Şedinţa publică din data de 09 octombrie 2024
Deliberând asupra apelului de faţă, în baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 56/F din 23 aprilie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală s-au dispus următoarele:
În temeiul art. 396 alin. (1) şi (4) din C. proc. pen. rap. la art. 83 din C. pen., s-a stabilit în sarcina inculpatului Milodin Ion, avocat suspendat în cadrul Baroului Bucureşti, pedeapsa de 1 an închisoare, pentru infracţiunea de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.
În temeiul art. 83 alin. (1) din C. pen., s-a dispus amânarea aplicării acestei pedepse pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în condiţiile art. 84 din C. pen.
În temeiul art. 85 alin. (1) din C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul să respecte următoarele măsuri:
- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti, la datele fixate de acesta;
- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea lui;
- să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În baza art. 85 alin. (2) lit. b) din C. pen., s-a impus inculpatului să execute următoarea obligaţie pe durata termenului de supraveghere:
- să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 zile, în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului Sector 5 şi Amenajare Edilitară S5 S.R.L., ca entităţi din cadrul comunităţii unde urmează să execute obligaţia de a presta munca neremunerată în folosul comunităţii.
În temeiul art. 404 alin. (3) din C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 88 din C. pen. privind revocarea amânării aplicării pedepsei în cazul neîndeplinirii, cu rea-credinţă, a măsurilor şi obligaţiilor impuse pe durata termenului de supraveghere, a neîndeplinirii integrale a obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea instanţei de fond până la expirarea termenului de supraveghere sau a comiterii unei noi infracţiuni, cu intenţie sau cu intenţie depăşită descoperită în termenul de supraveghere.
În temeiul art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţa a reţinut că prin rechizitoriul nr. x din 29.01.2024 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului Milodin Ion, cercetat pentru comiterea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzute de art. 336 alin. (1) din C. pen.
În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut, în esenţă, că, la data de 20.04.2021, în jurul orei 21:10, inculpatul Milodin Ion a condus autovehiculul marca A. cu număr de înmatriculare x pe bulevardul x din Bucureşti, iar în urma testării, la ora 21:14, cu aparatul Drager, seria x-0778 a fost indicată valoarea de 0,93 mg/l alcool pur în aerul expirat. Conform buletinului de analiză toxicologică A12/5184/2021 emis de Institutul Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici", la data de 21.04.2021 inculpatul Milodin Ion a avut în sânge o îmbibaţie alcoolică de 2,21 g‰ la ora 22:05, respectiv o alcoolemie de 2,00 g ‰ la ora 23:05. Conform rapoartelor de expertiză medico-legală de recalculare a alcoolemiei A12/6184/18.10.2023 emise de Institutul Naţional de Medicină Legală Mina Minovici, varianta I şi varianta II, la data de 20.04.2021 la ora 21:10, inculpatul Milodin Ion a avut o alcoolemie de 2,40 g ‰.
Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din data de 07.03.2024 pronunţată în dosarul nr. x/2024 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în baza art. 346 alin. (1) din C. proc. pen., s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. x din 29.01.2024 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, privind pe inculpatul Milodin Ion, cercetat în stare de libertate pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa băuturilor alcoolice sau a altor substanţe, faptă prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen. şi s-a dispus începerea judecăţii cauzei privind pe inculpatul Milodin Ion.
Încheierea menţionată a rămas definitivă, prin necontestare.
La termenul de judecată din data de 04.04.2024, inculpatul Milodin Ion, personal, a arătat că înţelege să solicite ca judecarea cauzei să se efectueze potrivit procedurii simplificate.
În conformitate cu dispoziţiile art. 375 alin. (1) din C. proc. pen., s-a procedat la ascultarea inculpatului Milodin Ion, declaraţia acestuia fiind consemnată separat, semnată şi ataşată la dosarul cauzei .
La acelaşi termen de judecată, Curtea a admis cererea formulată de inculpatul Milodin Ion de judecare a cauzei potrivit procedurii simplificate, având în vedere că inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei în modalitatea descrisă în actul de sesizare a instanţei şi nu a înţeles să conteste probele administrate în faza de urmărire penală, iar infracţiunea pentru a cărei săvârşire a fost trimis în judecată nu este pedepsită cu detenţiunea pe viaţă.
Totodată, Curtea a încuviinţat aceluiaşi inculpat administrarea probei cu înscrisuri în circumstanţiere.
Analizând probele administrate în faza de urmărire penală (procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante întocmit la data de 20.04.2021, raportul conţinând rezultatul testării cu aparatul etilotest ARUB-0778, înscrisurile întocmite de către funcţionarii din cadrul INML Mina Minovici referitor la realizarea procedurii de recoltare a probelor biologice ale inculpatului - procesul-verbal de recoltare mostre biologice, fişa privind examenul clinic întocmit la data de 20.04.2021, declaraţiile martorilor B. şi C., buletinul de analiză toxicologică seria x/5184/2021, nr. 682 emis de Institutul Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici" la data de 21.04.2021, rapoartele de expertiză medico-legală de recalculare a alcoolemiei A12/5184/18.10.2023 emise de Institutul Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici", procesul-verbal din data de 21.08.2023 de verificare a autoturismelor având nr. de înmatriculare x şi y, declaraţiile suspectului şi ale inculpatului Milodin Ion), în raport de dispoziţiile art. 374 alin. (9) din C. proc. pen., respectiv art. 374 alin. (7) din C. proc. pen., Curtea a reţinut aceeaşi situaţie de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare, respectiv:
Conform procesului-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, întocmit la 20.04.2021, în jurul orei 20:35, agenţii de poliţie din cadrul D.G.P.M.B. - Brigada Rutieră, aflaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu au fost direcţionaţi de către Dispeceratul Brigăzii Rutiere pentru verificarea unei sesizări prin serviciul de urgenţă 112 referitor la faptul că vehiculul cu nr. de înmatriculare x este condus pe Bd. x, Bucureşti de către o persoană de sex masculin care s-ar afla sub influenţa băuturilor alcoolice.
În temeiul sesizării, organele de poliţie s-au deplasat la faţa locului unde au luat legătura cu martorul D. care le-a relatat că şoferul a plecat de la maşină, poliţiştii constatând că autoturismul cu nr. de înmatriculare x era parcat.
Ulterior, în jurul orei 21:10, agenţii de poliţie au observat că autovehiculul de culoare alb, marca A. cu nr. de înmatriculare x este condus de o persoană de sex masculin, acesta fiind oprit pentru control. Conducătorul autovehiculului nu a prezentat organelor de poliţie actele autovehiculului şi actele necesare identificării, motiv pentru s-a procedat la verificarea persoanei în baza de date D.E.P.A.B.D., acesta fiind identificat în persoana inculpatului Milodin Ion.
Întrucât inculpatul avea un comportament suspect şi prezenta halenă alcoolică, acesta a fost filmat cu dispozitivul bodycam nr. 249940, nr. 252415, iar la ora 21:14 s-a procedat la testarea sus-numitului cu aparatul Drager, seria x-0778 care a indicat valoarea de 0,93 mg/l alcool pur în aerul expirat, rezultat despre care Milodin Ion a luat la cunoştinţă prin semnătură.
Totodată, în procesul-verbal s-a consemnat că la momentul testării, aparatul etilotest era calibrat pentru ora de vară, ora menţionată pe bon fiind 20.14 însă ora reală a testării a fost 21.14.
În continuare, s-a arătat că inculpatului Milodin Ion i s-a pus în vedere că urmează să se deplaseze la o unitate medicală în vederea prelevării de mostre biologice, acesta fiind de acord. Totodată, s-a procedat la reţinerea permisului de conducere a inculpatului, în urma testării inculpatului Milodin Ion cu aparatul E. reieşind că acesta avea o alcoolemie de 0.93 mg/l alcool pur în aerul expirat, aşa cum a rezultat din protocolul E., seria x nr. x, test nr. 00099 din data de 20.04.2021, ora 21:14.
Având în vedere inadvertenţele din cuprinsul procesului-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, în ceea ce priveşte numărul de înmatriculare al autovehiculului condus de către inculpat, s-a solicitat organelor de poliţie din cadrul Brigăzii Rutiere să efectueze verificări pentru identificarea corectă a autovehiculului, iar cu ocazia verificărilor efectuate, s-a stabilit că autoturismul condus de inculpatul Milodin Ion, marca A. de culoare alb, avea nr. de înmatriculare x, astfel cum rezultă din procesul-verbal din data de 21.08.2023 şi din adresa D.G.P.M.B. -B.R. nr. x/S.E.A.I.D./V.F. din 28.08.2023.
Din fişa privind examenul clinic având nr. x a inculpatului Milodin Ion a rezultat că la momentul examinării la INML, acesta prezenta o ţinută ordonată, atitudine adecvată, cooperantă, comportament liniştit, comunicare verbală coerentă, era orientat temporal, spaţial, alopsihic, autopsihic, nu prezenta tulburări emoţional-instinctuale, avea prezente tulburări de echilibru static şi dinamic, prezenta uşoară imprecizie în mişcări, tremor absent, faciesul era necaracteristic, iar la examenul ocular prezenta nistagmus, secusele pupilare erau absente, reflexul fotomotor şi de acomodare convergentă erau prezente, fiind absentă îngustarea fantei palpebrale. De asemenea, s-au constatat elemente clinice sugestive consecutive consumului recent de băuturi alcoolice.
Totodată, potrivit procesului-verbal de recoltare mostre biologice întocmit de Institutul Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici" la data de 20.04.2021, inculpatului i s-au prelevat mostre biologice, la ora 22:05, respectiv la ora 23:05.
Conform buletinului de analiză toxicologică seria x/5184/2021, nr. 682 emis de Institutul Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici" la data de 21.04.2021 a rezultat că Milodin Ion a avut în sânge o îmbibaţie alcoolică de 2,21 g‰ la ora 22:05, respectiv 2,00 g ‰ la ora 23:05.
În cauză s-a dispus calcularea retroactivă a alcoolemiei inculpatului, rapoartele de expertiză medico-legală de recalculare a alcoolemiei A12/5184/18.10.2023 emise de Institutul Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici", varianta I (consum declarat între orele 17:00-19:00) şi varianta II (consum declarat de bere şi vin între orele 20:00-20:30) concluzionând că inculpatul la data respectivă, la ora 21:10 avea o alcoolemie de 2,40 ‰, ce provenea dintr-un consum de băuturi alcoolice mai mare decât cel declarat.
Fiind audiat martorul B. a arătat că împreună cu colega sa de echipaj, C., au fost îndrumaţi să se deplaseze pe bd. x, în dreptul unei farmacii, pentru a depista o persoană de sex masculin care era posibil să conducă un auto sub influenţa băuturilor alcoolice. Ajunşi la faţa locului au constatat că autovehiculul se afla parcat în dreptul farmaciei, iar în interior nu se afla nicio persoană, însă patrulând în zona respectivă timp de câteva momente, la un moment dat au observat autoturismul punându-se în mişcare pe bd. x, din direcţia str. x către şoseaua Cotroceni şi s-a procedat la oprirea autovehiculului regulamentar, pe partea dreaptă, prin deplasarea la portiera stângă faţă a acestuia şi după ce şi-au declinat calitatea şi competenţa, i-au solicitat documentele de identitate, permisul de conducere şi documentele vehiculului. Martorul audiat a declarat că nu îşi aminteşte dacă persoana în cauză avea documentele asupra sa, însă l-a identificat în baza de date, fără a constata nereguli. Întrucât emana halenă alcoolică a procedat la testarea cu aparatul alcooltest rezultând o valoare de peste 0,40 mg/l alcool în aerul expirat, motiv pentru care i-a comunicat că trebuie să se deplaseze la INML pentru a i se recolta probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. Martorul a mai precizat că menţiunea referitoare la ora testării din procesul-verbal întocmit la acea dată s-a realizat întrucât aparatul nu era calibrat pentru ora de vară.
În acelaşi sens au fost şi declaraţiile martorului C., agent de poliţie în cadrul Brigăzii Rutiere care, fiind audiată, a arătat că la data de 20.04.2021, în jurul orei 20:35, se afla în exercitarea atribuţiilor de serviciu şi îşi desfăşura activitatea pe şos. x, a fost direcţionată de dispecerat să verifice un apel 112, prin care se sesiza faptul că auto cu nr. x este condus de o persoană în stare de ebrietate pe Bd. x, iar apelantul îi aşteaptă la faţa locului. Au ajuns la locul indicat, la ora 20:45, unde au luat legătura cu apelantul, care i-a relatat verbal faptul că şoferul a condus pe bd. x nr. 17 unde a oprit şi a coborât din maşină. Când au ajuns la faţa locului, auto cu nr. x era oprit în parcare, iar conducătorul acestuia nu se afla în maşină. Au plecat în patrulare pe Bd Iuliu Maniu, iar la ora 21:10 au observat auto cu nr. x care se deplasa pe Bd. x din direcţia str. x către Bd. x. L-au oprit în dreptul imobilului cu nr. 17 iar la volanul autoturismului se afla o persoană de sex masculin, care le-a comunicat că nu are niciun document asupra sa. În urma verificărilor s-a constatat că se numeşte Milodin Ion care a fost testat cu aparatul etilotest, rezultând valoarea de 0.93 mg/l alcool pur în aerul expirat. Acesta a fost condus la INML unde i s-au recoltat două mostre de sânge. Martora a menţionat că Milodin Ion a precizat verbal că între orele 17:00-20:00 a băut două pahare cu vin şi a mâncat friptură.
Instanţa de fond a apreciat că referitor la comiterea faptei, aceasta rezultă şi din declaraţia inculpatului Milodin Ion, dată în calitate de suspect care, fiind audiat în prezenţa apărătorului ales, a recunoscut comiterea faptei de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului, arătând că la data de 20.04.2021, în jurul orei 20:00 s-a întâlnit cu un prieten, F. (decedat în prezent) care venise de la Cluj şi au mers împreună la pizzeria G., situată pe str. x, Bucureşti. La restaurant s-a deplasat cu autoturismul marca A. nr. de înmatriculare x, dat la schimb de societatea unde se afla maşina sa în service. Suspectul a menţionat că a consumat băuturi alcoolice, respectiv bere şi vin, fără a putea preciza cantitatea şi a mâncat o friptură de porc cu cartofi prăjiţi. În jurul orei 20:30 a fost sunat de la policlinica de animale din cartierul Militari unde se afla internat câinele soţiei sale care se îmbolnăvise de cancer. Întrucât căţelul era foarte ataşat de acesta, a plecat spre policlinică unde a stat în jur de 15-20 de minute, până când şi-a revenit. Ulterior, suspectul a urcat în maşină intenţionând să se reîntoarcă la restaurant de unde trebuia să vină să îl ia soţia sa. Suspectul a arătat că în timp ce conducea a fost oprit de organele de poliţie, a recunoscut că a consumat băuturi alcoolice, a suflat în alcooltest iar rezultatul a fost pozitiv. Suspectul a declarat că nu avea actele de identitate asupra sa întrucât rămăseseră în haina care se afla la restaurant. Suspectul a fost de acord şi a însoţit organele de poliţie la INML în vederea recoltării probelor de sânge declarând totodată că nu îşi aminteşte motivul pentru care a refuzat să semneze procesul-verbal întocmit de organele de poliţie la acea dată. Inculpatul Milodin Ion a menţionat că îi pare rău că a condus sub influenţa băuturilor alcoolice mai ales că are nevoie de maşină pentru a o conduce pe soţia sa la diversele proceduri/operaţii/tratamente pe care este nevoită să le suporte fiind bolnavă de cancer şi operată la ambii sâni. Acesta a mai arătat că recunoaşte fapta astfel cum s-a reţinut prin ordonanţa de efectuare în continuare a urmăririi penale şi că cele declarate la INML la 20.04.2021 cu ocazia recoltării probelor de sânge referitor la faptul că anterior, în intervalul orar 17:00 -19.00 a băut două pahare de vin şi a mâncat o friptură, sunt reale, cu precizarea că a consumat şi bere, însă nu mai reţine cantitatea.
Fiind audiat ulterior ca inculpat, Milodin Ion a declarat că îşi menţine declaraţia dată anterior, la data de 19.09.2023, în calitate de suspect şi recunoaşte fapta astfel cum a fost reţinută prin ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale, menţionând că a luat cunoştinţă de conţinutul rapoartelor de expertiză medico-legală şi nu are obiecţiuni faţă de aceste rezultate, doreşte încheierea unui acord privind recunoaşterea vinovăţiei şi este de acord să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii.
În ceea ce priveşte încadrarea în drept, instanţa a reţinut că fapta inculpatului Milodin Ion care la data de 20.04.2021 în jurul orei 21:10, a condus autovehiculul marca A. cu număr de înmatriculare x pe bulevardul x din Bucureşti, având o alcoolemie de peste 0,8 g/l alcool pur în sânge, respectiv 2,21 g ‰ conform buletinului de analiză toxicologică seria x/5184/2021, nr. 682 emis de Institutul Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici" la data de 21.04.2021, întruneşte, sub aspect obiectiv şi subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului, faptă prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen.
Analizând latura obiectivă a infracţiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) din C. pen., instanţa a reţinut că elementul material constă în conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, avea o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
S-a considerat că urmarea imediată a infracţiunii săvârşite de către inculpat constă în punerea în pericol a siguranţei circulaţiei pe drumurile publice, ceea ce conduce la unei infracţiuni de pericol, în cazul concret, urmarea imediată fiind produsă prin însăşi săvârşirea acţiunii de conducere sub influenţa alcoolului. Legătura de cauzalitate dintre elementul material şi urmarea imediată rezultă, în cauză, din materialitatea faptei.
De asemenea, s-a reţinut că sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acţionat cu vinovăţie în modalitatea intenţiei indirecte, conform dispoziţiilor art. 16 alin. (3) lit. b) din C. pen., întrucât acesta a prevăzut rezultatul faptei sale şi, deşi nu l-a urmărit a acceptat posibilitatea producerii lui. Intenţia indirectă a inculpatului a rezultat din faptul că acesta a recunoscut că a consumat băuturi alcoolice şi, în pofida acestui lucru, a înţeles să conducă autoturismul pe drumurile publice.
În ceea ce priveşte locul săvârşirii infracţiunii, cerinţă esenţială a infracţiunii, s-a constatat că inculpatul a condus autovehiculul pe un drum public în accepţiunea prevăzută de art. 6 pct. 14 din O.U.G. nr. 195/2002 (cale de comunicaţie terestră (...) special amenajată pentru traficul rutier (...) deschisă circulaţiei publice, respectiv pe Bdul. x.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei principale aplicate inculpatului Milodin Ion, Curtea a reţinut că, faţă de criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 din C. pen., este important de analizat, pe de o parte, fapta omisă [a) împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; d) motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit], iar pe de altă parte persoana inculpatului [e) natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; g) nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială].
Referitor la fapta comisă, Curtea a opinat că aceasta prezintă o gravitate concretă medie, având în vedere faptul că inculpatul a condus autoturismul pe bulevardul x din Bucureşti, un bulevard x, având o alcoolemie destul de ridicată de 2,21 g‰.
Astfel, instanţa a reţinut valoarea alcoolemiei de 2,21 g‰ şi nu de 2,40 g‰, conform rapoartelor de expertiză medico-legală de recalculare a alcoolemiei A12/5184/2021 emise de Institutul Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici, varianta I şi varianta II.
Această expertiză are un caracter speculativ iar alcoolemia recalculată reflectă o valoare teoretic posibilă, rezultată din consumul declarat, singura modalitate ştiinţifică de stabilire a gradului unei intoxicaţii etilice fiind cea prin analiza sângelui din proba prelevată.
Conform art. 336 alin. (1) din noul C. pen., conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.
Prin Decizia nr. 3 din 12 mai 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial nr. 392 din 28 mai 2014, s-a stabilit că în aplicarea art. 336 alin. (1) din C. pen., în ipoteza unei duble prelevări de mostre biologice, rezultatul alcoolemiei cu relevanţă penală este cel dat de prima prelevare.
Instanţa supremă a reţinut că în această nouă formă de incriminare a faptei de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe s-au schimbat condiţiile de incriminare în ceea ce priveşte momentul la care este necesară existenţa îmbibaţiei alcoolice în sângele conducătorului auto, pentru a se putea constata întrunirea elementului material al laturii obiective a infracţiunii, faţă de reglementarea anterioară, prevăzută de art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002.
Conform reglementării anterioare se desprindea concluzia că îmbibaţia alcoolică peste limita prevăzută de lege trebuia să se găsească în sângele conducătorului auto la momentul conducerii autovehiculului, în timp ce noua reglementare prevede că îmbibaţia alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge trebuie să existe la momentul prelevării mostrelor biologice.
Prin art. 336 alin. (1) din C. pen. se fixează un unic moment al determinării îmbibaţiei de alcool în sânge, respectiv momentul prelevării primei mostre biologice, aspect care însă nu este în contradicţie cu dispoziţiile din Normele metodologice privind recoltarea, depozitarea şi transportul probelor biologice în vederea probaţiunii judiciare prin stabilirea alcoolemiei sau a prezenţei în organism a substanţelor sau a produselor stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora în cazul persoanelor implicate în evenimente sau împrejurări în legătură cu traficul rutier, aprobate prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1.512/2013 (art. 1 şi 10), potrivit cărora pentru determinarea alcoolemiei se impunea recoltarea a două probe de sânge la un interval de o oră una faţă de cealaltă.
Recoltarea a două probe de sânge, în vederea determinării alcoolemiei, a făcut parte din metodologia de stabilire a intoxicaţiei etilice şi a fost utilă pentru stabilirea fazei intoxicaţiei (absorbţie sau eliminare) şi a ratei de eliminare individuală, în perspectiva solicitării expertizei de estimare retroactivă a alcoolemiei, în cazul soluţiei legislative adoptate în vechile dispoziţii ale art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002.
Or, prin modificarea conţinutului infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului, legiuitorul a urmărit, aşa cum rezultă şi din expunerea de motive a noului C. pen., eliminarea posibilităţii unei recalculări ulterioare a îmbibaţiei de alcool în sânge, în scopul eliminării inconvenientelor create de această recalculare. În noua reglementare, legiuitorul a optat să dea relevanţă penală valorii alcoolemiei la momentul prelevării primei mostre biologice, moment situat în timp imediat, consecutiv acţiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul. În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 190 alin. (8) din C. proc. pen., care, referindu-se la recoltarea de probe biologice, în cazul infracţiunii prevăzute în art. 336 alin. (1) din C. pen., utilizează sintagma: "în cel mai scurt timp". Dacă rezultatul alcoolemiei cu relevanţă penală este dat de momentul prelevării primei mostre biologice, dispoziţiile art. 102 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice menţin în continuare relevant pentru atragerea răspunderii contravenţionale momentul conducerii pe drumurile publice a unui autovehicul de către un conducător auto care are o îmbibaţie alcoolică de cel mult 0,80 gr./l alcool pur în sânge, aspect ce impune prelevarea a două mostre biologice în vederea efectuării unui eventual calcul retroactiv al alcoolemiei.
În consecinţă, faţă de considerentele anterior expuse, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 336 alin. (1) din C. pen., în ipoteza unei duble prelevări de mostre biologice, rezultatul alcoolemiei cu relevanţă penală este cel din prima prelevare.
Prin Decizia nr. 732 din 16 decembrie 2014 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial nr. 69 din 27 ianuarie 2015, a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. x/2012 al acestei instanţe şi s-a constatat că sintagma "la momentul prelevării mostrelor biologice" din cuprinsul dispoziţiilor art. 336 alin. (1) din C. pen. este neconstituţională.
Instanţa de contencios constituţional a reţinut că la 1 februarie 2014, prin art. 121 pct. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, a fost abrogat art. 87 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi completările ulterioare, care la alin. (1) prevedea următoarele: "Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani."
Prin noul C. pen., legiuitorul a incriminat fapta de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului, în varianta simplă, în art. 336 alin. (1), potrivit căruia: "Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă." Art. 336 alin. (1) din C. pen. nu a preluat identic textul art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, ci a modificat condiţiile de incriminare în ceea ce priveşte momentul la care este necesară existenţa îmbibaţiei alcoolice în sânge pentru a se putea constata întrunirea elementului material al laturii obiective a infracţiunii.
Dacă din reglementarea anterioară se desprindea cerinţa ca îmbibaţia alcoolică în sânge, peste limita prevăzută de lege, să existe la momentul conducerii autovehiculului sau tramvaiului, noua reglementare prevede condiţia ca autorul faptei să aibă o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge la momentul prelevării mostrelor biologice. Cu privire la intervalul de timp în care trebuie efectuată recoltarea probelor biologice, C. proc. pen. stabileşte în art. 190 alin. (8) că: "În cazul conducerii unui vehicul de către o persoană aflată sub influenţa băuturilor alcoolice sau a altor substanţe, recoltarea de probe biologice se efectuează din dispoziţia organelor de constatare şi cu consimţământul celui supus examinării de către un medic, asistent medical sau de o persoană cu pregătire medicală de specialitate, în cel mai scurt timp, într-o instituţie medicală, în condiţiile stabilite de legile speciale."
Aşa cum rezultă din expunerea de motive a noului C. pen., prin modificarea conţinutului infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, legiuitorul a urmărit eliminarea posibilităţii unei estimări retroactive a alcoolemiei, în scopul evitării inconvenientelor create de această estimare. Soluţia legislativă prevăzută de art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 impunea calculul retroactiv al alcoolemiei, care consta în determinarea îmbibaţiei de alcool existente la momentul conducerii autovehiculului şi necesita recoltarea a două probe de sânge pentru stabilirea fazei intoxicaţiei etilice (absorbţie sau eliminare) şi a ratei de eliminare individuală, în perspectiva solicitării expertizei de estimare retroactivă a alcoolemiei.
Curtea a constatat că sintagma "la momentul prelevării mostrelor biologice" din cuprinsul dispoziţiilor art. 336 alin. (1) din C. pen. este neconstituţională, întrucât aduce atingere prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul respectării legilor şi ale art. 20 referitor la preeminenţa tratatelor internaţionale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art. 7 paragraful 1 referitor la legalitatea incriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Sintagma menţionată lipseşte de previzibilitate norma de incriminare, în condiţiile în care principiul respectării legilor şi cel al legalităţii incriminării impun legiuitorului să legifereze prin texte suficient de clare şi precise pentru a putea fi aplicate, inclusiv prin asigurarea posibilităţii persoanelor interesate de a se conforma prescripţiei legale.
De asemenea, instanţa a arătat că destinatarii normei penale de incriminare trebuie să aibă o reprezentare clară a elementelor constitutive, de natură obiectivă şi subiectivă, ale infracţiunii, astfel încât să poată să prevadă consecinţele ce decurg din nerespectarea normei şi să îşi adapteze conduita potrivit acesteia. Elementul material al laturii obiective a infracţiunii reglementate de art. 336 alin. (1) din C. pen. se realizează prin acţiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge. Îmbibaţia alcoolică este procesul de pătrundere a alcoolului în sânge, consecinţa fiind provocarea unei stări de intoxicaţie (alcoolică). Sub aspectul urmării imediate este vorba de o infracţiune de pericol, acţiunea săvârşită punând în primejdie siguranţa circulaţiei pe drumurile publice. Fiind o infracţiune de pericol, legătura de cauzalitate dintre acţiunea ce constituie elementul material al laturii obiective şi urmarea imediată rezultă din însăşi materialitatea faptei şi nu trebuie dovedită.
Instanţa de fond a reţinut că îmbibaţia alcoolică se determină prin analiza toxicologică a mostrelor biologice recoltate la un moment de timp mai mult sau mai puţin îndepărtat de momentul săvârşirii infracţiunii, care este cel al depistării în trafic a conducătorului vehiculului. Condiţia ca îmbibaţia alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge să existe la momentul prelevării mostrelor biologice plasează, astfel, consumarea infracţiunii la un moment ulterior săvârşirii ei, în condiţiile în care de esenţa infracţiunilor de pericol este faptul că acestea se consumă la momentul săvârşirii lor. Odată cu oprirea în trafic încetează starea de pericol pentru valorile sociale ocrotite de dispoziţiile art. 336 din C. pen., astfel încât, raportat la momentul prelevării mostrelor biologice, tragerea la răspundere penală nu se justifică. Stabilirea gradului de îmbibaţie alcoolică şi, implicit, încadrarea în sfera ilicitului penal în funcţie de momentul prelevării mostrelor biologice, care nu poate fi întotdeauna imediat următor săvârşirii faptei, constituie un criteriu aleatoriu şi exterior conduitei făptuitorului în vederea tragerii la răspundere penală, în contradicţie cu normele constituţionale şi convenţionale mai sus menţionate.
De asemenea, s-a constatat că latura subiectivă a infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului presupune vinovăţia sub formă de intenţie, care poate fi directă sau indirectă. Există intenţie directă când conducătorul vehiculului prevede, ca fiind inevitabil, rezultatul faptei sale şi, implicit, urmăreşte producerea lui prin săvârşirea acelei fapte. Există intenţie indirectă când subiectul prevede rezultatul, nu îl urmăreşte, însă acceptă posibilitatea producerii lui. Or, modalitatea de incriminare prin acordarea de relevanţă penală valorii alcoolemiei din momentul prelevării mostrelor biologice nu permite destinatarilor normei penale să prevadă consecinţele nerespectării acesteia.
Instanţa a subliniat că în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, paragraful 225, a reţinut că una dintre cerinţele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative şi că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar şi precis pentru a putea fi aplicat. Astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat.
Cu privire la principiul legalităţii incriminării şi pedepsei, "nullum crimen sine lege, nulla poena sine lege", Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, în jurisprudenţa sa, că garanţiile consacrate de art. 7 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale reprezintă o componentă esenţială a supremaţiei legii şi ocupă un loc primordial în cadrul sistemului de protecţie a drepturilor omului, după cum atestă faptul că art. 15 din Convenţie nu permite nicio derogare de la aceste garanţii în caz de război sau de alt pericol public ce ameninţă viaţa naţiunii. Aşa cum rezultă din obiectul şi scopul său, art. 7 paragraful 1 trebuie interpretat şi aplicat în aşa fel încât să se asigure o protecţie efectivă împotriva urmăririlor şi a condamnărilor penale arbitrare. Noţiunea de "drept" utilizată în art. 7 paragraful 1, ce corespunde celei de "lege" din cuprinsul altor articole din Convenţie, înglobează atât prevederile legale, cât şi practica judiciară şi presupune cerinţe calitative, îndeosebi cele cu privire la accesibilitate şi previzibilitate. Aceste cerinţe calitative trebuie întrunite atât în ceea ce priveşte definiţia unei infracţiuni, cât şi cu privire la pedeapsa aplicabilă. Curtea de la Strasbourg consideră că este îndeplinită cerinţa ca legea să definească în mod clar infracţiunile şi pedepsele atunci când un justiţiabil are posibilitatea de a cunoaşte, din însuşi textul normei juridice pertinente, la nevoie cu ajutorul interpretării date acesteia de către instanţe şi, dacă este cazul, în urma obţinerii unei asistenţe juridice adecvate, care sunt actele şi omisiunile ce pot angaja răspunderea sa penală şi care este pedeapsa aplicabilă. În acest sens sunt, de exemplu, Hotărârea din 24 mai 2007, pronunţată în Cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, paragrafele 33 şi 34, Hotărârea din 24 ianuarie 2012, pronunţată în Cauza Mihai Toma împotriva României, paragraful 26, şi Hotărârea din 21 octombrie 2013, pronunţată în Cauza Del Rio Prada împotriva Spaniei, paragrafele 77, 79 şi 91.
Curtea a reţinut că declararea neconstituţională a sintagmei "la momentul prelevării mostrelor biologice" nu a avut drept consecinţă dezincriminarea infracţiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) din C. pen., ci doar o modificare a textului, în sensul înlăturării din cuprinsul său a prevederilor neconforme cu legea fundamentală.
În aceste condiţii, instanţa de judecată a apreciat ca relevantă valoarea alcoolemiei din momentul conducerii vehiculului, întrucât data săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) din C. pen. este cea a depistării în trafic a conducătorului auto, având în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte 0,80g/l pur sânge, alcoolemie ce rezultă din buletinul de analiză toxicologică seria x/5184/2021, nr. 682 emis de Institutul Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici" la data de 21.04.2021.
Tot cu privire la faptă, Curtea a avut în vedere că inculpatul a condus autoturismul la o oră la care traficul nu era unul intens, iar deşi depistarea inculpatului a fost realizată ca urmare a modului haotic în care conducea autoturismul, acesta nu a fost implicat în vreun accident de circulaţie, nepunând în concret în pericol viaţa altor persoane.
În ceea ce priveşte persoana inculpatului, s-a reţinut că deşi este cunoscut cu antecedente penale, faptele sunt destul de vechi şi diferite de faptele la siguranţa circulaţiei pe drumurile publice.
În continuare, Curtea a constatat că inculpatul are 62 de ani, este cetăţean român, căsătorit, are stagiul militar îndeplinit, studii superioare - avocat, iar în cursul cercetărilor a recunoscut săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa şi a colaborat cu organele de urmărire penală.
Din fişa de cazier contravenţional a reieşit că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente contravenţionale.
Curtea a reţinut că, în mod constant, în literatura de specialitate s-a apreciat că operaţiunea de individualizare a pedepsei începe prin luarea în considerare a criteriilor care privesc gravitatea faptei comise, iar odată făcut acest lucru, trebuie avute în vedere criteriile privind persoana inculpatului, pentru că, deşi îşi are cauza în gravitatea infracţiunii comise, pedeapsa se adresează unui anume inculpat, pe care este menită să-l reeduce şi a cărei readaptare socială diferă de a celorlalţi inculpaţi, orice deosebire sub aspectul posibilităţii de îndreptare şi reeducare a inculpaţilor răsfrângându-se şi asupra sancţiunii ce trebuie stabilită în raport cu gradul de pericol social al faptei comise.
În procesul de individualizare a pedepselor Curtea consideră că trebuie avută în vedere atât prevenţia specială, prin stabilirea şi aplicarea pedepsei urmărindu-se prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, intimidarea infractorului prin intermediul pedepsei şi reeducarea sa în scopul evitării recidivei, cât şi prevenţia generală prin descurajarea generală a potenţialilor făptuitori în comiterea unor astfel de infracţiuni, precum şi prin retribuţie (expresie a indignării societăţii în ansamblu faţă de aceste infracţiuni şi a poziţiei statului în sensul că aceste fapte nu vor rămâne nesancţionate).
Ţinând seama de logica regimului sancţionator reglementat de actualul C. pen., Curtea a apreciat că, faţă de aceste scopuri, în procesul de individualizare mai întâi se stabileşte pedeapsa, iar apoi se evaluează dacă se impune sau nu aplicarea pedepsei, pentru ca ulterior, în situaţia în care consideră că se impune aplicarea pedepsei să se stabilească dacă se impune executarea pedepsei sau suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Curtea a opinat, faţă de criteriile prevăzute de art. 74 din C. pen., că o pedeapsa de 1 an închisoare ar fi temeinic individualizată.
S-a considerat astfel că analiza de ansamblu a materialului probator administrat în cauză relevă că sunt îndeplinite condiţiile subiective şi obiective prevăzute de art. 83 din C. pen. pentru a se dispune amânarea aplicării pedepsei stabilite, iar nu aplicarea imediată a acesteia şi executarea prin privare de libertate.
Cu privire la condiţiile obiective, Curtea a constatat că:
a) pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de "conducerea unui autovehicul sub influenţa alcoolului", faptă prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen. săvârşită de inculpat este închisoarea de la un an la 5 ani sau amenda penală. Aşadar, maximul special prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită de inculpat este de 5 ani închisoare, valoare inferioară celei de 7 ani închisoare prevăzută de art. 83 alin. (2) din C. pen.
b) pedeapsa stabilită de instanţa de judecată este de 1 an închisoare [mai mică decât limita de 2 ani închisoare prevăzută de art. 83 alin. (1) lit. a) din C. pen..].
Cu privire la condiţiile subiective, Curtea a constatat că:
a) inculpatul Milodin Ion deşi a fost anterior condamnat printr-o hotărâre definitivă la pedeapsa închisorii, astfel cum rezultă din fişa de cazier judiciar, acesta a fost reabilitat;
b) inculpatul Milodin Ion şi-a exprimat în şedinţa publică din 04.04.2024, acordul pentru a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii;
c) inculpatul Milodin Ion nu s-a sustras de la urmărirea penală ori judecată şi nici nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii sale la răspundere penală.
Totodată, Curtea a reţinut că nivelul ridicat al alcoolemiei nu poate fi singurul aspect care să justifice condamnarea inculpatului, cu atât mai mult cu cât situaţia personală a acestuia este una favorabilă.
De asemenea, Curtea a avut în vedere şi faptul că inculpatul are nevoie de maşină pentru a o conduce pe soţia sa la diversele proceduri/operaţii/tratamente pe care este nevoită să le suporte fiind bolnavă de cancer şi operată la ambii sâni, astfel cum rezultă din înscrisurile medicale depuse la dosar .
Ţinând seama de cele mai sus arătate, Curtea a considerat că cererea parchetului de a se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere este nefondată, această soluţie nefiind de natură să asigure readaptarea socială a inculpatului.
Astfel, instanţa a apreciat că pedeapsa 1 an închisoare stabilită este proporţională cu gravitatea faptei comise, iar reintegrarea socială a inculpatului este posibilă şi fără a se dispune o soluţie de condamnare cu executare sau cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, având în vedere că inculpatul este o persoană matură, care a înţeles gravitatea faptelor sale, putând fi vorba doar despre un incident izolat şi nefericit din viaţa acestuia.
De asemenea, Curtea a reţinut că urmează a ţine seama şi de efectele juridice diferite pe care le atrage o soluţie de amânare a aplicării pedepsei faţă de o soluţie de condamnare, cea mai importantă consecinţă fiind aceea că o persoană faţă de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei nu va suferi nicio condamnare. Mai mult, o atare modalitate de individualizare judiciară a executării pedepsei nu va presupune reţinerea stării de recidivă în sarcina inculpatului şi nu va constitui un impediment pentru a se dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei în cazul unei condamnări ulterioare a acestuia.
În aceste condiţii, faţă de atitudinea de respectare a exigenţelor legale de către inculpatul aflat la vârsta adultă, Curtea a opinat că stabilirea unei pedepse şi măsurile de supraveghere care se vor lua faţă de inculpat sunt apte să conducă la împlinirea scopului educativ şi coercitiv al pedepsei, fără aplicarea imediată a acesteia.
Deopotrivă, termenul de supraveghere de 2 ani la finalul căruia se produc efectele definitive ale amânării aplicării pedepsei este suficient pentru reeducarea inculpatului şi asigurarea prevenţiei speciale.
Astfel, Curtea a considerat că în cauză nu pot fi reţinute temeiuri de prevenţie generală sau specială care să conducă la aplicarea imediată a pedepsei inculpatului.
Prin urmare, în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, Curtea a apreciat că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată, regimul sancţionator al amânării aplicării pedepsei fiind apt să satisfacă scopul pedepsei atât din perspectiva reeducării inculpatului şi a prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni, cât şi a efectului intimidant şi retributiv.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti criticând-o pentru netemeinicie, apreciind că singura soluţie temeinică în prezenta cauză este condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii a cărei executare să fie suspendată sub supraveghere în condiţiile art. 91 şi următoarele din C. pen.
Astfel, în temeiul art. 421 alin. (2) lit. a) din C. proc. pen., a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii primei instanţei şi, rejudecând, să se aprecieze că numai printr-o atitudine fermă manifestată faţă de persoanele care comit infracţiuni la regimul rutier se poate realiza o disciplinare a tuturor participanţilor la trafic şi, mai mult decât atât, se poate ajunge la un efect preventiv.
Deşi persoana inculpatului prezintă garanţii în sensul nereiterării activităţii infracţionale, sancţionarea acestuia trebuie să aibă în vedere nu numai prevenţia specială, ci şi prevenţia generală "prin descurajarea generală a potenţialilor făptuitori în comiterea unor astfel de infracţiuni, precum şi prin retribuţie (expresie a indignării societăţii în ansamblu faţă de aceste infracţiuni şi a poziţiei statului în sensul că aceste fapte nu vor rămâne nesancţionate".
A mai precizat că dispunerea unei soluţii de amânare a aplicării pedepsei, pe de o parte, nu este aptă a realiza funcţiile pedepsei faţă de inculpat, iar, pe de altă parte, nu este în măsură să constituie un bun exemplu pentru ordinea publică, întrucât o pedeapsă inadecvată aplicată, în condiţiile în care rata incidenţei accidentelor rutiere cauzate de consumul băuturilor alcoolice este unul ridicat, tinde să încurajeze un astfel de comportament în rândul altor subiecţi de drept.
În ceea ce priveşte obligaţiile şi măsurile care trebuie impuse inculpatului, a apreciat că se impun obligatoriu măsurile de supraveghere, prevăzute la art. 93 alin. (1) lit. b) din C. pen. şi prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii pe perioada minimă prevăzută la art. 93 alin. (3) din C. pen., urmând ca instanţa să indice în care dintre cele două instituţii se va efectua. Sub acest aspect, a arătat că nu se opune la menţinerea celor două instituţii indicate în sentinţa apelată, cu precizarea că în dispozitivul hotărârii ar trebui să se folosească sau în loc de şi, întrucât stabilirea în concret la care dintre cele două instituţii din comunitate se va efectua în fapt este de competenţa consilierului serviciului de probaţiune, având în vedere dispoziţiile art. 404 alin. (3) din C. proc. pen.
Intimatul inculpat Milodin Ion a formulat concluzii scrise la apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti solicitând respingerea acestuia, ca nefondat, apreciind că instanţa de fond a motivat temeinic şi rezonabil raţiunile care au stat la baza stabilirii pedepsei, argumente arătate chiar de parchet în apelul declarat, şi anume că "având în vedere ora târzie, traficul neaglomerat, viteza mică de deplasare a făcut ca riscul producerii unui accident sa fie redus şi cum de fapt s-a şi întâmplat, subsemnatul având capacitatea de a conduce şi în acele condiţii. Astfel, a considerat că instanţa de fond a procedat corect dispunând amânarea aplicării pedepsei considerând că reeducarea şi preîntâmpinarea comiterii de noi infracţiuni poate fi realizată şi prin amânarea aplicării pedepsei şi supravegherea conduitei sale pe durata unui termen de 2 ani.
Inculpatul a mai precizat că a avut suspendat dreptul de a conduce de la data comiterii faptei, 20.04.2021 şi până în prezent, apreciind că această sancţiune este suficient de drastică pentru a-l determina sa nu mai comită asemenea fapte şi este suficient de puternică pentru a determina şi alţi conducători auto să nu încalce legea. De asemenea, a apreciat că aplicarea unei sancţiuni cu închisoare cu suspendarea sub supraveghere ar duce la prelungirea privării sale de a conduce autovehicule cu cel puţin încă 2 ani, în condiţiile reţinute de instanţa de fond, în care are o soţie bolnavă ce necesită însoţire aproape permanentă.
Examinând apelul prin prisma motivelor invocate şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 417 din C. proc. pen., raportat la actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte apreciază că apelul este în parte fondat, pentru următoarele considerente:
Evaluând întreg materialul probator administrat în cauză, respectiv, procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante întocmit la data de 20.04.2021, raportul conţinând rezultatul testării cu aparatul etilotest ARUB-0778, înscrisurile întocmite de către funcţionarii din cadrul INML Mina Minovici referitor la realizarea procedurii de recoltare a probelor biologice ale inculpatului - procesul-verbal de recoltare mostre biologice, fişa privind examenul clinic întocmit la data de 20.04.2021, declaraţiile martorilor B. şi C., buletinul de analiză toxicologică seria x/5184/2021, nr. 682 emis de Institutul Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici" la data de 21.04.2021, rapoartele de expertiză medico-legală de recalculare a alcoolemiei A12/5184/18.10.2023 emise de Institutul Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici", procesul-verbal din data de 21.08.2023 de verificare a autoturismelor având nr. de înmatriculare x şi y, declaraţiile suspectului şi ale inculpatului Milodin Ion, care a recunoscut săvârşirea faptei, însuşindu-şi întreg materialul probator strâns în cursul urmăririi penale, solicitând judecarea cauzei conform procedurii simplificate, Înalta Curte constată că prima instanţă, în mod corect, a stabilit starea de fapt, în baza mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, în condiţiile admiterii procedurii simplificate, în sensul că, la 20.04.2021, în jurul orei 20:35, agenţii de poliţie din cadrul D.G.P.M.B. - Brigada Rutieră, aflaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu au fost direcţionaţi de către Dispeceratul Brigăzii Rutiere pentru verificarea unei sesizări prin serviciul de urgenţă 112 referitor la faptul că vehiculul cu nr. de înmatriculare x este condus pe Bd. x, Bucureşti de către o persoană de sex masculin care s-ar afla sub influenţa băuturilor alcoolice. Întrucât inculpatul avea un comportament suspect şi prezenta halenă alcoolică, acesta a fost filmat cu dispozitivul bodycam nr. 249940, nr. 252415, iar la ora 21:14 s-a procedat la testarea sus-numitului cu aparatul Drager, seria x-0778 care a indicat valoarea de 0,93 mg/l alcool pur în aerul expirat, rezultat despre care Milodin Ion a luat la cunoştinţă prin semnătură. Conform buletinului de analiză toxicologică seria x/5184/2021, nr. 682 emis de Institutul Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici", la data de 21.04.2021, rezultă că Milodin Ion a avut în sânge o îmbibaţie alcoolică de 2,21 g‰ la ora 22:05, respectiv 2,00 g ‰ la ora 23:05.
Comiterea faptei de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen., a rezultat şi din declaraţia inculpatului Milodin Ion care a arătat că, la data de 20.04.2021, în jurul orei 20:00 s-a întâlnit cu un prieten, F. (decedat în prezent) care venise de la Cluj şi au mers împreună la pizzeria G., situată pe str. x, Bucureşti, unde a consumat băuturi alcoolice, respectiv bere şi vin, fără a putea preciza cantitatea şi a mâncat o friptură de porc cu cartofi prăjiţi. În jurul orei 20:30 a fost sunat de la policlinica de animale din cartierul Militari unde se afla internat câinele soţiei sale care se îmbolnăvise de cancer. Întrucât căţelul era foarte ataşat de acesta, a plecat spre policlinică unde a stat în jur de 15-20 de minute, până când şi-a revenit. Ulterior, a urcat în maşină intenţionând să se reîntoarcă la restaurant de unde trebuia să vină să îl ia soţia sa.
Instanţa de control judiciar apreciază că stabilirea unei pedepse cu închisoarea într-un cuantum de 1 an pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., este o măsură de constrângere suficientă, dar şi un mijloc de reeducare eficient, fiind aptă şi necesară creării premiselor conştientizării de către inculpat a faptei sale şi asumării consecinţelor produse prin săvârşirea acesteia, precum şi pentru prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Cât priveşte tratamentul sancţionator aplicat inculpatului, Înalta Curte apreciază că amânarea aplicării pedepsei de 1 an închisoare, pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în condiţiile art. 84 din C. pen., de către prima instanţă, nu se impune a fi modificat, având în vedere, atât împrejurările în care a fost comisă fapta - după ce a consumat băuturi alcoolice s-a deplasat cu maşina, fiind sunat de la policlinica de animale unde se afla internat câinele soţiei sale, cu intenţia de a reveni la local, cât şi persoana inculpatului, vârsta acestuia - 62 de ani, atitudinea avută pe parcursul întregului proces penal - recunoscând săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa şi colaborând cu organele de urmărire penală, nu a produs niciun eveniment rutier în intervalul de timp cât a condus maşina, profesia - avocat care îi permite să conştientizeze posibilele urmări ce pot decurge din săvârşirea unei infracţiuni la regimul circulaţiei rutiere, precum şi starea de sănătate a soţiei sale, astfel cum rezultă din înscrisurile medicale depuse la dosar.
Referitor la individualizarea judiciară a modalităţii de executare a pedepsei, Înalta Curte ţine cont atât de circumstanţele favorabile persoanei inculpatului (nivelul de educaţie şi atitudinea inculpatului avută pe tot parcursul procesului penal), pe lângă pericol social concret al infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului în raport de nivelul alcoolemiei, precum şi de eventualele consecinţe produse şi care ar fi putut să se producă, care trebuie să fie de natură să îndeplinească dublul scop al pedepsei.
Instanţa reţine şi faptul că inculpatul a avut cu precădere o viaţă onestă, iar conduita infracţională nu-l caracterizează, astfel cum rezultă din fişa de cazier judiciar, astfel că aplicarea unei pedepse se apreciază că nu este necesară, ci doar supravegherea conduitei acestuia pe o perioadă determinată.
Reamintim jurisprudenţa relevantă în sensul amânării aplicării pedepsei (ICCJ, S.pen., Decizia nr. 395/A din 5 decembrie 2019, dosar nr. x/2019, ICCJ, S.pen., Decizia nr. 107/A din 24 mai 2022, dosar nr. x/2021, ICCJ, S.pen., Decizia nr. 285/A din 09 octombrie 2020, dosar nr. x/2019).
Înalta Curte apreciază că în cauză sunt îndeplinite condiţiile obiective şi subiective prevăzute de art. 83 din C. pen. privind amânarea aplicării pedepsei care este o măsură de constrângere suficientă şi corespunde principiului proporţionalităţii între gravitatea faptei comise şi profilul socio-moral al inculpatului, precum şi situaţiei sale personale şi profesionale, fiind totodată de natură a conduce la atingerea dublului scop al pedepsei, preventiv şi educativ.
Astfel, cu privire la condiţiile obiective, Înalta Curte constată că:
a) pedeapsa stabilită pentru inculpatul Milodin Ion este de 1 an închisoare;
b) pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen., comisă de inculpat, este închisoarea de la unu la 5 ani sau amenda.
Cu privire la condiţiile subiective, Înalta Curte constată că inculpatul Milodin Ion:
a) nu are înscrise fapte în cazierul judiciar, astfel cum rezultă din copia cazierului judiciar, f.84 d.u.p.;
b) şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii;
c) nu s-a sustras de la urmărirea penală ori judecată şi nici nu a încercat să zădărnicească aflarea adevărului ori identificarea şi tragerea sa la răspundere penală, recunoscând comiterea infracţiunii de care este acuzat şi a uzat de procedura în cazul recunoaşterii învinuirii, parcurgând procedura abreviată a judecăţii.
d) a avut o conduită bună, a conştientizat care sunt urmările faptei sale, pe care a regretat-o, având mari posibilităţi de îndreptare, aplicarea imediată a unei pedepse nefiind necesară, supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată, fiind aptă prin obligaţiile impuse, să asigure realizarea scopului preventiv-educativ.
Referitor la obligaţiile care se impun a fi executate de inculpat pe durata termenului de supraveghere, în baza art. 85 alin. (2) lit. b) din C. pen., în sensul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 60 de zile, Înalta Curte constată că instanţa a identificat două entităţi din cadrul comunităţii unde urmează ca inculpatul să execute obligaţia de a presta munca neremunerată în folosul comunităţii, fiind individualizate Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului Sector 5 şi Amenajare Edilitară S5 S.R.L., urmând a fi aleasă una dintre cele două instituţii din comunitate menţionate în hotărârea judecătorească, alternativ şi nu cumulativ, de către consilierul de probaţiune din cadrul serviciului de probaţiune în a cărui circumscripţie locuieşte persoana care urmează a presta muncă neremunerată în folosul comunităţii, potrivit art. 51 din Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.
Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. (2) lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 56/F din 23 aprilie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe inculpatul Milodin Ion.
Va desfiinţa, în parte, sentinţa şi, rejudecând:
Va modifica dispoziţia privind obligarea inculpatului Milodin Ion, în temeiul art. 85 alin. (2) lit. b) din C. pen., să presteze pe durata termenului de supraveghere, o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 zile, în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului Sector 5 sau Amenajare Edilitară S5 S.R.L., ca entităţi din cadrul comunităţii unde urmează să execute obligaţia de a presta munca neremunerată în folosul comunităţii.
Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare efectuate în apel vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
În baza art. 421 pct. (2) lit. a) din C. proc. pen., admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 56/F din 23 aprilie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe inculpatul Milodin Ion.
Desfiinţează, în parte, sentinţa şi, rejudecând:
Modifică dispoziţia privind obligarea inculpatului Milodin Ion, în temeiul art. 85 alin. (2) lit. b) din C. pen., să presteze pe durata termenului de supraveghere, o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 zile, în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului Sector 5 sau Amenajare Edilitară S5 S.R.L., ca entităţi din cadrul comunităţii unde urmează să execute obligaţia de a presta munca neremunerată în folosul comunităţii.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Cheltuielile judiciare efectuate în apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată azi, 09 octombrie 2024, prin punerea la dispoziţia inculpatului şi a procurorului, prin mijlocirea grefei instanţei.