Şedinţa publică din data de 25 septembrie 2024
Deliberând asupra recursurilor în casaţie, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 287 pronunţată în data de 24 martie 2023 de către Judecătoria Buzău, s-au dispus următoarele:
În baza art. 396 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. a achitat pe inculpatul A. , cetăţean român, studii 10 clase şi şcoală profesională, operator parc B., căsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, trimis în judecată sub aspectul săvârşirii unei infracţiuni de braconaj, prev. de art. 42 alin. (1) lit. b) din Legea 407/2006, din data de 13.01.2021, fapta nefiind prevăzută de legea penală.
În baza art. 396 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. a achitat pe inculpatul C., trimis în judecată sub aspectul săvârşirii unei infracţiuni de mărturie mincinoasă, prev. de art. 273 alin. (1) din C. pen., din data de 13.01.2021, fapta nefiind prevăzută de legea penală.
În baza art. 255 din C. proc. pen. s-au restituit către inculpaţii A. şi C. bunurile ridicate.
S-a luat act că persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămân în sarcina acestuia.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău.
Prin decizia penală nr. 203 din 27 februarie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău împotriva sentinţei penale nr. 287/24.03.2023 pronunţate de Judecătoria Buzău.
S-a desfiinţat, în parte, sentinţa penala apelată şi, rejudecând:
În baza art. 42 alin. (1) lit. b) din Legea 407/2006, cu aplicarea art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. cu referire la art. 61 alin. (4) lit. c) din C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la 6000 RON amendă penală, echivalentul a 200 zile - amendă, pentru săvârşirea infracţiunii de braconaj.
În baza art. 61 alin. (2) şi (3) din C. pen., s-a stabilit suma corespunzătoare unei zile-amenda în cuantum de 30 RON.
S-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor neexecutării cu rea credinţă a amenzii penale stabilite, în sensul ca neexecutarea cu rea-credinţă, în tot sau în parte, a amenzii atrage de drept înlocuirea celor 200 de zile - amendă stabilite cu 200 de zile închisoare, conform art. 63 din C. pen.
În baza art. 273 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. cu referire la prev. art. 61 alin. (4) lit. c) din C. pen., a condamnat pe inculpatul C. la 6000 RON amendă penală, echivalentul a 200 zile - amendă, pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă.
În baza art. 61 alin. (2) şi (3) din C. pen., s-a stabilit suma corespunzătoare unei zile-amenda în cuantum de 30 RON.
S-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor neexecutării cu rea credinţă a amenzii penale stabilite, în sensul ca neexecutarea cu rea credinţă, în tot sau în parte, a amenzii atrage de drept înlocuirea celor 200 de zile - amendă stabilite cu 200 de zile închisoare, conform art. 63 din C. pen.
În baza art. 112 alin. (1) lit. b) din C. pen. rap. la art. 46 alin. (1) din Legea 407/2006 s-a confiscat de la inculpatul A. arma de vânătoare cu alice, marca D., cal. 16, seria x, prevăzută cu curea, 6 cartuşe cu alice cal. 16, 2 tuburi cartuş cal. 16, cartuş cu glonţ cal. 308 win şi a tubului cartuş cal. 308 win cu proiectilul aferent, bunuri aflate în camera de corpuri delicte a IPJ Buzău, conform dovezii H nr. x din 26.02.2021 .
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate, care nu sunt contrare deciziei.
Cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
Împotriva deciziei penale nr. 203 din 27 februarie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, au formulat recurs în casaţie inculpaţii A. şi C..
Prin motivele formulate s-a solicitat, în temeiul art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., admiterea în principiu a cererilor de recurs în casaţie, apreciind că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 434-438 din C. proc. pen.
Deşi din cuprinsul cererilor de recurs în casaţie nu se regăseşte indicat un caz de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., din dezvoltarea motivelor de recurs în casaţie se reţine că fapta de braconaj reţinută în sarcina inculpatului A., respectiv cea de mărturie mincinoasă reţinută în sarcina inculpatului C. nu sunt prevăzute de legea penală, acestea pot fi încadrate în cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.
Prin motivele formulate, recurentul A. a solicitat, în temeiul art. 440 din C. proc. pen., admiterea în principiu a recursului în casaţie, casarea deciziei penale nr. 203/27.02.2024, pronunţate în dosarul nr. x/2022 de către Curtea de Apel Ploieşti şi, în temeiul art. 448 alin. (1), pct. (2) lit. a) din C. proc. pen., achitarea pentru săvârşirea infracţiunii de braconaj, prev. de art. 42 alin. (1) lit. (b) din Legea nr. 407/2006, actualizată.
În susţinerea cererii de recurs în casaţie, recurentul C. a solicitat în temeiul art. 440 din C. proc. pen. admiterea în principiu a recursului în casaţie, casarea deciziei penale nr. 203 din 27.02.2024, pronunţată în dosarul nr. x/2022 de către Curtea de Apel Ploieşti şi, în temeiul art. 448 alin. (1), pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., achitarea pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. (1) din C. pen.
În fapt, s-a reţinut că, în data de 13.01.2021, A. l-a contactat telefonic in jurul orelor 9:00 pe C., pentru a participa împreună la o partidă de vânătoare în fondul de vânătoare nr. 42 Aldeni conform autorizaţiei de vânătoare colectivă tip A cu seria x, valabilă în perioada 17.12.2020 - 15.01.2021.
C. a ajuns în fondul de vânătoare 42 Aldeni, în zona satului Valea Nucului în jurul orelor 10:00-10:30 fiind adus de către concubina sa, E., cu autoturismul personal. Cei doi s-au deplasat din Valea Nucului mai departe cu autoturismul lui A. condus de acesta din urmă în extravilanul satului Valea Nucului, unde C. a semnat autorizaţia de vânătoare şi au început activitatea de vânătoare.
În jurul orelor 12:00, A. s-a deplasat în fondul de vânătoare 42 Aldeni din care fac parte localităţile Berea, satul Valea Nucului, comuna Cernatesti, Sapoca, etc. din judeţul Buzău, având arma de vânătoare asupra sa marca D. seria x.
S-a precizat, astfel cum rezultă din întreg materialul probator administrat (declaraţiile martorilor, semnătura de pe autorizaţia de vânătoare, listingul de apeluri pentru numărul de telefon x utilizat de către C., pus la dispoziţie de către Biroul de Analiza a Informaţiilor Buzău în vederea obţinerii datelor de trafic si a datelor de localizare, ce îi plasează în intervalul orar de interes (11.00-15.00), că la vânătoare a participat şi C., în zona respectivă ce face parte integrantă din fondul de vânătoare nr. 42 Aldeni, potrivit şi adreselor emise de către gestionarul fondului de vânătoare, atât în faza judecăţii în fond, cât şi în apel.
S-a arătat, contrar celor susţinute de către organele de urmărire penală, că localităţile Sapoca şi Berea, inclusiv satul Valea Nucului, fac parte din fondul de vânătoare, iar acesta din urma se afla în întregime în fondul de vânătoare.
În continuare, în cuprinsul motivelor de recurs în casaţie, s-a susţinut că, în timp ce ambii inculpaţi se aflau în fondul de vânătoare, inculpatul A. a împuşcat cele două exemplare de fazan, vânat pe care nu l-a completat în autorizaţia de vânătoare, dar urma s-o facă înainte de părăsirea fondului de vânătoare, aşa cum impune Ordinul 353/2008 pentru aprobarea regulamentului privind autorizarea, organizarea şi practicarea vânătorii pentru practicarea vânătorii şi care a fost transportat către autoturismul personal, iar pe drumul spre autoturism s-a despărţit de inculpatul C., fiecare urmându-şi propriul traseu.
Urmare a unei sesizări, organele de politie au surprins pe A. în timp ce se îndrepta spre autoturismul său cu nr. de înmatriculare x, circumstanţe în care au constatat că A. împuşcase două exemplare de fazan cu ocazia unei partide de vânătoare.
Aşadar, acuzaţia adusă lui A. vizează că a desfăşurat o partidă de vânătoare fără a respecta condiţiile legale, în sensul că a participat singur la vânătoare, deşi legislaţia în vigoare pentru tipul de autorizaţie în baza căreia acesta era autorizat să vâneze, adică cu minim două persoane, maxim cinci şi fără a completa autorizaţia de vânătoare la rubrica aferentă vânatului recoltat.
Potrivit art. 42 alin. (1) lit. (b) din Legea nr. 42/2006 actualizată constituie infracţiunea de braconaj "b) vânătoarea fără respectarea condiţiilor înscrise în autorizaţia de vânătoare".
În ceea ce priveşte participarea a minim două persoane cum s-a reţinut anterior, recurentul a apreciat că nu există nicio probă care să poată duce la concluzia că la vânătoare nu au participat cei doi inculpaţi, dimpotrivă, toate probele din dosar arată că în data de 13.01.2021 C. a fost localizat pe str. x din Buzău, ce duce spre Sapoca şi ulterior între cele două localităţi, Sapoca şi Berea ce fac parte din fondul cinegetic (fondul de vânătoare) 42 Aldeni, iar satul Valea Nucului (care aparţine de Berea şi se afla localizat între Sapoca şi Berea) la intrarea căruia A. a fost oprit, face parte integrantă din fondul cinegetic 42 Aldeni, unde aceştia erau autorizaţi să vâneze.
O altă acuzaţie ce i se aduce lui A. este că nu a respectat condiţiile din autorizaţie, respectiv ca nu a respectat art. 7 alin. (3) lit. b) din Ordinul nr. 353/2008 pentru aprobarea regulamentului privind autorizarea, organizarea şi practicarea vânătorii în care se prevede că,,:(3) Autorizaţiile de vânătoare se completează cu pix, citeţ:
a) de către personalul împuternicit potrivit alin. (1), în toate rubricile care îl privesc, de către organizatorul acţiunii de vânătoare şi de către vânător/vânători, în rubricile prevăzute de formular pentru faza premergătoare acţiunii de vânătoare;
b) de către organizatorul acţiunii de vânătoare şi de către vânător/vânători, în rubricile prevăzute de formular, după încheierea acţiunii de vânătoare, înainte însă de părăsirea fondului de vânătoare pentru care au fost eliberate şi sunt valabile"
Astfel, inculpatul este acuzat că a încheiat acţiunea de vânătoare şi înainte de a părăsi fondul cinegetic (de vânătoare) nu a completat autorizaţia la rubrica vânat recoltat.
Indiferent de proprietar şi de categoria terenului, intravilan sau extravilan acesta face parte din fondul cinegetic. Dacă legiuitorul nu a făcut alte distincţii, nici organul judiciar nu are voie sa facă alte distincţii speculând anumite aspecte. Legiuitorul nu a menţionat ca cel târziu la intrarea in intravilan trebuie completată autorizaţia de vânătoare, ci acesta a spus ca cel târziu la părăsirea fondul cinegetic.
Pentru a exista infracţiunea de braconaj în forma de care este acuzat sunt necesare două condiţii: să se fi încheiat vânătoarea şi să se fi părăsit fondul cinegetic fără a se fi completat autorizaţia.
Recurentul a arătat că instanţa de fond a reţinut corect că fapta acestuia nu este prevăzută de legea penală, că a existat o activitate de vânătoare efectuată de către A. şi C. cu respectarea autorizaţiei în cadrul dosarului de urmărire penală.
Nu s-a reţinut că faptele nu există, deoarece acestea există în materialitatea lor, dar aceste fapte nu sunt prevăzute de legea penală.
Prin sentinţa penală apelată, instanţa de fond a dispus achitarea celor doi inculpaţi A. şi C., în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. apreciind că fapta de braconaj reţinută în sarcina lui A., respectiv cea de mărturie mincinoasă reţinută în sarcina lui C. nu sunt prevăzute de legea penală.
A apreciat judecătorul instanţei de fond că a existat o activitate de vânătoare efectuată de către A. şi C. cu respectarea autorizaţiei.
În ceea ce priveşte aprecierea asupra intervalului orar în funcţie de care instanţa de apel a pronunţat soluţia de condamnare, s-a arătat că în intervalul orar 11:00-15:00, inculpatul C. s-a aflat in interiorul fondului de vânătoare 42 Aldeni, astfel că nu s-au încălcat dispoziţiile legale pentru practicarea vânătorii, textul de lege impune participarea minim 2 vânători, iar inculpatul C. a participat la vânătoare, aspect dovedit prin semnarea autorizaţiei de vânătoare şi depoziţiile martorilor, iar localizarea telefonului sau mobil a dovedit că acesta nu a părăsit fondul de vânătoare în intervalul orar 11:00-15:00, astfel concluzia care se trage este că inculpatul C. a fost sincer în declaraţii, iar partida de vânătoare la care acesta a participat împreună cu inculpatul A. a fost perfect legală.
Recurentul A. a susţinut că legea nu prevede la ce distanţă trebuie să fie vânătorii unul de celălalt în timpul partidei de vânătoare, astfel din interpretarea textului de lege se înţelege că vânătorii trebuie să fie prezenţi împreună în fondul de vânătoare, or în baza probatoriului administrat în cauză, inculpatul C. a fost în intervalul 11.00-15.00 al zilei de 13.01.2021 în fondul de vânătoare 42 Aldeni din Buzău, aspect omis de către instanţa de apel, deşi este evident, fiind reţinut in rechizitoriu, doar că interpretarea instanţei de apel este total eronată.
În concluzie, s-a considerat că decizia penală atacată este netemeinică şi nelegală, motiv pentru care inculpaţii au solicitat în temeiul art. 448 alin. (1), pct. (2) lit. (a) din C. proc. pen. achitarea în temeiul art. 16 alin. (1), lit. b) din C. proc. pen.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub numărul de dosar x/2022
Prin încheierea din 05 iunie 2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2022, au fost admise, în principiu, cererile de recurs în casaţie formulate de recurenţii A. şi C. împotriva deciziei penale nr. 203 din 27 februarie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi trimisă cauza, în vederea judecării recursului în casaţie, la completul C3, în compunere de 3 judecători.
Înalta Curte a apreciat că, din perspectiva formalismului unei cereri de recurs în casaţie, se constată că cererile de recurs în casaţie formulate de recurenţii inculpaţi A. şi C. îndeplinesc formal cerinţele prevăzute de art. 434 - art. 438 din C. proc. pen., prezintă aparenţa de sustenabilitate a cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. şi pot fi analizate prin prisma acestuia într-o etapă procesuală distinctă de cea reglementată prin dispoziţiile art. 440 din C. proc. pen., respectiv cea a judecăţii pe fond a recursului în casaţie, cu precizarea că nu vor fi avute în vedere aspecte referitoare la reevaluarea materialului probator ori reaprecierea asupra situaţiei de fapt stabilită în mod definitiv de instanţa de apel, care constituie chestiuni de temeinicie şi nu de legalitate a hotărârii, pentru a putea fi încadrate într-un caz de casare.
Examinând recursurile în casaţie formulate de recurenţii inculpaţi A. şi C. împotriva deciziei penale nr. 203 din data de 27 februarie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., astfel cum au fost stabilite prin încheierea de admitere în principiu din 05 iunie 2024, Înalta Curte apreciază că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
În condiţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, caz de casare ce vizează situaţiile în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă prevăzută de norma de incriminare; dacă instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune.
Aşa cum s-a menţionat şi în încheierea de admitere în principiu, din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., nu se poate realiza o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, în raport de încadrarea juridică stabilită cu autoritate de lucru judecat de instanţa de apel, fără a putea fi supuse cenzurii starea factuală reţinută.
Înalta Curte subliniază că ceea ce s-a invocat de recurenţii-inculpaţi ca temei al incidenţei dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. vizează, în esenţă, achitarea inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de braconaj, prevăzute de art. 42 alin. (1) lit. (b) din Legea nr. 407/2006, actualizată şi a inculpatului C. pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 273 alin. (1) din C. pen.
În vederea dezlegării chestiunii invocate de recurenţii inculpaţi, Înalta Curte are în vedere situaţia de fapt reţinută cu autoritate de lucru judecat de instanţa de apel, respectiv că:, În data de 13.01.2021, în jurul orelor 13:00-13:30, în timp ce se afla singur (inculpatul A.) pe fondul de vânătoare 46 Alden, cu toate că deţinea autorizaţia de vânătoare colectivă tip A cu seria x şi nr. x, valabilă în perioada 17.12.2020 - 15.01.2021, a împuşcat două exemplare de fazan, fără a respecta condiţiile înscrise în autorizaţia de vânătoare care impuneau ca la vânătoare să participe minim două persoane".
Mai mult, instanţa de apel a stabilit că inculpatul C., care a fost audiat în data de 13.01.2021, a declarat nereal că a participat pe întreaga durată a partidei de vânătoare împreună cu coinculpatul A., iar acesta a vânat cele două exemplare de fazan în această perioadă şi au părăsit împreună fondul de vânătoare.
Instanţa supremă, analizând motivele invocate de inculpaţi constată că a fost pusă în discuţie stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza materialului probator administrat în cauză şi reinterpretarea probelor cu privire la împrejurările în care a survenit faptele pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată.
În ceea ce priveşte faptele reţinute şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte notează că, potrivit art. 42 alin. (1) lit. (b) din Legea nr. 407/2006 actualizată constituie infracţiunea de braconaj: "b) vânătoarea fără respectarea condiţiilor înscrise în autorizaţia de vânătoare" care impuneau ca la vânătoare să participe minim două persoane, iar potrivit art. 273 din C. pen. constituie infracţiunea de mărturie mincinoasă: "Fapta martorului care, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură în care se ascultă martori, face afirmaţii mincinoase ori nu spune tot ce ştie în legătură cu faptele sau împrejurările esenţiale cu privire la care este întrebat".
Înalta Curte constată că instanţa de apel a stabilit, cu titlu definitiv, că "între orele 12:00-12:50, inculpatul C. a părăsit activitatea de vânătoare (...). Inculpatul A. rămas singur, ulterior după părăsirea fondului de vânătoare de către coinculpatul C., în jurul orelor 13:00-13:30, a împuşcat două exemplare din specia fazan."
Or, analizând acţiunile inculpaţilor, prin raportare la starea de fapt reţinută de instanţa de apel, contrar celor susţinute de apărare, instanţa supremă constată că fapta inculpatului A. care, în jurul orelor 13:00-13:30, în timp ce se afla singur pe fondul de vânătoare 46 Alden, cu toate că deţinea autorizaţia de vânătoare colectivă, a împuşcat două exemplare de fazan, fără a respecta condiţiile înscrise în autorizaţia de vânătoare care impuneau ca la vânătoare să participe minim două persoane, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de braconaj, prevăzute de art. 42 alin. (1) lit. b) din Legea 407/2006.
Totodată, fapta inculpatului C., care a declarat nereal că a participat pe întreaga durată a partidei de vânătoare împreună cu coinculpatul A., iar acesta a vânat cele două exemplare de fazan în această perioadă şi au părăsit împreună fondul de vânătoare, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de mărturie mincinoasă, prevăzute de art. 273 alin. (1) din C. pen., ceea ce întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fiind realizată corespondenţa dintre faptele concret săvârşite şi elementele stabilite de legiuitor în norma de incriminare.
Înalta Curte constată că situaţia de fapt descrisă se circumscrie ipotezei de incriminare prevăzute de art. 42 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 407/2006, respectiv, vânătoarea fără respectarea condiţiilor înscrise în autorizaţia de vânătoare, care, potrivit art. 7 alin. (3) lit. b) din Ordinul nr. 353/2008 pentru aprobarea Regulamentului privind autorizarea, organizarea şi practicarea vânătorii, se completează, de către organizatorul acţiunii de vânătoare şi de către vânător/vânători, în rubricile prevăzute de formular, după încheierea acţiunii de vânătoare, înainte însă de părăsirea fondului cinegetic pentru care au fost eliberate şi sunt valabile", aşa încât, contrar susţinerilor recurenţilor inculpaţi, condamnarea lor nu se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, pentru a putea fi incident cazul de casare invocat.
Pentru aceste considerente, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de recurenţii inculpaţi A. şi C. împotriva deciziei penale nr. 203 din data de 27 februarie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Potrivit art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurenţii inculpaţi la plata sumei de 200 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de recurenţii inculpaţi A. şi C. împotriva deciziei penale nr. 203 din data de 27 februarie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de 200 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 septembrie 2024.