie diferite de apărările anterior formulate în faţa instanţei de judecată sau, cel puţin, să fie dovedite cu un standard probatoriu ridicat şi având caracter de notorietate, astfel încât să nu se transforme într-o prelungire a probatoriului administrat. Totodată, se verifică dacă persoana care a formulat cererea de revizuire este una dintre cele prevăzute la art. 455 C. proc. pen.., respectiv părţile din proces, în limitele calităţii lor procesuale, un membru de familie al condamnatului, chiar şi după moartea acestuia, numai dacă cererea este formulată în favoarea condamnatului şi procurorul, care poate cere din oficiu revizuirea laturii penale a hotărârii.
Potrivit art. 459 alin. (3) C. proc. pen.., tot în această etapă, se examinează dacă cererea a fost formulată în termenele prevăzute de art. 457 C. proc. pen.., dacă cererea de revizuire a fost redactată în scris şi este indicat cazul de revizuire pe care se întemeiază şi mijloacele de probă în dovedirea acestuia şi dacă aceste fapte şi mijloace de probă nu au fost prezentate printr-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv.
Curtea de Apel Alba Iulia a constatat că, într-adevăr, cererea de revizuire formulată de condamnatul A. vizează o hotărâre prin care s-a rezolvat acţiunea penală şi a fost formulată de una dintre părţile din dosar, revizuentul având calitatea de inculpat în cauza în care s-a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se solicită.
Totodată, s-a constatat că sunt îndeplinite condiţiile de formă ale cererii, aceasta fiind formulată în scris, fiind indicate şi cazurile de revizuire pe care se întemeiază, respectiv cel prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.. Sub acest aspect, Curtea de Apel Alba Iulia a reţinut că revizuirea, ţinând seama de natura sa juridică şi pentru a nu aduce atingere principiului autorităţii de lucru judecat, poate fi exercitată numai în cazurile limitativ prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. a)-f) C. proc. pen.., care, în plus, trebuie supuse unor interpretări restrictive.
Din analiza dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., rezultă că revizuirea întemeiată pe descoperirea de fapte sau împrejurări noi este dublu condiţionată, în sensul că trebuie să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei, iar faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare pronunţată în cauză. Cu privire la înţelesul expresiei "fapte sau împrejurări", în literatura de specialitate, ca şi în practica judiciară, s-a considerat că semnifică probele propriu-zise, adică elementele de fapt cu caracter informativ cu privire la ceea ce trebuie dovedit în calea de atac a revizuirii, respectiv, orice întâmplare, situaţie, stare care, în mod autonom sau în coroborare cu alte probe, poate duce la dovedirea netemeiniciei hotărârii de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal.
Curtea de Apel Alba Iulia a constatat că, prin cererea de revizuire, condamnatul A. a invocat, în esenţă, faptul că la 13.11.2023 i-au fost comunicate patru hotărâri judecătoreşti pronunţate de Tribunalul Dolj şi Curtea de Apel Craiova, respectiv sentinţa nr. 2.605/11.07.2016 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2016 şi decizia nr. 3439/29.11.2016 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul cu acelaşi număr, precum şi hotărârile pronunţate în rejudecare în aceeaşi cauză, şi anume sentinţa nr. 1703/07.04.2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Dolj, rămasă definitivă prin decizia nr. 5307/26.09.2017, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în aceeaşi cauză, care constituie fapte şi împrejurări noi, în sensul art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.. şi dovedesc netemeinicia hotărârii de condamnare a persoanei condamnate.
În acest sens, analizând actele şi lucrările dosarului nr. x/2016, Curtea de Apel Alba Iulia a constatat, contrar opiniei revizuentului, că aspectele invocate de acesta în susţinerea cererii de revizuire nu constituie fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei, în sensul prevederilor art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., având în vedere că au fost susţinute de inculpat pe calea apelului formulat împotriva sentinţei a cărei revizuire se solicită.
Astfel, Curtea de Apel Alba Iulia a constatat că prin notele de şedinţă transmise la dosar la 15.10.2021, s-a invocat autoritatea de lucru judecat a sentinţei nr. 1703/07.04.2017 pronunţate în dosarul nr. x/2016, fiind ataşate atât sentinţa menţionată (anonimizată), cât şi extrase de pe portalul Curţii de Apel Craiova din care rezultă atât că prin decizia nr. 3439/29.11.2016 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2016, a fost casată sentinţa nr. 2.605/11.07.2016 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2016 şi s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, cât şi faptul că sentinţa nr. 1703/07.04.2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Dolj a rămas definitivă prin decizia nr. 5307/26.09.2017, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, ca urmare a respingerii recursului, ca nefondat .
Deopotrivă, Curtea de Apel Alba Iulia a constatat că, la termenul din 02.11.2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pus în discuţie contradictorie aspectul invocat de inculpatul A. prin notele de şedinţă, vizând autoritatea de lucru judecat invocată în cauză cu referire la sentinţa civilă nr. 1703 din 07.04.2017 a Tribunalului Dolj, respectiv dacă o decizie de suspendare ce a fost contestată poate fi invocată cu titlu de autoritate de lucru judecat, iar prin încheierea pronunţată la acea dată a fost respinsă cererea de emitere a unei adrese către Tribunalul Dolj pentru a se trimite o copie a deciziei nr. 5307/2017 pronunţate în dosarul nr. x/2016 .
Totodată, Curtea de Apel Alba Iulia a constatat că în considerentele deciziei pronunţate (pagina 95), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând motivul de apel invocat de apelantul inculpat A. privind autoritatea de lucru judecat de care se bucură sentinţa civilă nr. 1703/07.04.2017 a Tribunalului Dolj şi efectele pe care aceasta le-ar avea prin prisma deciziei Curţii Constituţionale nr. 102/2021, a reţinut că acesta este nefondat, având în vedere că prin sentinţa civilă la care s-a făcut referire (ce a avut ca obiect acţiunea formulată de reclamanta S.C. C. S.A. împotriva D.G.R.F.P. Bucureşti, prin care s-a solicitat anularea deciziei nr. 822/11.11.2015 şi contestarea deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale stabilite în sarcina reclamantei ca urmare a mai multor operaţiuni comerciale, printre care şi cea referitoare la cumpărarea imobilului de la S.C. B. S.R.L) nu s-a statuat cu autoritate de lucru judecat asupra raportului juridic dintre părţile implicate, ci doar a fost examinată legalitatea şi temeinicia suspendării soluţionării contestaţiilor declarate împotriva deciziilor de impunere emise de organul fiscal, fiind respinsă contestaţia formulată de reclamanta S.C. C. S.A., reţinându-se că în mod corect organul fiscal a dispus prin decizia nr. 822/11.11/2015 suspendarea soluţionării contestaţiilor formulate împotriva deciziilor de impunere fiscală, întrucât operaţiunile comerciale derulate de persoana juridică menţionată formau obiectul unor cercetări penale concretizate în dosarul penal nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova prin emiterea rechizitoriului la 08.12.2016. Totodată, instanţa de apel a reţinut că hotărârea invocată nu cuprinde aspecte care să constituie chestiuni prealabile care să intre sub incidenţa deciziei Curţii Constituţionale nr. 102/2021.
Aşadar, Curtea de Apel Alba Iulia a constatat că aspectele invocate ca temei al cererii de revizuire nu constituie fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei, în sensul prevederilor art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., fiind avute în vedere de către instanţă la judecarea cauzei.
Curtea de Apel Alba Iulia a remarcat, astfel, faptul că persoana condamnată A. nu face altceva decât să propună readministrarea şi reaprecierea probelor ce au fost avute în vedere de instanţa care a pronunţat condamnarea definitivă a acestuia, la acea vreme. Or, aşa cum s-a arătat, la momentul analizării teoretice a cazului de revizuire invocat, în această procedură nu se poate ajunge la prelungirea probatoriului pentru fapte sau împrejurări cunoscute de instanţă şi nici la o readministrare sau o reinterpretare a probatoriului administrat.
În plus, susţinerea condamnatului, în sensul că doar la 13.11.2023 i-au fost comunicate cele patru hotărâri invocate în cuprinsul cererii de revizuire, nu poate fi primită, având în vedere că faptul probatoriu a fost adus la cunoştinţa instanţei de judecată încă din 15.10.2021, iar ceea ce prezintă importanţă din perspectiva admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire este ca acesta să fie nou, necunoscut instanţei care a soluţionat cauza, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă.
Mai mult, Curtea de Apel Alba Iulia a observat că instanţa de control judiciar, în acord cu prima instanţă, privitor la calitatea de administrator al B. S.R.L., a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 126/08.04.2016 a Tribunalului Mehedinţi, definitivă prin decizia civilă nr. 447/13.11.2019 a Curţii de Apel Alba Iulia, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că inculpatul A. a deţinut calitatea de administrator al B. S.R.L., constatând, totodată, în considerarea deciziei Curţii Constituţionale nr. 102/2021, că aspectele cu privire la care instanţa civilă s-a pronunţat constituie o chestiune prealabilă în sensul art. 52 alin. (3) C. proc. pen.
Curtea de Apel Alba Iulia a constatat, astfel, că faptul probator invocat de condamnat nu poate fi asimilat unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei, fiind analizat de instanţa de control judiciar care a pronunţat soluţia de condamnare, pe calea acestei căi extraordinare de atac neputându-se formula critici privind modul de interpretare a probelor.
Pentru argumentele arătate, în temeiul art. 459 alin. (5) C. proc. pen.., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 23/5.04.2021 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. x/2016, definitivă prin decizia penală nr. 72/A din 12.04.2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în acelaşi dosar, formulată de condamnatul A..
Împotriva sentinţei penale nr. 11 din 01 februarie 2024 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2023, a formulat apel revizuentul A..
În susţinerea căii de atac, în esenţă, apelantul revizuent A. a arătat că, în mod greşit, a reţinut prima instanţă că nu există fapte şi împrejurări noi, întrucât aspectele menţionate în cererea de revizuire (cu trimitere la cele două hotărâri judecătoreşti definitive) ar fi fost cunoscute de instanţa de apel. Sub acest aspect, revizuentul a arătat că, în calea de atac a apelului, a formulat o cerere pentru a se depune la dosar sentinţa şi decizia la care a făcut referire în cererea de revizuire, însă această cerere fost respinsă. Aşadar, întrucât proba cu înscrisuri solicitată nu a fost administrată, este evident că instanţa nu putea să aibă în vedere acele hotărâri civile la soluţionarea cauzei. Mai mult, apelantul a învederat că nu era parte în litigiul dintre C. S.A. şi A.N.A.F., neavând nici calitatea de intervenient, situaţie în care nu putea să aibă cunoştinţă de existenţa acelui dosar civil.
Chiar dacă instanţa de apel a respins proba cu înscrisuri, motivat de faptul că nu există autoritate de lucru judecat, fiind vorba de o cauză civilă, revizuentul a considerat că trebuia să se ţină cont de cele reţinute în considerentele hotărârii judecătoreşti civile, prin care s-a stabilit că el nu avea calitatea de administrator al societăţii.
În consecinţă, având în vedere că împrejurarea nouă constă în faptul că există o hotărâre civilă anterioară, prin care s-a constatat că apelantul nu are calitatea de administrator al societăţii, revizuentul a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate, admiterea în principiu a cererii de revizuire şi trimiterea cauzei la Curtea de Apel Alba Iulia, pentru a se pronunţa asupra fondului cererii.
Examinând hotărârea atacată, Înalta Curte constată că următoarele:
Se observă că judecarea apelului se realizează din perspectiva soluţiei pronunţate prin sentinţa apelată - fiind vorba despre soluţionarea unei cereri de revizuire ce a fost respinsă ca inadmisibilă şi nu de soluţionarea fondului cauzei.
Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare, care permite instanţei penale să revină asupra propriei hotărâri şi, în acelaşi timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate şi înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale.
La momentul analizării admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire, conform prevederilor art. 459 alin. (3) C. proc. pen.., "(3) Instanţa examinează dacă: a) cererea a fost formulată în termen şi de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455; b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) şi (3); c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale; d) faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv; e) faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenţei unor temeiuri legale ce permit revizuirea; f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerinţelor instanţei dispuse potrivit art. 456 alin. (4)."
Revizuentul a invocat cazul de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., susţinând că, la 13.11.2023, i-au fost comunicate patru hotărâri judecătoreşti pronunţate de Tribunalul Dolj şi Curtea de Apel Craiova, respectiv sentinţa nr. 2605/11.07.2016 a Tribunalului Dolj, pronunţată în dosarul nr. x/2016 şi decizia nr. 3439/29.11.2016 a Curţii de Apel Craiova pronunţată în dosarul cu acelaşi număr, precum şi hotărârile pronunţate în rejudecare în aceeaşi cauză, respectiv sentinţa nr. 1703/07.04.2017 a Tribunalului Dolj, pronunţată în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin decizia nr. 5307/26.09.2017 a Curţii de Apel Craiova, pronunţată în aceeaşi cauză, care constituie fapte şi împrejurări noi, şi dovedesc netemeinicia hotărârii de condamnare.
Cu titlu de observaţie preliminară, referitor la cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.. (s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză), trebuie subliniat că faptele sau împrejurările (faptele probatorii) descoperite trebuie să fi fost necunoscute instanţei la data judecării cauzei şi să conducă, singure sau prin coroborarea cu alte probe, la dovedirea netemeinciei hotărârii prin care s-a dispus achitarea, condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei sau încetarea procesului penal, ceea ce presupune pronunţarea unei soluţii diametral opuse celei care a fost dispusă prin hotărârea a cărei revizuire se cere.
Astfel, pentru a fi incident cazul prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., este necesar ca faptele şi împrejurările noi să fi preexistat hotărârii atacate, doar că ele nu au putut fi cunoscute de instanţă. Descoperirea lor ulterioară şi invocarea pe calea revizuirii are drept scop evidenţierea unor erori de fapt, produse în judecata iniţială din cauza necunoaşterii respectivelor împrejurări, astfel încât noua situaţie să conducă la anularea hotărârii contrare legii.
Revizuirea este inadmisibilă dacă faptele apreciate de revizuent ca având caracter de noutate au fost cunoscute şi analizate de către instanţele care au judecat acuzaţia. Chiar dacă intervin probe noi, care confirmă faptele deja analizate, soluţia este de respingere a revizuirii ca inadmisibilă, deoarece respectivele fapte au fost avute în vedere şi înlăturate în considerentele deciziei.
Cazul de revizuire nu se referă la descoperirea de probe noi, căci în acest mod revizuirea s-ar transforma într-un nou grad de jurisdicţie în care s-ar putea continua probaţiunea. Este inadmisibil ca pe calea revizuirii să se prelungească probaţiunea prin folosirea de noi mijloace de probă pentru fapte stabilite anterior (Trib. Suprem, decizia nr. 1643/1976, în R.R.D. nr. 5/1977 p. 71). Noile fapte şi împrejurări urmează a fi confirmate de probe noi, dar nu probele noi formează temeiul revizuirii, ci faptele şi împrejurările pe care le dovedesc.
Apelantul revizuent A. a criticat hotărârea apelată, în sensul că în mod greşit a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire, susţinând că hotărârile judecătoreşti civile indicate anterior constituie fapte şi împrejurări noi şi dovedesc netemeinicia hotărârii de condamnare
Astfel cum s-a menţionat deja, cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.. nu se referă la descoperirea de probe noi, pentru fapte deja cunoscute şi analizate de instanţe, în caz contrar revizuirea transformându-se într-o cale ordinară de atac, în care s-ar putea continua probaţiunea. Aşadar, nu probele noi formează temeiul revizuirii, ci faptele şi împrejurările cu caracter de noutate în raport de cele reţinute în soluţia de condamnare, pe care le dovedesc.
Înalta Curte constată că împrejurarea invocată în susţinerea cererii de revizuire a fost susţinută şi în faţa instanţei de apel, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia penală nr. 72/A din 12.04.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2016, a înlăturat această apărare.
Sub acest aspect, se observă că revizuentul a depus, în cursul cercetării judecătoreşti în apel, la 15.10.2021, note de şedinţă, prin care a invocat autoritatea de lucru judecat a sentinţei nr. 1703/07.04.2017 pronunţate în dosarul nr. x/2016, fiind ataşate înscrisuri în susţinerea acestui memoriu (sentinţa menţionată, anonimizată, extrase de pe portalul instanţelor din care rezultă că prin decizia nr. 3439/29.11.2016 a Curţii de Apel Craiova, pronunţată în dosarul nr. x/2016, a fost casată sentinţa nr. 2.605/11.07.2016 a Tribunalului Dolj, pronunţată în dosarul nr. x/2016 şi s-a trimis cauza spre rejudecare, iar sentinţa nr. 1703/07.04.2017 a Tribunalului Dolj, pronunţată în dosarul nr. x/2016 a rămas definitivă prin decizia nr. 5307/26.09.2017 a Curţii de Apel Craiova).
Aspectul invocat de revizuentul A., şi anume dacă o decizie de suspendare ce a fost contestată poate fi invocată cu titlu de autoritate de lucru judecat, a fost pus în discuţie de instanţa de apel la termenul din 02.11.2021:
"La interpelarea Înaltei Curţi, în sensul de a preciza cum funcţionează, în opinia apărării, autoritatea de lucru judecat invocată în cauză, cu referire la sentinţa civilă nr. 1703 din 07.04.2017 a Tribunalului Dolj, în condiţiile în care este vorba despre o contestaţie respinsă ca efect al deciziei nr. 822 din data de 11.11.2015 a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice, prin care a suspendat soluţionarea contestaţiei pe motiv că există indiciile comiterii unei infracţiuni, aşadar, dacă din punctul de vedere al apărării, o decizie de suspendare ce a fost contestată şi respinsă contestaţia, poate fi invocată ca şi autoritate de lucru judecat, apărătorul ales al apelantului intimat inculpat A. a arătat că solicitarea vizează considerentele reţinute de către instanţa respectivă pentru respingerea contestaţiei formulate de către reprezentanţii societăţii S.C. C..". Deopotrivă, prin încheierea pronunţată la aceeaşi dată a fost respinsă cererea formulată de apelantul inculpat A. privind emiterea unei adrese către Tribunalul Dolj pentru a se trimite o copie a hotărârii pronunţate în dosarul nr. x/2016.
Totodată, Înalta Curte constată că, astfel cum a reţinut şi Curtea de Apel Alba Iulia, în considerentele hotărârii pronunţate de instanţa de apel, examinându-se motivul de apel invocat de apelantul A. privind autoritatea de lucru judecat de care se bucură sentinţa civilă nr. 1703/07.04.2017 a Tribunalului Dolj şi efectele pe care aceasta le-ar avea prin prisma deciziei Curţii Constituţionale nr. 102/2021, s-a reţinut că acesta este nefondat, având în vedere că prin sentinţa civilă la care s-a făcut referire (ce a avut ca obiect acţiunea formulată de reclamanta S.C. C. S.A. împotriva D.G.R.F.P. Bucureşti, prin care s-a solicitat anularea deciziei nr. 822/11.11.2015 şi contestarea deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale stabilite în sarcina reclamantei ca urmare a mai multor operaţiuni comerciale, printre care şi cea referitoare la cumpărarea imobilului de la S.C. B. S.R.L) nu s-a statuat cu autoritate de lucru judecat asupra raportului juridic dintre părţile implicate, ci doar a fost examinată legalitatea şi temeinicia suspendării soluţionării contestaţiilor declarate împotriva deciziilor de impunere emise de organul fiscal, fiind respinsă contestaţia formulată de reclamanta S.C. C. S.A., reţinându-se că în mod corect organul fiscal a dispus prin decizia nr. 822/11.11/2015 suspendarea soluţionării contestaţiilor formulate împotriva deciziilor de impunere fiscală, întrucât operaţiunile comerciale derulate de persoana juridică menţionată formau obiectul unor cercetări penale concretizate în dosarul penal nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova prin emiterea rechizitoriului la 08.12.2016. Deopotrivă, s-a reţinut că hotărârea invocată nu cuprinde aspecte care să constituie chestiuni prealabile care să intre sub incidenţa deciziei Curţii Constituţionale nr. 102/2021.
Relativ la cele ce precedă, având în vedere că aspectele învederate în cuprinsul cererii de revizuire au fost cunoscute şi analizate de către instanţa de condamnare, în mod corect, a reţinut Curtea de Apel Alba Iulia că revizuentul nu a invocat fapte sau împrejurări noi care să fie de natură a conduce la stabilirea existenţei unor temeiuri legale care să permită revizuirea şi să aibă aptitudinea de a dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare pronunţate, aşa cum cer dispoziţiile art. 459 alin. (3) lit. e) C. proc. pen.
Având în vedere considerentele expuse, conform dispoziţiilor art. 421 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.., Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 11 din 01 februarie 2024 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2023.
Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va fi obligat apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 11 din 01 februarie 2024 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2023.
Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 mai 2024.