Deliberând asupra contestației în anulare formulate de condamnatul A, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 175/A din data de 09 mai 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală, în dosarul nr. X/1/2022, s-a admis contestația în anulare formulată de contestatorul A împotriva deciziei penale nr. 293/A din 2 octombrie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală, în dosarul nr. X/2/2015, s-a desființat decizia contestată, în parte, sub aspectul laturii penale și, rejudecând apelurile, s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 14 ani și 8 luni închisoare și s-au repus în individualitatea lor pedepsele componente, după cum urmează:
- pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 41 art. 43 alin. (5) C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b art. 79 alin. (3) C. pen.;
- pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de bancrută frauduloasă, prev. de art. 241 alin. (1) lit. b C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 art. 43 alin. (5) C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b art. 79 alin. (3) C. pen.;
- pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen., art. 41 art. 43 alin. (5) C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b art. 79 alin. (3) C. pen. (persoană vătămată Banca B);
- pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de folosire de documente false pentru obținerea pe nedrept de fonduri europene, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 18 ind.1 alin. (1) și 3 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 art. 43 alin. (5) C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b art. 79 alin. (3) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen.;
- pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de spălarea banilor, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 art. 43 alin. (5) C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b art. 79 alin. (3) C. pen.;
- pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru tentativă la săvârșirea infracțiunii de obținere, fără drept, de rambursări de la bugetul consolidat de stat, prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 8 alin. (1) (3) din Legea nr. 241/2005, art. 41 art. 43 alin. (5) C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b art. 79 alin. (3) C. pen.;
- pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 art. 43 alin. (5) C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b art. 79 alin. (3) C. pen.;
- pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru instigare la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 47 C. pen. rap la art. 321 alin. (1) C. pen. cu ref. la art. 52 alin. (3) C. pen., art. 41 art. 43 alin. (5) C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b art. 79 alin. (3) C. pen.;
- pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de transmitere fictivă a părților sociale, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 280 ind. 1 din Legea nr. 31/1990 rep. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 art. 43 alin. (5) C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b art. 79 alin. (3) C. pen.;
- pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplic. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 art. 43 alin. (5) C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b art. 79 alin. (3) C. pen..
În baza art. 396 alin. (1) teza finală și alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f teza a II-a C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen., art. 41 art. 43 alin. (5) C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b art. 79 alin. (3) C. pen. (persoană vătămată Banca B), ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
În baza art. 38 C. pen. și art. 39 lit. b C. pen., a contopit celelalte pedepse anterior repuse în individualitatea lor și a aplicat pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare, la care a adăugat o treime din totalul celorlalte pedepse (1/3 din 16 ani), respectiv 5 ani și 4 luni închisoare, inculpatul A având de executat, în final, o pedeapsă de 14 ani și 4 luni închisoare.
A menținut celelalte dispoziții ale hotărârii contestate, a anulat mandatele de executare a pedepsei închisorii și dispus emiterea unor noi mandate de executare a pedepsei închisorii, în concordanță cu decizia.
Împotriva deciziei penale nr. 175/A din data de 09 mai 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală, în dosarul nr. X/1/2022 a formulat contestație în anulare inculpatul A apreciind că s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale față de infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea.
Examinând admisibilitatea în principiu a contestației în anulare formulate de condamnatul A, în conformitate cu dispozițiile art. 431 C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
În cauză, persoana condamnată A a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 175/A din data de 09 mai 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală, în dosarul nr. X/1/2022, invocând dispozițiile art. 426 alin. (1) lit. b C. proc. pen., și solicitând, în esență, să se constate că este împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunile față de care s-a menținut soluția condamnării.
Potrivit dispozițiilor art. 426 lit. b C. proc. pen., se poate face contestație în anulare împotriva hotărârilor penale definitive când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal.
Cazul de contestație în anulare, prevăzut de art. 426 lit. b C. proc. pen., este dublu condiționat, textul de lege impunând, pe de o parte, dovedirea împrejurării că inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, iar, pe de altă parte, dovedirea faptului că instanța, în fața căreia hotărârea de condamnare a rămas definitivă, nu a avut posibilitatea observării și analizării respectivelor probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal.
Prin Decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că instanța care soluționează contestația în anulare, întemeiată pe efectele deciziilor Curții Constituționale nr. 297/26.04.2018 și nr. 358/26.05.2022, nu poate reanaliza prescripția răspunderii penale, în cazul în care instanța de apel a dezbătut și a analizat incidența acestei cauze de încetare a procesului penal în cursul procesului anterior acestei din urmă decizii.
Prin Decizia nr. 43 din 29 mai 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că omisiunea instanței de apel de a se pronunța asupra incidenței unei cauze de încetare a procesului penal în raport cu legea penală mai favorabilă de la data comiterii faptei până la data judecării cauzei în apel nu poate fi invocată prin intermediul contestației în anulare, întemeiate pe dispozițiile art. 426 lit. b C. proc. pen..
În acest sens, Înalta Curte constată că instituția prescripției răspunderii penale a fost evaluată de instanță la momentul rejudecării apelului ca urmare a admiterii contestației în anulare inițiale formulate de inculpat împotriva deciziei penale nr. 293/A din 2 octombrie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală, în dosarul nr. X/2/2015, dispunându-se încetarea procesului penal, însă numai pentru una dintre infracțiunile ce au constituit acuzații, respectiv pentru infracțiunea de înșelăciune.
În raport de deciziile obligatorii ale instanței supreme anterior evocate, pronunțate în cadrul mecanismului de unificare a practicii, se reține că instanța nu mai poate relua și reevalua instituția prescripției într-un cadru procesual subsecvent declanșat de către condamnat în considerarea aceleiași căi extraordinare de atac, contestația în anulare.
Se constată că Înalta Curte a evaluat și soluționat anterior o pluralitate de contestații în anulare, întemeiate pe același caz [art. 426 alin. (1) lit. b C.proc.pen.] și îndreptate împotriva aceleiași soluții de condamnare, prezentate, în continuare, în ordine cronologică:
Prin decizia nr. 6 din 09 ianuarie 2024, pronunțată în dosarul nr. X/1/2023, Înalta Curte a respins, inadmisibile, contestațiile în anulare formulate de contestatorii C și A împotriva deciziei penale nr. 175/A din 09 mai 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală, în dosarul nr. X/1/2022
Ulterior, prin decizia nr. 41 din 07 februarie 2024, pronunțată în dosarul nr. X/1/2024, Înalta Curte a luat act de renunțarea la contestația formulată de contestatorul A împotriva deciziei penale nr.175/A din data de 09 mai 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală, în dosarul nr. X/1/2022.
În final, prin decizia nr. 143/A din 08 mai 2024, pronunțată în dosarul nr. X/1/2024, Înalta Curte a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A împotriva aceleiași decizii penale nr. 175/A din data de 09 mai 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală, atacate și în prezenta cauză.
Pentru considerentele anterior evocate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A împotriva deciziei penale nr. 175/A din data de 09 mai 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală, în dosarul nr. X/1/2022.
În temeiul art. 275 alin. (2) și (6) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 720 de lei, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A împotriva deciziei penale nr. 175/A din data de 09 mai 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală, în dosarul nr. X/1/2022.
Obligă contestatorul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 720 de lei, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09 octombrie 2024.