Şedinţa publică din data de 05 noiembrie 2024
Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 900 din data de 08.07.2024, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori în baza art. 431 din C. proc. pen. s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 1365 din data de 20.12.2022 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosarul din nr. x/2021
Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Suceava a reţinut că, deşi în drept contestatorul a invocat cazul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 lit. b) din C. proc. pen., vizând existenţa unei cauze de încetare a procesului penal, în fapt contestatorul nu a indicat nicio cauză de încetare a procesului penal, în realitate solicitând să se constate că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa, învederând instanţei de apel că cele relevate de concluziile raportului medico-legal pe care a înţeles să îl prezinte şi Curţii, nu ar fi fost avut în vedere la pronunţarea deciziei atacate.
Curtea a opinat că obiecţiile contestatorului în sensul susţinerii nevinovăţiei sale, date fiind limitele rejudecării impuse de temeiul juridic al contestaţiei în anulare, nu pot fi analizate după ce existenţa infracţiunilor şi a vinovăţiei sale au fost verificate printr-o cercetare judecătorească în două grade de jurisdicţie.
Cum motivele invocate nu se încadrează în tiparul cazului de contestaţie în anulare indicat şi nici în cel al altor cazuri de contestaţie în anulare dintre cele expres şi limitativ prevăzute de art. 426 din C. proc. pen., în realitate contestatorul urmărind achitarea sa şi nu încetarea procesului penal, s-a apreciat că demersul judiciar iniţiat de contestator este inadmisibil.
Mai mult, s-a constată şi că numitul A. a mai formulat contestaţii în anulare împotriva deciziei penale nr. 1365 din data de 20.12.2022 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2021 pentru aceleaşi motive invocate ca şi în prezenta, iar prin decizia penală nr. 875 din data de 06.06.2023, în baza art. 431 din C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de condamnat.
Împotriva acestei decizii persoana condamnată A. a formulat apel.
În esenţă, a solicitat admiterea contestaţiei în anulare formulate, motivând că la soluţionarea cauzei nu s-a avut în vedere certificatul medico - legal şi, mai mult decât atât, sunt doi martori care nu au spus adevărul. A menţionat faptul că a formulat şi o plângere şi a susţinut că nu a avut niciun raport sexual cu niciuna dintre persoane. A arătat că a primit o pedeapsă de 16 ani şi 4 luni închisoare, fiind condamnat abuziv, pentru că actul sexual pentru care a fost judecat nu există.
Examinând apelul, cu prioritate sub aspectul admisibilităţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 408 din C. proc. pen., calea ordinară de atac a apelului se poate exercita numai atunci când legea prevede expres această cale de atac.
Prin decizia penală nr. 900 din data de 08 iulie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 1365 din data de 20.12.2022 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2021, decizie care este definitivă. Conform art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., sentinţa dată în contestaţie în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă. Or, decizia atacată cu apel a fost dată în apel, deci este definitivă.
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
Astfel, dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României, iar încălcarea acestora atrage sancţiunea inadmisibilităţii.
C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.
Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.
Faţă de considerentele expuse anterior, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 900 din data de 08.07.2024, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga ontestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 720 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 900 din data de 08.07.2024, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 720 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 05 noiembrie 2024.