Şedinţa publică din data de 08 octombrie 2024
Deliberând asupra admisibilităţii căii de atac de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 89 din data de 11 aprilie 2024 a Curţii de Apel Cluj, secţia Penală şi de Minori, pronunţată în dosarul nr. x/2023, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 56 alin. (12) coroborat cu art. 39 alin. (18) din Legea 254/2013, a fost respinsă ca inadmisibilă contestaţia formulată de către contestatorul A., aflat în Penitenciarul Oradea, împotriva deciziei penale nr. 51/31.01.2024 a Tribunalului Cluj, fiind totodată obligat contestatorul să plătească în favoarea statului suma de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, că prin decizia penală nr. 51 din data de 31 ianuarie 2024 pronunţată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2023, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 56 alin. (12) coroborat cu art. 39 alin. (18) din Legea 254/2013, s-a respins ca inadmisibilă contestaţia formulată de către condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 956/02.10.2023 a Judecătoriei Gherla.
În esenţă, în cauză s-a reţinut că prin plângerea înregistrată la data de 21.07.2023 la biroul judecătorului de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului Gherla, petentul reclamă că pe perioada executării pedepsei în Penitenciarul Gherla i s-a încălcat dreptul de a sta într-o cameră de nefumători.
Prin încheierea nr. 527/2023 Biroul judecătorului de supraveghere a privării de libertate pentru Penitenciarul Gherla a dispus respingerea plângerii formulate de persoana privată de libertate A., având ca obiect încălcarea drepturilor prevăzute de Legea 254/2013.
Art. 56 din Legea nr. 254/2013 reglementează cu referire la exercitarea drepturilor persoanelor condamnate, procedura plângerii condamnaţilor împotriva măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor reglementate de acelaşi act normativ.
Conform alin. (3) şi (6) ale art. 56 din Legea nr. 254/2013, o astfel de plângere este de competenţa judecătorului de supraveghere a privării de libertate, care soluţionează plângerea prin încheiere motivată în termen de 15 zile de la primirea acesteia.
Conform art. 56 alin. (9) din Legea nr. 254/2013, împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate se poate formula contestaţie (de către persoana condamnată sau administraţia penitenciarului) la judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii.
Potrivit art. 56 alin. (10) rap. la art. 39 alin. (18) din Legea nr. 254/2013, sentinţa prin care se soluţionează contestaţia anterior menţionată este definitivă.
Astfel, în cauză, împotriva încheierii date de Biroul judecătorului de supraveghere, condamnatul A. a formulat o contestaţie.
Prin sentinţa penală nr. 956/02.10.2023 Judecătoria Gherla a fost respinsă contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 527/2023 pronunţate de Biroul judecătorului de supraveghere a privării de libertate pentru Penitenciarul Gherla.
Împotriva acestei hotărâri, nr. 956/02.10.2023, a formulat contestaţie petentul A., arătând, în esenţă, că este în evidenţa ANP-ului din data de 09.07.2020 ca nefumător, dând numeroase declaraţii în acest sens, însă cu toate acestea i s-a încălcat dreptul de a respira un aer curat în camera de reţinere, fiind repartizat într-o cameră cu persoane care fumează. De asemenea a contestat dispoziţia instanţei de fond cu privire la obligarea la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Examinând actele dosarului, Tribunalul a apreciat inadmisibilă contestaţia petentului pentru motivele expuse în hotărâre, astfel că, prin decizia penală nr. 51 din data de 31 ianuarie 2024, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 56 alin. (12) coroborat cu art. 39 alin. (18) din Legea 254/2013, Tribunalul Cluj a respins ca inadmisibilă contestaţia formulată de către condamnatul A., împotriva sentinţei penale nr. 956/02.10.2023 a Judecătoriei Gherla, constatându-se că sentinţa penală atacată, nr. 956/02.10.2023, a Judecătoriei Gherla este definitivă, nefiind reglementată vreo cale de atac împotriva acesteia.
De asemenea, împotriva acestei decizii, nr. 51/31.01.2024, a declarat "Contestaţie" contestatorul-inculpat A. menţionând în esenţă că, la intrarea sa în penitenciar a declarat că este nefumător, la controlul medical în Penitenciarul Gherla a declarat că este nefumător, în calculatorul ANP-ului inculpatul este înregistrat ca fiind nefumător, pe fişa comercială se menţionează că acesta este nefumător, în concluzie consideră că a fost pedepsit pentru că are peste 180 de procese împotriva penitenciarelor şi astfel a fost cazat "forţat" în camera de fumători.
Examinând contestaţia formulată de contestator, Curtea de Apel Cluj a constatat că este inadmisibilă calea de atac, reţinându-se în concret că a fost exercitată o cale de atac neprevăzută de lege, astfel că decizia penală nr. 51/2024, pronunţată de Tribunalul Cluj este legală şi temeinică.
În consecinţă, prin decizia penală nr. 89 din data de 11 aprilie 2024 a Curţii de Apel Cluj, secţia Penală şi de Minori, pronunţată în dosarul nr. x/2023, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 56 alin. (12) coroborat cu art. 39 alin. (18) din Legea 254/2013, a fost respinsă ca inadmisibilă contestaţia formulată de către contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 51/31.01.2024 a Tribunalului Cluj.
v
Împotriva deciziei penale nr. 89 din data de 11 aprilie 2024 a Curţii de Apel Cluj, secţia Penală şi de Minori, pronunţată în dosarul nr. x/2023, contestatorul inculpat A. a formulat prezenta cale de atac.
Prin cererea de contestaţie formulată în scris, în esenţă, contestatorul A. a susţinut că nu este de acord cu deciziile luate în cauză, arătând că în toate evidenţele ANP acesta apare ca fiind nefumător, însă nu este cazat într-o cameră de nefumători.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 12.07.2024, sub nr. x/2023, fiind stabilit termen de judecată, prin repartizare aleatorie, la data de 08.10.2024.
La acest termen, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac, având în vedere că hotărârea atacată este definitivă. Concluziile reprezentantului Parchetului, precum şi ale apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator şi concluziile contestatorului au fost redate în partea introductivă a prezentei încheieri.
v
Examinând cauza, cu prioritate, din perspectiva admisibilităţii căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de control al hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
Astfel, dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.
În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României, iar încălcarea acestora atrage sancţiunea inadmisibilităţii.
Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.
Raportând aceste consideraţii teoretice la datele concrete ale speţei, Înalta Curte constată că obiectul prezentei contestaţii îl constituie decizia penală nr. 89 din data de 11 aprilie 2024 a Curţii de Apel Cluj, secţia Penală şi de Minori, pronunţată în dosarul nr. x/2023, prin care, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) din C. proc. pen. rap. la art. 56 alin. (12) coroborat cu art. 39 alin. (18) din Legea nr. 254/2013, a fost respinsă ca inadmisibilă contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 51/31.01.2024 a Tribunalului Cluj, prin care, de asemenea, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) din C. proc. pen. a fost respinsă ca inadmisibilă contestaţia formulată împotriva sentinţei penale nr. 956/02.10.2023 a Judecătoriei Gherla. Prin această din urmă hotărâre, nr. 956 din 02.10.2023, definitivă, Judecătoria Gherla a respins contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 527/2023 pronunţate de Biroul judecătorului de supraveghere a privării de libertate pentru Penitenciarul Gherla ce a avut ca obiect plângerea formulată de persoana privată de libertate privind încălcarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 254/2013.
Prin decizia penală atacată, curtea de apel a examinat calea de atac a contestaţiei formulate de către contestatorul A. împotriva unei hotărâri definitive, prin care deopotrivă s-a constatat că a fost exercitată o cale de atac neprevăzută de lege, fiind respinsă contestaţia ca inadmisibilă.
Potrivit art. 4251 alin. (7) din C. proc. pen., contestaţia se soluţionează prin decizie, care nu este supusă niciunei căi de atac.
Aşadar, decizia penală atacată, nr. 89 din data de 11 aprilie 2024 a Curţii de Apel Cluj (prin care s-a respins contestaţia petentului contestator A. ca inadmisibilă), este definitivă, împotriva acesteia legea neprevăzând nicio cale de atac ordinară sau extraordinară.
În aceste condiţii, Înalta Curte constată că, în prezenta cauză, contestatorul A. a formulat calea de atac de faţă împotriva unei soluţii nesusceptibile de reformare şi, prin urmare, aceasta este inadmisibilă.
Pentru aceste considerente, constatând că în speţă s-a formulat de contestatorul A. o contestaţie împotriva unei hotărâri definitive, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac exercitată de acesta împotriva deciziei penale nr. 89 din data de 11 aprilie 2024 a Curţii de Apel Cluj, secţia Penală şi de Minori, pronunţată în dosarul nr. x/2023.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca, în temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru acesta, în cuantum de 360 RON, să rămână în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 89 din data de 11 aprilie 2024 a Curţii de Apel Cluj, secţia Penală şi de Minori, pronunţată în dosarul nr. x/2023.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 360 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 08 octombrie 2024.