Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 12 aprilie 2023 pe rolul Tribunalului Dâmbovița – Secția I civilă, sub nr. x/120/2023, reclamanții A, B, C, D, E, F și G au chemat în judecată pe pârâții H, I, J, K și L, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:
recalcularea indemnizațiilor de încadrare, conform Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu data de 09.04.2015 (corespunzător perioadei în care fiecare dintre reclamanți au ocupat funcții de conducere) și, în continuare, și după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, fără limitarea instituită de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, luând în considerare următorii coeficienți de multiplicare: pentru reclamanta B judecător cu funcție de conducere respectiv: perioada 09.04.2015 - 15.07.2016 președinte de secție L: coeficient de multiplicare 21,500 (diferențe de drepturi salariale în raport de indemnizațiile procurorilor cu funcție de conducere echivalentă (procuror șef secție) D.N.A. și D.I.I.C.O.T. – O.U.G. nr. 27/2006), perioada 15.07.2016 01.07.2019 vicepreședinte al L: coeficient de multiplicare 22,500 (diferențe de drepturi salariale în raport de indemnizațiile procurorilor cu funcție de conducere echivalentă (procuror șef adjunct) D.N.A. și D.I.I.C.O.T. – O.U.G. nr. 27/2006), perioada 01.07.2019 - 01.01.2023 președinte al L: coeficient de multiplicare 23,000 (diferențe de drepturi salariale în raport de indemnizațiile procurorilor cu funcții de conducere echivalentă (procuror D.N.A. și D.I.I.C.O.T. – O.U.G. nr. 27/2006); pentru reclamanta A - judecător cu funcție de conducere, respectiv perioada 09.04.2015 - 15.07.2017 președinte de secție L: coeficient de multiplicare 21,500 (diferențe de drepturi salariale în raport de indemnizațiile procurorilor cu funcție de conducere echivalentă (procuror șef secție) D.N.A. și D.I.I.C.O.T. – O.U.G. nr. 27/2006); perioada 15.07.2017 - 31.12.2022 vicepreședinte al L: coeficient de multiplicare 22,500 (diferențe de drepturi salariale în raport de indemnizațiile procurorilor cu funcție de conducere echivalentă (procuror șef adiunct) D.N.A. și D.I.I.C.O.T. – O.U.G. nr. 27/2006); pentru reclamantul C judecător cu funcție de conducere, respectiv perioada 02.07.2015 - 11.03.2021 vicepreședinte al H: coeficient de multiplicare 22,500 (diferențe de drepturi salariale în raport de indemnizațiile procurorilor cu funcție de conducere echivalentă (procuror șef adiunct) D.N.A. și D.I.I.C.O.T. – O.U.G. nr. 27/2006), perioada 12.03.2021 - 31.12.2022 președinte al H: coeficient de multiplicare 23,000 (diferențe de drepturi salariale în raport de indemnizațiile procurorilor cu funcții de conducere echivalentă (procuror D.N.A. și D.I.I.C.O.T. – O.U.G. nr. 27/2006); pentru reclamanta E judecător cu funcție de conducere, respectiv perioada 09.04.2015 - 01.04.2023, succesiv, președinte al I: coeficient de multiplicare 23,000 (diferențe de drepturi salariale în raport de indemnizațiile procurorilor cu funcție de conducere echivalentă D.N.A. și D.I.I.C.O.T. – O.U.G. nr. 27/2006); pentru reclamanta G judecător cu funcție de conducere, respectiv perioada 21.08.2020 prezent vicepreședinte al I: coeficient de multiplicare 22,500 (diferențe de drepturi salariale în raport de indemnizațiile procurorilor cu funcție de conducere echivalentă (procuror șef adjunct) D.N.A. și D.I.I.C.O.T. – O.U.G. nr. 27/2006); pentru reclamanta F judecător cu funcție de conducere, respectiv perioada 25.09.2020 - prezent președinte de secție I: coeficient de multiplicare 21,500 (diferențe de drepturi salariale în raport de indemnizațiile procurorilor cu funcție de conducere echivalentă (procuror șef secție) D.N.A. și D.I.I.C.O.T. – O.U.G. nr. 27/2006); pentru reclamantul D judecător cu funcție de conducere, respectiv perioada 05.11.2015 - 14.07.2017 președinte de secție K: coeficient de multiplicare 21,500 (diferențe de drepturi salariale în raport de indemnizațiile procurorilor cu funcție de conducere echivalentă (procuror șef secție) D.N.A. și D.I.I.C.O.T. – O.U.G. nr. 27/2006), 15.07.2017 - 04.01.2021 vicepreședinte al K: coeficient de multiplicare 22,500 (diferențe de drepturi salariale în raport de indemnizațiile procurorilor cu funcție de conducere echivalentă (procuror șef adjunct) D.N.A. și D.I.I.C.O.T. – O.U.G. nr. 27/2006), perioada 05.01.2021 - 15.08.2022 și perioada 13.12.2022 - prezent președinte al K: coeficient de multiplicare 23,000 (diferențe de drepturi salariale în raport de indemnizațiile procurorilor cu funcții de conducere echivalentă (procuror șef) D.N.A. și D.I.I.C.O.T. — O.U.G. nr. 27/2006);
- obligarea pârâților la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispozițiilor legale reprezentat de diferență salarială rezultată dintre noua indemnizate de încadrare corespunzătoare coeficienților de multiplicare menționați și fără plafonarea instituită de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017 și indemnizația de încadrare plătită în perioadele menționate, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plății efective, astfel: pentru reclamanta B începând cu 09.04.2015 și în continuare, până la plata efectivă a noii indemnizații de încadrare (prin obligarea pârâților la plata diferențelor bănești corespunzătoare), sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plății efective; pentru reclamanta A - începând cu 09.04.2015 și în continuare, până la plata efectivă a noii indemnizații de încadrare (prin obligarea pârâților la plata diferențelor bănești corespunzătoare), sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plății efective; pentru reclamantul C începând cu 02.07.2015 și în continuare, până la plata efectivă a noii indemnizații de încadrare (prin obligarea pârâților la plata diferențelor bănești corespunzătoare), sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plății efective; pentru reclamanta E începând cu 09.04.2015 și în continuare, până la plata efectivă a noii indemnizații de încadrare (prin obligarea pârâților la plata diferențelor bănești corespunzătoare), sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plății efective; pentru reclamanta G începând cu 21.08.2020 și în continuare, până la plata efectivă a noii indemnizații de încadrare (prin obligarea pârâților la plata diferențelor bănești corespunzătoare), sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plății efective; pentru reclamanta F începând cu 25.09.2020 și în continuare, până la plata efectivă a noii indemnizații de încadrare (prin obligarea pârâților la plata diferențelor bănești corespunzătoare), sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plății efective; pentru reclamantul D începând cu 05.11.2015 și în continuare, până la plata efectivă a noii indemnizații de încadrare (prin obligarea pârâților la plata diferențelor bănești corespunzătoare), sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plății efective.
În fapt, reclamanții au arătat că în perioadele menționate fiecare dintre ei au avut/au calitatea de judecători cu funcție de conducere la L (B și A), la H (C), la Tribunalul Giurgiu (E, G, F) și la K (D).
Prin sentința civilă nr. 374 din 6 martie 2024, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița – Secția I civilă, în dosarul nr. x/120/2023, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Dâmbovița și s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții B, A, C, E, G, F și D, în contradictoriu cu pârâții L, I, H, J, K, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, în favoarea M.
În motivarea acestei hotărâri, H a reținut că reclamanții au învestit instanța de judecată cu o cerere având ca obiect drepturi salariale, respectiv cu un litigiu de muncă. Din înscrisurile aflate la dosar, a rezultat că la data introducerii acțiunii, respectiv 12 aprilie 2023 reclamantul H deținea calitatea de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, fiind, totodată, angajat în funcția de judecător la H.
Instanța a reținut dispozițiile art. 269 și art. 275 din C. muncii, precum și prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. ce instituie un caz de competență teritorială exclusivă, în considerarea calității deținute de reclamant la data formulării cererii.
Având în vedere faptul că reclamantul H este angajat în funcția de judecător în cadrul Tribunalului Dâmbovița, învestit cu soluționarea cauzei, față de dispozițiile art. 129 alin. (2) pct. 3 și alin. (3) C. proc. civ., instanța a invocat, din oficiu, excepția de necompetență teritorială în baza prevederilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ.
Cu privire la situația de fapt potrivit căreia reclamantul H are activitatea de judecător în cadrul H suspendată pe durata mandatului de membru în Consiliul Superior al Magistraturii, au fost reținute considerentele deciziei nr. 290/2018 a Curții Constituționale, prin care s-a statuat că ,,dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. se bucură în continuare de prezumția de constituționalitate permițând în mod rezonabil calificarea noțiunii de judecător ca fiind una sui generis, aceasta cuprinzând atât judecătorul - stricto sensu, cât și instanța de judecată - lato sensu, apreciind că prevederile legale invocate sunt incidente atâta timp cât reclamantul este angajat în funcția de judecător în cadrul H.
Față de considerentele expuse anterior, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ., raportat la art. 127 alin. (1) din același cod, instanța sesizată de reclamanți a admis excepția de necompetență teritorială a H, invocată, din oficiu, competența de soluționare a cauzei fiind declinată în favoarea Tribunalului Argeș, instanță de același grad aflată în circumscripția Curții de Apel Pitești învecinată Curții de Apel Ploiești din cadrul căreia face parte H.
Astfel învestit, prin sentința civilă nr. 374 din 6 martie 2024, Tribunalul Argeș – Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale a constatat că este necesară disjungerea cauzei cu privire la reclamantul C și crearea a unui nou dosar, sens în care s-a format dosarul nr. x/109/2024, având ca părți pe reclamantul C și pe pârâtul H, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
În dosarul nr. x/120/2023 privind pe reclamanții B, A, E, G, F și D, precum și pe pârâții L, I, J și K, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, instanța a invocat, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Argeș în soluționarea cauzei și a rămas în pronunțare pe această excepție.
Prin sentința civilă nr. 2356/2024 din 25 iunie 2024, pronunțată de Tribunalul Argeș – Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/120/2023, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Argeș, s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții B, A, E, G, F și D, precum și pe pârâții L, I, J și K, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, în favoarea Tribunalului Dâmbovița – Secția I civilă - Complet specializat în soluționarea litigiilor de muncă și asigurări sociale; s-a constatat intervenit conflictul negativ de competență și a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Argeș a reținut că dispozițiile art. 127 C. proc. civ. devin incidente, în măsura în care reclamantul sau pârâtul este judecător, procuror, asistent judiciar, grefier sau o instanță de judecată.
Așadar, în raport de dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., văzând și dispozițiile art. 127 alin. (2) și (2) ind. 1 din același cod, rezultă că s-au respectat dispozițiile legale precitate în situația reclamanților și pârâților din cauză (cu excepția reclamantului H și a pârâtului H, pentru care însă instanța a dispus disjungerea și formarea unui nou dosar), întrucât a fost sesizată cu soluționarea cauzei una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă, sub nr. x/120/2023, la data de 14 august 2024.
Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș – Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru următoarele considerente:
Reclamanții A, B, C, D, E, F și G au învestit H cu o cerere având ca obiect drepturi salariale, respectiv cu un litigiu de muncă.
La data introducerii acțiunii, respectiv 12 aprilie 2023 reclamantul H deținea calitatea de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, fiind, totodată, angajat în funcția de judecător la Tribunalul Dâmbovița.
Potrivit dispozițiilor art. 127 alin (1) C. proc. civ. „dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea”.
Legiuitorul a intervenit ca urmare a pronunțării Deciziei Curții Constituționale a României nr. 290/2018, de admitere a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (2) C. proc. civ., textele legale respective primind o nouă formulare prin Legea nr 310/2018, de modificare și completare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
Dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., de strictă interpretare și aplicare, au o dublă semnificație și anume, pe de o parte, instituie un caz de necompetență teritorială absolută a instanțelor la care își desfășoară activitatea judecătorul care are calitatea de reclamant al unei pricini, iar pe de altă parte, se prevede o prorogare legală de competență teritorială în favoarea uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate curții de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.
Curtea Constituțională a motivat că, de principiu, competența instituită prin aceste norme speciale este o expresie a dispozițiilor constituționale ale art. 126 alin. (2) și ale art. 124 însă, prin limitarea sferei sale de aplicare la instanța la care își desfășoară „efectiv” activitatea reclamantul-judecător, nu este aptă să acopere într-un mod complet, toate situațiile care pot, în mod rezonabil, apărea în cursul unei judecăți.
Așa cum în mod corect a reținut Tribunalul Dâmbovița, măsura instituită prin art. 127 alin. (1) C. proc. civ. privind necompetența teritorială de ordine publică era incidentă în cauză, atâta timp cât reclamantul C deține, în continuare, funcția de judecător al H. Deși pe durata mandatului de membru C.S.M. - mandat limitat temporal - este suspendată activitatea de judecător în cadrul instanței, aplicarea dispozițiilor art. 127 C. proc. civ. își păstrează rațiunea asigurării climatului de imparțialitate și obiectivitate, necesar soluționării cauzelor în conformitate cu legea și adevărul, fiind îndeplinită situația premisă a calității unuia dintre reclamanți, de judecător al acestei instanțe.
Competența este de ordine publică atunci când ea este exclusivă în sensul că un anumit litigiu poate fi soluționat numai de instanța sau instanțele determinate de lege, iar părțile nu au facultatea de a alege o altă instanță de același grad pentru a le soluționa conflictul [art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.].
Fiind vorba despre o necompetență de ordine publică, în mod procedural, cu respectarea art. 130 alin. (2) C. proc. civ., excepția de necompetență teritorială a fost invocată, din oficiu, de către H la primul termen de judecată.
Înalta Curte constată că Tribunalul Argeș – una dintre cele două instanțe aflate în conflict și în favoarea căreia H a declinat competența teritorială de soluționare a litigiului – este una din instanțele competente, potrivit legii, să soluționeze procesul, în sensul art. 127 alin. (1) C. proc. civ.
De asemenea, se cuvine a fi menționat faptul că în conformitate cu dispozițiile art. 59 C. proc. civ., „mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul procesului este un drept sau ori o obligație comună, dacă drepturile sau obligațiile lor au aceeași cauză ori dacă între ele există o strânsă legătură”, iar potrivit art. 269 alin. (3) din C. muncii, „dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de C. proc. civ. pentru coparticiparea procesuală activă, cererea poate fi formulată la instanța competentă pentru oricare dintre reclamanți”.
Incidența dispozițiilor art. 59 C. proc. civ. reclamă existența unui drept ori a unei obligații comune sau situația ca acestea să izvorască din aceeași cauză ori ca între ele să existe o strânsă legătură.
În cauză, sunt îndeplinite condițiile coparticipării procesuale active, deoarece litigiul promovat de reclamanții A, B, C, D, E, F și G are ca obiect acordarea unor drepturi bănești, respectiv recalcularea indemnizațiilor de încadrare, conform Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu data de 09.04.2015 (corespunzător perioadei în care fiecare dintre reclamanți au ocupat funcții de conducere) și, în continuare, și după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, fără limitarea instituită de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017.
Așadar, prin acțiunea comună înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Dâmbovița se urmărește dobândirea unor drepturi care au aceeași cauză și între care există o strânsă legătură.
Prin urmare, fiind îndeplinite condițiile coparticipării procesuale active, pentru ceilalți reclamanți din dosarul nr. x/120/2023 (B, A, E, G, F și D), operează prorogarea de competență.
Mai mult, disjungerea este o măsură procesuală ce poate fi luată pentru buna administrare a justiției, a cărei adoptare nu atrage însă necompetența instanței. Concret, chiar și urmare disjungerii pentru unul dintre reclamanți, instanța competentă potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ. rămâne, în continuare, competentă.
Pentru rațiunile înfățișate, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei va fi stabilită în favoarea Tribunalului Argeș – Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș – Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 31 octombrie 2024.