Asupra recursului de față;
În baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin încheierea nr. 21 din data de 28.10.2024 pronunțată de Curtea Militară de Apel București, în dosarul nr. x/81/2024, printre altele, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (6) C. proc. pen. și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 346/2006 privind organizarea și funcționarea Ministerului Apărării Naționale, invocată de petenta A.
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Militară de Apel București a apreciat că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate prevăzute de lege.
A constatat că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (6) C. proc. pen. și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 346/2006 privind organizarea și funcționarea Ministerului Apărării Naționale a fost invocată în fața completului de judecată învestit cu soluționarea plângerii formulate împotriva ordonanței de clasare nr. x/P/2023 din data de 20.11.2023 a Parchetului de pe lângă Curtea Militară de Apel București și ordonanța nr. x/II/2/2023 emisă în data de 21.12.2023 de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Militară de Apel București, iar textele de lege criticate sunt în vigoare și nu au fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
A reținut că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor care stabilesc că încheierea prin care a fost soluționată plângerea este definitivă (indicat de petentă ca fiind conținutul art. 341 alin. (6) C. proc. pen., în fapt art. 341 alin. (8) C. proc. pen.) nu are legătură cu soluționarea cauzei în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în condițiile în care plângerea formulată de petenta A urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, întrucât a fost soluționată deja cu autoritate de lucru judecat în dosarul nr. x/81/2024.
Pentru aceleași motive, a reținut că nici dispozițiile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 346/2006 privind organizarea și funcționarea Ministerului Apărării Naționale nu sunt incidente în cauză și astfel nu au legătură cu soluția ce urmează să fie pronunțată în cauză.
A arătat că prin Decizia nr. 203 din 06.03.2012 și Decizia nr. 244 din 06.04.2017, Curtea Constituțională a statuat că ,,o excepție de neconstituționalitate ridicată într-o acțiune ab initio inadmisibilă este, de asemenea, inadmisibilă în condițiile în care nu sunt contestate chiar dispozițiile legale care determină o atare soluție în privința cauzei în care a fost ridicată excepția (…).”.
Curtea a reținut că din analiza criticilor de neconstituționalitate expuse de către petentă rezultă că scopul urmărit de aceasta este modificarea dispozițiilor legale a căror neconstituționalitate o invocă, aspect ce excedează competenței Curții Constituționale, modificarea, respectiv completarea legii în vigoare fiind un atribut exclusiv al legiuitorului.
În motivarea Deciziei nr. 801/05.12.2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 151 din 16.0.2018, Curtea Constituțională a reținut că natura definitivă a încheierii prin care s-a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute la alin. (6) și la alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a b) și d), nu afectează constituționalitatea prevederilor invocate, deoarece stabilirea competenței instanțelor judecătorești și instituirea regulilor de desfășurare a procesului, deci și reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, atât art. 129 cât și art. 126 alin. (2) din Constituție fac referire la „condițiile legii” atunci când reglementează exercitarea căilor de atac, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată urmând a fi prevăzute „numai prin lege”.
S-a mai arătat că dispozițiile art. 341 alin. (8) C. proc. pen. nu aduc atingere dreptului la apărare prevăzut de art. 24 din Legea fundamentală și nici accesului liber la justiție și dreptului la un proces echitabil, consacrate de art. 21 din Constituție și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât nu înlătură posibilitatea de a beneficia de drepturile și garanțiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces judecat de către o instanță independentă, imparțială și stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. Nicio prevedere a Legii fundamentale și a actelor normative internaționale invocate de autorii excepției nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză. Astfel, art. 129 din Constituție stipulează că părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac numai în condițiile legii.
De asemenea, având în vedere natura cauzelor reglementate prin dispozițiile art. 340 și art. 341 C. proc. pen., în care nu se judecă infracțiunea care a format obiectul cercetării sau urmăririi penale, ci soluția de neurmărire sau netrimitere în judecată dispusă de procuror, prevederile art. 2 privind dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenție nu sunt aplicabile. În același timp, prevederile art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu au aplicabilitate în cauza de față, întrucât dreptul la un recurs efectiv este distinct de dreptul la exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești.
Cu același prilej, s-a statuat că eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 340 și art. 341 C. proc. pen., legiuitorul urmărind să asigure celeritatea procedurii și obținerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluția procurorului.
Prin urmare, Curtea a constatat că excepția de neconstituționalitate a prevederilor indicate de petentă este lipsită de pertinență în raport cu procesul principal în care a fost invocată.
Împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (6) C. proc. pen. și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 346/2006 privind organizarea și funcționarea Ministerului Apărării Naționale cuprinse în încheierea nr. 21 din data de 28.10.2024 pronunțată de Curtea Militară de Apel București, în dosarul nr. x/81/2024, recurenta A a declarat recurs.
În motivarea recursului, a susținut că urmare a soluției de respingere, ca inadmisibilă, a plângerii formulate, instanța militară a procedat potrivit principiului accesoriul urmează soarta principalului, potrivit adagiului accesorium sequitur principale.
A mai arătat că instanța militară nu s-a pronunțat cu privire la excepția de neconstituționalitate a art. 341 alin. (6) C. proc. pen., parte integrantă din ,,argumentele de neconstituționalitate” referitoare și la excepția de neconstituționalitate a art. 7 alin. (3) din Legea nr. 346/2006.
Argumentele de neconstituționalitate au fost întemeiate pe dispozițiile art. 29 alin. (1) – art. 33 din Legea nr. 47/1992.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 01.11.2024, sub nr. x/81/2024, fiind fixat termen de judecată la data de 07 noiembrie 2024, când s-a acordat cuvântul în dezbateri.
La termenul din 07 noiembrie 2024, recurenta a depus la dosar concluzii scrise.
Examinând recursul declarat, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, în considerarea celor ce succed:
Astfel, referitor la admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale, Înalta Curte reține că trebuie îndeplinite cerințele prevăzute de art. 29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată și anume:
excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă;
excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;
excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale;
excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.
Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, dacă excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1) (2) și (3), instanța în fața căreia s-a invocat excepția respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curții Constituționale.
Se observă, așadar, că instanța de judecată realizează o verificare a condițiilor legale în care excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, ceea ce nu echivalează cu o analiză a conformității prevederii atacate cu Constituția și nici cu soluționarea de către instanță a unui aspect de contencios constituțional, deoarece instanța nu statuează asupra temeiniciei excepției, ci numai asupra admisibilității acesteia.
Analizând condițiile enumerate anterior, se constată că excepția a fost invocată de către o parte din proces, respectiv recurenta A, într-un dosar aflat pe rolul Curții Militare de Apel București, în cursul soluționării plângerii formulate de acesta împotriva ordonanței de clasare nr. x/P/2023 din data de 20.11.2023 a Parchetului de pe lângă Curtea Militară de Apel București, menținută prin ordonanța nr. x/II/2/2023 din 21.12.2023 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea Militară de Apel București.
Trebuie precizat că prin încheierea penală nr. 5 din 09.04.2024 pronunțată în dosarul nr. x/81/2024 a fost respinsă, ca nefondată, o altă plângere formulată de petenta A împotriva aceleiași ordonanțe de clasare;
Ca atare, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții Militare de Apel București a respins, ca inadmisibilă, plângerea în cadrul căreia a fost formulată cererea de sesizare a Curții Constituționale cu dispozițiile art. 341 alin. (6) C. proc. pen. și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 346/2006, întrucât încheierea anterior menționată se bucură de autoritate de lucru judecat.
Cu ocazia dezbaterilor, petenta a susținut că excepția invocată vizează neconstituționalitatea dispozițiilor art. 341 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 341 alin. (8) C. proc. pen. și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 346/2006 raportat la art. 351 din Legea nr. 80/1995 privind statul cadrelor militar, fără ca textele criticate să fi fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
Referitor la condiția privind legătura normei ce face obiectul excepției cu soluționarea cauzei, Înalta Curte reține că, pentru a fi admisibilă și a crea obligația trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituțională, dispoziția legală a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată trebuie să producă un efect real, concret, asupra soluției ce se va pronunța în cauză.
Fiind expresia cerinței pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului, legătura cu soluționarea cauzei poate fi stabilită numai în urma unei analize concrete a particularităților speței, prin evaluarea atât a aplicabilității textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și a necesității invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate (mutatis mutandis, decizia nr. 591/21.10.2014 a Curții Constituționale, publicată în M.Of. nr. 916/16.12.2014).
Înalta Curte constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 341 alin. (8) din același Cod și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 346/2006 privind organizarea și funcționarea Ministerului Apărării Naționale în raport cu art. 351 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, nu are efect asupra soluționării admisibilității plângerii formulate de recurenta – petentă.
În primă instanță, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (6) C. proc. pen. și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 346/2006 privind organizarea și funcționarea Ministerului Apărării Naționale a fost respinsă, ca inadmisibilă, cu argumentul că excepția a fost ridicată într-o cale de atac inadmisibilă ab initio, dispozițiile criticate pentru neconstituționalitate nedeterminând ele însele inadmisibilitatea căii de atac în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate.
Sub acest aspect, instanța de control judiciar reține că în jurisprudența Curții Constituționale s-a reținut că, o excepție de neconstituționalitate ridicată într-o acțiune ab initio inadmisibilă este, de asemenea, inadmisibilă în condițiile în care nu sunt contestate chiar dispozițiile legale care determină o atare soluție în privința cauzei în care a fost ridicată excepția.
În consecință, indiferent de soluția pronunțată de Curtea Constituțională referitor la excepția de neconstituționalitate invocată, decizia nu va produce niciun efect cu privire la o astfel de cauză (decizia Curții Constituționale nr. 372/2022, publicată în M. Of. nr.1179 din 08 decembrie 2022).
Cum în speță soluția de inadmisibilitate a fost dispusă în considerarea existenței autorității de lucru judecat întrucât petenta a mai formulat anterior o plângere împotriva aceleiași ordonanțe de clasare, în mod corect s-a reținut că și în ipoteza în care s-ar admite cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate invocate, indiferent de soluția pronunțată de instanța de contencios constituțional, acestea nu vor putea să producă un efect real și concret asupra plângerii formulate de petentă.
Înalta Curte notând și faptul că, scopul invocării unei excepții de neconstituționalitate nu poate fi acela de a supune formal, jurisdicției constituționale orice dispoziție legală, ci de a împiedica pronunțarea unei soluții întemeiate pe o dispoziție neconstituțională, constată că soluția pronunțată de Curtea Militară de Apel București prin încheierea nr. 21 din data de 28.10.2024, în dosarul nr. x/81/2024, cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituțională este legală și temeinică.
În consecință, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta A împotriva dispoziției cuprinse în încheierea nr. 21 din data de 28.10.2024 pronunțată de Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții Militare de Apel București, în dosarul nr. x/81/2024, de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (6) C. proc. pen. și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 346/2006 privind organizarea și funcționarea Ministerului Apărării Naționale.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenta la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
În numele legii,
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta A împotriva dispoziției cuprinse în încheierea nr. 21 din data de 28.10.2024 pronunțată de Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții Militare de Apel București, în dosarul nr. x/81/2024, de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (6) C. proc. pen. și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 346/2006 privind organizarea și funcționarea Ministerului Apărării Naționale.
Obligă recurenta la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 noiembrie 2024.