Şedinţa publică din data de 03 octombrie 2024
Asupra contestaţiei de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 57 din data de 01 iulie 2024 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură, a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatorul A. vizând sentinţa penală nr. 23/01.03.2024 a Curţii de Apel Suceava.
Curtea de Apel Suceava a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 23 din data de 01.03.2024 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2024, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava cu privire la transferul persoanei condamnate A., în prezent deţinut într-un penitenciar din Franţa, într-un penitenciar din România, pentru continuarea executării pedepsei închisorii la care a fost condamnat.
În temeiul art. 166 alin. (6) lit. a) raportat la art. 167 din Legea nr. 302/2004, s-a dispus recunoaşterea şi punerea în executare a următoarelor hotărâri:
- sentinţa nr. 70/18 pronunţată de Curtea de Juraţi din Val de Marne, la data de 19.11.2018, rămasă definitivă la data de 26.11.2018, prin care A. a fost condamnat la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare, sub aspectul infracţiunilor de jaf armat, reţinere, răpire şi sechestrare a mai multor persoane şi vătămare corporală gravă, prevăzute de art. 222-24, 222-23, 222-44, 222-45, 222-47, 222-48. 222-48-1, 132-75, 222-13. 311-1, 311-8, 311-13, 311-14, 311-15, 224-3, 224-9, 224-10, 121-6, 121-7, 222-24, 222-13 din C. pen., infracţiuni săvârşite la data de 16.06.2016, care au corespondent în legea română în infracţiunile de loviri sau alte violenţe prev. de art. 193 alin. (2) din C. pen., lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 205 alin. (1) din C. pen. şi furt calificat pre. de art. 208 raportat la art. 229 alin. (2) lit. c) din C. pen.
- sentinţa nr. 17/196/48 pronunţată de Tribunalul de mare instanţă Paris, la data de 03.08.2018, rămasă definitivă la data de 13.08.2018, prin care A. a fost condamnat la pedeapsa de 6 (şase) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de violenţe care nu au avut consecinţa incapacităţii totale de muncă depăşind 8 zile şi sustragere de bunuri însoţită de violenţe fapte prevăzute de art. 132-10, 222-13, 222-44, 222-45, 222-47, 222-48-1, 222-48-2 din C. pen. francez şi art. 132-8 până la 132-19 din C. pen. (cu privire la recidivă), respectiv, art. 132-10, 311-1, 311-4, 311-5, 311-13, 311-14 din C. pen. francez şi art. 132-8 până la art. 132-19 din C. pen. (cu privire la recidivă), infracţiuni săvârşite la data de 29.06.2017, care au corespondent în legea română în infracţiunea de loviri sau alte violenţe prev. de art. 193 alin. (2) din C. pen. şi infracţiunea de tâlhărire prev. de art. 233 din C. pen.
S-a dispus transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 5460 zile închisoare aplicate prin sentinţele penale mai sus menţionate.
În temeiul art. 73 alin. (1) din C. pen., s-a dedus din pedeapsa de 5460 zile de închisoare, un număr de 2336 zile (reprezentând perioada de executare a pedepsei de la 02.07.2017 până la data de 24.11.2023) şi în continuare până la zi.
În temeiul art. 166 alin. (12) din Legea nr. 302/2004 coroborat cu art. 555 din C. proc. pen., s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii pe numele persoanei transferabile A., la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.
Împotriva acestei sentinţe a formulat contestaţie la executare persoana solicitată A., solicitând contopirea celor două pedepse, raportat la concursul de infracţiuni, conform dispoziiţilor art. 38 din C. pen. român, deducerea perioadei executate de la 02.05.2017 până în prezent, solicitând ca suplimentar, pe lângă cele 2336 de zile deja executate şi care au fost deduse, să fie deduse din pedeapsă perioadele de 998 zile credit de reducere a pedepsei, 447 zile reducere suplimentară, precum şi 330 zile de detenţie provizorie.
Totodată, a solicitat şi înlăturarea menţiunilor referitoare la faptul că ar fi comis infracţiunile folosind o armă de foc, întrucât acest aspect îi influenţează regimul de detenţie şi îl împiedică să-şi vadă familia.
În drept şi-a întemeiat cererea principală pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c), prima teză din C. proc. pen., iar cererea de contopire a pedepselor pe dispoziţiile art. 585 lit. a) din C. proc. pen.
În ceea ce priveşte solicitarea contestatorului de a fi contopite cele două pedepse şi de a fi aplicate dispoziţiile referitoare la concursul de infracţiuni, Curtea de Apel Suceava a reţinut că, în conformitate cu art. 166 alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004, instanţa de judecată adaptează pedeapsa aplicată prin hotărârea transmisă de statul emitent, atunci când durata acesteia depăşeşte, după caz, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeaşi infracţiune sau limita maximă generală a pedepsei închisorii prevăzute de legea penală română ori atunci când durata pedepsei rezultante aplicate în cazul unui concurs de infracţiuni depăşeşte totalul pedepselor stabilite pentru infracţiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română. Adaptarea de către instanţa de judecată a pedepsei aplicate de instanţa statului emitent constă în reducerea pedepsei până la limita maximă admisă de legea penală română pentru infracţiuni similare, chestiunea invocată făcând obiectul analizei în considerentele sentinţei penale nr. 23 din 01.03.2024.
În ceea ce priveşte susţinerile contestatorului referitoare la împrejurarea că, în mod eronat s-a reţinut că infracţiunile ar fi fost comise cu arme de foc, curtea a reţinut că, în cuprinsul sentinţei penale nr. 23 din 01 martie 2024 nu se face nicio referire în sensul celor indicate de contestator.
Cu referire la deducerile solicitate de contestator, Curtea de Apel Suceava a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 23 din 01 martie 2024 a fost dedusă perioada de 2336 zile executată, de la data de 02.07.2017 şi până la data de 24.11.2023, reprezentând data emiterii certificatului, în cuprinsul certificatului (dosar x/2024, fila x verso) figurând că perioada executării pedepsei a început la data de 02.07.2017, din Sentinţa Tribunalului de Mare Instanţă din Paris din 03.07.2017 rezultând că A. era deţinut temporar în baza unui mandat de arestare din 02.07.2017 (dosar x/2024 fila x verso), iar din cuprinsul fişei penale rezultă că a fost arestat în baza mandatului în 02.07.2017 (dosar x/2024 fila x), astfel că instanţa fondului a apreciat că nu există niciun element concret care să susţină afirmaţia contestatorului precum că perioada executării pedepsei a început la data de 02.05.2017 şi nu la data de 02.07.2017 cum este reţinut în cuprinsul actelor transmise de autorităţile judiciare franceze.
În ceea ce priveşte perioada ulterioară datei de 24.11.2023, reprezentând data emiterii certificatului şi până la zi, instanţa reţine că prin sentinţa penală nr. 23 din 01.03.2024 în temeiul art. 73 alin. (1) din C. pen., s-a dedus din pedeapsa de 5460 zile de închisoare un număr de 2336 zile (reprezentând perioada de executare a pedepsei de la 02.07.2017 până la data de 24.11.2023) şi în continuare până la zi, dispunându-se astfel şi deducerea perioadei ulterioare emiterii certificatului.
Curtea a apreciat că, în sensul celor arătate sunt şi precizările transmise de Administraţia Naţională a Penitenciarelor prin adresa nr. x/22.03.2024, în cuprinsul căreia se reţine că pedeapsa închisorii începe la data de 25.11.2023, deci cu raportare la data emiterii certificatului, şi implicit nu se mai pune problema unor eventuale deduceri aferentei perioadei dintre data certificatului şi data încarcerării în România. (dosar x/2024 fila x).
Referitor la celelalte trei perioade de deducere arătate de contestator, s-a reţinut că, în ceea ce priveşte perioada de 330 zile "executare combinată detenţie provizorie din încarcerarea actuală", din precizările autorităţilor judiciare franceze, rezultă că această perioadă a fost adăugată eronat ca deducere de pedeapsă la secţiunea i.2.3 din certificat, întrucât această perioadă care corespunde detenţiei provizorii înainte de definitivarea sentinţei a fost luată în considerare la momentul la care sentinţa a devenit definitivă. (dosar fila x)
În ceea ce priveşte cele 447 zile reprezentând reducere suplimentară a pedepsei, s-a reţinut, că în cuprinsul certificatului s-a menţionat că reprezintă o deducere suplimentară de pedeapsă care se acordă persoanelor condamnate care demonstrează eforturi serioase de reabilitare socială. De asemenea, curtea a avut în vedere şi că, în cuprinsul certificatului s-a precizat că acestea nu sunt automate sau obligatorii, rămân la persoana condamnată deoarece au fost acordate de o autoritate judiciară, din precizările orale ale contestatorului de la termenul din 28.06.2024 rezultând că a obţinut această reducere ca urmare a faptului că a achitat persoanelor vătămate suma de 150 euro lunar.
În ceea ce priveşte perioada de 998 zile reprezentând credit de reducere a pedepsei, curtea a arătat că, în cuprinsul precizărilor din certificat rezultă că aceasta reprezintă un credit calculat ab initio pe baza pedepsei totale pronunţate şi corespunde unei deduceri anticipate a pedepsei bazate pe o prezumţie de bună conduită în detenţie, credit ce poate fi retras total sau parţial din motive administrative prin decizia judecătorului de executare în cazul unui comportament necorespunzător.
Totodată, curtea a reţinut că ambele perioade reprezintă reduceri acordate de autoritatea judiciară străină pentru eforturi suplimentare de reabilitare sau prezumţii de bună conduită, diferenţa constând că respectivul credit de reducere se acordă anticipat pe baza unei prezumţii, iar reducerea suplimentară se acordă ulterior pe baza evaluării unui comportament concret.
În acest sens s-a avut în vedere şi Decizia nr. 15 din 22 mai 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, care a statuat că, "După transferarea persoanei condamnate de autorităţile judiciare străine, în vederea continuării executării pedepsei în România, durata de pedeapsă considerată ca executată de statul de condamnare pe baza muncii prestate şi a bunei conduite, acordată ca beneficiu în favoarea persoanei condamnate, de autoritatea judiciară străină, nu trebuie scăzută din pedeapsa ce se execută în România."
Astfel, s-a apreciat că nici cele 998 zile reprezentând credit de reducere a pedepsei şi nici cele 447 zile reprezentând reducere suplimentară a pedepsei nu pot fi deduse din pedeapsa rezultantă, întrucât reprezintă durata de pedeapsă considerată ca executată de statul de condamnare pe baza bunei conduite (indiferent că au fost acordate anticipat pe baza unei prezumţii sau ulterior pe baza unui comportament efectiv), iar începerea executării pedepsei pe teritoriul României are ca efect renunţarea statului străin la executarea pe teritoriul acestuia. Renunţând-se la dreptul de a supune condamnatul la executarea pedepsei pe teritoriul statului străin, se renunţă implicit şi la recunoaşterea acelor instituţii accesorii executării pedepsei.
În acest sens s-au apreciat a fi şi menţiunile din cuprinsul certificatului emis de autorităţile franceze (dosar nr. x/2024, fila x) de unde rezultă că procedurile de luare în considerare a creditului de reducere a pedepsei rămân la discreţia suverană a autorităţii străine.
Având în vedere toate aceste considerente mai sus expuse, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatorul A..
Împotriva sentinţei penale nr. 57 din data de 01 iulie 2024 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori a formulat contestaţie persoana condamnată B..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 08 iulie 2024 sub nr. x/2024 şi repartizată aleatoriu completului de judecată C10, cu prim termen de judecată fixat la data de 19 septembrie 2024.
Examinând contestaţia formulată de persoana condamnată A., în baza actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte urmează a o admite pentru următoarele considerente:
Regimul juridic al contestaţiei la executare este acela al unui mijloc procesual prin care se asigură punerea în executare şi executarea propriu-zisă a hotărârii penale definitive în conformitate cu legea, prin aplicarea acelor dispoziţii de drept penal şi drept procesual penal care se referă exclusiv la executarea unei condamnări penale.
Aşadar, prin contestaţia la executare nu se poate analiza legalitatea sau temeinicia hotărârii penale, ci doar aspectele de nelegalitate constatate în procedura punerii în executare a hotărârii penale definitive.
Conform art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu este definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.
Potrivit art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată "În cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanţa română, este guvernată de legea română. Din durata pedepsei privative de libertate care trebuie executată în România se deduc durata pedepsei privative de libertate executate în statul emitent, ca urmare a efectelor produse de amnistia sau graţierea acordată anterior, precum şi, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislaţiei statului emitent."
Aşadar, acest articol statuează regulile care guvernează executarea în cazurile prevăzute de Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, astfel cum a fost republicată la data de 27 mai 2019, în Monitorul Oficial, partea I, nr. 411/2019, deci ulterior pronunţării Deciziei nr. 15 din 22 mai 2015 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul competent să judece sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, prin care se stabilise că "În aplicarea art. 17 din Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală şi art. 144 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, după transferarea persoanei condamnate de autorităţile judiciare străine, în vederea continuării executării pedepsei în România, durata de pedeapsă considerată ca executată de statul de condamnare pe baza muncii prestate şi a bunei conduite, acordată ca beneficiu în favoarea persoanei condamnate, de autoritatea judiciară străină, nu trebuie scăzută din pedeapsa ce se execută în România."
Înalta Curte reţine că, prin prezenta contestaţie la executare, persoana condamnată A., în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a criticat, în esenţă, modul în care s-a procedat la deducerea perioadelor ce i-au fost acordate cu titlu de eliberare anticipată de către autorităţile franceze, la care s-a făcut referire în sentinţa penală nr. 23 din data de 01 martie 2024.
Faţă de solicitarea acestuia, instanţa de contestaţie constată că, prin sentinţa penală nr. 23 din data de 01 martie 2024 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori s-a dispus recunoaşterea şi punerea în executare a sentinţei nr. 70/18 pronunţată de Curtea de Juraţi din Val de Marne, la data de 19.11.2018, rămasă definitivă la data de 26.11.2018, prin care A. a fost condamnat la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare, sub aspectul infracţiunilor de jaf armat, reţinere, răpire şi sechestrare a mai multor persoane şi vătămare corporală gravă, prevăzute de art. 222-24, 222-23, 222-44, 222-45, 222-47, 222-48. 222-48-1, 132-75, 222-13. 311-1, 311-8, 311-13, 311-14, 311-15, 224-3, 224-9, 224-10, 121-6, 121-7. 222-24, 222-13 din C. pen., infracţiuni săvârşite la data de 16.06.2016, care au corespondent în legea română în infracţiunile de loviri sau alte violenţe prev. de art. 193 alin. (2) din C. pen., lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 205 alin. (1) din C. pen. şi furt calificat pre. de art. 208 raportat la art. 229 alin. (2) lit. c) din C. pen. şi a sentinţei nr. 17/196/48 pronunţată de Tribunalul de mare instanţă Paris, la data de 03.08.2018, rămasă definitivă la data de 13.08.2018, prin care A. a fost condamnat la pedeapsa de 6 (şase) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de violenţe care nu au avut consecinţa incapacităţii totale de muncă depăşind 8 zile şi sustragere de bunuri însoţită de violenţe fapte prevăzute de art. 132-10, 222-13, 222-44, 222-45, 222-47, 222-48-1, 222-48-2 din C. pen. francez şi art. 132-8 până la 132-19 din C. pen. (cu privire la recidivă), respectiv, art. 132-10, 311-1, 311-4, 311-5, 311-13, 311-14 din C. pen. francez şi art. 132-8 până la 132-19 din C. pen. (cu privire la recidivă), infracţiuni săvârşite la data de 29.06.2017, care au corespondent în legea română infracţiunea de loviri sau alte violenţe prev. de art. 193 alin. (2) C. pen. şi infracţiunea de tâlhărire prev. de art. 233 din C. pen.
Prin aceeaşi hotărâre, în temeiul art. 73 alin. (1) din C. pen. s-au dedus, din pedeapsa de 5460 zile închisoare, 2336 zile reprezentând perioada de executare a pedepsei de la 02.07.2017 până la data de 24.11.2023 şi în continuare până la zi.
În prezenta cauză au fost solicitate, în primă instanţă, relaţii suplimentare autorităţilor judiciare franceze, respectiv dacă din pedeapsa totală de 5460 zile, pe lângă perioada executată efectiv de 2336 zile calculată la data de 24.11.2023 se deduc şi fiecare din următoarele perioade: 998 zile reprezentând "credit de reducere a pedepsei", 447 zile reprezentând "reducere suplimentară a pedepsei", respectiv 330 zile reprezentând "executare combinată- detenţie provizorie din încercarea actuală".
În urma demersurilor efectuate, autorităţile franceze au transmis că, cele 330 zile au fost adăugate în mod eronat la deducerea din pedeapsă, reprezentând de fapt detenţie provizorie a persoanei condamnate, anterior rămânerii definitive a sentinţei . De asemenea, au precizat că ar trebui să se scadă numărul de zile de detenţie între 25.11.2023 şi ziua efectivă în care persoana în cauză a fost predată autorităţilor judiciare române, respectiv 21.03.2024, prin răspunsul înaintat la data de 20 iunie 2024 autorităţile judiciare franceze arătând că ar trebui deduse şi cele 998 zile şi 447 zile care, în conformitate cu legislaţia franceză corespund unor plăţi automate şi reduceri suplimentare de pedeapsă pentru bună purtare în închisoare.
Prin urmare, Înalta Curte reţine că, din cuprinsul relaţiilor înaintate la fondul cauzei, reiese că, suplimentar zilelor deja deduse din pedeapsă, condamnatul a beneficiat şi de un număr total de 1445 zile acordate de autorităţile franceze, în temeiul propriei legislaţii, anterior transferului, dar ulterior rămânerii definitive a hotărârii.
Prin raportare la cele anterior expuse anterior, se constată că, în cuprinsul certificatului menţionat la art. 4 din Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 emis în baza sentinţelor penale nr. 70/18 pronunţată de Curtea de Juraţi din Val de Marne, la data de 19.11.2018, rămasă definitivă la data de 26.11.2018 şi nr. 17/196/48 pronunţată de Tribunalul de mare instanţă Paris, la data de 03.08.2018, rămasă definitivă la data de 13.08.2018, la rubrica "informaţii privind durata pedepsei" se arată că "durata totală a pedepsei impuse este de 5460 zile, credit de reducere a pedepsei - 998 zile, reducerea suplimentară a pedepsei-447 zile, iar executare combinată- detenţie provizorie din încarcerarea actuală 330 zile" .
În privinţa perioadei reprezentând, potrivit legislaţiei franceze, "credit de reducere a pedepsei" Înalta Curte reţine că aceasta reprezintă un beneficiu condiţionat acordat, în timpul executării pedepsei definitive cu închisoare, fiind vorba de un credit de reducere ce corespunde unei deduceri anticipate a pedepsei bazate pe buna conduită a condamnatului în detenţie, fiind o instituţie aplicabilă condiţionat fazei de executare a pedepsei, în funcţie de comportamentul persoanei condamnate.
Însă, din cuprinsul certificatului, dar şi din datele comunicate de autorităţile franceze rezultă neechivoc că acest beneficiu nu a fost retras, în cazul contestatorului, astfel încât să nu poată fi valorificat.
În ceea ce priveşte cele 447 zile reprezentând "reducere suplimentară a pedepsei", în cuprinsul certificatului s-a menţionat că reprezintă o deducere suplimentară de pedeapsă care se acordă persoanelor condamnate care demonstrează eforturi serioase de reabilitare socială, persoana condamnată A. beneficiind de aceasta, ca urmare a faptului că a achitat persoanelor vătămate suma de 150 euro lunar, fiind totodată menţionată şi data la care expiră durata pedepsei.
Astfel, se constată că perioadele pentru care s-a acordat beneficiul eliberării anticipate sunt ulterioare rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, dar anterioare transferului, fiind incidente dispoziţiile art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată.
De asemenea, Înalta Curte apreciază că în cauză nu pot valorificate considerentele Deciziei nr. 15 din 22 mai 2015 pronunţate de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, această decizie fiind anterioară modificării Legii nr. 302/2004, aşa cum s-a expus anterior.
Referitor la pedeapsa de 5460 zile, Înalta Curte constată că există o inadvertenţă între durata pedepselor date spre executare de instanţa română care a recunoscut hotărârile străine şi pedepsele stabilite prin cele două hotărâri recunoscute, dar acest aspect excedează obiectului prezentei contestaţii la executare, contestatorul având, eventual la dispoziţie posibilitatea formulării unei alte contestaţii la executare.
În atare condiţii, Înalta Curte apreciind incidente în cauză dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. raportat la art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, va admite contestaţia formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 57 din data de 01 iulie 2024 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, va desfiinţa sentinţa penală atacată şi va deduce din pedeapsa de 5460 zile de închisoare dată spre executare persoanei condamnate A. perioada de 998 zile credit de reducere a pedepsei, 447 zile reducere suplimentară, 2336 zile (reprezentând perioada de executare a pedepsei de la 02.07.2017 până la data de 24.11.2023) şi în continuare până la zi.
Totodată, va anula mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 23/2024 din 13.03.2024 emis de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi va dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei.
În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat pentru judecarea contestaţiei la executare formulată (în primă instanţă şi în calea de atac) rămân în sarcina statului.
În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 360 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestaţia formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 57 din data de 01 iulie 2024 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Desfiinţează sentinţa penală atacată şi rejudecând:
Admite contestaţia la executare formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 23 din data de 01 martie 2024 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa de 5460 zile de închisoare dată spre executare persoanei condamnate A. perioada de 998 zile credit de reducere a pedepsei, 447 zile reducere suplimentară, 2336 zile (reprezentând perioada de executare a pedepsei de la 02.07.2017 până la data de 24.11.2023) şi în continuare până la zi.
Anulează mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 23/2024 din 13.03.2024 emis de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei.
Cheltuielile judiciare avansate de stat pentru judecarea contestaţiei la executare formulată (în primă instanţă şi în calea de atac) rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 360 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 03 octombrie 2024.