Şedinţa publică din data de 06 iunie 2024
Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 371 din 16.02.2023 pronunţată de Judecătoria Ploieşti, între altele, în baza art. 396 alin. (1), (2) şi 10 C. proc. pen., art. 77 lit. a) si d), art. 35 şi 36 şi art. 79 C. pen. a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa închisorii de 7 ani şi 8 luni (şapte ani si opt luni) pentru comiterea infracţiunii de complicitate la furt calificat în formă continuată (3 acte materiale), prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d), e) şi alin. (2) lit. b), cu aplicarea art. 35 alin. (1), raportat la art. 77 lit. a) şi d) C. pen.
În baza art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor de la art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), h), j), m) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a alege, dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, dreptul de a părăsi teritoriul României, dreptul de a se afla sau participa la orice manifestări sportive, culturale ori la orice alte adunări sau manifestări publice), pe o perioadă de cinci ani.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor de la art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), h), j), m) C. pen., a căror exercitare a fost interzisă de instanţă ca pedeapsă complementară.
În baza art. 396 alin. (1), (2) şi 10 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 3 ani (trei ani) închisoare, pentru comiterea infracţiunii tăinuire, prevăzută de art. 270 alin 1 C. pen.
În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii de 7 ani si 8 luni la care s-a adăugat un spor obligatoriu de un an (sporul reprezintă o treime din pedeapsa închisorii de 3 ani), inculpatul fiind condamnat la pedeapsa închisorii rezultante de 8 ani şi 8 luni (opt ani şi opt luni), cu executare în regim de detenţie.
În baza art. 45 alin. (3) lit. a) cu referire la alin. (5) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor de la art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), h), j), m) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a alege, dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, dreptul de a părăsi teritoriul României, dreptul de a se afla sau participa la orice manifestări sportive, culturale ori la orice alte adunări sau manifestări publice,), pe o perioadă de cinci ani, alături de pedeapsa închisorii rezultante de 8 opt si 8 luni (opt ani si opt luni).
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor de la art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), h), j), m) din C. pen., a căror exercitare a fost interzisă de instanţă ca pedeapsă complementară.
În baza art. 72 C. pen., s-a scăzut din pedeapsa închisorii rezultante de 8 ani şi 8 luni perioadele în care inculpatul s-a aflat sub imperiul măsurilor preventive.
În baza art. 399 alin. (1) si 4, raportat la art. 223 alin. (2) C. proc. pen., s-a constatat legalitatea şi temeinicia arestului la domiciliu şi s-a menţinut măsura preventivă până la o nouă verificare, dar nu mai mult de 60 de zile, termen care curge de la data pronunţării sentinţei.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel, între alţii, inculpatul A., pentru motive de netemeinicie, solicitând în raport de poziţia de recunoaştere adoptată, să se dea o mai mare eficientă circumstanţelor atenuante, cu consecinţa reducerii cuantumului pedepsei aplicate.
Prin decizia penală nr. 1143 din 16.08.2023 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, între altele, apelul declarat de inculpatul A., împotriva sentinţei penale nr. 371 din 16.02.2023 pronunţată de Judecătoria Ploieşti.
Împotriva hotărârii instanţei de apel, la data de 18.03.2024 (data poştei), a declarat recurs în casaţie inculpatul A., personal, invocând motivul de casare reglementat de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., cu argumentarea că instanţele de fond şi apel au aplicat inculpatului o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Astfel, s-a arătat că, limitele de pedeapsă în urma aplicării cauzei de reducere a pedepsei prevăzută de art. 396 alin. (1), (2) şi 10 C. proc. pen., precum şi a circumstanţelor agravante prevăzute de art. 77 lit. a) şi d) C. proc. pen., sunt de la 1 an, 9 luni şi 10 zile la 6 ani, 2 luni şi 20 zile, motiv pentru care, în opinia recurentului, pedeapsa de 7 ani şi 8 luni închisoare i-a fost aplicată cu încălcarea limitelor prevăzute de lege.
Prin încheierea din 23 mai 2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2021,constatându-se îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 434 C. proc. pen. - art. 438 C. proc. pen., în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1143 din 16 august 2023 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2021, dispunându-se, totodată, trimiterea cauzei Completului nr. 6, în vederea judecării pe fond a căii extraordinare de atac.
Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casaţie formulat de inculpatul A. ca fiind nefondat, pentru motivele expuse în continuare.
Astfel, din interpretarea dispoziţiilor art. 433 şi art. 447 C. proc. pen., rezultă că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac ce are ca scop verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, respectiv îndreptarea erorilor de drept comise de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege. Prin urmare, recursul în casaţie nu presupune examinarea cauzei sub toate aspectele, ci doar controlul legalităţii hotărârii atacate, respectiv al concordanţei acesteia cu dispoziţiile legii materiale şi procesuale aplicabile, pornind de la situaţia de fapt avută în vedere de instanţa de apel.
Aceste consideraţii sunt valabile şi cu privire la motivul de recurs reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat A. cu argumentarea că în urma aplicării cauzei de reducere a pedepsei prevăzută de art. 396 alin. (1), (2) şi 10 C. proc. pen., precum şi a circumstanţelor agravante prevăzute de art. 77 lit. a) şi d) C. proc. pen., sunt de la 1 an, 9 luni şi 10 zile la 6 ani, 2 luni şi 20 zile, motiv pentru care, pedeapsa de 7 ani şi 8 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la furt calificat în formă continuată, prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d), e) şi alin. (2) lit. b) i-a fost aplicată cu încălcarea limitelor prevăzute de lege.
Analizând dispoziţiile legale incidente în speţă, se constată că, potrivit art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în situaţia în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", cazul de casare fiind incident atunci când pedeapsa stabilită şi aplicată este nelegală. Prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege" legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport cu încadrarea juridică şi cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de apel.
În speţă, se constată că prin sentinţa penală nr. 371 din 16.02.2023 pronunţată de Judecătoria Ploieşti, în dosarul nr. x/2021, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1143 din 16.08.2023 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie inculpatului A. i-au fost stabilite pedepse de 7 ani şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la furt calificat în formă continuată (3 acte materiale), prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d), e) şi alin. (2) lit. b) cu aplicarea art. 396 alin. (1), (2) şi 10 C. proc. pen., art. 77 lit. a) şi d), art. 35 şi 36 C. pen. şi art. 79 C. pen., respectiv 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tăinuire, prevăzută de art. 270 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (1), (2) şi 10 C. proc. pen.
În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii cea mai grea de 7 ani şi 8 luni închisoare, la care a fost adăugat un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă, rezultând, astfel, o pedeapsă de 8 ani şi 8 luni închisoare.
Potrivit art. 79 C. pen., când în cazul aceleiaşi infracţiuni sunt incidente două sau mai multe dispoziţii care au ca efect reducerea pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită se reduc prin aplicarea succesivă a dispoziţiilor privitoare la tentativă, circumstanţe atenuante şi cazuri speciale de reducere a pedepsei, în această ordine; dacă sunt incidente două sau mai multe dispoziţii care au ca efect agravarea răspunderii penale, pedeapsa se stabileşte prin aplicarea succesivă a dispoziţiilor privitoare la circumstanţe agravante, infracţiune continuată, concurs sau recidivă; când în cazul aceleiaşi infracţiuni sunt incidente una sau mai multe cauze de reducere a pedepsei şi una sau mai multe cauze de majorare a pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită se reduc conform alin. (1), după care limitele de pedeapsă rezultante se majorează conform alin. (2).
Conform art. 396 alin. (10) C. proc. pen., când judecata s-a desfăşurat în condiţiile art. 375 alin. (1) şi (2), când cererea inculpatului ca judecata să aibă loc în aceste condiţii a fost respinsă sau când cercetarea judecătorească a avut loc în condiţiile art. 377 alin. (5) ori art. 395 alin. (2), iar instanţa reţine aceeaşi situaţie de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare şi recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime.
Potrivit art. 36 C. pen., infracţiunea continuată se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii, respectiv cu cel mult o treime în cazul pedepsei amenzii.
Pedepsele prevăzute de lege pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului A., respectiv complicitate la furt calificat în formă continuată, prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d), e) şi alin. (2) lit. b), este închisoarea de la 2 la 7 ani şi tăinuire, prevăzută de art. 270 alin. (1) C. pen., este închisoarea de la 1 la 5 ani.
Ca atare se constată că instanţa de fond a individualizat în mod corect tratamentul sancţionator aplicat recurentului A. reducând pedeapsa conform procedurii simplificate şi ulterior, majorând, limitele de pedeapsă conform art. 78 privind circurmstanţele agravante şi art. 36 C. pen. privind tratamentul sancţionator al infracţiunii continuate, pedeapsa rezultantă fiind, aşadar, în limitele prevăzute de lege.
Faţă de cele ce preced, constatând că, din perspectiva criticilor invocate, nu rezultă aspecte de nelegalitate care să poată fi îndreptate prin prisma dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte, temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1143 din 16 august 2023 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2021.
Totodată, faţă de culpa sa procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., se va dispune obligarea recurentului inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., în sumă de 720 de RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1143 din 16 august 2023 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2021.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., în sumă de 720 de RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 06 iunie 2024.