Şedinţa publică din data de 26 noiembrie 2024
Asupra cauzei penale de faţă, constată:
Prin sentinţa penală nr. 85 din data de 13 septembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în dosarul nr. x/2024, s-a dispus:
În baza art. 109 rap. la art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, respingerea cererii formulate de Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 19.10.2023 de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Creta de Est - Grecia, pe numele persoanei solicitate A..
În baza art. 99 alin. (3) rap.la art. 162 şi urm. din Legea nr. 302/2004, recunoaşterea pe cale incidentală a hotărârii nr. 156a-162/2018 din 11.09.2018 a Tribunalului Mixt Heraklion, Grecia, definitivă, prin care persoana solicitată A. a fost condamnată la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de viol în formă continuată (fapt consumat şi tentativă), prevăzută de art. 98 şi art. 336 alin. (1) lit. a) C. pen. grec, înlocuit prin art. 8 alin. (1) din Legea nr. 3500/2006 şi art. 344 C. pen. grec, având corespondent în infracţiunea de viol în formă continuată prevăzută de art. 218 alin. (1) C. pen. român cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.
În baza art. 67 C. pen., interzicerea, ca pedeapsă complementară, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) C. pen., şi anume: dreptul a de a fi ales în autorităţile publice sau în orice funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a alege pe o perioadă de 5 ani.
În baza art. 65 C. pen., interzicerea, ca pedeapsă accesorie, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) C. pen., şi anume a dreptului a de a fi ales în autorităţile publice sau în orice funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a alege pe perioada executării pedepsei.
Executarea pedepsei principale de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de viol în formă continuată (fapt consumat şi tentativă), prevăzută de art. 98 şi art. 336 alin. (1) lit. a) C. pen. grec, înlocuit prin art. 8 alin. (1) din Legea nr. 3500/2006 şi art. 344 C. pen. grec., având corespondent în infracţiunea de viol în formă continuată prevăzută de art. 218 alin. (1) C. pen. român cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., într-un penitenciar din România.
Deducerea, din pedeapsa de 10 ani închisoare, a duratei reţinerii, a arestării provizorii şi a arestului la domiciliu cuprinsă între 07.08.2024 şi 13.09.2024.
Revocarea măsurii arestului la domiciliu luată faţă de persoana solicitată prin încheierea nr. 64 din 22.08.2022 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. x/2024.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că prin sesizarea formulată în dosarul nr. x/2024 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia din data de 08.08.2024 s-a solicitat luarea măsurii arestării provizorii faţă de persoana solicitată A. în baza mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare din Grecia la data de 19.10.2023, în vederea predării acesteia către statul solicitant.
În cuprinsul sesizării se arăta că, potrivit mandatului european de arestare, persoana solicitată era cercetată de autorităţile judiciare străine pentru săvârşirea infracţiunilor de viol şi tentativă de viol prevăzute de art. 42 (1), 51, 52, 79, 83, 98 (1) şi 336 (1) C. pen. grec. Sub aspectul stării de fapt, se menţiona că la începutul lunii decembrie 2014 şi la datele de 18.02.2015 şi 21.08.2015, prin mai multe fapte care realizează conţinutul constituiv al aceleiaşi infracţiuni în formă continuată, A. a constrâns o altă persoană, prin violenţe fizice, la raporturi sexuale. În ultimele două ocazii, s-a angajat într-o faptă ce realizează cel puţin o tentativă de viol şi a încercat prin uz de forţă fizică să determine o altă persoană la contact sexual, acţiunea ce nu a fost totuşi dusă la îndeplinire, din motive externe şi independente de voinţa acestuia. Astfel, se arăta că la începutul lunii decembrie 2014 şi la o dată care nu a putut fi stabilită în cadrul anchetei, la Vagionia, în interiorul casei în care locuia împreună cu soţia B. şi cele două fiice minore, persoana solicitată şi-a aruncat soţia pe pat şi a imobilizat-o, ţinând-o de mâini, iar în timp ce aceasta încerca să opună rezistenţă, ţipând şi încercând să se elibereze, persoana solicitată, uzând de superioritatea sa fizică, i-a zădărnicit orice încercare de a se elibera şi a întreţinut relaţii sexuale cu ea. Ulterior, la data de 18.02.2015 şi 21.08.2015, în locuinţa comună din Vagionia, după ce şi-a lovit soţia în diferite părţi ale corpului cu scopul de a-i înfrânge rezistenţa, a încercat să o imobilizeze în vederea întreţinerii de relaţii sexuale, însă a renunţat în urma intervenţiei fiicelor în ambele cazuri, care auzind ţipetele mamei şi, mai cu seamă în al doilea caz, au chemat poliţia în ajutor.
Cauza formată în baza acestei sesizări a fost înregistrătă pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia sub nr. x/2024 din data de 08.08.204, cu prim termen de judecată fixat la data de 22.08.2024, când s-a luat act de depunerea mandatului european de arestare tradus în limba română şi s-au derulat formalităţile prevăzute de art. 104 din Legea nr. 302/2004, republicată.
Rezultă din cuprinsul sentinţei ce formează obiectul examinării în cauză, dar şi din actele dosarului că persoana solicitată A. a fost informată cu privire la drepturile prevăzute la art. 106 din Legea nr. 302/2004, efectele regulii specialităţii şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare, atrăgându-i-se, totodată, atenţia asupra consecinţelor juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia.
Prima instanţă a reţinut că persoana solicitată a invocat existenţa unui motiv opţional de refuz al executării pedepsei de 10 ani închisoare, susţinând că nu are cunoştinţă de hotărârea de condamnare pronunţată de autorităţile judiciare elene, pe care nu a primit-o, nu a participat la proces şi nu şi-a angajat un apărător care să îl reprezinte la proces.
Reţinând refuzul persoanei solicitate privind executarea pedepsei închisorii în statul membru emitent, instanţa Curţii de Apel Alba Iulia s-a adresat Parchetului de pe lângă Cureta de Apel Creta de Est - Grecia, pentru comunicarea hotărârii nr. 162/2018 din 11.09.2018 pronunţată de Tribunalul Mixt Heraklion - Grecia, rămasă definitivă, prin care persoana solicitată A. a fost condamnată la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de viol în formă continuată (viol consumat şi tentativă), prevăzută de art. 98 şi art. 336 alin. (1) lit. a) C. pen. grec, înlocuit prin art. 8 alin. (1) din Legea nr. 3500/20006 şi art. 344 C. pen. grec.
Hotărârea de condamnare a fost tradusă în limba română cu sprijinul C. şi încă o dată mandatul european de arestare, acesta fiind depus la dosar fond.
În plus, autoritatea judiciară elenă a transmis informaţiile solicitate de către Curtea de Apel Alba Iulia în legătură cu procedura judiciară finalizată prin hotărârea de condamnare, comunicând instanţei că persoana solicitată A. a fost judecată ca şi cum ar fi fost prezentă deoarece la data de 30.05.2018 i-a fost înmânată, conform legii, prin afişare pe uşă, la adresa de reşedinţă declarată de el în cursul anchetei preliminare (la data de 07.01.2016), respectiv în satul Vagionia nr. 1, citaţia nr. 5929/2017 a procurorului de pe lângă Curtea de Apel Creta de Est - Grecia, prin care a fost chemat să se prezinte în faţa instanţei elene, la şedinţa din 11.09.2018.
Pe parcursul judecăţii la prima instanţă, persoana solicitată A. a fost privată de libertate, fiind arestată provizoriu pe o durată de 15 zile, începând cu data de 08.08.2024 până la 22.08.2024, şi în continuare, arestată la domiciliu, până la data 13.09.2024, când în baza prezentei sentinţe, s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii pentru pedeapsa de 10 ani închisoare, în conformitate dispoziţiile art. 99 alin. (3) teza finală din Legea nr. 302/2004, subsecvent dispoziţiei de recunoaştere a hotărârii străine şi executarea acesteia pe teritoriul României.
Cu privire la cererea de executare a mandatului european de arestare, prima instanţă a constatat incidenţa în cauză a motivului de refuz al executării prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, conform căruia autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare "mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetăţean român sau trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani şi acesta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent."
În raport cu poziţia persoanei solicitate A., care, fiind cetăţean român şi locuind în România, a declarat că nu este de acord să execute pedeapsa în statul emitent al mandatului european de arestare, prima instanţă a constatat aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 99 alin. (3) lit. c) din aceeaşi lege, referitoare la recunoaşterea pe cale incidentală a hotărârii penale străine de condamnare.
Potrivit art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, " în situaţia în care, în cauză, este incident exclusiv cazul prevăzut la alin. (2) lit. c), antrior pronunţării hotărârii prevăzute la art. 109, autoritatea judiciară română de executare solicită autorităţii judiciare de emitere transmiterea unei copii certificate a hotărârii de condamnare, precum şi orice alte informaţii necesare, informând autoritatea judiciară emitentă cu privire la scopul pentru care astfel de documente sunt solicitate. Recunoaşterea hotărârii penale străine de condamnare se face, pe cale incidentaşă, de instanţa de judecată în faţă căreia procedura executării mandatului este pendinte. În cazul în care autoritatea judiciară română dee xecutare a recunoscut hotărârea penală străină de condamnare, mandatul de executare a pedepsei se emite la data pronunţării hotărârii prevăzute la art. 109.
A fost obţinută copia certificată a hotărârii de condamnare, instanţa Curţii de Apel reţinând că persoana solicitată fusese trimisă în judecată şi condamnată pentru infracţiunea de viol în formă continuată (fapt consumat şi tentativă) prevăzută de art. 98 şi art. 336 alin. (1) lit. a) C. pen. grec, înlocuit prin art. 8 alin. (1) din Legea nr. 3500/2006 şi art. 344 C. pen. grec, săvârşită în circumstanţele menţionate în cuprinsul mandatului european de arestare.
Cu privire la recunoaşterea şi executarea hotărârii de condamnare, instanţa Curţii de apel a constatat ca fiind îndeplinite condiţiile cerute în acest scop prin dispoziţiile art. 167 din Legea nr. 302/2004.
S-a reţinut astfel că hotărârea de condamnare nr. 162/2018 din 11.09.2018 pronunţată de Tribunalul Mixt Heraklion - Grecia, reprezintă o hotărâre definitivă şi executorie, infracţiunea pentru care a fost condamnată persoana solicitată este incriminată şi de legislaţia română, regăsindu-se ca infracţiune de viol în formă continuată în încadrarea de la art. 218 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani, iar persoana solicitată este cetăţean român.
Ca urmare, Curtea de Apel a constatat că în cauză nu era incident niciun motiv de nerecunoaştere şi neexecutare a hotărârii străine de condamnare dintre cele prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004 şi nici nu era necesară adaptarea pedepsei de 10 ani închisoare aplicată persoanei solicitate raportat la condiţiile reglementate de art. 166 alin. (6) şi (8) din lege, având în vedere că natura şi durata acesteia corespund reglementării naţionale.
Pe cale de consecinţă, instanţa Curţii de apel Alba Iulia, respingând cererea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 19 octombrie 2023 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Creta de Est, Grecia, pe numele persoanei solicitate A., a dispus recunoaşterea pe cale incidentală a hotărârii nr. 162/2018 din 11.09.2018 a Tribunalului Mixt Heraklion - Grecia, rămasă definitivă şi executarea de către persoana solicitată a pedepsei principale de 10 ani închisoare şi a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) C. pen., pe o durată de 5 ani, cu pedeapsa accesorie a interzicerii aceloraşi drepturi pe durata executării pedepsei închisorii.
În conformitate cu dispoziţiile art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii de 10 ani la data pronunţării sentinţei şi deducerea din pedeapsa aplicată a duratei reţinerii, arestării provizorii şi arestului la domiciliu corespunzătoare perioadei cuprinse între 07.08.2024 şi 13.09.2024.
Recunoaşterea pe cale incidentală a hotărârii străine de condamnare a avut în vedere pe lângă cele mai sus arătate şi inaplicabilitatea în caz a primului motiv de refuz facultativ al executării mandatului european de arestare invocat de persoana solicitată, respectiv neprezentarea sa la judecata finalizată prin hotărârea străină de condamnare care întemeiază mandatul european de arestare.
În acest sens, Curtea de Apel Alba Iulia a constatat că în cauză era incidentă una din situaţiile de excepţie de la art. 99 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004, care făcea inaplicabil motivul de refuz facultativ invocat de apărare, respectiv cel de la subpunct (i), conform căruia atunci când persoana condamnată deşi nu a fost prezentă personal la judecată, a fost "încunoştinţată, în timp util, prin citaţie scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ziua, luna, anul şi locul de înfăţişare şi la faptul că poate fi pronunţată o hotărâre în cazul în care nu se prezintă la proces".
S-a reţinut de către instanţă că persoana solicitată nu a fost prezentă personal la judecată, aşa cum însăşi autoritatea emitentă a mandatului european de arestare confirmase prin corespondenţa purtată în cauză.
Pe de altă parte, s-a reţinut că prin adresa depusă la dosar, autoritatea judicară emitentă a comunicat şi că în cazul persoanei solicitate trebuia să se constate că aceasta a fost judecată ca şi cum ar fi participat la procedura judiciară deoarece la data de 30.05.2018 îi fusese înmânată conform legii prin afişare pe uşă, la adresa de reşedinţă declarată de el în cursul anchetei preliminare (la data de 07.01.2016), respectiv în satul Vagionia nr. 1, citaţia nr. 5929/2017 a procurorului de pe lângă Curtea de Apel Creta de Est, Grecia, prin care era citat să se prezinte în faţa Tribunalului Mixt Heraklion, la şedinţa din 11.09.2018.
De asemenea, instanţa Curţii de Apel Alba Iulia a mai constatat că mandatul european de arestare în limba greacă conţinea mai multe informaţii referitoare la condiţiile în care a avut loc derularea procedurii judiciare faţă de persoana solicitată, precum şi garanţiile recunoscute persoanei solicitate, în vederea rejudecării procesului, în situaţia predării acesteia.
Astfel, s-a reţinut că în mandatul european de arestare sunt bifate rubricile de la pct. 2, pct. 3.1 b şi respectiv, 3.4, texte care, potrivit traducerilor existente la dosar, menţionează:
- pct. 2:
"Nu, persoana nu a fost prezentă în persoană la procesul care a condus la hotărârea instanţei".
- pct. 3.1.b: persoana nu a fost citată personal, dar a fost informată în mod oficial, prin alte mijloace, cu privire la data şi locul prevăzute pentru procesul în urma căruia a fost emisă ordonanţa de confiscare, astfel încât să se stabilească în mod clar că aceasta a avut cunoştinţă de procesul prevăzut şi a fost informată ca poate fi emisă o decizie dacă nu se prezintă la proces;
- pct. 3.4 "decizia nu i-a fost comunicată personal, ci decizia îi va fi comunicată personal şi fără întârziere după pronunţarea acesteia; şi atunci când decizia îi va fi comunicată persoana va fi informată în mod expres cu privire la dreptul său la rejudecarea cauzei sau la recurs, la care are dreptul de a participa, iar fondul cauzei, inclusiv noile probe va fi revizuit, iar procesul poate conduce la o inversare a deciziei iniţiale; şi persoana va fi informată cu privire la termenul în care poate solicita rejudecarea cauzei sau introducerea unei căi de atac, care va fi de ... zile".
De asemenea, s-a reţinut că mandatul european de arestare cuprinde informaţii relevante privind îndeplinirea condiţiei indicate la pct. 3.1, autorităţile elene învederând că persoana solicitată A. a fost citată în vederea susţinerii nevinovăţiei sale pentru infracţiuni de vătămare corporală săvârşită în faţa unui minor, ameninţare intrafamiliară şi viol, moment în care şi-a indicat ca adresă de domiciliu satul Vagionia din judeţul Heraklion.
Ulterior, autorităţile judiciare elene au dispus disjungerea cauzei având ca obiect infracţiunea de viol, dispoziţia de trimitere în judecată fiindu-i comunicată prin afişare la uşa locuinţei.
În continuare, s-a dispus citarea acestuia de către Completul mixt cu juraţi ai Tribunalului Heraklion învestit cu soluţionarea cauzei având ca obiect infracţiunea de viol la aceeaşi adresă indicată anterior de persoana solicitată.
Astfel, s-a arătat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 273 din C. proc. pen., în cazul în care inculpatul, în cadrul anchetei preliminare sau în cadrul audierii pe durata apărării sale îşi declară domiciliul, acesta este obligat să declare procurorului/instanţei la care cauza este în desfăşurare orice schimbare de adresă, astfel încât să poată fi citat la adresa respectivă, astfel încât autorităţile judiciare elene au considerat, la momentul anchetei preliminare, că persoana solicitată A. avea reşedinţa cunoscută, neexistând niciun indiciu din care să rezulte că s-ar fi mutat o altă adresă.
Totodată, hotărârea nr. 156 490 - 162/2018 a Completului Mixt cu Juraţi al Tribunalului Heraklion i-a fost comunicată prin afişare pe uşa locuinţei la data de 31 ianuarie 2019, autorităţile judiciare necunoscând că persoana solicitată era deja mutată pe teritoriul României din data de 03 noiembrie 2019. Se arăta că decizia pronunţată îi va fi comunicată personal imediat după predarea lui către autorităţile elene în vederea executării mandatului european de arestare, noua comunicare constituind momentul de încept al termenului de exercitare a căilor de atac.
Prin urmare, reţinând că în speţă era incident exclusiv motivul de refuz al executării mandatului european de arestare, prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, şi că, atunci când acesta este îndeplinit, recunoaşterea hotărârii penale străine de condamnare se face pe cale incidentală, Curtea de Apel Alba Iulia a procedat ca atare, făcând aplicarea dispziţiilor art. 99 alin. (3) rap. la art. 162 şi urm. din Legea nr. 302/2004, aşa cum s-a arătat mai sus.
II. Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a formulat contestaţie persoana solicitată A..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. x/2024, cu termen de judecată la data de 02.10.2024.
Contestaţia nu a fost motivată în scris.
În şedinţa publică din 02.10.2024, contestatorul, personal, prezent la dezbateri prin videoconferinţă a învederat Înaltei Curţi că nu a participat la procedura derulată în străinătate, nefiind citat pentru niciun termen de judecată, şi că nu doreşte să fie predat autorităţilor judiciare elene, ci să obţină rejudecarea procesului în România.
După închiderea dezbaterilor şi stabilirea unui termen de pronunţare, cauza a fost repusă pe rol în vederea ascultării contestatorului cu privire la lămurirea unor aspecte referitoare la punerea în executare a mandatului european de arestare raportat la conţinutul declaraţiei formulate la instanţa Curţii de Apel Alba Iulia cu ocazia informării sale asupra drepturilor prevăzute la art. 106 din Legea nr. 302/2004 şi poziţia exprimată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în contextul în care rejudecarea persoanei condamnate în lipsă nu poate fi realizată de o altă autoritate judiciară decât cea a statului membru care a pronunţat hotărârea străină de condamnare.
Aşa cum s-a reţinut în hotărârea primei instanţe, cu ocazia ascultării sale, persoana solicitată a declarat că nu consimte le predare către autorităţile elene în vederea executării pedepsei, că nu a avut cunoştinţă de procesul în urma căruia a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru viol săvârşit asupra soţiei sale, nefiind citat pentru niciun termen de judecată, deşi el a locuit la aceeaşi adresă din oraşul Heraklion, Vagionia până în luna mai 2017, când a părăsit teritoriul Greciei.
De asemenea, în practicaua sentinţei se reţine că persoana solicitată, personal şi prin apărătorul său ales, a declarat că nu este de acord cu recunoaşterea sentinţei străine de condamnare şi că, în situaţia în care se va dispune ca el să rămână în ţară pentru executarea pedepsei într-un penitenciar din România, va depune diligenţele necesare pentru a afla care este procedura şi ce căi de atac îi conferă legea elenă pentru studierea dosarului cauzei.
Având în vedere poziţia echivocă a persoanei solicitate în raport cu punerea în executare a mandatului european de arestare, în sensul în care nu a consimţit la predare în baza mandatului european de arestare, dar, în acelaşi timp, nici nu a renunţat la posibilitatea rejudecării cauzei sale de către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare, Înalta Curte a considerat necesară reascultarea punctuală a contestatorului.
Astfel, în faţa Înaltei Curţi, în şedinţa din data de 30 octombrie 2024, persoana solicitată a declarat că doreşte rejudecarea cauzei instrumentate de autorităţile judiciare elene, dar rejudecarea să se efectueze pe teritoriul României.
Întrucât, aşa cum s-a arătat mai sus, o hotărâre străină de condamnare nu poate fi rejudecată de autoritatea judiciară de executare, ci doar de către autoritatea judiciară emitentă, Înalta Curte, în îndeplinirea obligaţiei privind informarea completă a persoanei cu privire la drepturile ce îi revin în temeiul unui mandat european de arestare, a procedat la încunoştinţarea conformă a acesteia, astfel încât să fie evitată orice îndoială cu privire la valabilitatea consimţământului exprimat.
Ca urmare, în şedinţa din 30 octombrie 2024, persoana solicitată a declarat că nu a fost informată complet cu privire la imposibilitatea rejudecării cauzei penale soluţionate de autorităţile judiciare din Grecia de către autorităţile din România în ipoteza în care refuză să fie predat autorităţilor din Grecia în baza mandatului european de arestare. De asemenea, a arătat că el a fost condamnat în lipsă în Grecia, adică nu a fost prezent la instanţele de acolo şi nici nu a avut un avocat ales cu care să fi luat legătura înainte şi/sau în timpul procesului şi nici nu a fost contactat de avocatul desemnat din oficiu în Grecia, nici înainte, nici în timpul derulării procesului din Grecia, declarând că doreşte să se dea curs cererii de punere în executare a mandatului european de arestare şi să fie predat autorităţilor judiciare din Grecia pentru a obţine rejudecarea procesului său, cu asigurarea unor garanţii că rejudecarea se va face numai cu privire la faptele menţionate în mandatul european de arestare, nu pentru alte posibile fapte.
În mod expres, declaraţia persoanei solicitate A. cuprinde menţiunea că aceasta îşi exprimă în mod liber şi conştient consimţământul de a fi predat autorităţilor judiciare din Grecia, cu respectarea regulii specialităţii.
În contextul celor arătate, Inalta Curte constată că în mod greşit prima instanţă a apreciat că în cauză erau îndeplinite dispoziţiile art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, referitoare la recunoaşterea pe cale incidentală a hotărârii străine de condamnare, persoana solicitată care nu a fost prezentă personal la judecata în faţa autorităţii judiciare elene având dreptul să obţină rejudecarea procesului, conform garanţiilor menţionate în cuprinsul mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară emitentă emis pe numele acesteia, subsecvent consimţământului la predare exprimat de persoana solicitată, cu respectarea regulii specialităţii, soluţionarea favorabilă a cererii privind punerea în executare a mandatului european de arestare având prevalenţă în examinare, în raport cu recunoaşterea pe cale incidentală a hotărârii de condamnare.
Înalta Curte subliniază că predarea persoanei solicitate în executarea mandatului european de arestare cu asigurarea de către autoritatea judiciară emitentă a garanţiilor prevăzute pentru judecata în lipsă a persoanei condamnate, astfel cum acestea sunt detaliate în cuprinsul mandatului european de arestare ce face obiectul prezentei proceduri, în special la punctul 3.4 (redat mai sus în prezenta hotărâre) se întemeiază pe constatarea că în speţă putea fi reţinut motivul facultativ de refuz al executării mandatului prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004.
Potrivit textului de lege enunţat, autoritatea judiciară română poate refuza executarea mandatului european de arestare când persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată.
Spre deosebire de prima instanţă, Înalta Curte arată că, în speţă, nu era îndeplinită niciuna dintre situaţiile de excepţie detaliate la subpunctele (i) - (iv) ale art. 99 alin. (2) lit. i), în special cea referitoare la încunoştinţarea persoanei solicitate cu privire la procedura judiciară declanşată împotriva sa.
Motivul de refuz facultativ prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. i) nu este incident când autoritatea judiciară emitentă informează că, în conformitate cu legislaţia statului emitent, "(i) persoana a fost încunoştinţată, în timp util, prin citaţie scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ziua, luna, anul şi locul de înfăţişare şi la faptul că poate fi pronunţată o hotărâre în cazul în care nu se prezintă la proces".
Rezultă din textul legal menţionat că pentru a nu fi incident motivul facultativ de refuz este necesar ca persoanei solicitate să îi fi fost înmânată personal citaţia, nefiind suficientă citarea acesteia prin afişarea pe uşa locuinţei a actelor procedurale.
Că aceasta este exigenţa prevăzută de lege cu privire la informarea persoanei faţă de care se derulează o procedură judiciară rezultă şi din jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în materia procedurii de punere în executare a mandatelor europene de arestare.
Astfel, în hotărârea Dworzecki C-108/16 PPU, C.J.U.E. a stabilit că expresiile "citată personal", precum şi "a primit efectiv, prin alte mijloace, o informare oficială cu privire la data şi locul stabilite pentru respectivul proces, în aşa fel încât s-a stabilit fără echivoc faptul că persoana în cauză a avut cunoştinţă de procesul stabilit", care figurează în această dispoziţie, sunt noţiuni autonome de drept al Uniunii şi trebuie interpretate uniform în întreaga Uniune Europeană, iar o citaţie precum cea în discuţie în litigiul principal, care nu a fost notificată direct persoanei în cauză, ci a fost predată, la adresa acesteia din urmă, unei persoane adulte din gospodăria sa, care s-a angajat să predea citaţia persoanei solicitate, fără ca mandatul european de arestare să permită să se stabilească, eventual, dacă această persoană adultă a predat efectiv citaţia persoanei interesate, nu îndeplineşte prin ea însăşi condiţiile prevăzute de această dispoziţie.
Totodată, în cauza Melloni C-399/11, CJUE a reţinut că articolul 4a alin. (1) din Decizia-cadru 2002/584 prevede, la literele (a) şi (b), condiţiile în care persoana în cauză trebuie să fie considerată că a renunţat în mod voluntar şi neechivoc să se prezinte la proces, astfel încât executarea mandatului european de arestare emis în scopul executării pedepsei de către persoana condamnată în lipsă nu poate fi supusă condiţiei ca aceasta să poată beneficia de rejudecarea cauzei în prezenţa sa în statul membru emitent. Aceasta este situaţia fie, astfel cum prevede alin. (1) litera (a), în cazul în care persoana în cauză nu a fost prezentă în persoană la proces, deşi a fost citată personal sau a fost informată în mod oficial cu privire la data şi locul stabilite pentru acesta, fie, astfel cum prevede acelaşi alineat litera (b), în cazul în care, având cunoştinţă de procesul stabilit, a ales să fie reprezentată de un avocat în loc de a se prezenta în persoană.
Or, din informaţiile comunicate de autoritatea judiciară emitentă, astfel cum acestea sunt menţionate şi în cuprinsul mandatului european de arestare, rezultă că persoana solicitată A. a fost citată personal, dar nu şi că citaţia i-a fost înmânată personal sau că ar fi primit efectiv prin alte mijloace o informare oficială cu privire la locul şi data stabilite pentru respectivul proces.
Cu toate acestea, Înalta Curte a apreciat că nu se impune a se da eficienţă acestui motiv de refuz facultativ al executării mandatului european de arestare, luând în considerare garanţiile pe care autoritatea judiciară emitentă le-a detaliat în cuprinsul mandatului european de arestare, referitoare la dreptul persoanei solicitate de a obţine rejudecarea propriei cauze penale în care a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru viol săvârşit asupra soţiei sale B..
În consecinţă, în temeiul art. 110 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte va admite contestaţia formulată de persoana solicitată A., va desfiinţa sentinţa primei instanţe iar, în rejudecare, în conformitate cu dispoziţiile art. 109 alin. (1) coroborat cu art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, va admite sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 19.10.2023 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Creta de Est, Grecia, pe numele persoanei solicitate A., în referire la executarea pedepsei de 10 ani închisoare aplicată prin hotărârea de condamnare nr. 156a-162/2018 din 11.09.2018 a Tribunalului Mixt Heraklion, Grecia, definitivă, pentru infracţiunea de viol în formă continuată (consumat şi tentativă), prevăzută de art. 98 şi art. 336 alin. (1) lit. a) C. pen. grec, înlocuit prin art. 8 alin. (1) din Legea nr. 3500/2006 şi art. 344 C. pen. grec.
Va constata că persoana solicitată A. a consimţit la predare şi nu a renunţat la drepturile conferite de regula specialităţii.
Va dispune predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare greceşti, cu respectarea regulii specialităţii şi a garanţiilor prevăzute la pct. 3.4 din mandatul european de arestare emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Creta de Est, la data de 10.10.2023.
În temeiul art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, va dispune arestarea în vederea predării persoanei solicitate A. pentru o perioadă de 30 zile, începând cu data de 26.11.2024 până la data de 25.12.2024, inclusiv.
În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, republicată, va dispune emiterea mandatului de arestare.
Va lua act că persoana solicitată a fost reţinută, arestată provizoriu şi arestată la domiciliu de la 07.08.2024 până la data de 13.09.2024 şi aflată în executarea pedepsei închisorii de 10 ani aplicată de autorităţile judiciare elene de la 13.09.2024 la zi, în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 112 din data de 13 septembrie 2024 emis de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală pe numele persoanei solicitate A..
Cheltuielile judiciare efectuate la judecata în primă instanţă şi în contestaţie rămân în sarcina statului.
Onorariul parţial acordat apărătorului din oficiu pentru persoana solicitată, în sumă de 300 RON, la judecata în primă instanţă, precum şi onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 1.163 RON, rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 85 din data de 13 septembrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în dosarul nr. x/2024.
Desfiinţează sentinţa penală atacată şi rejudecând:
I. Înlătură dispoziţia de recunoaştere pe cale incidentală a hotărârii nr. 156a-162/2018 din 11.09.2018 a Tribunalului Mixt Heraklion, Grecia, definitivă, prin care persoana solicitată A. a fost condamnată la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de viol în formă continuată (consumat şi tentativă), prevăzută de art. 98 şi art. 336 alin. (1) lit. a) C. pen. grec, înlocuit prin art. 8 alin. (1) din Legea nr. 3500/2006 şi art. 344 C. pen. grec, având corespondent în infracţiunea de viol în formă continuată prevăzută de art. 218 alin. (1) C. pen. român cu aplic.art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.
Înlătură dispoziţia de executare de către persoana solicitată A. a pedepsei principale de 10 ani închisoare pentru infracţiunea de viol în formă continuată (consumat şi tentativă), prevăzută de art. 98 şi art. 336 alin. (1) lit. a) C. pen. grec, înlocuit prin art. 8 alin. (1) din Legea nr. 3500/2006 şi art. 344 C. pen. grec., având corespondent în infracţiunea de viol în formă continuată prevăzută de art. 218 alin. (1) C. pen. român cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., într-un penitenciar din România.
Înlătură dispoziţia privind interzicerea, ca pedeapsă complementară, a exercitării de către persoana solicitată a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) C. pen., şi anume dreptul a de a fi ales în autorităţile publice sau în orice funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a alege pe o perioadă de 5 ani.
Înlătură dispoziţia privind interzicerea, ca pedeapsă accesorie, a exercitării de către persoana solicitată a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) C. pen., şi anume dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a alege pe perioada executării pedepsei.
Anulează mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 112 din data de 13 septembrie 2024 emis de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală pe numele persoanei solicitate A..
II. În baza art. 110 raportat la art. 109 alin. (1) coroborat cu art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, admite sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
Dispune punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 19.10.2023 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Creta de Est, Grecia, pe numele persoanei solicitate A., privind executarea hotărârii de condamnare nr. 156a-162/2018 din 11.09.2018 a Tribunalului Mixt Heraklion, Grecia, definitivă, prin care persoana solicitată A. a fost condamnată la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de viol în formă continuată (consumat şi tentativă), prevăzută de art. 98 şi art. 336 alin. (1) lit. a) C. pen. grec, înlocuit prin art. 8 alin. (1) din Legea nr. 3500/2006 şi art. 344 C. pen. grec.
Constată că persoana solicitată A. a consimţit la predare şi nu a renunţat la drepturile conferite de regula specialităţii.
Dispune predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare greceşti, cu respectarea regulii specialităţii şi a garanţiilor prevăzute la pct. 3.4 din mandatul european de arestare emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Creta de Est, la data de 10.10.2023.
Dispune arestarea în vederea predării persoanei solicitate A., pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 26.11.2024 până la data de 25.12.2024, inclusiv.
În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, republicată, dispune emiterea mandatului de arestare.
Ia act că persoana solicitată a fost reţinută, arestată provizoriu şi arestată la domiciliu de la 07.08.2024 până la data de 13.09.2024 şi aflată în executarea pedepsei închisorii de 10 ani aplicată de autorităţile judiciare elene de la 13.09.2024 la zi, în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 112 din data de 13 septembrie 2024 emis de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală pe numele persoanei solicitate A..
Prezenta hotărâre se comunică de îndată Centrului de Cooperare Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi Direcţiei de Drept Internaţional şi Tratate - Serviciul Cooperare Judiciară în Materie Penală din cadrul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare efectuate la judecata în primă instanţă şi în contestaţie rămân în sarcina statului.
Onorariul parţial acordat apărătorului din oficiu pentru persoana solicitată, în sumă de 300 RON, la judecata în primă instanţă, precum şi onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 1.163 RON, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 noiembrie 2024.