Deliberând asupra cererii de revizuire, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea/contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț Secția I Civilă și de Contencios Administrativ la 06.11.2023, sub nr. x/103/2023, formulată în temeiul art. 139 alin. (1) din Legea nr. 127/2019, reclamantul A a chemat în judecată pe intimata Casa Județeană de Pensii Neamț, solicitând anularea deciziei nr. 309395/09.10.2023 privind recalcularea pensiei pentru limită de vârstă emise de intimată și obligarea acesteia la emiterea unei noi decizii de pensionare cu valorificarea perioadei lucrate în condiții speciale de muncă, așa cum rezultă din adeverința nr. x din 12.07.2023 eliberată de Ocolul Silvic Vânători și din adeverința nr. y din 12.07.2023 eliberată de Direcția Silvica Neamț-Ocolul Silvic Văratec. Totodată a solicitat ca intimata să-i stabilească drepturile de pensie cuvenite cu majorarea punctajelor lunare de pensie cu 50%, conform dispozițiilor art. 20 alin. (2) și (3) din O.U.G. nr. 59/2000 raportat la dispozițiile art. 100 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 263/2010. Cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 133 din 16 februarie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/103/2023, Tribunalul Neamț – Secția I Civilă și de Contencios Administrativ a admis contestația formulată de contestatorul A, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii Neamț.
A anulat Decizia nr. 309395/09.10.2023 privind recalcularea pensiei pentru limită de vârstă și a obligat intimata să emită o nouă decizie cu valorificarea perioadelor lucrate în condiții speciale de muncă, menționate în adeverința nr. x/12.07.2023 emisă de Asociația Silvică Iași - Ocolul Silvic Vânători și adeverința nr. y/12.07.2023 emisă de Direcția Silvică Neamț Ocolul Silvic Văratec, cu consecința majorării punctajelor lunare de pensie.
Totodată, a obligat intimata la plata către contestator a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 lei.
Împotriva acestei hotărâri, intimata Casa Județeană de Pensii Neamț a declarat apel, solicitând modificarea sentinței apelate, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
Prin decizia nr. 385/2024 din 12 iunie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/103/2023, Curtea de Apel Bacău – Secția I Civilă a admis apelul formulat de apelanta-pârâtă Casa Județeană de Pensii Neamț, împotriva sentinței civile nr. 133/16.02.2024 pronunțată de Tribunalul Neamț – Secția I civilă și de contencios administrativ în dosarul nr. x/103/2023, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A; a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că noua decizie de pensionare va lua în considerare ca fiind lucrate în condiții speciale de muncă numai perioada lucrată de reclamant după data de 01.06.2000.
Prin cererea de revizuire formulată la data de 28 iunie 2024 și înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău Secția I Civilă sub numărul x/32/2024, revizuentul A a solicitat anularea deciziei nr. 385/12.06.2024 pronunțate de Curtea de Apel Bacău - Secția I Civilă pentru încălcarea autorității de lucru judecat, indicând ca și hotărâre potrivnică decizia civilă nr. 208/15.04.2024, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/103/2023. În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Apreciind că decizia pronunțată în apel încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 208 din 15.04.2024 a Curții de Apel Bacău (pronunțate în dosar nr. x/103/2023), revizuentul consideră că sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru admiterea cererii de revizuire, întrucât, în cauză, este vorba de două hotărâri definitive contradictorii; hotărârile au fost pronunțate în același tip de litigii, dar în dosare diferite, în cel de-al doilea proces nu s-a invocat excepția autorității de lucru judecat, iar în prezenta cauză se solicită anularea celei de-a doua hotărâri, pronunțate cu încălcarea autorității de lucru judecat.
Prin urmare, consideră că se impune anularea celei de-a doua hotărâri, întrucât autorul prezentului demers judiciar are aceeași calitate (de fost angajat în domeniul silviculturii), hotărârea s-a pronunțat în contradictoriu cu aceeași pârâtă, fiind analizată aceeași chestiune litigioasă. În plus, a învederat că această chestiune a fost tranșată mai înainte de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 36/2023 în dezlegarea unor chestiuni de drept.
Referitor la identitatea de părți, s-a arătat că, atât în doctrină, cât și în practica instanțelor s-a apreciat că, atât timp cât nu se invocă excepția autorității de lucru judecat, ci efectul pozitiv al acestei autorități, nu este necesară și identitatea de părți, întrucât ceea ce interesează este ca problema juridică litigioasă să fi fost deja tranșată în mod definitiv.
De asemenea, a mai învederat că art. 509 pct. 8 C. proc. civ. nu mai reține în mod expres condiția triplei identități (părți, obiect, cauză) și chiar dacă textul face trimitere la instituția autorității de lucru judecat, în cauză, trebuie avut în vedere acel efect pozitiv, în susținerea acestei afirmații arătând că sunt și dispozițiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ., în care legiuitorul a statuat că oricare dintre părți poate opune lucrul judecat anterior într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă, precum și cele ale art. 435 alin. (2) din același Cod.
Prin întâmpinarea depusă, intimata Casa Județeană de Pensii Neamț a invocat necompetența Curții de Apel Bacău în soluționarea cererii de revizuire, iar față de motivele invocate de revizuent, a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a revizuirii reglementate de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Prin decizia nr. 592/2024 din 18 octombrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/32/2024, Curtea de Apel Bacău – Secția I Civilă a admis excepția necompetenței materiale, iar, în temeiul art. 510 alin. (2) C. proc. civ., a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire formulate de revizuentul A împotriva deciziei nr. 385/12.06.2024, pronunțate de Curtea de Apel Bacău – Secția I Civilă în dosarul nr. x/103/2023, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Ca urmare a declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă la 8 noiembrie 2024, sub același număr de dosar (x/32/2024).
Examinând admisibilitatea cererii de revizuire, Înalta Curte reține următoarele:
Cererea de revizuire are ca obiect decizia nr. 385/2024 din 12 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Bacău – Secția I Civilă, în dosarul nr. x/103/2023.
Revizuentul a invocat motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia, „revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri”.
De asemenea, conform art. 513 alin. (4) C. proc. civ., „dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre și, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat.”
Fundamentul revizuirii întemeiate pe motivul contrarietății de hotărâri îl reprezintă protejarea autorității de lucru judecat reglementate de art. 431 C. proc. civ.
În urma intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, aplicabile în cauză față de data începerii procesului în care a fost pronunțată hotărârea atacată cu revizuire (6 noiembrie 2023), se poate obține retractarea unei hotărâri judecătorești atât pentru încălcarea efectului negativ, cât și a efectului pozitiv al autorității de lucru judecat.
Efectul negativ al autorității de lucru judecat este consacrat de art. 431 alin. (1) C. proc. civ., care prevede că „nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect”.
În schimb, efectul pozitiv al autorității de lucru judecat este reglementat de art. 431 alin. (2) C. proc. civ., conform căruia „oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.”
În timp ce efectul negativ al autorității de lucru judecat presupune tripla identitate de părți, obiect și cauză, efectul pozitiv nu pretinde identitatea de obiect și cauză, însă implică existența unei chestiuni litigioase tranșate definitiv între aceleași părți, ce nu mai poate fi repusă în discuție într-un proces ulterior.
În consecință, cerința identității de părți este comună ambelor aspecte ale autorității de lucru judecat.
Această concluzie decurge inclusiv din principiul relativității efectelor hotărârii judecătorești consacrat de art. 435 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia „hotărârea judecătorească este obligatorie și produce efecte numai între părți și succesorii acestora.”
De altfel, prin Decizia nr. 18/17.02.2020, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat că „principiul relativității hotărârii judecătorești, atât sub aspectul efectelor obligatorii, cât și al lucrului judecat, presupune ca ceea ce a fost judecat să nu poată folosi sau, în principiu, să nu poată fi opus decât de către părțile în proces (și succesorii acestora), fundamentul și justificarea acestui principiu constituindu-le contradictorialitatea și dreptul la apărare” (paragraful 95).
Pornind de la această interpretare, Înalta Curte reține că revizuentul solicită anularea deciziei nr. 385/2024 din 12 iunie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Bacău – Secția I Civilă, în dosarul nr. x/103/2023, invocând încălcarea autorității de lucru judecat a deciziei nr. 208/2024 din 15 aprilie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Bacău Secția I Civilă, în dosarul nr. x/103/2023.
Litigiul soluționat definitiv prin decizia nr. 208/2024 din 15 aprilie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Bacău – Secția I Civilă în dosarul nr. x/103/2023, a avut ca obiect contestația formulată de reclamantul B, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Neamț, prin care cel dintâi a solicitat anularea deciziei nr. 322418/28.09.2023 emise de pârâtă, precum și obligarea acesteia la emiterea unei noi decizii de pensionare cu valorificarea perioadei lucrate în condiții speciale de muncă, așa cum rezultă din Adeverința nr. x din 19.07.2023 emisă de Direcția Silvica Neamț, solicitând, totodată, ca aceasta să aibă în vedere că valorificarea perioadei lucrate în condițiile respective presupune și majorarea punctajelor lunare de pensie cu 50%, conform dispozițiilor art. 20 alin. (2) și (3) din O.U.G. nr. 59/2000 raportat la dispozițiile art. 100 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 263/2010.
Prin decizia mai sus amintită, Curtea de Apel Bacău a respins ca nefondat apelul formulat de pârâta Casa Județeană de Pensii Neamț împotriva sentinței civile nr. 1127/05.12.2023 pronunțate de Tribunalul Neamț - Secția I civilă în dosarul nr. x/103/2023, prin care a fost anulată decizia contestată nr. 322418 din 28.09.2023 emisă de intimata Casa Județeană de Pensii Neamț, aceasta fiind obligată să emită o nouă decizie asupra cererii de pensionare formulate de contestator la data de 03.08.2023, cu valorificarea adeverinței nr. x/19.07.2023 emise de Direcția Silvică Neamț și majorarea punctajelor lunare de pensie cu 50%, conform dispozițiilor art. 20 alin. (2 și 3) din O.U.G. 59/2000 raportat la dispozițiile art. 100 alin. (1) lit. b) din Legea 263/2010.
Din examinarea hotărârilor judecătorești pretins contradictorii și în raport de aspectele învederate în susținerea cererii de revizuire, Înalta Curte constată că nu este îndeplinită cerința identității de părți, deoarece prin hotărârea judecătorească anterioară, față de care se pretinde contrarietatea deciziei nr. 385/2024 din 12 iunie 2024 a Curții de Apel Bacău, s-au soluționat acțiuni având același obiect și aceeași cauză, însă formulate de persoane diferite, situație în care condițiile impuse de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite.
Având în vedere că nu a fost invocată încălcarea unei hotărâri judecătorești definitive care să fi tranșat o chestiune litigioasă cu incidență în raportul juridic existent între revizuent și intimata din prezenta cauză, rezultă că nu este îndeplinită cerința identității de părți.
În realitate, revizuentul este nemulțumit de practica judiciară neunitară de la nivelul aceleiași instanțe, aspect care, însă, nu poate fi remediat pe calea revizuirii.
În consecință, decizia atacată nu încalcă efectul pozitiv al autorității de lucru judecat al deciziei invocate de revizuent, nefiind incident motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, reținând că nu sunt întrunite cerințele art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 513 alin. (3) C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A împotriva deciziei nr. 385/2024 din 12 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Bacău – Secția I Civilă, în dosarul nr. x/103/2023.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A împotriva deciziei nr. 385/2024 din 12 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Bacău – Secția I Civilă, în dosarul nr. x/103/2023.
Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.
Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 ianuarie 2025.