Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 2 noiembrie 2021 pe rolul Tribunalului Bacău, reclamanta A a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta B S.R.L. obligarea pârâtei la plata sumei de 493918,99 lei reprezentând prejudiciul rezultat în urma accidentului rutier din data de 27.05.2015, dobânzi legale penalizatoare aferente sumei, de la data de 04.03.2020 și până la data stingerii efective a debitului.
Prin sentința civilă nr. 178/2023 din 27 septembrie 2023, Tribunalul Bacău – Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesual active a reclamantei A și a respins acțiunea ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesual activă.
Împotriva acestei sentințe, reclamanta A a declarat apel.
Prin decizia civilă nr. 150/2024 din 19 martie 2024, Curtea de Apel Bacău - Secția I Civilă a respins ca nefondat apelul civil declarat de apelanta-reclamantă A, prin mandatar C, împotriva sentinței civile nr. 178 din 27 septembrie 2023, pronunțată de Tribunalul Bacău – Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/119/2021, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B S.R.L., având ca obiect pretenții.
Fără a-și încadra criticile în temeiul de drept al art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., reclamanta A a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 150/2024 din 19 Martie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Bacău – Secția I Civilă.
Intimata-pârâtă B S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, susținând, în esență, că motivele invocate nu se încadrează în prevederile art. 488 C. proc. civ. A solicitat cheltuieli de judecată, conform dovezilor anexate.
Înalta Curte de Casație și Justiție a luat în examinare, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cu prioritate, chestiunea prealabilă a timbrajului cererii de recurs formulată de reclamanta A, soluționarea acestui aspect făcând de prisos analizarea altor cereri sau excepții.
Recursul declarat de recurenta-reclamantă A împotriva deciziei civile nr. 150/2024 din 19 martie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Bacău – Secția I Civilă, va fi anulat ca netimbrat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul, potrivit căruia, acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menționat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.
Art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevede că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) teza I al aceluiași articol stabilește că această cerință legală extrinsecă cererii de recurs este prevăzută sub sancțiunea nulității, nulitate necondiționată de existența vreunei vătămări, conform art. 176 pct. 6 C. proc. civ.
Conform dispozițiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de către instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.
Potrivit prevederilor art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, dacă, până la termenul prevăzut de lege sau stabilit de instanța, reclamantul nu îndeplinește obligația de plată a taxei, instanța va anula cererea sau o va soluționa în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal.
Se constată că prezenta cerere de recurs nu a fost timbrată anticipat, iar recurenta nu s-a conformat obligației ce-i revenea, deși prin adresa (fila 15 din dosar) comunicată acesteia la 29 mai 2024, conform procesului-verbal de înmânare (fila 14 din dosar), i s-a pus în vedere să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 4272 lei, sub sancțiunea anulării cererii.
De asemenea, se constată că în cauză nu operează scutirea legală – personală sau ca obiect – de obligația timbrării.
Este de amintit că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei acțiuni sau căi de atac, dar și respectarea dispozițiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în fața instanței, aceasta nefiind legal sesizată.
Curtea Europeană a Drepturile Omului a reținut în mod constant în jurisprudența sa, cu ocazia analizării dreptului la un proces echitabil și accesul la justiție, că dreptul la justiție nu este absolut, ci el se pretează la limitări pentru că el comandă, prin chiar natura sa, o reglementare din partea statului, care are alegerea mijloacelor de a se ajunge la atingerea acestui scop (cauza Tolstoy Miloslovski vs. Regatul Unit, 13.07.1995), stabilind, totodată, că taxele judiciare de timbru sau diverse alte sume de bani pe care trebuie să le plătească reclamantul nu sunt incompatibile cu art. 6 din CEDO.
Prin urmare, față de cele ce preced, precum și pentru a da eficiență principiului constituțional al egalității în fața legii, instanța este obligată a examina cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de lege.
Or, în cauză, aceste cerințe se constată a nu fi îndeplinite, așa încât, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a da eficiență dispozițiilor art. 32 art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și să anuleze, ca netimbrată, cererea de recurs formulată de recurenta-reclamantă A, împotriva deciziei civile nr. 150/2024 din 19 Martie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Bacău – Secția I Civilă.
Constatând culpa procesuală a recurentei în promovarea recursului de față și în raport de solicitarea intimatei privind acordarea cheltuielilor de judecată, urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., să fie admisă cererea acesteia, în sensul obligării recurentei-reclamante A la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă B S.R.L., conform înscrisurilor doveditoare aflate la filele 29, 30 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrată cererea de recurs formulată de recurenta-reclamantă A, împotriva deciziei civile nr. 150/2024 din 19 Martie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Bacău – Secția I Civilă.
Obligă pe recurenta-reclamantă A la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă B S.R.L.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 noiembrie 2024.