Şedinţa publică din data de 02 octombrie 2024
Asupra cauzei penale de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 105P din 18 septembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2024, s-a admis cererea formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, pentru punerea în executare a mandatului european de arestare, privind persoana solicitată A..
În baza art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a luat act de opoziţia la predare a persoanei solicitate A..
În baza art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată în referire la art. 104 alin. (6), (7) şi 10 din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus executarea mandatului european de arestare emis la data de 25.04.2024 de Judecătoria Munchen, Germania, în dosarul ER IX Gs 5141/24, faţă de persoana solicitată A., pentru săvârşirea infracţiunilor de tergiversarea intenţionată a înaintării cererii de deschidere a procedurii de insolvenţă, abuz de încredere şi bancrută intenţionată, fapte prev. şi pedep. de art. 15 a alin. (4), art. 266 alin. (1), art. 283 alin. (1), (2) şi 6, art. 14 alin. (1) şi art. 53 din C. pen. german (durata maximă a pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunile susmenţionate fiind pedeapsa de 5 ani închisoare) şi predarea autorităţii solicitante, sub rezerva regulii specialităţii.
Totodată, în baza dispoziţiilor art. 104 alin. (10) şi 13 Legea nr. 302/2004 republicată şi art. 230 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., s-a dispus arestarea persoanei solicitate, A. în vederea predării către autorităţile judiciare din Germania, pentru o perioadă de 30 de zile, de la data de 18.09.2024 şi până la data de 17.10.2024 inclusiv.
De asemenea. s-a hotărât ca predarea persoanei solicitate se va efectua cu respectarea dispoziţiilor art. 113 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, modificată şi completată.
În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată şi art. 85 din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare în vederea predării persoanei solicitate A.. Dispoziţiile C. proc. pen. cu privire la conţinutul şi executarea mandatului de arestare se aplică corespunzător.
S-a constatat că persoana căutată A. a fost reţinută, conform ordonanţei nr. 28458/II/5/2024 din data de 17.09.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, pentru o perioadă de 24 de ore, începând cu data de 17.09.2024, ora 15:00.
Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că la data de 17.09.2024, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, în temeiul disp. art. 103 şi urm. din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală (rep.), a înaintat documentele privind pe numitul A. (...), în vederea luării măsurii arestării preventive, pentru punerea în executare a unui mandat european de arestare emis la 25.04.2024 de Judecătoria Munchen, Germania, în dosarul ER IX Gs 5141/24.
În continuare s-a reţinut că mandatul european de arestare a fost emis în scopul efectuării urmăririi penale faţă de persoana solicitată A., cu privire la săvârşirea infracţiunilor de tergiversarea intenţionată a înaintării cererii de deschidere a procedurii de insolvenţă, abuz de încredere şi bancrută intenţionată, fapte prev. şi pedep. de art. 15 a alin. (4), art. 266 alin. (1), art. 283 alin. (1), (2) şi 6, art. 14 alin. (1) şi art. 53 din C. pen. german (durata maximă a pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunile susmenţionate fiind pedeapsa de 5 ani închisoare).
În acest context, analizând sesizarea formulată şi actele depuse, curtea de apel a constatat că mandatul european de arestare emis de către autorităţile judiciare germane, are conţinutul şi forma prevăzută de art. 87 din Legea nr. 302/2004 republicată, respectiv: datele privind identitatea şi cetăţenia persoanei solicitate A., denumirea şi datele de contact ale autorităţii judiciare emitente, respectiv ale Judecătoriei Munchen - Germania, existenţa unui mandat european de arestare preventivă, care se încadrează în dispoziţiile art. 89 şi 97 din prezenta lege, natura şi încadrarea juridică a infracţiunilor, ţinându-se cont mai ales de prevederile art. 97, o descriere a circumstanţelor în care au fost comise infracţiunile, inclusiv momentul, locul şi gradul de implicare al persoanei solicitate, precum şi pedeapsa prevăzută de legea statului emitent pentru infracţiunile săvârşite.
Din descrierea succintă a faptelor pentru care s-a solicitat predarea persoanei solicitate A., s-a constatat că acestea ar putea fi încadrate în infracţiunile de tergiversarea intenţionată a înaintării cererii de deschidere a procedurii de insolvenţă, abuz de încredere şi bancrută intenţionată, fapte prev. şi pedep. de art. 15 a alin. (4), art. 266 alin. (1), art. 283 alin. (1), (2) şi 6, art. 14 alin. (1) şi art. 53 din C. pen. german (durata maximă a pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunile susmenţionate fiind pedeapsa de 5 ani închisoare), ce au corespondent în legea penală română în dispoziţiile art. 238 C. pen. (închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă), art. 240 C. pen. (închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă) şi art. 242 C. pen. (6 luni la 3 ani sau cu amendă ori închisoarea de la unu la 5 ani în variantă agravată), cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.
În acest punct de analiză, curtea de apel a constatat că, deşi la pagina 8 a mandatului european de arestare nu este marcată nici o căsuţă, infracţiunile pentru care este cercetată persoana solicitată nefiind încadrate în dispoziţiile art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, în cauză devin incidente dispoziţiile alin. (2) ale aceluiaşi articol, potrivit cărora, pentru alte fapte decât cele prevăzute la alin. (1), predarea este subordonată condiţiei ca, faptele care motivează emiterea mandatului european de arestare, să constituie infracţiune potrivit legii române, independent de elementele constitutive sau de încadrarea juridică a acesteia, aspect care este complinit în prezenta cauză.
Astfel, s-a reţinut că la Secţiunea II (paginile 9-12) din cuprinsul mandatului european de arestare este regăsită descrierea completă a infracţiunilor care nu se încadrează la cazurile enumerate la Secţiunea I (pagina 8), care cuprinde căsuţele la care face referire apărare, astfel încât s-a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege privind executarea mandatului european de arestare emis de către autorităţile judiciare germane.
De asemenea, în urma examinării dispoziţiilor art. 99 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, prima instanţă a apreciat că nu rezultă existenţa unor motive obligatorii de refuz al executării mandatului european de arestare, iar în cauză nu s-au formulat obiecţiuni cu privire la identitatea persoanei solicitate A..
Concluzionând, curtea de apel a admis cererea formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, pentru punerea în executare a mandatului european de arestare, privind persoana solicitată A..
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat contestaţie persoana solicitată A..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 25 septembrie 2024, fiind stabilit termen pentru soluţionare la data de 02 octombrie 2024, termen la care s-au luat concluziile apărării persoanei solicitate şi ale reprezentantului Ministerului Public, acestea fiind redate în cuprinsul părţii introductive a prezentei decizii.
Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A., prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu, potrivit art. 4251 din C. proc. pen. şi art. 110 din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:
Reglementând procedura de executare a mandatului european de arestare, art. 104 din Legea nr. 302/2004 prevede că, după verificarea identităţii persoanei solicitate şi a împrejurării dacă acesteia i s-a comunicat, în copie şi în limba pe care o înţelege, mandatul european de arestare şi, dacă este cazul, hotărârea de condamnare dată în lipsă, judecătorul legal învestit aduce la cunoştinţa acesteia drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004, efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere, totodată, consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. În situaţia în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, potrivit alin. (7) al aceluiaşi articol, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia, care se limitează la consemnarea poziţiei sale faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi la eventualele obiecţii privind identitatea.
Potrivit art. 109 raportat la art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, judecătorul legal învestit soluţionează cauza prin sentinţă, iar, în situaţia în care admite cererea formulată de autorităţile judiciare solicitante, emite, de îndată, un mandat de arestare, al cărui conţinut şi ale cărui condiţii de executare sunt prevăzute de dispoziţiile C. proc. pen.. La luarea hotărârii, judecătorul ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare, verificând, în acest sens, dacă faptele imputate se numără printre cele enumerate de art. 97 din Legea nr. 302/2004, dacă mandatul respectă conţinutul şi forma prevăzute de art. 87 din actul normativ şi dacă, în speţă, este aplicabil vreunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării menţionate expres de art. 99 din Legea nr. 302/2004, având, totodată, în vedere şi poziţia persoanei solicitate cu privire la regula specialităţii, conform art. 117 alin. (4) din Legea nr. 302/2004.
Pe de altă parte, reglementând situaţiile care pot determina respingerea cererii autorităţilor judiciare emitente de punere în executare a unui mandat european de arestare, art. 99 din Legea nr. 302/2004 prevede expres motivele obligatorii (alin. (1) şi facultative (alin. (2) de refuz, reţinând (în alin. (2) lit. a) că judecătorul român poate refuza executarea respectivului mandat în situaţia prevăzută la art. 97 alin. (2) din lege, respectiv când nu este îndeplinită condiţia dublei incriminări.
Astfel, rolul instanţei de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz a predării pe care aceasta le invocă.
În aceste coordonate, Înalta Curte constată că instanţa de judecată, în calitate de autoritate judiciară solicitată pentru punerea în executare a mandatului, nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competenţa să se pronunţe cu privire la temeinicia efectuării urmăririi penale de către autoritatea judiciară emitentă.
Verificând actele dosarului, în raport, cu aceste dispoziţii, Înalta Curte constată, din analiza conţinutului mandatului european de arestare emis de Judecătoria Munchen - Germania, că persoana solicitată este cercetată pentru săvârşirea infracţiunilor de tergiversarea intenţionată a înaintării cererii de deschidere a procedurii de insolvenţă, abuz de încredere şi bancrută intenţionată, fapte prev. şi pedep. de art. 15 a alin. (4), art. 266 alin. (1), art. 283 alin. (1), (2) şi 6, art. 14 alin. (1) şi art. 53 din C. pen. german constând în aceea că:
"În perioada 15.10.2019 - 05.01.2022 cetăţeanul german A. a fost membru în consiliul de administraţie al societăţii B. din Munchen. Societatea se află în incapacitate de plată începând cu 31.08.2021. Deşi cunoştea acest aspect, învinuitul nu a înaintat la timp cererea de deschidere a procedurii de insolventa pentru societatea reprezentată de el.
De asemenea, în calitate de membru în consiliul de administraţie al societăţii, deşi avea obligaţia de a proteja interesele societăţii, în perioada 01.10.2019 - 04.11.2021 a efectuat 65 transferuri în contul său privat cu obiectul "Împrumut" şi transferuri în contul său privat cu obiectul "Salariu" şi "Factură de management", precum şi transferuri cu obiectul "Împrumut" în contul societăţii C., al cărei proprietar este, reducând astfel patrimoniul societăţii cu suma totală de 333.680,11 euro, de fiecare dată fără o rezoluţie corespunzătoare a consiliului de supraveghere. Mai mult, învinuitul nu avea dreptul la remuneraţie în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie al societăţii menţionate, întrucât nu exista niciun acord în acest sens.."
Ca atare, astfel cum a reţinut şi prima instanţă, mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. îndeplineşte condiţiile de fond şi de formă prevăzute de art. 87 Legea nr. 302/2004, respectiv descrierea circumstanţelor în care au fost comise infracţiunile, activitatea infracţională reţinută în sarcina acesteia fiind detaliată ţinând cont de specificul fazei procesuale în care a fost emis mandatul.
De asemenea, Înalta Curte constată că infracţiunile pentru care este cercetată persoana solicitată se regăsesc printre infracţiunile care permit predarea, fiind îndeplinite dispoziţiile art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, potrivit cărora pentru alte fapte decât cele prevăzute la alin. (1), predarea este subordonată condiţiei ca faptele care motivează emiterea mandatului european de arestare să constituie infracţiune potrivit legii române, independent de elementele constitutive sau de încadrarea juridică a acesteia. Or, infracţiunile de tergiversarea intenţionată a înaintării cererii de deschidere a procedurii de insolvenţă, abuz de încredere şi bancrută intenţionată, fapte prev. de art. 15 a alin. (4), art. 266 alin. (1), art. 283 alin. (1), (2) şi 6, art. 14 alin. (1) şi art. 53 din C. pen. german au corespondenţă în legislaţia penală română - în infracţiunile de abuz de încredere, bancrută şi gestiune frauduloasă prev. de art. 238, art. 240 şi art. 242 C. pen.
Deopotrivă, se are în vedere că, fiind audiată în faţa curţii de apel în data de 18.09.2024, în conformitate cu dispoziţiile art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, persoana solicitată A. nu a fost de acord cu predarea sa către autorităţile judiciare din Germania, prevalându-se, totodată, de regula specialităţii şi necontestându-şi identitatea.
În acest sens, Înalta Curte precizează că, deşi, persoana solicitată nu şi-a dat acordul în vederea predării către autorităţile judiciare străine, conform declaraţiilor date, atât în faţa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, cât şi în faţa instanţelor de judecată, predarea în baza mandatului european de arestare emis de statul solicitant nu este condiţionată de acordul de voinţă al persoanei solicitate dacă se apreciază că sunt îndeplinite toate condiţiile pentru aceasta.
În acest punct de analiză, Înalta Curte constată că susţinerile contestatorului privind faptul că acesta s-a stabilit definitiv în România împreuna cu soţia sa, cetăţean român, nemaiavând nicio legătură cu statul german, aspect ce ar atrage, eventual, incidenţa motivul facultativ de refuz prev. de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 ("Autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare: . . . . . . . . . .când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetăţean român sau trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani şi acesta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent.") sunt neîntemeiate, din moment ce, în speţă, mandatul european de arestare a fost emis în vederea efectuării urmăririi penale, iar motivul invocat de apărare poate fi analizat doar în situaţia în care mandatul este emis în vederea executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate. De altfel, în actele dosarului nu există niciun mijloc de probă din care să rezulte că persoana solicitată s-ar fi stabilit, în ultimii 5 ani, pe teritoriul statului român, cu atât mai mult cu cât activitatea infracţională reţinută în sarcina sa a fost comisă în perioada 2019-2022 pe teritoriul Germaniei.
Nu în ultimul rând, se subliniază că, potrivit dispoziţiilor art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce în conformitate cu dispoziţiile Deciziei Cadru a Consiliului nr. 584/2002/JAI din 13 iunie 2002, aşa încât prin punerea în executare a respectivului mandat prezumţia de nevinovăţie de care se bucură contestatorul nu este afectată.
Aşadar, se constată că, în speţă, nu este incident nici vreunul din celelalte motive, obligatorii sau facultative, de refuz al executării mandatului european de arestare expres reglementate de art. 99 din Legea nr. 302/2004, întrucât persoana solicitată nu face obiectul unei alte proceduri judiciare cu privire la aceeaşi acuzaţie în România sau în alt stat, iar răspunderea penală pentru faptele care motivează mandatul nu este prescrisă, după cum nu a intervenit nici amnistia, potrivit legii române.
Pentru motivele mai sus expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. şi art. 110 din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internaţională, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 105P din 18 septembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2024.
În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. se va obliga contestatarul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 290 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.
Onorariul cuvenit interpretului de limba germană se va suporta din fondurile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 105P din 18 septembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2024.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul partial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 290 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.
Onorariul cuvenit interpretului de limbă germană se suportă din fondurile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 02 octombrie 2024.