Şedinţa publică din data de 08 octombrie 2024
Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 549/P din data de 29.05.2024, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 1184 din data de 10.10.2023, pronunţată în dosarul penal nr. x/2021 al Judecătoriei Constanţa.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul apelant la plata sumei de 800 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, în esenţă, Curtea de Apel Constanţa a reţinut că prin sentinţa penală nr. 1184 din data de 10.10.2023 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul penal nr. x/2021, în baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 1 an, pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj, prev. de art. 257 alin. (1) şi (4) C. pen. rap. la art. 206 alin. (1) C. pen.
În baza art. 97 alin. (1) C. pen., s-a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei dispuse prin sentinţa penală nr. 2939/08.11.2019 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 541/A din 19.06.2020 a Curţii de Apel Bucureşti.
În baza art. 38 alin. (1) C. pen., s-a constatat existenţa concursului de infracţiuni între fapta dedusă judecăţii şi faptele pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prin sentinţa penală anterior menţionată.
Au fost repuse în individualitate pedepsele componente din sentinţa penală nr. 2939/08.11.2019 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 541/A din 19.06.2020 a Curţii de Apel Bucureşti, respectiv:
- pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe (faptă săvârşită la 22.12.2016 - persoană vătămată B.);
- pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe (faptă săvârşită la 22.12.2016 - persoană vătămată C.);
- pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice (faptă săvârşită la 22.12.2016).
În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele concurente, în sensul că s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare, la care se adaugă o tremie din totalul celorlalte pedepse, respectiv 9 luni închisoare, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani şi 3 (trei) luni închisoare în regim de detenţie, conform art. 60 C. pen.
În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, precum şi dreptul de a comunica cu victima C. sau cu victima B. ori cu membrii de familie ai acestora, pe durata cea mai mare de 4 ani.
În baza art. 45 alin. (5) C. pen. rap. la art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen. şi 66 alin. (1) lit. a), b), n) C. pen., s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a comunica cu victima C. sau cu victima B. sau cu membri de familie ai acestora.
S-a constatat că pedeapsa complementară va fi fost executată parţial de la data de 19.06.2020 până la data încarcerării inculpatului în locul de detenţie, urmând ca restul de pedeapsă complementară să fie executat cf. art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.
S-a luat act că persoana vătămată D. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În cauză, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa emis la data de 15.09.2021 în dosarul de urmărire penală nr. 8866/P/2019, a fost trimis în judecată inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj, prev. de art. 257 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 206 alin. (1) C. pen.
În fapt, prin actul de sesizare s-a reţinut, în esenţă, în sarcina inculpatului A., că la data de 25.07.2019, în jurul orei 11:00, în timp ce se afla pe Plaja Dacica din mun. Constanţa, jud. Constanţa, i-a adresat ameninţări persoanei vătămate D., agent de poliţie locală din cadrul Primăriei Municipiului Constanţa, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, spunându-i acesteia că o va priva de libertate şi că o va agresa fizic.
Instanţa de fond a reţinut că, în drept, fapta inculpatului A. care, la data de 25.07.2019, în jurul orei 11:00, în timp ce se afla pe Plaja Dacica din mun. Constanţa, jud. Constanţa, i-a adresat ameninţări persoanei vătămate D., agent de poliţie locală din cadrul Primăriei Municipiului Constanţa, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, spunându-i acesteia că o va priva de libertate şi că o va agresa fizic, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj, prev. de art. 257 alin. (1) şi (4) C. pen. rap. la art. 206 alin. (1) C. pen.
Împotriva sentinţei penale nr. 1184 din data de 10.10.2023, pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul penal nr. x/2021, a declarat apel inculpatul A..
Curtea de Apel Constanţa, examinând hotărârea atacată, a constatat în esenţă, pentru argumentele expuse în decizia pronunţată, că în speţă sunt întrunite toate condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de ultraj, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 206 alin. (1) C. pen., fiind apreciate ca nefondate criticile apelantului inculpat A..
În consecinţă, prin decizia din apel, nr. 549/P din data de 29.05.2024, Curtea de Apel Constanţa, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul declarat de acesta împotriva sentinţei de fond.
*****
Împotriva acestei decizii inculpatul A. a formulat contestaţie, fiind întemeiată de către acesta în drept pe dispoziţiile art. 4251 alin. (2) din C. proc. pen.
În motivarea contestaţiei, în esenţă, contestatorul inculpat A. a formulat critici cu privire la compunerea completului de judecată al Curţii de Apel Constanţa de la termenul din 11.04.2024 din dosarul nr. x/2023, complet format din judecătorii E. şi F., când cauza a rămas în pronunţare, fiind ulterior pronunţată decizia penală nr. 549/P din data de 29.05.2024, de către Curtea de Apel Constanţa.
Dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în calea de atac formulată, cauza având nr. 634/36/2023 fiind înregistrată pe rolul instanţei supreme la data de 14.06.2024, când s-a stabilit prim termen de soluţionare pentru data de 10.09.2024, ocazie cu care, cauza a fost amânată la termenul de judecată din 08.10.2024 faţă de cererea apelantului inculpat A. de amânare a judecării cauzei, în vederea angajării unui apărător şi pentru pregătirea apărării.
La termenul din 8.10.2024, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilăţii căii de atac declarate în cauză, concluziile parchetului şi ale apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator fiind redate în partea introductivă a prezenţei decizii.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând admisibilitatea căii de atac formulată de contestatorul A., constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
În speţă, Înalta Curte reţine că a fost învestită cu soluţionarea contestaţiei exercitate de contestatorul A. împotriva unei hotărâri pronunţate în apel, respectiv împotriva deciziei penale nr. 549/P din data de 29.05.2024, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2023 prin care a fost soluţionat apelul declarat de apelantul inculpat A. împotriva hotărârii Judecătoriei Constanţa, nr. 1184 din data de 10.10.2023, prin care inculpatul A. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj, prev. de art. 257 alin. (1) şi (4) C. pen. rap. la art. 206 alin. (1) C. pen. la o pedeapsă principală de 1 an închisoare şi totodată, constatându-se existenţa unui concurs de infracţiuni în ceea ce îl priveşte pe acesta, în cauză, s-a dispus ca inculpatul să execute în final pedeapsa principală rezultantă de 3 ani şi 3 luni închisoare.
Astfel, în prezenta cauză, se constată că, împotriva deciziei din apel, nr. 549/P din data de 29.05.2024, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2023, inculpatul A. a formulat contestaţie întemeiată pe dispoziţiile art. 4251 alin. (2) din C. proc. pen., în esenţă, acesta criticând compunerea completului de judecată din data de 11.04.2024 de la Curtea de Apel Constanţa, ulterior, printre altele, formulând împotriva judecătorilor din apel şi o cerere de recuzare.
Totodată, din actele dosarului, rezultă că împotriva deciziei din apel, nr. 549/P din data de 29.05.2024, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2023, inculpatul A. a formulat recurs în casaţie înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. x/2024, în procedura de filtru, cu termen la data de 03.10.2024 pentru examinarea admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie. Prin încheierea nr. 547/RC din data de 03.10.2024, pronunţată de Înalta Curte în dosarul nr. x/2024, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 549/P din data de 29 mai 2024, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
În conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (1) din C. proc. pen. "Calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel."
De asemenea, conform art. 552 alin. (1) din C. proc. pen. "Hotărârea instanţei de apel rămâne definitivă la data pronunţării acesteia, atunci când apelul a fost admis şi procesul a luat sfârşit în faţa instanţei de apel."
Raportând aceste considerente la contestaţia formulată în cauză, Înalta Curte constată că decizia penală contestată în speţă, nr. 549/P din data de 29.05.2024 a Curţii de Apel Constanţa din dosarul nr. x/2023, a fost pronunţată urmare a soluţionării apelului declarat în cauză împotriva sentinţei instanţei de fond, nr. 1184 din 10.10.2023 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. x/2023, prin care inculpatul a fost condamnat, decizia din apel fiind aşadar definitivă la data pronunţării sale, nefiind susceptibilă de a fi atacată cu contestaţie.
De altfel, aşa cum s-a arătat, împotriva deciziei definitive pronunţate în apel de către Curtea de Apel Constanţa, inculpatul A. deopotrivă a exercitat calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, formând obiectul dosarului nr. x/2024 al Înaltei Curţi.
Prin urmare, decizia atacată în prezenta cauză este o hotărâre definitivă cu privire la care legea nu prevede posibilitatea exercitării căii de atac a contestaţiei, iar potrivit dispoziţiilor art. 4251 alin. (1) din C. proc. pen., calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, aceste dispoziţii legale nefiind aplicabile în cauză. Nici împotriva încheierii din data de 11.04.2024 menţionată de către contestator, nu este prevăzută calea de atac a contestaţiei, fiind vorba de o încheiere care face parte integrantă din decizia contestată, neputând fi atacată separat cu nicio cale de atac.
În consecinţă, faţă de cele reţinute, rezultă că inculpatul A. a învestit Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea unei căi de atac neprevăzute de legea procesual penală, ceea ce încalcă principiul legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Ca atare, atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual, intervine sancţiunea procedurală a inadmisibilităţii.
Faţă de considerentele expuse anterior, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 549/P, din data de 29.05.2024, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 549/P, din data de 29.05.2024, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 998 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 08 octombrie 2024.