Şedinţa publică din data de 08 octombrie 2024
Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 181/PI din data de 28 iunie 2024 a Curţii de Apel Timişoara, secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2024, în baza art. 599 C. proc. pen.. raportat la art. 597, art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., a fost respinsă ca neîntemeiată contestaţia la executare formulată de către condamnatul A. , împotriva sentinţei penale nr. 188/PI/10.08.2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală în dosar nr. x/2022, definitivă prin necontestare la data de 17.08.2022, de recunoaştere a s.p. nr. N 199/2019-Reg. nr. 3357/2018 JAP-RGNR/n 1519/2018 pronunţată de Tribunalul din Ferrara.
În esenţă, pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Timişoara a reţinut că, prin cererea înregistrată la data de 21.05.2024 pe rolul instanţei, petentul condamnat a formulat contestaţie la executare cu privire la mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 197/10.08.2022 emis de Curtea de Apel Timişoara în baza sentinţei penale nr. 188/PI/10.08.2022 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2022, rămasă definitivă prin necontestare.
S-a reţinut că petentul condamnat a solicitat în baza art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. (când se iveşte o nelămurire la hotărârea care se execută) raportat la art. 585 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., să se constate prin punerea în executare a hotărârilor penale definitive emise de instanţele din Italia, recunoscute de Curtea de Apel Timişoara prin sentinţa penală 188/PI/10.08.2022 în dosarul nr. x/2022, existenţa concursului de infracţiuni, în baza art. 38 C. pen. cu aplicare art. 5 C. pen.; să se dispună de către instanţa de executare, anularea mandatului de executare emis nr. 197/10.08.2022 şi emiterea unui nou mandat de executare, precum şi să se dispună în baza art. 40 alin. (2) şi (5) C. pen. raportat la art. 39 C. pen. contopirea pedepselor şi deducerea perioadei executate de 3 luni şi 18 zile precum şi durata reţinerii din data de 02.05.2022 dispusă de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi durata arestării executată în baza mandatelor de arestare nr. x/MEA/03.05.2022, nr. 41/MEA/16.05.2022 emise de Curtea de Apel Timişoara, respectiv din data de 03.05.2022 la zi.
Astfel, s-a reţinut în esenţă că petentul a arătat că a fost emis un mandat de executare a pedepsei la data de 10.08.2022 cu nr. 197/2022, solicitându-se să se constate că cele două infracţiuni, pentru care A. a fost condamnat definitiv de instanţele italiene sunt concurente şi să se dispună contopirea acestora. S-a solicitat ca în baza art. 39 C. pen. să se aplice pedeapsa cea mai grea, la care să se adauge un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite şi să se dispună deducerea din pedeapsa rezultantă a perioadei executate şi anume 3 luni şi 18 zile precum şi durata reţinerii din data de 02.05.2022 dispusă de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi durata arestării executată în baza mandatelor de arestare nr. x/MEA/03.05.2022, nr. 41/MEA/16.05.2022 emise de Curtea de Apel Timişoara, respectiv din data de 03.05.2022 la zi.
S-a invocat Decizia nr. 1/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, arătându-se că în motivarea acesteia se regăsesc următoarele aspecte: Dispoziţii speciale privind faza de executare a hotărârilor penale sunt prevăzute în art. 585 alin. (1) lit. a) din secţiunea 1, intitulată "Schimbări în executarea unor hotărâri", a capitolului III, denumit "Alte dispoziţii privind executarea", din titlul V ("Executarea hotărârilor penale") al C. proc. pen. (în continuare C. proc. pen..). Potrivit acestui text legal, o persoană condamnată poate solicita modificarea pedepsei dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza altei hotărâri definitive, existenţa concursului de infracţiuni. Aceste dispoziţii legale trebuie interpretate prin raportare la art. 40 alin. (2) şi (5) din C. pen., care prevede că dispoziţiile referitoare la contopirea pedepselor se aplică şi în cazul în care, după ce o hotărâre de condamnare a rămas definitivă, se constată că cel condamnat mai suferise o condamnare definitivă pentru o infracţiune concurentă, urmând a se ţine seama şi de pedeapsa aplicată printr-o hotărâre de condamnare pronunţată în străinătate, pentru o infracţiune concurentă, dacă hotărârea de condamnare a fost recunoscută potrivit legii.
S-a arătat că solicitarea având ca obiect constatarea existenţei concursului între infracţiuni pentru care s-a dispus condamnarea prin hotărâri pronunţate de către instanţe din România şi hotărâri pronunţate de către autorităţi judiciare străine şi contopirea pedepselor, pentru ca, în final, să se deducă din pedeapsa rezultantă inclusiv perioada de timp executată în străinătate, se încadrează, în drept, în dispoziţiile art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., fiind o cerere de modificare de pedepse.
Cererea de contopire a pedepselor constituie o cerere principală, vizând pedepsele aplicate cu titlu definitiv prin hotărâri judecătoreşti române şi hotărâri judecătoreşti străine, cu consecinţa recunoaşterii efectelor acestei situaţii juridice în planul tratamentului sancţionator, în principal, în privinţa deducerii duratei de timp anterior executate din pedepsele aplicate pentru infracţiunile ce compun concursul de infracţiuni, acesta fiind interesul demersului judiciar al persoanei condamnate.
S-a reţinut că prin prezenta contestaţie la executare, petentul a solicitat să se dispună contopirea pedepselor, aplicarea celei mai grele pedepse de 2 ani 10 luni închisoare, la care să se adauge un spor de o treime din pedeapsa de 2 ani 4 luni închisoare şi să se dispună deducerea din pedeapsa rezultantă de 3 ani 5 luni şi 10 zile, a perioadei executate; să se anuleze mandatul de executare nr. 197/10.08.2022 emis şi să se dispună emiterea unui nou mandat de executare.
Sub aspectul probatoriului instanţa de fond a administrat proba cu înscrisuri, respectiv: copia sentinţei penale nr. 188/PI din data de 10.08.2022 cu menţiunea datei rămânerii definitive înaintată de Biroul de executări penale - Curtea de Apel Timişoara, copie de pe cazierului judiciar pe numele petentului, adresă nr. 40159/PDTSMH/10.06.2024 emisă de către Penitenciarul Drobeta Turnu-Severin, copia MEPI nr. 197/PI/2022 din data de 10.08.2022 emis de către Curtea de Apel Timişoara.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea de apel Timişoara a reţinut în esenţă că petentul A. se află în executarea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 197/10.08.2022 emis de Curtea de Apel Timişoara în baza sentinţei penale nr. 188/PI/10.08.2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2022, definitivă la data de 17.08.2022 prin necontestare, pentru o pedeapsă rezultantă de 5 ani şi 2 luni închisoare.
Prin sentinţa penală nr. 188/PI/10.08.2022 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a refuzat executarea mandatului european de arestare emis la data de 01.04.2022 de către Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Ferrara, Italia, nr. de referinţă 344/2021 SIEP, cu privire la executarea unei pedepse de 5 ani şi 2 luni închisoare, pe numele persoanei solicitate A..
În baza art. 99 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus recunoaşterea pe cale incidentală a sentinţei penale nr. N 276/2019-Reg Gen n 464/2019 JAP RGNR n 888/2019 pronunţată de Tribunalul Ordinar din Ferrara, confirmată de Curtea de Apel din Bologna în data de 05.06.2021, definitivă în data de 12.10.2021, inclusă în ordinul de executare nr. 344/2021 SIEP emis de Parchetul din Ferrara în data de 9.11.2021, privind persoana condamnată A., prin care acesta a fost condamnat definitiv la o pedeapsă de 2 ani şi 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 110, art. 628 alin. (1), (2) şi 3 n 1, art. 582, 585, 576 n. 1, art. 61 n. 2, art. 62 n. 6 şi art. 69 alin. (3) C. pen. Italian, faptă incriminată de legea penală română prin art. 233 din C. pen. român, infracţiunea de tâlhărie.
În baza art. 99 alin. (3) teza a II a din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a recunoscut pe cale incidentală sentinţa penală nr. N 199/2019-Reg Gen nr. 3357/2018 JAP-RGNR n 1519/2018 pronunţată de Tribunalul din Ferrara, rămasă definitivă la data de 28.10.2019, inclusă în ordinul de executare nr. 344/2021 SIEP emis de Parchetul din Ferrara în data de 9.11.2021, privind persoana condamnată A., prin care acesta a fost condamnat definitiv la o pedeapsă de 2 ani şi 4 luni închisoare, pedeapsă care a fost suspendată iniţial, apoi revocată suspendarea executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, prevăzută art. 110 din C. pen. Italian şi art. 3 n. 8, art. 4 n. 1 L, art. 4 n. 7 L din Legea nr. 75/1958, faptă incriminată de legea penală română prin art. 213 alin. (1) din C. pen. român, infracţiunea de proxenetism.
În baza art. 99 alin. (3) teza a II a din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus recunoaşterea pe cale incidentală a Ordinului de executare pentru încarcerare nr. 344/2021 SIEP emis de Parchetul din Ferrara în data de 9.11.2021 prin care s-a stabilit pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 2 luni închisoare, din care persoana solicitată a executat în Italia 3 luni şi 18 zile, restul de pedeapsă care a rămas de executat fiind de 4 ani 10 luni şi 12 zile şi s-a dispus executarea în România de către condamnatul A. a pedepsei de 5 ani şi 2 luni închisoare.
Instanţa a reţinut că potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen.., "(1) Contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei."
S-a menţionat că prin intermediul contestaţiei la executare nu se poate modifica o hotărâre, aducându-se atingere autorităţii de lucru judecat, cu alte cuvinte, pe această cale pot fi invocate numai aspecte care privesc exclusiv executarea hotărârilor, neputându-se pune în discuţie legalitatea şi temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea şi nu se poate ajunge la modificarea hotărârilor rămase definitive. Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege în termenul prevăzut de aceasta şi nu se pot folosi alte mijloace procesuale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Astfel, în cauză, a reţinut prima instanţă că petentul A. a solicitat să se constate că cele două infracţiuni pentru care a fost condamnat definitiv de instanţele italiene sunt concurente şi să se dispună contopirea potrivit dispoziţiilor art. 39 C. pen., în sensul de a se aplica pedeapsa cea mai grea, la care să se adauge un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.
Instanţa de fond a reţinut că în cazul de faţă nemulţumirea condamnatului privind cuantumul pedepsei rezultante stabilite prin Ordinul de executare pentru încarcerare nr. 344/2021 emis de Parchetul din Ferrara în data de 09.11.2021, urmare a contopirii a două pedepse aplicate în Italia prin cumul aritmetic şi recunoscute spre executare în România ca atare, nu constituie o nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută, aşa cum este aceasta definită prin prisma celor reglementate de dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen.
A constatat prima instanţă că nu sunt aplicabile în cauză considerentele Deciziei nr. 1/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 239 din 19 martie 2018, invocate de către contestator, menţionând că prin această decizie "în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 1401alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, s-au stabilit următoarele: Cererea de recunoaştere a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii pronunţată de o instanţă străină, formulată de persoana condamnată, aflată în România, în vederea contopirii cu pedepse aplicate de instanţele române şi deducerii duratei executate în străinătate, este o cerere incidentală de competenţa instanţei învestite cu soluţionarea cererii de contopire."
S-a menţionat că în dosarul nr. x/2022, în procedura reglementată de dispoziţiile Legii nr. 302/2004, Titlul III privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru 2002/584/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre, ca urmare a constatării incidenţei art. 99 alin. (2) lit. c) şi alin. (3) teza II, Curtea de apel a refuzat executarea mandatului european de arestare emis la data de 01.04.2022 de către Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Ferrara, Italia, nr. de referinţă 344/2021 SIEP, cu privire la executarea unei pedepse de 5 ani şi 2 luni închisoare, şi a procedat la recunoaşte pe cale incidentală a două sentinţe penale pronunţate de instanţele italiene, ambele cuprinse în ordinul de executare nr. 344/2021 SIEP emis de Parchetul din Ferrara în data de 9.11.2021, şi s-a recunoscut pe cale incidentală inclusiv acel Ordin de executare pentru încarcerare prin care s-a stabilit pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 2 luni închisoare.
A reţinut prima instanţă că această sentinţă penală, nr. 188/PI/10.08.2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2022 nu a fost contestată de condamnat, intrând în sfera autorităţii de lucru judecat atât sub aspectul dispozitivului cât şi considerentelor acesteia, apreciind astfel că motivele invocate prin prezenta contestaţie la executare de către contestator vizând mecanismul de contopire a celor două pedepse recunoscute, puteau fi analizate doar cu ocazia judecării fondului cauzei (de recunoaştere pe cale incidentală, în baza art. 99 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 302/2004 a hotărârilor penale străine, subsecvent refuzului de executare a mandatului european de arestare) în primă instanţă şi în contestaţie.
În concluzie, s-a constatat că deşi se invocă o nelămurire privind hotărârea ce se execută, argumentele contestatorului - condamnat tind la modificarea substanţială a hotărârii care se execută, critici care nu puteau fi valorificate decât prin exercitarea căii de atac a contestaţiei, drept de care nu a uzat.
În consecinţă, reţinându-se că prin contestaţia la executare prevăzută în art. 598 C. proc. pen. nu se poate modifica o hotărâre, aducându-se atingere autorităţii de lucru judecat ce ţine de incriminare, respectiv nu se poate pune în discuţie legalitatea şi temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea şi nu se poate ajunge la modificarea hotărârilor rămase definitive, în baza art. 599 C. proc. pen.. raportat la art. 597, art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., instanţa a respins ca neîntemeiată contestaţia la executare formulată de către condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 188/PI/10.08.2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală în dosar nr. x/2022, definitivă prin necontestare la data de 17.08.2022, de recunoaştere a s.p. nr. N 199/2019-Reg. nr. 3357/2018 JAP-RGNR/n 1519/2018 pronunţată de Tribunalul din Ferrara.
*****
Împotriva sentinţei penale nr. 181 din data de 28.06.2024 a Curţii de Apel Timişoara a formulat prezenta contestaţie condamnatul A., prin apărător ales.
Prin motivele de contestaţie depuse la dosar, apărarea contestatorului A. a invocat nelegalitatea sentinţei penale nr. 181/PI/28.06.2024, motivat de faptul că prima instanţă nu a calificat cererea contestatorului ca fiind o cerere de modificare a pedepsei în conformitate cu prevederile art. 585 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.
Astfel, a arătat că, într-adevăr, cererea formulată de condamnatul A. poartă denumirea de contestaţie la executare şi este adevărat că temeiul de drept invocat în cerere este art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. raportat la art. 585 alin. (1) din C. proc. pen., însă faţă de capetele de cerere, conţinutul şi motivele invocate de către condamnat în susţinerea cererii, se poate observa că este vorba de o veritabilă cerere de modificare a pedepsei în conformitate cu prevederile art. 585 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.
A arătat apărarea că solicitarea având ca obiect constatarea existenţei concursului între infracţiuni pentru care s-a dispus condamnarea prin hotărâri pronunţate de către instanţe din România şi hotărâri pronunţate de către autorităţi judiciare străine şi contopirea pedepselor, pentru ca, în final, să se deducă din pedeapsa rezultantă inclusiv perioada de timp executată în străinătate, se încadrează, în drept, în dispoziţiile art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., fiind o cerere de modificare de pedepse.
În opinia apărării, cererea de contopire a pedepselor constituie o cerere principală, vizând pedepsele aplicate cu titlu definitiv prin hotărâri judecătoreşti române şi hotărâri judecătoreşti străine, cu consecinţa recunoaşterii efectelor acestei situaţii juridice în planul tratamentului sancţionator, în principal, în privinţa deducerii duratei de timp anterior executate din pedepsele aplicate pentru infracţiunile ce compun concursul de infracţiuni, acesta fiind interesul demersului judiciar al persoanei condamnate, respectiv evitarea executării unor pedepse prin aplicarea unui cumul aritmetic.
În final, prin motivele de contestaţie, apărarea contestatorului a susţinut că instanţa de fond trebuia să califice cererea intitulată "contestaţie la executare" ca fiind o cerere de modificare a pedepsei şi aplicând prevederile art. 585 alin. (2) din C. proc. pen. să decline cererea instanţei competente.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 22.07.2024, când s-a stabilit termen pentru soluţionare la data de 08.10.2024, ocazie cu care s-au luat concluziile apărătorului contestatorului şi ale reprezentantului Ministerului Public, acestea fiind redate în partea introductivă a prezentei hotărâri.
Examinând contestaţia formulată, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prin sentinţa penală contestată în prezenta cauză, nr. 181/PI din data de 28.06.2024 a Curţii de Apel Timişoara, s-a dispus respingerea contestaţiei la executare formulată de contestatorul A., ca neîntemeiată, în esenţă, reţinându-se că, în speţă, cererea contestatorului petent prin care acesta a solicitat să se constate că cele două infracţiuni pentru care a fost condamnat definitiv de instanţele italiene sunt concurente şi să se dispună contopirea potrivit dispoziţiilor art. 39 C. pen., în sensul de a se aplica pedeapsa cea mai grea, la care să se adauge un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, precum şi deducerea perioadelor executate, reprezintă în realitate o modificarea substanţială a hotărârii care se execută, aducându-se atingere autorităţii de lucru judecat a hotărârii de recunoaştere, reţinându-se astfel că au fost formulate critici care nu puteau fi valorificate decât cu prilejul soluţionării, în fond şi calea de atac, a cauzei ce a avut ca obiect recunoaşterea pe cale incidentală a pedepselor aplicate de autoritatea străină în procedura reglementată de Legea nr. 302/2004 (dosar nr. x/2022 al Curţii de Apel Timişoara).
Fără a relua argumentele judicios prezentate de prima instanţă în cuprinsul hotărârii penale atacate, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanţă a apreciat că este neîntemeiată contestaţia la executare formulată în cauză, întrucât pe această cale nu se poate proceda la modificarea unei hotărâri definitive şi nici nu se poate dispune contopirea pedepselor a căror executare s-a dispus prin hotărârea de recunoaştere şi punere în executare a pedepselor astfel recunoscute prin hotărâre definitivă - sentinţa penală nr. 188/PI/10.08.2022 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2022, definitivă prin necontestare la data de 17.08.2022.
Cu titlu preliminar, în ceea ce priveşte critica de nelegalitate a sentinţei contestate invocată de apărarea contestatorului A. relativ la greşita calificare a cererii deduse judecăţii în raport de temeiul de drept aplicabil, în sensul de a se aprecia că în realitate cererea formulată de contestatorul condamnat reprezintă o cerere de modificare a pedepsei în conformitate cu prevederile art. 585 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. şi nu o contestaţie la executare întemeiată pe art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., Înalta Curte o apreciază ca fiind neîntemeiată.
Astfel, contrar celor invocate în calea de atac de faţă, contestatorul A. a învestit prima instanţă cu o cerere de contestaţie la executare întemeiată de apărătorul ales al contestatorului pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. (când se iveşte o nelămurire la hotărârea care se execută) raportat la art. 585 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., (aspect confirmat şi de apărarea contestatorului).
Conform cererii deduse judecăţii, dosar fond, intitulată contestaţie la executare de către contestatorul A., prin apărător, în baza dispoziţiilor anterior menţionate, s-a solicitat:
- să se constate, prin punerea în executare a hotărârilor penale definitive emise de instanţele din Italia, recunoscute de Curtea de Apel Timişoara prin sentinţa penală 188/PI/10.08.2022 în dosarul nr. x/2022, existenţa concursului de infracţiuni, în baza art. 38 din C. pen. cu aplicare art. 5 din C. pen.
- să se dispună de către instanţa de executare, anularea mandatului de executare emis nr. 197/10.08.2022 şi emiterea unui nou mandat de executare;
- să se dispună în baza art. 40 alin. (2) şi (5) din C. pen. raportat la art. 39 din C. pen. contopirea pedepselor şi deducerea perioadei executate de 3 luni şi 18 zile precum şi durata reţinerii din data de 02.05.2022 dispusă de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi durata arestării executată în baza mandatelor de arestare nr. x/MEA/03.05.2022, nr. 41/MEA/16.05.2022 emise de Curtea de Apel Timişoara, respectiv din data de 03.05.2022 la zi.
Prima instanţă, analizând actele şi lucrările dosarului, în concret, a constatat că solicitarea petentului A. constă în cazul de faţă în nemulţumirea acestuia privind cuantumul pedepsei rezultante stabilite prin Ordinul de executare pentru încarcerare nr. 344/2021 emis de Parchetul din Ferrara în data de 09.11.2021, urmare a contopirii a două pedepse aplicate în Italia prin cumul aritmetic şi recunoscute spre executare în România şi ca atare s-a apreciat că nu constituie o nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută, aşa cum este aceasta definită prin prisma celor reglementate de dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., acesta fiind temeiul indicat în cererea dedusă judecăţii şi aflată la dosarul cauzei, apărarea menţionând teza enumerată în conţinutul dispoziţiilor legale evocate (când se iveşte o nelămurire la hotărârea care se execută), cu referire la hotărârea pe care în prezent o execută persoana în cauză şi în baza cărei a fost emis M.E.P.Î. nr. 197/2022 din 10.08.200 contestat în cauză.
Ca atare, faţă de cele reţinute, nu poate fi primită solicitarea apărării formulată în calea de atac a contestaţiei de faţă privind schimbarea temeiului de drept al cererii deduse judecăţii, neexistând motive de nelegalitate a sentinţei atacate sub acest aspect, în mod corect reţinându-se în cauză că solicitarea petentului condamnat A. vizează o cerere de contopire a pedepselor ce au format obiectul dosarului de recunoaştere pe cale incidentală a hotărârilor de condamnare pronunţate de instanţele din Italia faţă de acesta, instanţa reţinând că se critică pe calea contestaţiei la executare pedeapsa aplicată de instanţa străină prin ordinul de executare, respectiv prin cumul aritmetic.
De altfel, indiferent de calificarea temeiului de drept al unei astfel de solicitări, prezintă relevanţă împrejurarea reţinută în mod judicios şi de către prima instanţă, Înalta Curte, în acord cu instanţa de fond, reţinând că demersul judiciar al contestatorului nu se încadrează în dispoziţiile legale în condiţiile în care motivele invocate de acesta prin care se solicită contopirea conform regulilor de la concursul de infracţiuni prevăzut de dispoziţiile legale române a celor două pedepse stabilite cu autoritate de lucru judecat prin cele două hotărâri din Italia recunoscute pe cale incidentală prin sentinţa penală nr. 188/PI/10.08.2022 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2022, definitivă prin necontestare la data de 17.08.2022, repun de fapt în discuţie fondul cauzei în care s-a pronunţat hotărârea de recunoaştere şi executare în România a pedepsei rezultante, aducându-se atingere autorităţii de lucru judecat, în cauza menţionată dispunându-se recunoaşterea pe cale incidentală inclusiv a Ordinului de executare pentru încarcerare nr. 344/2021 SIEP emis de Parchetul din Ferrara în data de 9.11.2021 prin care s-a stabilit pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 2 luni închisoare.
Pe de altă parte, se constată că persoana condamnată a mai formulat o cerere de modificare a pedepsei întemeiată pe dispoziţiile art. 585 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. ce a format obiectul dosarului nr. x/2022 al Tribunalului Timiş în care s-a pronunţat decizia nr. 1209 din 15.12.2022, aflată la dosarul cauzei, avută în vedere de instanţă în analizarea situaţiei juridice a contestatorului, astfel că şi din această perspectivă este neîntemeiată critica de nelegalitate invocată de apărarea acestuia prin calea de atac de faţă.
În continuare, analizând sentinţa penală contestată în cauză, Înalta Curte constată că hotărârea primei instanţe, prin care s-a respins ca nefondată contestaţia la executare formulată în cauză de contestatorul A. este legală şi temeinică, neexistând motive pentru reformarea acesteia, instanţa de control judiciar reţinând la rândul său că prin intermediul contestaţiei la executare nu se poate pune în discuţie legalitatea şi temeinicia hotărârii definitive în baza căreia se face executarea şi nu se poate ajunge la modificarea acesteia, ci se rezolvă doar incidente intervenite în cursul executării, astfel că în această procedură nu pot fi examinate solicitările condamnatului de contopire, potrivit legii române, a pedepselor aplicate de autoritatea străină ori de a se aplica regimul sancţionator al concursului de infracţiuni în ceea ce priveşte faptele pentru care a fost condamnat acesta în Italia, întrucât s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat a sentinţei penale nr. 188/PI/10.08.2022 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2022, definitivă prin necontestare la data de 17.08.2022.
În fapt, în speţă, este repusă în discuţie chiar legalitatea şi temeinicia hotărârii în baza căreia se face executarea, fiind criticată în realitate recunoaşterea, prin sentinţa penală nr. 188/PI din data de 10.08.2022 a Curţii de Apel Timişoara, a pedepselor aplicate contestatorului de către autorităţile din Italia, respectiv prin ordinul prin care s-a stabilit ca persoana condamnată A. să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 2 luni închisoare (Ordinul de executare pentru încarcerare nr. 344/2021 SIEP emis de Parchetul din Ferrara în data de 9.11.2021 prin care s-a stabilit pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 2 luni închisoare), ordin care, de asemenea, a fost recunoscut în cauză în procedura reglementată de Legea nr. 302/2004.
Verificarea modului în care instanţa română a dat o rezolvare cererii de recunoaştere şi executare a unei hotărâri străine, se realizează, însă, în procedura reglementată de dispoziţiile art. 99 şi următoarele din Legea nr. 302/2004, republicată, respectiv prin intermediul căii de atac împotriva hotărârii de recunoaştere anterior menţionată, drept pe care condamnatul contestator din prezenta cauză nu l-a exercitat, sentinţa penală nr. 188/PI/10.08.2022 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2022, fiind definitivă prin necontestare la data de 17.08.2022.
În concret, Înalta Curte conchide că solicitarea contestatorului de contopire a pedepselor aplicate de autorităţile judiciare italiene şi de aplicare a regimului concursului de infracţiuni potrivit legii române pentru infracţiunile pentru care contestatorul a fost condamnat în Italia, nu pot forma obiectul examinării în această procedură, pe această cale neputându-se dispune contopirea pedepselor conform dispoziţiilor din C. pen. român, aşa cum s-a solicitat de către contestator prin prezenta cerere.
Împrejurarea că autorităţile judiciare străine au stabilit o anumită modalitate de contopire, în speţă - cumulul aritmetic, nu poate face obiectul unei contestaţii întemeiate pe dispoziţiile art. 598 din C. proc. pen. sau pe dispoziţiile art. 585 din C. proc. pen.
Deopotrivă, în mod corect a reţinut prima instanţă că nu sunt aplicabile în cauză cele statuate prin Decizia nr. 1/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, invocată de contestator, această decizie reglementând o situaţie diferită de cea din cauza de faţă, având în vedere că, pe calea contestaţiei la executare de faţă se contestă în concret modalitatea de stabilire a pedepsei de către instanţa de condamnare, respectiv cea a cumulului aritmetic, aspect care nu poate face obiectul unei astfel de cereri.
Având în vedere criticile formulate de contestatorul condamnat, Înalta Curte notează că în procedura contestaţiei la executare nu se poate modifica o hotărâre rămasă definitivă, nu se poate proceda la o reindividualizare a pedepsei prin pronunţarea unei alte soluţii, întrucât s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat şi stabilităţii raporturilor juridice.
În concluzie, în raport cu cele reţinute în cauză şi motivele invocate de contestator, Înalta Curte constată că nu poate fi primită în procedura de faţă întemeiată pe dispoziţiile art. 598 C. proc. pen., solicitarea contestatorului A. de a se constata că cele două infracţiuni pentru care a fost condamnat definitiv de instanţele italiene sunt concurente şi să se dispună contopirea potrivit dispoziţiilor art. 39 din C. pen., (în sensul de a se aplica pedeapsa cea mai grea, la care să se adauge un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite), precum şi deducerea din pedeapsa astfel stabilită a perioadelor executate, întrucât pe această cale nu se poate modifica o hotărâre definitivă, respectiv nu se poate pune în discuţie legalitatea şi temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea, aducându-se atingere autorităţii de lucru judecat, pe această cale putându-se invoca doar incidente intervenite în cursul executării.
Prin urmare, contestaţia de faţă formulată de contestatorul A. este nefondată, urmând a fi respinsă ca atare.
Pentru aceste considerente, constatând că soluţia contestată în prezenta cauză este legală şi temeinică, neexistând motive care să impună reformarea acesteia, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 181/PI din data de 28 iunie 2024 a Curţii de Apel Timişoara, secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2024, ca nefondată.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar în raport cu alin. (6) al aceluiaşi articol, onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 181/PI din data de 28 iunie 2024 a Curţii de Apel Timişoara, secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2024.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 100 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 08 octombrie 2024.