Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 01 octombrie 2024, Curtea de Apel Timișoara – Secția penală, în temeiul prevederilor art. 102 alin. (5) lit. a din Legea nr. 302/2004 modificată și completată, a admis propunerea formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și, în consecință, a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate A, pe o durată de 15 (cincisprezece) zile, începând cu data de 01.10.2024, până la data de 15.10.2024 inclusiv, în vederea predării către autoritățile judiciare din Germania.
Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Timișoara – Secția penală a reținut că persoana solicitată a fost dată în urmărire internațională prin Interpol, fiind îndeplinită condiția existenței unei semnalări transmise de Biroul SIRENE, care echivalează cu un mandat european de arestare, conform art. 101 alin. (3) din Legea nr. 302/2004; pe numele persoanei solicitate fiind emis la data de 21.06.2024, un mandat european de arestare în vederea predării către autoritățile judiciare din Germania, pentru săvârșirea a patru infracțiuni de furt agravat în bandă, prevăzute de art. 242 alin. (1) art. 243 alin. (1) teza 2 nr. I, art. 244 alin. (1) art. 25 alin. (2) art. 53 și art. 54 C. pen. German.
Astfel, conform mențiunilor din semnalarea nr. 0004.02-P(...)-0000-0001.01 din 05.09.2024, autoritățile judiciare din Germania au emis pe numele persoanei solicitate A un mandat european vizând săvârșirea unor infracțiuni contra proprietății, săvârșite în iulie 2023.
Instanța a reținut că în scopul asigurării bunei desfășurări a procedurii de executare a mandatului european de arestare și în vederea împiedicării sustragerii persoanei urmărite internațional de la procedura de executare a mandatului european de arestare, față de persoana solicitată nu se poate dispune o măsură preventivă mai ușoară decât arestarea. În acest sens, au fost avute în vedere urgența desfășurării procedurii în cauză și acuzațiile ce sunt aduse persoanei solicitate de către autoritățile judiciare din Germania.
S-a reținut că în fișa de cazier judiciar a acestuia este menționată o condamnare la 5 luni închisoare cu suspendarea pedepsei aplicată de autoritățile judiciare din Austria, Tribunalul Landesgericht Leoben, definitivă la data de 01.06.2021, pentru fraudă și înșelăciune, suspendare care a fost finalizată în 14.06.2024. Așadar, persoana solicitată este cercetată de autoritățile judiciare din Germania pentru posibile infracțiuni comise în perioada în care beneficia de clemența autorităților judiciare din altă țară.
Toate aceste elemente s-a considerat că ar conduce la concluzia existenței unui risc pentru ordinea publică.
Conform procesului verbal de constatare (fila 9 dosar parchet), persoana urmărită internațional a fost depistată la ieșire din loc. Livezile, către loc. Giera, de către agenți de poliție din cadrul Sectorului Poliției de Frontieră Deta. Cu ocazia audierii de către procuror nu a indicat că ar avea un loc de muncă sau o situație familială care să îi asigure stabilitate (copii, soție etc).
Față de aspectele mai sus expuse, instanța a constatat că în cauză nu există garanții suficiente în sensul absenței unui risc de sustragere de la procedura în derulare, procedură caracterizată prin celeritate, în cazul în care ar fi luată o altă măsură preventivă dintre cele enumerate de art. 202 alin. (4) C. proc. pen. decât cea a arestului provizoriu.
Împotriva încheierii din data de 01 octombrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara – Secția penală, a formulat contestație persoană solicitată A solicitând înlocuirea măsurii arestării provizorii cu măsura arestului la domiciliu sau controlului judiciar.
Examinând cauza în raport cu dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază contestația formulată de persoana solicitată A ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al UE solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.
Potrivit art. 84 alin. (2) din aceeași lege, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei - cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.
În cauză, arestarea persoanei solicitate se întemeiază pe existența unui mandat european de arestare emis la data de 21.06.2024 de autoritățile din Germania pentru săvârșirea a patru infracțiuni de furt agravat în participație penală (în bandă), prevăzute de art. 242 alin. (1) art. 243 alin. (1) teza 2 nr. I, art. 244 alin. (1) art. 25 alin. (2) art. 53 și art. 54 C. pen. German.
Instanța de fond a evaluat corect particularitățile cauzei și a constatat că sunt îndeplinite cumulativ, în această fază prealabilă punerii în executare a mandatului european de arestare, condițiile pentru arestarea provizorie a persoanei solicitate A, pe o durată de 15 zile.
Se observă că în cauză persoana solicitată a fost prezentată Curții de Apel Timișoara în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare emis pe numele său, procurorul solicitând, arestarea provizorie.
Înalta Curte reține că, prin semnalarea introdusă în Sistemul de Informații Schengen, autoritățile judiciare din Germania au solicitat punerea în executare a mandatului european de arestare emis, pe numele cetățeanului român A.
Potrivit dispozițiilor art. 82 și art. 102 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, semnalarea introdusă în Sistemul de Informații Schengen cu privire la o persoană căutată pentru a fi arestată echivalează cu un mandat european de arestare în toate cazurile în care se aplică Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 (privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre).
Astfel, în condițiile existenței unei semnalări cu privire la numitul A și în raport de natura și gravitatea acuzațiilor, respectiv infracțiuni de furt în participație penală, dar și antecedenţa și perseverența infracțională a persoanei solicitate, instanța de control judiciar constată că arestarea provizorie este oportună și necesară.
Instanța de control judiciar consideră judicioasă luarea măsurii arestării provizorii, atât în scopul asigurării executării mandatului european de arestare, emis de autoritățile judiciare germane, cât și pentru a se preveni un eventual risc al sustragerii de la procedurile judiciare. În cauză nu există garanții suficiente pentru a lua față de persoana solicitată măsura preventivă a arestului la domiciliu, dată fiind natura și gravitatea infracțiunilor pentru care s-a emis mandatul european de arestare, dar și față de caracterul urgent al procedurii judiciare, ce impune soluționarea cu celeritate și asigurarea prezenței în fața instanței.
Astfel, apreciind că măsura arestării provizorii dispusă în vederea asigurării predării persoanei solicitate autorităților judiciare din Germania, corespunde tuturor exigențelor impuse de dispozițiile legale (există o semnalare SIS cu privire, persoana solicitată este urmărită internațional pentru săvârșirea de fapte prevăzute și de legea română, nu există neclarități cu privire la identitatea acesteia), la care se adaugă gravitatea infracțiunilor cercetate, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A împotriva încheierii din data de 01 octombrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara – Secția penală.
Conform dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat contestatorul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în baza dispozițiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 360 lei, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul persoană solicitată A împotriva încheierii din data de 01 octombrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara – Secția penală.
Obligă contestatorul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 360 de lei, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09 octombrie 2024.