Şedinţa publică din data de 23 aprilie 2024
Deliberând asupra recursului în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 848/Ap din 10 noiembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2022, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 157 din 08.05.2023 pronunţată de Judecătoria Zărneşti, printre altele, în baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b), teza I din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului A., pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri oficiale, prev. de art. 320 alin. (1) C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.
În baza art. 326 din C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A., la pedeapsa de 3000 de RON amendă penală (120 zile-amendă a câte 25 RON pentru fiecare zi-amendă) pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii. S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 63 din C. pen., potrivit cărora pedeapsa amenzii poate fi înlocuită cu închisoarea, în caz de neplată a amenzii. A fost încunoştinţat inculpatul că în baza dispoziţiilor art. 559 alin. (2) din C. proc. pen. poate solicita plata eşalonată a amenzii, în rate lunare, pe o durată de 2 ani. În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de câte 700 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Ca situaţie de fapt, în esenţă, s-a reţinut că inculpatul A., în data de 14.08.2020, a falsificat un înscris oficial, respectiv lista susţinătorilor candidaţilor B. la funcţia de consilier local al Oraşului Râşnov, înscriind pe listă o persoană decedată la data întocmirii acesteia, respectiv persoana de la poziţia nr. 8 (C.), iar ulterior a declarat necorespunzător adevărului, asumându-şi veridicitatea tuturor datelor din lista menţionată, cu scopul de a produce consecinţe juridice, respectiv pentru a-şi susţine candidatura membrii B. la alegerile locale.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Zărneşti şi inculpatul A..
Prin decizia penală nr. 848/Ap din data de 10 noiembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Zărneşti şi inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 157 din 8.05.2023 pronunţate de Judecătoria Zărneşti, pe care a desfiinţat-o şi rejudecând, cu privire la inculpatul A., în baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b), teza I din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului A., pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii, prev. de art. 326 C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.
În baza art. 320 alin. (1) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale.
În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 8 luni închisoare, pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani, stabilit potrivit art. 92 C. pen.
În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Braşov, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b) alin. (3) C. pen., s-au impus inculpatului următoarele obligaţii: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate; să presteze o activitate neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Şcolii Gimnaziale nr. 3 Râşnov sau Liceului Tehnologic Râşnov pe o durată de 100 de ore.
În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 alin. (1), (4), (5), (6) C. pen.. În baza art. 274 alin. (1), (2) din C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de câte 900 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care câte 500 RON reprezintă cheltuieli din faza de urmărire penală.
Prin încheierea din 29 noiembrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, s-a dispus în temeiul art. 278 din C. proc. pen., îndreptarea erorii materiale strecurate în considerentele şi dispozitivul deciziei penale nr. 848/Ap din data de 10 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în sensul că alineatul întâi de la fila x a deciziei cu referire la a doua obligaţie stabilită în sarcina inculpatului A. în temeiul art. 93 alin. (3) din C. pen. şi respectiv în alineatul al 9 -lea de la fila x a deciziei (dispozitiv) se va trece " să presteze o activitate neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Şcolii Gimnaziale nr. 3 Râşnov sau Liceului Tehnologic Râşnov pe o perioadă de 100 de zile" în loc de " să presteze o activitate neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Şcolii Gimnaziale nr. 3 Râşnov sau Liceului Tehnologic Râşnov pe o perioadă de 100 de ore"
Decizia penală nr. 848/Ap din data de 10 noiembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov la data de 13.11.2023, intimatei inculpate D. la data de 15.11.2023 şi inculpatului A. la data de 15.11.2023.
Pentru inculpatul A. termenul s-a împlinit la data de 15.12.2023, în conformitate cu art. 269 alin. (2) şi (4) din C. proc. pen.
Împotriva deciziei penale nr. 848/Ap din data de 10 noiembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală a declarat recurs în casaţie inculpatul A. la data de 08.12.2023.
Cererea de recurs în casaţie a fost comunicată către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov la data de 18.12.2023 şi către intimata inculpată D. la data de 20.12.2023.
În cauză, nu au fost depuse concluzii scrise.
Judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea verificării admisibilităţii cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., la data de 27.02.2024.
În cuprinsul cererii de recurs în casaţie formulată, inculpatul A. a invocat cazul de recurs în casaţie prev. de art. 438 pct. 7 din C. proc. pen., privind condamnarea sa pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, raportat la dispoziţiile art. 320 alin. (1) din C. pen., susţinând că soluţia instanţei de apel este nelegală, întrucât fapta de care este acuzat, raportat la art. 320 alin. 1din C. pen. nu este prevăzută de legea penală.
Aşa cum a arătat instanţei de judecată şi în urma probatoriului administrat în cauză prin declaraţiile date, atât în faţa organului de cercetare penală, cât şi în faţa instanţei de judecată, a recunoscut faptul că în luna august a anului 2020 a participat la o campanie electorală privind strângerea de semnături pentru un anumit partid, întocmind o listă cu susţinători fără a putea verifica autenticitatea şi validarea datelor. Totodată, nu s-a putut stabilii prin raportul de constatare criminalistică că rubrica "Semnătura" corespondenţa poziţiei numărul 8 (C.) de pe lista susţinătorilor B. şi Democraţilor pentru alegerea consiliului local şi a primarului oraşului Râşnov, din data de 27.09.2020, completată în 14.08.2020, a fost sau nu executată de A..
Având în vedere cele menţionate mai sus, a susţinut că infracţiunea privind falsul în înscrisuri oficiale, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 320 din C. pen., poate fi săvârşită doar cu intenţie directă, or, din probele administrate în cauză rezultă, fără putinţă de tăgadă, că s-a aflat într-o eroarea de fapt, având încredere în colegii săi care l-au indus în eroare cu privire la datele furnizate, aşa cum a arătat instanţei de fond, lipsind latura subiectivă a infracţiunii şi îndeplinirea condiţiilor art. 30 din C. pen., privind eroarea.
Mai mult de atât, a făcut referire la principiul in dubio pro reo privind infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută şi pedepsită de art. 320 alin. (1) din C. pen. în favoarea acestuia, având în vedere existenţa unui real dubiu privind inexistenţa semnăturii sale la rubrica "Semnătura" corespondentă poziţiei nr. 8 C.) de pe lista susţinătorilor B. şi pentru alegerea consiliului local şi a primarului oraşului Râşnov din dat de 27.09.2020, completată în 14.08.2020. Din punct de vedere al prezumţiei de nevinovăţie, prima obligaţie a organului judiciar este aceea de a nu se reţine decât acele elemente asupra cărora există certitudine.
De asemenea, a mai susţinut că pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 320 alin. (1) din C. pen. este necesar să se poate califica înscrisul în discuţie drept unul oficial, făcând referire la disp art. 178 alin. (2), art. 176, art. 175 alin. (2) din C. pen.
Prin Decizia nr. 37/2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că persoana care deţine o funcţie de conducere în cadrul unui partid politic nu are calitatea de funcţionar public potrivit dispoziţiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II a şi art. 175 alin. (2) din C. pen.. S-a reţinut în decizia evocată că partidele politice, deşi desfăşoară o activitate de interes public, nu sunt înfiinţate ca autorităţi sau instituţii publice, nu sunt învestite de o autoritate sau instituţie publică şi nu îşi desfăşoară activitatea sub controlul sau supravegherea unei autorităţi sau a unei instituţii publice.
Aşa fiind, instanţa de fond a apreciat că lista electorală falsificată prin contrafacerea scrierii şi semnăturii nu reprezintă un înscris oficial. Instanţa de fond a mai reţinut că nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 322 din C. pen., privind falsificarea înscrisurilor sub semnătură privată, deoarece acuzaţia nu prevede maniera în care inculpatul ar fi folosit, încredinţat înscrisul respectiv spre folosire, iar aceasta reprezintă un element constitutiv al infracţiunii.
Înscrisurile respective au fost depuse la Biroul electoral, de către candidatul E., or, în acest caz instanţa nu poate reţine că acţiunea sa a generat direct această consecinţă juridică, în lipsa menţionării în acuzaţie a modalităţii de folosire a înscrisurilor false sau în lipsa unei încredinţări spre folosire a acestor înscrisuri.
De asemenea, judecată în apel nu poate reţine tipicitatea subiectivă a faptei prevăzute de art. 320 alin. (1) din C. pen., în baza unei prezumaţii simple care este aptă să releve cu o anumită probabilitate, comiterea faptei cu forma de vinovăţie stipulată de norma de incriminare, ci este necesar să se stabilească că prezumţia simplă este reţinută pornind de la constatarea unor împrejurări, obiective probate şi că este aptă să răstoarne prezumţia de nevinovăţie, în speţă nu s-a putut stabilii cu certitudine că "Semnătura" corespondentă poziţiei numărul 8 (C.) de pe lista susţinătorilor B. pentru alegerea consiliului local şi a primarului oraşului Râşnov din data de 27.09.2020, completată în 14.08.2020, nu a fost executată de acesta, potrivit raportului de constatare criminalistică aflat la dosarul cauzei.
În baza art. 448 alin. (a) pct. 2 raportat la art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului în casaţie şi raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., achitarea pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri oficiale, prev. de art. 320 alin. (1) din C. pen.
Prin încheierea din 27 februarie 2024, s-a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 848/Ap din data de 10 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2022, s-a trimis cauza Completului 2, în compunere de 3 judecători şi s-a acordat termen la data de 23 aprilie 2024.
S-a constatat că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. a fost introdusă în termenul legal prevăzut de art. 435 din C. proc. pen. şi îndeplineşte şi condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 434 din C. proc. pen., hotărârea recurată nefăcând parte din categoria celor care nu pot fi atacate cu recurs în casaţie.
Din examinarea cererii de recurs în casaţie a rezultat şi îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind indicate numele şi prenumele (A.) domiciliul acestuia, precum şi hotărârea care se atacă (decizia penală nr. 848/Ap din data de 10.11.2023, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, cererea fiind semnată de inculpat.
Raportat la criteriile de exigenţă ale condiţiei supuse analizei şi la sfera cazurilor de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., astfel cum au fost consacrate în practică şi jurisprudenţă, s-a reţinut, prioritar, faptul că, în actualul cadru procesual, verificarea respectării dispoziţiilor art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. (indicarea cazurilor de recurs în casaţie pe care se întemeiază cererea şi motivarea acestora), raportat la art. 438 din C. proc. pen., care stabileşte cazurile în care se poate face recurs în casaţie, presupune examinarea, din punct de vedere formal, a existenţei motivării cererii de recurs în casaţie şi a unei concordanţe aparente a acesteia cu unul dintre cazurile expres prevăzute de lege.
În ceea ce priveşte respectarea dispoziţiilor art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., Înalta Curte a constatat că argumentele dezvoltate vizează greşita condamnare pentru o faptă ce nu este prevăzută de legea penală, respectiv nu s-a putut stabili cu certitudine că semnătura este a acestuia, faptul că înscrisul în discuţie nu este un înscris oficial, precum şi cu privire la calitatea de funcţionar a unei persoane care deţine o funcţie de conducere în cadrul unui partid politic prin raportare la Decizia nr. 37/2022. Cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. a fost declarată în termen legal şi îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 434, 436 alin. (1) şi art. 437 din C. proc. pen., motivele invocate se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.
Examinând recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 848/Ap din 10 noiembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligată să verifice, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale instanţa examinează exclusiv legalitatea deciziei recurate.
Se constată, astfel, că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege şi exclusiv pentru motive de nelegalitate, strict circumscrise dispoziţiilor art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.
Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond şi/sau apel intră în puterea lucrului judecat şi nu pot face obiectul cenzurii Înaltei Curţi învestită cu judecarea recursului în casaţie, fiind obligatoriu ca motivele de casare prevăzute limitativ de lege şi invocate de recurent să se raporteze exclusiv la situaţia factuală şi elementele care au circumstanţiat activitatea imputată astfel cum au fost stabilite prin hotărârea atacată, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză.
Astfel, calea de atac extraordinară a recursului în casaţie nu presupune examinarea unei cauze sub toate aspectele, ci doar controlul legalităţii hotărârii atacate, respectiv al concordanţei acesteia cu regulile de drept aplicabile, însă exclusiv din perspectiva motivelor prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., având, aşadar, ca scop exclusiv sancţionarea deciziilor neconforme cu legea materială şi procesuală şi nicidecum judecarea propriu-zisă a procesului penal prin reaprecierea faptelor şi a vinovăţiei persoanei condamnate/achitate.
Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi examinată doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casaţie să poată fi invocate şi, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.
Conform art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., hotărârile definitive sunt supuse casării dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.
Prin sintagma "fapta nu este prevăzută de legea penală" legiuitorul a avut în vedere atât lipsa incriminării (neprevederea faptei ca infracţiune sau lipsa de tipicitate a faptei în sensul că nu corespunde modelului abstract de incriminare, fiind incident alt tip de răspundere, după caz, civilă, contravenţională, materială sau disciplinară), cât şi situaţia în care lipsesc anumite elemente constitutive ale infracţiunii, altele decât cele referitoare la "vinovăţia prevăzută de lege", cum de altfel solicită şi inculpatul A. în cererea de recurs în casaţie formulată.
În aceste coordonate de principiu, evaluând prezenta cale de atac, Înalta Curte constată că aceste consideraţii sunt valabile şi cu privire la cazul de recurs prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., invocat de inculpatul A. ce a susţinut, în esenţă, că înscrisul în cauză nu este unul oficial, nu are calitatea de funcţionar public, s-a aflat într-o eroare şi nu se poate reţine tipicitatea subiectivă a faptei, invocând totodată şi principiul in dubio pro reo.
Cu privire la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 320 alin. (1) C. pen., în fapt, inculpatul A. a falsificat prin contrafacere scrierea persoanei de la poziţia 8 din lista electorală, scrierea şi semnătura persoanei de la poziţia 6 din lista electorală în cazul inculpatei D., caracterul fals al împrejurării atestate rezultând din faptul juridic al decesului persoanelor înscrise pe listele de susţinători, la poziţiile indicate, încă din anul 2012, respectiv din anul 2018.
Înalta Curte constată că fondul criticilor formulate pe calea recursului în casaţie de inculpatul A. porneşte de la negarea bazei factuale care a condus la reţinerea vinovăţiei acestuia. Înalta Curtea reaminteşte faptul că din jurisprudenţa actuală rezultă că verificările pe care instanţa de recurs în casaţie le face din perspectiva noţiunii de faptă care nu este prevăzută de legea penală vizează atât incriminarea abstractă, respectiv dacă conduita este prevăzută de vreo normă de incriminare, cât şi condiţiile de tipicitate obiectivă, respectiv identitatea dintre conduita propriu-zisă şi elementele de conţinut ale incriminării sub aspectul laturii obiective, nu însă şi în ceea ce priveşte latura subiectivă, lipsa de tipicitate subiectivă constituind o teză distinctă prevăzută în art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. şi care nu a fost preluată în art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.
În cadrul definiţiei legale a infracţiunii, exprimată de art. 15 alin. (1) din C. pen., trăsătura esenţială ca fapta să fie prevăzută de legea penală este enumerată distinct de aceea ca fapta să fie săvârşită cu vinovăţie, nejustificată şi imputabilă unei persoane, ceea ce relevă opţiunea legiuitorului ca prin sintagma "faptă prevăzută de legea penală" să se înţeleagă "orice faptă" - act de conduită, manifestare de voinţă exteriorizată care determină o schimbare în realitatea obiectivă, neconvenabilă ordinii sociale şi, ca atare, incriminată de norma penală.
Prin urmare, criticile formulate ce vizează latura subiectivă, precum şi forma de vinovăţie reţinută nu pot fi analizate prin prisma cazurilor prevăzute de art. 438 din C. proc. pen., având în vedere modalitatea în care sunt reglementate cazurile care împiedică punerea în mişcare şi exercitarea acţiunii penale prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., textul legal menţionând distinct "fapta nu este prevăzută de legea penală" de "nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege",
În ceea ce priveşte criticile formulate referitoare la faptul că înscrisul în cauză nu este unul oficial, că inculpatul nu are calitatea de funcţionar public şi invocarea principiului in dubio pro reo, Înalta Curte are în vedere că, în prezenta cauză, elementul material al infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale constă în fapta inculpatului care, a făcut falsificat prin contrafacere scrierea şi semnătura persoanei de la poziţia 8 din lista electorală. Caracterul fals al împrejurării atestate rezultă din faptul juridic al decesului persoanei înscrise la poziţia 8 de pe lista de susţinători, încă din anul 2012, fapta fiind săvârşită în scopul producerii de consecinţe juridice, respectiv accederea partidului B. la candidatura pentru ocuparea funcţiilor elective din cadrul Consiliului Local.
Înalta Curte are în vedere dispoziţiile art. 51 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, potrivit cărora lista susţinătorilor constituie un act public, cu toate consecinţele prevăzute de lege, iar potrivit art. 176 din C. pen., prin termenul public se înţelege tot ce priveşte autorităţile publice, instituţiile publice sau alte persoane juridice care administrează sau exploatează bunurile proprietate publică.
Aşadar, destinatarul listelor de susţinători în cauză este Biroul electoral de circumscripţie nr. 7 Râşnov, iar potrivit dispoziţiilor art. 25 alin. (3) din Legea nr. 115/2015 membrii birourilor electorale exercită o funcţie ce implică autoritatea de stat, astfel încât, birourile sunt persoane juridice dintre cele la care se referă art. 176 C. pen.
Referitor la invocarea Deciziei nr. 37/2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, se apreciază că nu este incidentă în cauză, întrucât înscrisul la care face referire inculpatul aparţine Biroului Electoral de Circumscripţie după ce a fost depus împreună cu o copie la acest birou, în condiţiile prevăzute de art. 51 alin. (5) din Legea nr. 155/2015 şi constituie parte a documentaţiei avute în vedere la înregistrarea candidaturilor, şi fiind înregistrate la birourile electorale de circumscripţie, aparţin acestora, astfel că, listele de susţinători sunt înscrisuri oficiale.
De altfel, motivele invocate de inculpatul A. în cererea de recurs în casaţie au fost susţinute cu titlu de apărări de fond şi în faţa instanţei de apel, care le-a analizat, în raport, cu probele administrate în cauză şi le-a apreciat, ca netemeinice.
În consecinţă, Înalta Curte constată că fapta de fals în înscrisuri oficiale pentru care a fost condamnat recurentul de instanţa de apel întruneşte condiţiile de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, iar criticile acestuia privesc chestiunile de fapt analizate atât de instanţa de fond, cât şi de cea de apel, chestiuni care, însă, exced cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie. În acest context, se reţine că situaţia de fapt reţinută în cauză şi probele dosarului, dovedesc că faptele inculpatului, astfel cum au fost descrise de către instanţa de apel, se circumscriu elementelor ce caracterizează sub aspect obiectiv şi subiectiv infracţiunea de fals în înscrisuri oficiale prev de art. 320 alin. (1) din C. pen., astfel că, instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a legii, iar din această perspectivă criticile recurentului inculpat sunt neîntemeiate.
Pentru considerentele prezentate, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 848/Ap din 10 noiembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2022.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 848/Ap din 10 noiembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2022.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 aprilie 2024.