Şedinţa publică din data de 18 septembrie 2024
Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 119 din data de 27 iunie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respinsă contestaţia la executare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva sentinţei penale nr. 163 pronunţate la data de 23.10.2023 în dosarul nr. x/2023 de către Curtea de Apel Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 10/A pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 11.01.2024.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut că, la data de 6 iunie 2024 a fost înregistrată contestaţia la executare formulată de contestatorul condamnat A. întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., privind sentinţa penală nr. 163 pronunţată la data de 23.10.2023 în dosarul nr. x/2023 de către Curtea de Apel Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 10/A pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justişie la data de 11.01.2024.
Din pedeapsa rezultantă au fost deduse; perioada deja executată în statul de condamnare de la 29.11.2019 la 21.03.2023 (3 ani, 3 luni şi 23 de zile); 225 de zile acordate cu titlu de eliberare anticipată cu referire la perioada 29.11.2019-28.11.2021; 15 de zile cu titlu de despăgubiri daune acordate conform Decretului L 92/2014 şi perioada arestării provizorii de la 25.05.2023 la 06.07.2023 executată în procedura MEA.
Analizând motivele invocate de contestator, care a solicitat deducerea perioadei de 2 ani şi 10 luni închisoare din pedeapsa de 5 ani şi 4 luni închisoare, motivat de faptul că a participat la cursuri educative şi a prestat muncă în perioada în care a fost încarcerat pe teritoriul Italiei, Curtea a reţinut următoarele:
Conform art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestaţia la executare se poate formula atunci când există o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.
Potrivit art. 598 alin. (1) lit.) C. proc. pen. când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.
Prin orice altă cauză de stingere sau micşorare a pedepsei se poate înţelege şi orice situaţie ivită după rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, care produce acest efect şi care, de principiu, nu se analizează în cadrul altei proceduri, expres reglementate de legiuitor.
Evaluând datele concrete ale cauzei prin prisma dispoziţiilor legale menţionate, s-a constatat că autorităţile din Italia nu au transmis o astfel de hotărâre judecătorească şi niciun act judiciar, prin care să i se acorde vreun drept contestatorului ulterior pronunţării sentinţei penale nr. 163 din data de 23.10.2023 de către Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2023, prin care a fost recunoscută sentinţa de condamnare pronunţată de autorităţile judiciare din Italia.
Împotriva sentinţei penale nr. 119 din data de 27 iunie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024 a formulat contestaţie persoana condamnată A..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 19.07.2024, stabilindu-se termen de judecată la 18 septembrie 2024. În dezbateri, contestatorul A. a solicitat admiterea contestaţia formulate, desfiinţarea sentinţei atacate şi rejudecând cauza, deducerea perioadei de 2 ani şi 10 luni închisoare din pedeapsă de 5 ani şi 4 luni închisoare, motivat de faptul că acesta a participat la cursuri educative şi a prestat muncă în perioada în care a fost încarcerat pe teritoriul Italiei.
Examinând contestaţia formulată de condamnatul A. Înalta Curte constată următoarele:
Contestaţia la executare este un mijloc procesual cu caracter jurisdicţional prin intermediul căruia se soluţionează anumite incidente limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei, cu scopul de a se asigura coformitatea cu legea penală a executării hotărârilor judecătoreşti, fără însă a se putea schimba sau modifica soluţia care se bucură de autoritate de lucru judecat.
Înalta Curte reaminteşte că procedura jurisdicţională a contestaţiei la executare este menită să rezolve situaţiile juridice care afectează executarea unei hotărâri penale. Astfel, potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.
În cauza de faţă, Înalta Curte constată că autorităţile judiciare italiene au solicitat recunoaşterea hotărârilor judecătoreşti străine şi executarea pedepsei închisorii într-un penitenciar din România privind persoana condamnată A.. Această solicitare a făcut obiectul dosarului nr. x/2023 înregistrat pe rolul Curţii de Apel Craiova, care prin sentinţa penală nr. 119 din 27 iunie 2024 (definitivă prin decizia penală nr. 10/A la data de 11.01.2024. a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie) a dispus transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 5 ani şi 4 luni închisoare, deducând perioada executată la zi.
Se constată că verificarea modului în care instanţa română a dat o rezolvare cererii de recunoaştere şi executare a unei hotărâri străine, inclusiv în ceea ce priveşte stabilirea pedepsei aplicate de autoritatea judiciară de condamnare, se realizează în condiţiile art. 166 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, republicată, respectiv prin intermediul căii de atac a apelului promovat împotriva hotărârii de recunoaştere, drept de care condamnatul a uzat în cauză într-un ciclu procesual anterior, respectiv în dosarul nr. x/2023, soluţionat prin decizia penală nr. 10/2A din 11.01.2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin cererea formulată, contestatorul condamnat A. şi-a exprimat nemulţumirea cu privire la modul deducerii perioadei de 2 ani şi 10 luni închisoare din pedeapsă de 5 ani şi 4 luni închisoare, criticând raţionamentul instanţei avut în vedere la momentul deducerii, motivat de faptul că acesta a participat la cursuri educative şi a prestat muncă în perioada în care a fost încarcerat pe teritoriul Italiei.
În acest context, aşa cum în procedura de recunoaştere reglementată de Legea nr. 302/2004, statul de executare nu are nicio competenţă de a statua asupra legalităţii ori temeiniciei soluţiei de condamnare, ci doar de a evalua compatibilitatea acestei hotărâri cu normele interne adaptându-se atunci când este cazul la normele interne, cu atât mai mult aceluiaşi stat de executare nu i-ar putea fi recunoscute, în procedura contestaţiei la executare, prerogative suplimentare de repunere în discuţie a legalităţii soluţiei.
Înalta Curte subliniază că pe calea contestaţiei la executare nu se poate modifica o hotărâre rămasă definitivă, nu se poate proceda la pronunţarea unei alte soluţii, întrucât s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat, stabilităţii raporturilor juridice.
Contestaţia la executare constituie un remediu procesual având ca obiect exclusiv chestiuni descoperite cu prilejul punerii în executare sau ivite în cursul executării, fiind exclusă posibilitatea de a antama pe această cale chestiuni relative la legalitatea şi temeinicia hotărârilor definitive în baza cărora se face executarea.
Ca atare, cererea formulată de contestator, prin prisma motivelor expuse, excedează limitelor în care o instanţă poate fi învestită în cursul executării.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 119 din data de 27 iunie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 340 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei, conform art. 275 alin. (6) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 119 din data de 27 iunie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.
Obligă contestatorul-persoana condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-persoana condamnată, în cuantum de 360 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 septembrie 2024.