Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2024
Prin decizia penală nr. 929 din 10 iulie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024, a fost respinsă contestaţia în anulare formulată de condamnata A. împotriva deciziei penale nr. 406 din 16.03.2022 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2016, ca inadmisibilă.
Pentru a dispune în acest sens, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori a reţinut că, prin cererea înregistrată sub nr. x/2022, la data 4.07.2022, contestatoarea A. a formulat contestaţie în anulare, împotriva deciziei penale nr. 406 din data de 16.03.2022 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2016.
Prin contestaţia formulată petenta a considerat decizia contestată ca fiind nelegală şi netemeinică, solicitând desfiinţarea acesteia cu consecinţa rejudecării apelului şi a cauzei prin înlăturarea greşitei aplicări a legii şi încetarea procesului penal.
A apreciat că soluţia dispusă este nelegală si netemeinică întrucât infracţiunile de delapidare şi de fals în înscrisuri sub semnătură privată au fost săvârşite anterior datei de 25.06.2018, respectiv la nivelul anilor 2012 şi 2014.
Petenta a considerat că, ulterior publicării Deciziei CCR nr. 297/2018, forma C. pen., în forma sa din perioada 25.06.2018 şi 30.05.2022, a devenit "legea penală mai favorabilă". În aceste condiţii, a precizat că dispoziţiile mai favorabile,retroactivează şi se vor aplica faptei săvârşite anterior datei de 25.06.2018. Astfel, a arătat că, atâta vreme cât nu există şi nu se aplică în această perioadă, instituţia întreruperii prescripţiei răspunderii penale, poate fi aplicat doar art. 154 alin. (1) din C. pen., astfel că, termenul de prescripţie a infracţiunilor din prezentul dosar s-au împlinit: conform lit. c), în cazul infracţiunii de delapidare, după 8 ani, de la data săvârşirii faptei (2012), termenul de prescripţie s-a împlinit în anul 2020; conform lit. d), în cazul infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, după 5 ani, de la data săvârşirii faptei (2014), termenul de prescripţie s-a împlinit în anul 2019.
Astfel, a menţionat că, atâta vreme cât nu există şi nu se aplică in această perioadă, instituţia întreruperii prescripţiei răspunderii penale, este incident doar art. 154 alin. (1) din C. pen.
În esenţă, în urma deciziilor Curţii Constituţionale, petenta a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile care exclude instituţia prescripţiei speciale.
Analizând calea extraordinară de atac formulată şi decizia pronunţată de instanţa de apel, împotriva căreia s-a formulat contestaţia în anulare, s-a arătat că, prin sentinţa penală nr. 1992 din 10 august 2020 pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. x/2016, în baza art. 295 alin. (1) din C. pen. combinat cu art. 308 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1), (36) alin. (1) şi art. 5 alin. (1) din C. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 5 ani şi 8 luni închisoare (pedeapsă fiind majorată cu 1 an conform art. 36 alin. (1) din C. pen.), pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare în formă continuată;
În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., constând în dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., constând în dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, pe durata executării pedepsei, conform art. 65 alin. (3) C. pen.
În baza art. 322 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 36 alin. (1) din C. pen. (585 acte materiale) a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 4 ani închisoare (pedeapsă fiind majorată cu 1 an conform art. 36 alin. (1) C. pen.), pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.
În baza art. 38 alin. (1) şi 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-au cotopit pedepsele aplicate anterior, respectiv s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 5 ani şi 8 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă de 4 ani, reprezentând 1 an şi 4 luni închisoare, rezultând o pedeapsă de 7 ani închisoare.
S-a dispus executarea pedepsei rezultante de 7 ani închisoare, în regim de detenţie;
În temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (1) raportat la dispoziţiile art. 67 alin. (2) din C. pen., s-a aplicat, pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. constând în dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.
În temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (5) raportat la art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a interzis, pe lângă pedeapsa rezultantă, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. constând în dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, pe durata executării pedepsei, conform art. 65 alin. (3) C. pen.
În temeiul art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., constând în dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 5 ani, s-a dispus a se executa după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate;
În temeiul art. 65 alin. (3) din C. pen., pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., constând în dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, s-a dispus a se executa din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.
S-a luat act de faptul că persoana vătămată B. Craioviţa Nouă nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpata A. a sumei de 256.645,19 RON, banii obţinuţi din săvârşirea infracţiunii.
În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. s-a revocat măsura asiguratorie a sechestrului instituită prin ordonanţa 14172/P/2012 din data de 13.01.2015, până la concurenţa sumei de 256.645,19 RON, asupra următoarelor bunuri imobile aflate în proprietatea inculpatei A.:
1) imobilul deţinut în coproprietate cu C., situat în jud. Dolj (compus din 3 camere şi dependinţe, cu suprafaţa de 72,44 mp), înscris în evidenţele de cadastru şi publicitate imobiliară cu numărul cadastral x şi în C.F. nr. x Craiova; acesta a fost dobândit prin contractul de vânzare cumpărare nr. x/2000 şi actul adiţional nr. x/2008;
2) imobilul deţinut în coproprietate cu C., situat în municipiul Craiova, compus din clădire, dobândită în baza sentinţei civile nr. 9751/13.09.2004 şi teren în suprafaţă de 1000 mp, dobândit conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/2003, înscris în evidenţele de cadastru şi publicitate imobiliară cu numărul cadastral x şi în C.F. nr. x Craiova.
S-au desfiinţat înscrisurile falsificate aflate în dosarul de urmărire penală.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova şi inculpata A..
Prin decizia penală nr. 406 din 16.03.2022 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2016, în baza art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 republicată, s-a dispus sesizarea Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 353 C. proc. pen., art. 24 C. proc. pen. şi art. 421 C. proc. pen. în raport de dispoziţiile art. 1, art. 16, art. 20, art. 21, art. 24, art. 124 din Constitutie.
S-a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova împotriva sentinţei penale nr. 1992 din 10 august 2020 pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. x/2016.
S-a admis apelul declarat de inculpata A. împotriva sentinţei penale nr. 1992 din 10 august 2020 pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. x/2016.
S-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi, rejudecând:
S-a descontopit pedeapsa principală rezultantă de 7 ani închisoare în pedepsele principale componente de 5 ani şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare în formă continuată, respectiv de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, pe care le-a repus în individualitatea lor.
S-a redus pedeapsa principală aplicată inculpatei A., pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare în formă continuată, prevăzută de art. 295 alin. (1) C. proc. pen., combinat cu art. 308 alin. (1) C. proc. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. proc. pen., art. 36 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 5 alin. (1) C. proc. pen., de la 5 ani şi 8 luni închisoare la 3 ani închisoare.
S-a redus pedeapsa principală aplicată inculpatei A., pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. proc. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. proc. pen., art. 36 alin. (1) C. proc. pen..(585 acte materiale), de la 4 ani închisoare la 1 an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 38 alin. (1) şi 39 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., au fost contopite pedepsele de 3 ani închisoare şi de 1 an şi 6 luni închisoare aplicate pentru infracţiunile deduse judecăţii, aplicând pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă aplicată, respectiv un spor de 6 luni închisoare, rezultând o pedeapsă principală rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare.
S-a dispus executarea pedepsei principale rezultante de 3 ani şi 6 luni închisoare în regim de detenţie.
S-a redus cuantumul cheltuielilor judiciare către stat la care a fost obligată inculpata A. de la suma de 11.000 RON (din care suma de 3000 RON reprezintă cheltuieli efectuate în faza de urmărire penală) la suma de 5000 RON (din care suma de 3000 RON reprezintă cheltuieli efectuate în faza de urmărire penală).
Au fost menţinute toate celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., cheltuielile judiciare reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu pentru judecata în apel, au rămas în sarcina statului, fiind avansate din fondurile Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii penale a formulat contestaţie în anulare contestatoarea A..
Examinând cererea de contestaţie în anulare formulată de contestatoarea A., Curtea a constatat că motivele invocate de aceasta vizează, în esenţă, analizarea în calea extraordinară de atac a aplicabilităţii instituţiei prescripţiei răspunderii penale din perspectiva deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297 din 26 aprilie 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 25.06.2018) şi nr. 358 din 26 mai 2022 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 9 iunie 2022), motive care, în opinia contestatoarei, se circumscriu cazului de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 lit. b) din C. proc. pen.
Potrivit deciziei nr. 67 din 25 octombrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept:
"Instanţa care soluţionează contestaţia în anulare, întemeiată pe efectele deciziilor Curţii Constituţionale: numărul 297/26.04.2018 şi numărul 358 din 26 mai 2022, nu poate reanaliza prescripţia răspunderii penale în cazul în care instanţa de apel a dezbătut şi analizat incidenţa acestei cauze de încetare a procesului penal în cursul procesului anterior acestei din urmă decizii". Această dezlegare dată chestiunilor de drept, a devenit obligatorie pentru instanţă de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, partea I, aşa cum arată art. 477 alin. (3) C. proc. pen., soluţie ce fundamentează respingerea căii extraordinare de atac promovată de către contestatoarea A..
În cauza penală finalizată cu pronunţarea deciziei penale nr. 406 pronunţată la data de 16 martie 2022 de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul numărul x/2016, definitivă, s-a statuat cu autoritate de lucru judecat că nu a intervenit prescripţia răspunderii penale cu privire la inculpata A..
A reţinut instanţa incidenţa instituţiei prescripţiei speciale prevăzute de art. 155 alin. (4) din noul C. pen., în condiţiile în care termenele generale de prescripţie au fost întrerupte prin comunicarea către inculpată a actelor procesuale indicate în considerentele deciziei penale atacate, astfel că a început să curgă un nou termen de prescripţie.
A mai reţinut instanţa că, potrivit art. 155 alin. (4) din noul C. pen., termenele prevăzute la art. 154, dacă au fost depăşite cu încă o dată, vor fi socotite îndeplinite oricâte întreruperi ar interveni, situaţie în care, în cauză, termenul special de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunile de delapidarea în formă continuată şi de falsul în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată este de 5 ani plus 5 ani, în total 10 ani, termen care începe să curgă pentru infracţiunea de delapidarea în formă continuată de la data de 31.12.2012 şi s-ar împlini la data de 30.12.2022, respectiv termen care începe să curgă pentru infracţiunea de falsul în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată de la data de 11.08.2014 şi s-ar împlini la data de 10.08.2024.
În consecinţă, faţă de decizia menţionată a I.C.C.J., în speţă, contestaţia în anulare formulată este inadmisibilă.
De altfel, în sensul acestei decizii sunt şi considerentele Deciziei nr. 453/2020, instanţa de contencios constituţional arătând că, în vederea respectării autorităţii de lucru judecat a hotărârii definitive, care este de o importanţă fundamentală, şi a principiului securităţii raporturilor juridice (ca element fundamental al supremaţiei dreptului), care impune ca soluţia dată în mod definitiv oricărui litigiu să nu mai poată fi supusă rejudecării şi ca niciuna dintre părţi să nu fie abilitată să solicite reexaminarea unei hotărâri definitive şi executorii cu unicul scop de a obţine o reanalizare a cauzei şi o nouă hotărâre în privinţa sa, intenţia legiuitorului a fost aceea de a nu permite reformarea, pe calea contestaţiei în anulare, a unor hotărâri care sunt în puterea lucrului judecat decât în situaţii excepţionale în care se remarcă erori de procedură care nu au putut fi înlăturate pe calea apelului şi în condiţiile reglementate expres în art. 426 - art. 432 din C. proc. pen.
Curtea a mai reţinut că persoana condamnată A., a invocat acelaşi motiv de contestaţie în anulare şi în cadrul dosarelor nr. x/2022 şi nr. y/2022 ale Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin deciziile pronunţate nr. 1500 din data de 05 decembrie 2022 şi 1810 din data de 9.11.2023 ale Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, fiind respinse contestaţiile în anulare formulate de contestatoarea - condamnată A. împotriva deciziei nr. 406/16.03.2022 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul numărul x/2016
Împotriva acestei decizii a formulat apel contestatoarea A..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 09.08.2024, fiind fixat termen de judecată la data de 26.09.2024.
Examinând calea de atac promovată de apelanta A., prin prisma dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte este învestită cu soluţionarea apelului exercitat de condamnata A. împotriva unei decizii pronunţate în cadrul procedurii de examinare a admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare, reglementată de art. 431 din C. proc. pen.
Înalta Curte notează că, potrivit art. 408 alin. (1) din C. proc. pen., calea ordinară de atac a apelului poate fi exercitată exclusiv împotriva sentinţelor şi încheierilor pronunţate în primă instanţă.
În ceea ce priveşte interpretarea dispoziţiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., potrivit cărora "Sentinţa dată în contestaţie în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă.", jurisprudenţa a statuat în mod constant că această dispoziţie vizează hotărârile pronunţate în procedura de judecare a contestaţiei în anulare după admiterea în principiu, reglementată de art. 431 din C. proc. pen.
În acest sens sunt relevante argumentele expuse de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală în Decizia nr. 5/2015, având ca obiect incidenţa dispoziţiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., în etapa admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare. Astfel, deşi dezlegarea vizează ipoteza pronunţării unei hotărâri prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de contestaţie în anulare formulată împotriva unei sentinţe definitive, nesusceptibilă de a fi atacată cu apel, considerentele sunt valabile, mutatis mutandis, în toate situaţiile în care instanţa respinge contestaţia în anulare ca inadmisibilă. De altfel, instanţa supremă reţine în decizia amintită că hotărârile judecătoreşti pronunţate în etapa admiterii în principiu a contestaţiei în anulare, etapă reglementată distinct în dispoziţiile art. 431 din C. proc. pen., sunt definitive, aşa cum rezultă din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 431 şi ale art. 432 din C. proc. pen.
Aşadar, etapa distinctă a admiterii în principiu a contestaţiei în anulare este reglementată de art. 431 din C. proc. pen., dispoziţii în cuprinsul cărora nu se prevede posibilitatea atacării hotărârii pronunţate cu apel, iar dispoziţiile art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., privesc exclusiv hotărârile judecătoreşti pronunţate în procedura de judecare a contestaţiilor în anulare ulterior admiterii în principiu.
Ca atare, decizia atacată de contestatoarea - condamnată este definitivă în considerarea etapei procesuale în care a fost pronunţată. Or, hotărârea judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.
Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie fiind explicite în sensul că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Ca atare, atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual, intervine sancţiunea procedurală a inadmisibilităţii.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de condamnata A. împotriva deciziei penale nr. 929 din 10 iulie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelanta condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelanta condamnată, în cuantum de 720 RON, rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de condamnata A. împotriva deciziei penale nr. 929 din 10 iulie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.
Obligă apelanta condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelanta condamnată, în cuantum de 720 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 septembrie 2024.