Şedinţa publică din data de 02 octombrie 2024
Deliberând asupra contestaţiei în anulare de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin decizia penală nr. 1/R din data de 11 aprilie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2023, în baza art. 2 din C. proc. pen., a fost respins, ca inadmisibil, recursul formulat de recurentul A., împotriva deciziei penale nr. 122/CONT/29.01.2024 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2023.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. a fost obligat recurentul la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
S-a făcut menţiunea că hotărârea e definitivă.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Timişoara a reţinut, în esenţă, că recurentul a declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 122/CONT/29.01.2024 pronunţate de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x (prin care a fost soluţionată contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 656/24.11.2023 pronunţate de Judecătoria Deta, care la rândul său a avut ca obiect cererea Compartimentului de executări penale din cadrul Judecătoriei Deta de înlocuire a măsurii de siguranţă a internării medicale luate faţă de acesta cu măsura obligării la tratament medical în temeiul art. 569 alin. (3) din C. proc. pen.), însă această cale de atac nu este prevăzută de C. proc. pen., care reglementează doar două căi ordinare de atac (apelul şi contestaţia). Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea competenţei atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.
II. Împotriva acestei hotărâri contestatorul a formulat o cerere intitulată recurs în casaţie (contestaţie) în data de 16 mai 2024, care i-a fost restituită prin adresa nr. x/2023 emisă de Curtea de Apel Timişoara la data de 28.05.2024, cu menţiunea că hotărârea atacată nu face parte din hotărârile ce pot fi supuse recursului în casaţie, în conformitate cu art. 434 raportat la art. 439 alin. (4)1 din C. proc. pen.
Ulterior, prin cererea din data de 06 iunie 2024, transmisă Curţii de Apel Timişoara, contestatorul A. a solicitat calificarea contestaţei din 16 mai 2024 ca fiind contestaţie în anulare în conformitate cu prevederile art. 426 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. şi trimiterea acesteia la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a fi judecată.
Prin cererea formulată, contestatorul a solicitat, în esenţă, încetarea măsurii obligatorii la tratament medical, faţă de împrejurarea că prin sentinţa penală nr. 656 din 24 noiembrie 2023 a Judecătoriei Deta s-a dispus înlocuirea măsurii de siguranţă a internării medicale prevăzute de art. 110 din C. pen. cu măsura de siguranţă a obligării la tratament medical prevăzută de art. 109 din C. pen.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 12.08.2024, fiind fixat termen de judecată la data 02 octombrie 2024, când a fost acordat cuvântul în dezbateri, susţinerile fiind consemnate în practicaua prezentei decizii.
III. Examinând calea de atac intitulată contestaţie în anulare formulată de contestatorul A., Înalta Curte o constată inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Prealabil, Înalta Curte reţine că a fost învestită cu soluţionarea căii de atac intitulate contestaţie în anulare împotriva deciziei penale nr. 1/R din data de 11 aprilie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală în dosarul nr. x/2023, prin care a fost respins, ca inadmisibil, recursul formulat de aceeaşi parte împotriva deciziei penale nr. 122/CONT/29.01.2024 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2023.
Prin cererea din data de 06 iunie 2024, partea a solicitat în mod expres calificarea cererii intitulate recurs în casaţie (contestaţie) drept contestaţie în anulare în temeiul dispoziţiilor art. 426 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., iar pe de altă parte judecarea acesteia chiar de către instanţa supremă.
Se observă că partea a indicat în cuprinsul cererii intitulate contestaţie în anulare motivul prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., respectiv "când judecată în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi sau când, deşi legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate", însă din analiza actelor dosarului, Înalta Curte constată că acesta nu este fundamentat, iar simpla invocare a unui motiv de contestaţie în anulare nu conduce la calificarea cererii formulate ca fiind contestaţie în anulare.
Astfel că, în raport de aspectele arătate mai sus, Înalta Curte constată că a fost învestită în mod expres cu soluţionarea căii de atac intitulate contestaţie în anulare de către contestatorul A., prin prisma principiului disponibilităţii. Potrivit acestui principiu, părţilor li se oferă posibilitatea de a sesiza autorităţile judiciare, de a dispune de obiectul litigiului şi de mijloacele de apărare, însă cu respectarea prevederilor legale.
Or, potrivit dispoziţiilor art. 129 din Constituţia României: "Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."
Astfel, potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III din C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Revine, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Or, în cauză se constată că prin decizia penală nr. 1/R din data de 11 aprilie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală în dosarul nr. x/2023, a fost respins, ca inadmisibil, recursul formulat de A. împotriva deciziei nr. 22/CONT/29.01.2024 pronunţată de Tribunalul Timiş, în dosarul nr. x/2023, la rândul său fiind inadmisibilă şi calea de atac declarată de contestator împotriva acestei hotărâri, care este definitivă.
În acest sens, Înalta Curte reaminteşte că hotărârea judecătorească nu este susceptibilă de a fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie fiind explicite în sensul că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
Ca atare, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept. Prin urmare, inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.
Pentru aceste considerente, constatând că în cauză contestatorul A. a declarat calea de atac intitulată contestaţie în anulare împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea unei căi de atac, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 1/R din data de 11 aprilie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2023.
În conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 1/R din data de 11 aprilie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2023.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă. Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 02 octombrie 2024.