Deliberând asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin decizia penală nr.744 din data de 19 iunie 2024, Curtea de Apel Suceava - Secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 431 C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea condamnată A împotriva deciziei penale nr. 593 din 16.05.2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava – Secția penală și pentru cauze cu minori în dosar nr. X/314/2022*.
Pentru a se pronunța în aceste sens, Curtea de Apel Suceava - Secția penală și pentru cauze cu minori a reținut că prin sentința penală nr. 1069 din data de 21.12.2023 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. X/314/2022*, a fost condamnată inculpata A la pedepsele de 1 (un) an și 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie, prevăzute de art. 256 alin. (1) C. pen. (din 11-15.09.2020); 1 (un) an și 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie, prevăzute de art. 256 alin. (1) C. pen. (din 28.06.2021); 1 (un) an și 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie, prevăzute de art. 256 alin. (1) C. pen. (din 01.11.2021); 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prevăzute de art. 253 alin. (1) C. pen. (din 01/02.11.2021); 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prevăzute de art. 253 alin. (1) C. pen. (din 16/17.11.2021).
În temeiul art. 38 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b C. pen., s-au contopit aceste pedepse, aplicându-se pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 3 luni închisoare, la care s-a adiționat sporul obligatoriu de 1 an și 6 luni închisoare (reprezentând 1/3 din totalul celorlalte pedepse), în final inculpata având de executat pedeapsa de 2 (doi) ani și 9 (nouă) luni închisoare.
S-a constatat că inculpata a fost reținută pe o durată de 24 ore, începând cu data de 25.11.2021, ora 11:05, și până la data de 26.11.2021, ora 11:05.
În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni, conform art. 92 C. pen.
În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligată inculpata ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Suceava, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b C. pen., s-a impus inculpatei ca pe durata termenului de supraveghere să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune Suceava sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata a fost obligată să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei B sau în cadrul DGASPC Suceava pe o perioadă de 70 de zile lucrătoare, sub coordonarea Serviciului de Probațiune Suceava.
În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen., cu referire la art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 96 C. pen. privind situațiile care atrag revocarea suspendării pedepsei sub supraveghere, respectiv săvârșirea unei noi infracțiuni în termenul de supraveghere și neîndeplinirea cu rea-credință a măsurilor și obligațiilor de supraveghere stabilite prin hotărâre.
În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 25 C. proc. pen., raportat la art. 1349 C. pen., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C și a fost obligată inculpata A să plătească părții civile suma de 1.500 euro reprezentând daune morale.
În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 25 C. proc. pen., raportat la art. 1349 C. pen., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile D și E și a fost obligată inculpata A să plătească părților civile suma de 2.505,26 lei reprezentând daune materiale, precum și fiecărei părți civile suma de 2.000 euro reprezentând daune morale.
În baza art. 404 alin. (4) lit. g C. proc. pen. raportat la art. 256 C. proc. pen., s-a dispus restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii, sens în care a fost obligată inculpata A la desființarea temeliilor/gardurilor construite de aceasta pe suprafața de 827 mp teren arabil situat în intravilanul satului/comunei Siminicea aparținând persoanelor vătămate D și E, în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3032 din 13.06.2005 la notarul public F, teren ce a fost întabulat prin încheierea nr. 23926 din 18.05.2016 de către OCPI Suceava, iar în caz de refuz, au fost autorizate persoanele vătămate la desființarea lucrărilor executate, pe cheltuiala inculpatei.
În baza art. 404 alin. (4) lit. g C. proc. pen. raportat la art. 256 C. proc. pen., s-a dispus restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii, sens în care a fost obligată inculpata A la desființarea temeliilor/gardurilor construite de aceasta pe suprafața de 2.234 mp situată în intravilanul comunei Siminicea, proprietatea persoanei vătămate C, conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 11219 din 8.06.1995 la notariatul de stat, teren care a fost întabulat prin încheierea nr. 30682 din 12.06.2019 la OCPI Suceava, iar în caz de refuz a fost autorizată persoana vătămata la desființarea lucrărilor executate pe cheltuiala inculpatei.
S-a respins ca nefondată solicitarea Ministerului Public de obligare a inculpatei să lase în deplina proprietate si posesie terenul în suprafață de 827 mp, ocupat fără drept, aparținând persoanelor vătămate D și E și terenul în suprafață de 2.234 mp, ocupat fără drept, aparținând persoanei vătămate C.
Prin decizia penală nr. 593 din 16.05.2024 a Curții de Apel Suceava, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de părțile civile D și E și C și de inculpata A, a fost desființată, în parte, sentința penală împotriva sentinței penale nr. 1069 din data de 21.12.2023, pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. X/314/2022* și în rejudecare a fost înlăturată din sentința penală aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. (1) și (2) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b C. pen..
A fost condamnată inculpata A, la pedepsele de: 8 (opt) luni închisoare (în loc de 1 (un) an și 3 (trei) luni închisoare) pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie, prevăzute de art. 256 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen., (faptă din 11-15.09.2020); 8 (opt) luni închisoare (în loc de 1 (un) an și 3 (trei) luni închisoare) pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie, prevăzute de art. 256 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen. (faptă din 28.06.2021); 8 (opt) luni închisoare (în loc de 1 (un) an și 3 (trei) luni închisoare) pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie, prevăzute de art. 256 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen. (faptă din 01.11.2021); 3 (trei) luni închisoare (în loc de 1 (un) an închisoare) pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prevăzute de art. 253 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen. (faptă din 01/02.11.2021); 3 (trei) luni închisoare (în loc de 1 (un) an închisoare) pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prevăzute de art. 253 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen. (faptă din 16/17.11.2021).
În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) C. pen., s-a aplicat acesteia pedeapsa cea mai grea, de 8 (opt) luni închisoare, la care s-a adăugat o treime din suma celorlalte pedepse (22 luni), respectiv 7 (șapte) luni și 10 (zece) zile închisoare, urmând ca inculpata A să execute în total pedeapsa rezultantă de 1 (un) an, 3 (trei) luni și 10 (zece) zile închisoare.
În temeiul art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 ore, începând cu data de 25.11.2021, ora 11:05, și până la data de 26.11.2021, ora 11:05.
A fost redus termenul de supraveghere stabilit în sarcina inculpatei de la 3 (trei) ani și 6 (șase) luni la 2 (doi) ani.
În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a stabilit ca pe parcursul termenului de supraveghere inculpata să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei B sau în cadrul DGASPC Suceava pe o perioadă de 70 de zile (în loc de „70 de zile lucrătoare”), sub coordonarea Serviciului de Probațiune Suceava.
A fost redus cuantumul daunelor morale pe care inculpata a fost obligată să le achite părților civile, astfel, fiecăreia dintre părțile civile D și E, de la câte 2000 euro la câte 600 euro, iar părții civile C, de la 1.500 euro la 400 euro.
În temeiul art. 397 alin. (3) C. proc. pen., a fost obligată inculpata să lase în liniștită posesie: părților civile D și E, suprafața de 48 mp teren situat în intravilanul satului și comunei Siminicea, care face parte din suprafața totală de 900 mp teren dobândită conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3032 din 13.06.2005 la B.N.P. G; părții civile C, suprafața de 120 mp teren situat în intravilanul satului și comunei Siminicea, care face parte din suprafața totală de 2.234 mp teren dobândită conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 11219 din 08.06.1995 la Notariatul de Stat Județean Suceava.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței care nu erau contrare acestei decizii.
Împotriva deciziei penale nr. 593 din 16.05.2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. X/314/2022*, la data de 20.05.2024, condamnata A, a formulat contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 426 alin. (1) lit. b C. proc. pen., în cuprinsul căreia a invocat existența unei cauze de încetare a procesului penal, pentru motivele arătate în scris și aflate la dosarul cauzei.
În fapt, contestatoarea a arătat, în esență, că a fost condamnată la o pedeapsă cu închisoarea cu suspendare sub supraveghere, deși este nevinovată, că nu au fost încuviințate probele cerute în fața instanței de fond și a instanței de apel.
Prin notele scrise depuse la dosar, contestatoarea a invocat prevederile art. 349 C. proc. pen., referitoare la rolul activ al judecătorului în vederea aflării adevărului, susținând că la termenul din 17.04.2024, instanța de apel a respins probele solicitate, nu s-a autosesizat cu privite la săvârșirea de către numitul H a infracțiunii de mărturie mincinoasă, că nu s-a sesizat cu privire la falsificarea ordonanței de reținere nr. X/P/2021 de către organele de poliție.
La termenul de judecată acordat în cauză la data de 12 iunie 2024, au avut loc dezbaterile asupra admisibilității în principiu a căii de atac, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată.
Examinând contestația în anulare declarată de contestatoarea A, în baza actelor și lucrărilor de la dosar și în raport cu criticile formulate, Curtea a reținut că aceasta este inadmisibilă în principiu.
Contestația în anulare constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare, instanța care a pronunțat hotărârea cu încălcarea legii anulând-o în scopul înlăturării erorilor de procedură.
În actuala reglementare, contestația în anulare poate fi exercitată numai împotriva deciziilor penale definitive prin care se rezolvă acțiunea penală printr-o soluție de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei, de amânarea aplicării pedepsei, de achitare sau de încetare a procesului penal.
Legiuitorul a folosit enumerarea expresă și limitativă a cazurilor în care se poate ataca o hotărâre definitivă, prin intermediul contestației în anulare, ceea ce reprezintă o garanție că această cale nu va da posibilitatea oricui și oricând de înlăturare a efectelor pe care le au hotărârile judecătorești definitive.
Potrivit art. 431 C. proc. pen., contestația în anulare se judecă în două etape distincte, prima vizează admisibilitatea în principiu a cererii, în cameră de consiliu, cu citarea părților și cu participarea procurorului. Instanța învestită cu judecarea contestației în anulare nu poate proceda la rejudecarea apelului, decât în măsura în care găsește admisibilă în principiu calea extraordinară de atac, iar aceasta se realizează doar în situația existenței vreunuia din cazurile prev. de art. 426 C. proc. pen..
S-a reținut că nici o altă împrejurare de fapt, oricâtă relevanță ar avea, și nici un alt considerent invocat în motivarea contestației în anulare nu ar putea conduce la rejudecare, nefiind permis a se aduce atingere autorității de lucru judecat de care se bucură hotărârea atacată decât în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege.
Astfel, potrivit art. 431 alin. (2) C. proc. pen., dacă instanța constată că cererea de contestație în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute la art. 426 C. proc. pen. și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune citarea părților interesate.
În speța de față, Curtea a constatat că cererea de contestație în anulare este formulată de către o persoană care are calitatea procesuală, în acord cu dispozițiile art. 427 alin. (1) C. proc. pen., deoarece contestatoarea A a fost inculpată în dosarul nr. X/314/2022*, cu privire la care s-a formulat prezenta cale extraordinară de atac, iar hotărârea judecătorească contestată, respectiv decizia penală nr. 593 din 16.05.2024 a Curții de Apel Suceava, este definitivă.
Cât privește termenul, în raport de cazul de contestație în anulare invocat, Curtea a reținut că potrivit art. 428 alin. (2) C. proc. pen., contestația în anulare pentru motivul prevăzut la art. 426 lit. b poate fi introdusă oricând.
Potrivit art. 426 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate; b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal; c) când hotărârea a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului; d) când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate; e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii; f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii; g) când ședința de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel; h) când instanța nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă; i) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.
Examinând și condiția ca motivul pe care se sprijină contestația în anulare să fie dintre cele prevăzute la art. 426 C. proc. pen., Curtea a constatat că, deși contestatoarea a indicat cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 426 lit. b C. proc. pen., a invocat drept cauză de încetare a procesului penal lipsa sa de vinovăție.
Or, potrivit art. 396 alin. (6) C. proc. pen., încetarea procesului penal se pronunță în cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. e - j) C. proc. pen., respectiv: e) lipsește plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale; f) a intervenit amnistia sau prescripția, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; g) a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condițiile legii; h) există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; i) există autoritate de lucru judecat; j) a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.
S-a reținut că motivul prevăzut de art. 426 lit. b C. proc. pen., invocat de contestatoare, este incident atunci când inculpatul a fost condamnat deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal.
Or, din motivarea cererii și din notele de concluzii depuse de contestatoare rezultă că acesta nu invocă niciuna din cauzele de încetare a procesului penal anterior menționate, ci solicită reevaluarea vinovăției, respectiv a condițiilor angajării răspunderii sale penale, aspect care de facto constituie o apărare de fond supusă analizei instanței de fond și celei de control judiciar, și care ar fi avut ca finalitate pronunțarea unei soluții de achitare și nu de încetare a procesului penal pentru faptele pentru care a fost condamnată.
Prin urmare, Curtea a constatat că acest caz de contestație în anulare a fost invocat în mod formal în condițiile în care, în realitate, contestatoarea face referire la alte cauze de împiedicare a acțiunii penale decât cele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e - j) C. proc. pen. iar în sprijinul contestației nu sunt aduse decât simple supoziții, și nu dovezi, așa cum se prevede de art. 431 alin. (2) C. proc. pen..
Împotriva deciziei penale nr.744 din data de 19 iunie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Suceava - Secția penală și pentru cauze cu minori a formulat apel contestatoarea A.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală la data de 22.07.2024, fiind fixat termen pentru judecată la data de 09.10.2024, cu citarea apelantei.
Examinând calea de atac promovată de contestatoarea A, prin prisma dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Cu titlul preliminar, Înalta Curte amintește că, inadmisibilitatea ca sancțiune procesual penală constă în lipsirea de efecte a unui act procedural pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și a unui act prin care a fost exercitat sau se încearcă exercitarea unui drept procesual exercitat și epuizat anterior. Inadmisibilitatea operează automat și inevitabil, ori de câte ori un act procesual este lipsit de bază legală.
În ceea ce privește inadmisibilitatea căii ordinare de atac a apelului aceasta intervine, în principal, în două situații și anume, când apelul nu este obiectiv prevăzut de lege, hotărârea atacată făcând parte din cele care nu sunt supuse nici unei căi de atac, precum și atunci când a fost declarat de o persoană care nu are calitate procesuală de a apela.
În cauza de față, se reține că a fost declarat apel împotriva deciziei penale nr.744 din data de 19 iunie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Suceava - Secția penală și pentru cauze cu minori, în etapa admisibilității în principiu a căii extraordinare de atac a contestației în anulare, hotărâre care este definitivă.
Potrivit dispozițiilor art. 432 alin. (4) C. proc. pen., sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă, însă aceste dispoziții reglementează procedura de judecare a contestației în anulare după parcurgerea procedurii prealabile și anume, admiterea în principiu, reglementată de art. 431 C. proc. pen..
Prin decizia nr. 5 din 04 martie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 248 din 10 aprilie 2015) s-a statuat că, aplicabilitatea dispozițiilor art. 432 alin. (4) C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestației în anulare, privește exclusiv hotărârile judecătorești pronunțate în procedura de judecare a contestațiilor în anulare care au fost admise în principiu.
(...) hotărârile judecătorești pronunțate în etapa admiterii în principiu a contestației în anulare, etapă reglementată distinct în dispozițiile art. 431 C. proc. pen., sunt definitive.
Considerentele hotărârii instanței supreme anterior evocate, pronunțate în procedura de unificare a practicii judiciare, susțin inadmisibilitatea atacării hotărârii pronunțate în procedura de admisibilitate în principiu a contestației în anulare.
Înalta Curte amintește că prin încheierea apelată în cauză s-a examinat exclusiv admisibilitatea în principiu a contestației în anulare promovate împotriva deciziei penale nr. 593 din 16.05.2024 a Curții de Apel Suceava, prin care a fost condamnată contestatoarea.
Față de aceste considerente, instanța de control judiciar constată că nu sunt incidente dispozițiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen. întrucât contestația în anulare formulată nu a întrunit exigențele depășirii etapei admisibilității în principiu, drept pentru care calea de atac este inadmisibilă.
Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Se constată, așadar, că apelanta contestatoare a formulat apel împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea acestei căi ordinare de atac.
Recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 421 alin. (1) lit. a teza finală C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatoarea A împotriva deciziei penale nr.744 din data de 19 iunie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Suceava - Secția penală și pentru cauze cu minori.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatoarea la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatoarea A împotriva deciziei penale nr.744 din data de 19 iunie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Suceava - Secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09 octombrie 2024.