Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 303/PI din 27 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara - Secția penală, în dosarul nr. X/59/2024, în baza art. 109 alin. (1) raportat la art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și, în baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus executarea mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din Slovenia, respectiv de judecătorul de la Curtea Districtuală din Ljubljana în dosarul nr. X/2024, pe numele persoanei solicitate A și predarea acestuia către organele judiciare din Slovenia.
În baza art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, s-a constatat că persoana solicitată nu a consimțit la predarea sa organelor judiciare din Slovenia și nu a renunțat la beneficiul regulii specialității.
În baza art. 104 alin. (9) și 10 din Legea nr. 302/2004, a fost menținută starea de arest a persoanei solicitate A (cetățean român, fiul lui (...), născut la (...), în Caracal, județul Olt, cu domiciliul în Slatina, Aleea (...), nr. (...), bl. (...), sc. (...), ap. (...), județul Olt, CNP (...)) pe o perioadă de 30 zile, începând cu 27.11.2024, până la 26.12.2024 inclusiv, în vederea predării către autoritățile judiciare din Slovenia.
În baza art. 113 din Legea nr. 302/2004, s-a constatat că persoana solicitată a fost reținută pe o durată de 24 de ore la 19.11.2024 ora 11:20 și arestată preventiv din 20.11.2024.
În baza art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus respectarea condiției ca în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Timișoara a reținut următoarele:
Prin referatul înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la 19.11.2024, sub nr. X/59/2024, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a solicitat arestarea provizorie a persoanei urmărite internațional A, pentru o perioadă de 15 zile, în vederea transmiterii de către autoritățile judiciare din Slovenia a mandatului european de arestare, tradus într-una din limbile română, engleză sau franceză.
Prin încheierea de ședință din 20.11.2024, în temeiul prevederilor art. 102 alin. (5) lit. a din Legea nr. 302/2004, instanța a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și, în consecință, a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate A, pe o durată de 15 zile, începând cu 20.11.2024, până la 04.12.2024 inclusiv, în vederea predării către autoritățile judiciare din Slovenia. De asemenea, s-a dispus amânarea cauzei pentru 27.11.2024, în vederea depunerii la dosar, de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din Slovenia pe numele persoanei solicitate, tradus în limba română.
Analizând materialul probator aflat la dosarul cauzei, instanța a constatat că pe numele persoanei solicitate A a fost emis un mandat european de arestare, de către autoritățile judiciare din Slovenia, la 17 octombrie 2024 de către judecătorul de instrucție din cadrul Tribunalului Districtual din Ljubljana, în dosarul cu referința nr. x/2024.
Din cuprinsul mandatului european de arestare rezultă că acesta se referă la săvârșirea infracțiunii de traversarea frauduloasă a frontierei sau a teritoriului țării (în modalitatea traficului de emigranţi), prevăzută de art. 308 alin. (3) și 6 C. pen. sloven.
S-a reținut că A a transportat ilegal pe teritoriul Republicii Slovenia mai mulți cetățeni străini care nu aveau permise de intrare sau de ședere în Republica Slovenia, cu intenția de a obține pentru sine și pentru altul un folos patrimonial, punând în pericol viața și sănătatea acestora și că a comis fapta în calitate de membru al unui grup infracțional, constând în aceea că: la 05.10.2024, în jurul orei 15:00. în calitate de conducător auto al unui autoturism marca X, cu nr. de înmatriculare (...) (România), în urma unei înțelegeri prealabile cu alți membri neidentificați ai grupului infracțional, a transportat într-un autoturism, pe drumul regional din Logalec în direcția Vrhnika spre Austria, patru cetățeni străini, respectiv: B, născut la (...), un minor C, născut la (...), D, născut la (...)și E, născut la (...), toți cetățenii sirieni care nu dețineau permis de intrare sau de ședere pe teritoriul Republicii Slovenia și care au intrat ilegal pe teritoriul acestei țări și, după ce au formulat o cerere de proiecție internațională, au fost plasați în Centrul de solicitanți de azil din Logatec, pe care l-au părăsit în mod arbitrar.
Scopul comiterii faptei a fost acela de a obține un folos patrimonial pentru ceilalți membri ai grupului infracțional și pentru sine, respectiv o plată, care urma să fie primită la sfârșitul călătoriei, dar a fost oprit de poliție în apropiere de adresa Pod lipanii ll. Logatec.
Călătoria străinilor a fost bine organizată și fiecare membru al grupului infracțional a avut un rol specific în aceasta, străinii fiind preluați și călăuziți de diferiți membri ai grupului infracțional în țările pe care le-au traversat în drumul lor spre Slovenia, iar străinii au plătit deja sau urmau să plătească o sumă nespecificată unor membri neidentificați ai grupului infracțional pentru călătoria din Siria în Austria, în timp ce A i-a urcat într-un loc convenit în prealabil, locul de preluare fiind comunicat în prealabil străinilor de către un membru neidentificat al grupului infracțional din Slovenia și A, la 05.10, la ora 15:10, a primit de la un membru neidentificat al grupului infracțional coordonatele trecerii frontierei de stat dintre Slovenia și Austria, din apropierea fostului punct de trecere a frontierei Spicnik pe care le-a stocat în telefonul său mobil sub numele de „X”, iar străinii au trecut ilegal și frontierele de strat din Siria până în Republica Slovenia.
S-a subliniat că transportând străinii în compartimentul de marfă al vehiculului, unde nu existau scaune și aceștia stăteau pe podea fără a purta centuri de siguranță, pe lângă aceasta ușile vehiculului erau încuiate, aceștia au fost expuși unui risc pentru sănătatea și viața lor, întrucât, în cazul unui accident rutier sau al unei frânări bruște, cetățenii străini puteau fi răniți, iar în cazul unui accident rutier, aceștia nu ar fi avut posibilitate nici măcar să se salveze, prin coborârea din vehicul. Astfel, s-a reținut că sunt îndeplinite toate elementele constitutive ale infracțiunii de trecere frauduloasă a frontierei sau unui teritoriu de stat prevăzută de art. 308 alin. (6) și alin. (3) C. pen.
În ședința publică din 27.11.2024, persoanei solicitate A i s-a adus la cunoștință conținutul mandatului european de arestare, iar prin declarația dată în fața instanței la termenul din aceeași dată, persoana solicitată a arătat că nu dorește să fie predată autorităților judiciare din Slovenia și că nu renunță la beneficiul regulii specialității.
S-a reținut că, din economia dispozițiilor cuprinse în legea specială – art. 84 și următoarele din Legea nr. 302/2004 – care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rezultă că rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la evaluarea motivelor de refuz la predare.
Instanța, verificând admisibilitatea cererii de executare a mandatului european de arestare, a constatat că aceasta îndeplinește condițiile de formă și de conținut prevăzute de art. 87 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 302/2004 și că nu există niciun motiv de refuz al executării acestuia. Fapta pentru care este solicitată persoana urmărită este pedepsită și de legea penală română, respectiv traficul de migranți, prevăzută de art. 263 alin. (1) și 2 C.pen., fiind astfel îndeplinită condiția dublei incriminări, termenul de prescripție a răspunderii penale nu este împlinit, iar persoana solicitată nu a renunțat la beneficiul regulii specialității și nu este de acord cu predarea sa autorităților din Slovenia.
Principiul recunoașterii reciproce care stă la baza structurii Deciziei-cadru 2002/584, presupune, potrivit art. 1 alin. (2) din aceasta, că statele membre sunt, în principiu, obligate să dea curs unui mandat european de arestare (Hotărârea din 16 noiembrie 2010, Mantello, C-261/09, EU:C:2010:683, punctul 36). Astfel, potrivit dispozițiilor Deciziei-cadru 2002/584, statele membre nu pot refuza executarea unui astfel de mandat decât în cazurile de neexecutare obligatorie prevăzute la art. 3, precum și în cazurile de neexecutare facultativă enumerate la art. 4 și 4a din aceasta. În plus, executarea unui mandat european de arestare nu poate fi supusă de autoritatea judiciară de executare decât condițiilor definite la art. 5 din decizia-cadru (Hotărârea Curții din 29 ianuarie 2013, Radu, C-396/11, EU:C:2013:39, punctul 36). Prin urmare, autoritățile judiciare din România sunt obligate să pună în executare mandatul european de arestare chiar dacă persoana solicitată nu este de acord cu predarea.
Constatând că nu există niciun impediment de ordin legal la executarea mandatului european de arestare, în baza art. 109 alin. (1) raportat la art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, instanța a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și, în baza art. 104 alin. (6) din Legea 302/2004, a dispus executarea mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din Slovenia, respectiv de judecătorul de la Curtea Districtuală din Ljubljana în dosarul nr. x/2024, pe numele persoanei solicitate A și predarea acestuia către organele judiciare din Slovenia.
Împotriva sentinței penale nr. 303/PI din 27 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara - Secția penală, în dosarul nr. X/59/2024, a formulat contestație persoana solicitată A.
Prin motivele formulate, în esență, persoana solicitată A a arătat că nu a consimțit la predarea sa către autoritățile judiciare din Slovenia și dorește să fie cercetat în stare de libertate în România. Totodată, a solicitat să se aibă în vedere că nu are antecedente penale, are un loc de muncă stabil, a recunoscut comiterea faptei și regretă săvârșirea acesteia.
Analizând hotărârea contestată, în raport cu conținutul actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, republicată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate. Alin. (2) al aceluiași text de lege statuează că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, modificată prin Decizia-cadru nr. 2009/299/JAI din 26 februarie 2009, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 81/24 din 27 martie 2009.
Prin urmare, mandatul european de arestare este un instrument al cooperării judiciare internaționale în materie penală, care răspunde nevoii statelor membre de a reacționa prompt la stimulii infracționali, în vederea realizării scopurilor Uniunii Europene.
Din dispozițiile art. 85 și următoarele din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că rolul instanței de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la evaluarea motivelor de refuz al predării pe care aceasta le invocă.
În cauză, persoana solicitată A este cercetată de pentru săvârșirea infracțiunii de traversarea frauduloasă a frontierei sau a teritoriului țării (în modalitatea traficului de migranți), prevăzută de art. 308 alin. (3) și 6 C. pen. sloven, reținându-se că a transportat ilegal pe teritoriul Republicii Slovenia mai mulți cetățeni străini care nu aveau permise de intrare sau de ședere în Republica Slovenia, cu intenția de a obține pentru sine și pentru altul un folos patrimonial, punând în pericol viața și sănătatea acestora și că a comis fapta în calitate de membru al unui grup infracțional, constând în aceea că: la 05.10.2024, în jurul orei 15:00. în calitate de conducător auto al unui autoturism marca X, cu nr. de înmatriculare (...) (România), în urma unei înțelegeri prealabile cu alți membri neidentificați ai grupului infracțional, a transportat într-un autoturism, pe drumul regional din Logalec în direcția Vrhnika spre Austria, patru cetățeni străini, respectiv: B, născut la (...), un minor C, născut la (...), D, născut la (...) și E, născut la (...), toți cetățenii sirieni care nu dețineau permis de intrare sau de ședere pe teritoriul Republicii Slovenia și care au intrat ilegal pe teritoriul acestei țări și, după ce au formulat o cerere de proiecție internațională, au fost plasați în Centrul de solicitanți de azil din Logatec, pe care l-au părăsit în mod arbitrar. Scopul comiterii faptei a fost acela de a obține un folos patrimonial pentru ceilalți membri ai grupului infracțional și pentru sine, respectiv o plată, care urma să fie primită la sfârșitul călătoriei, dar a fost oprit de poliție în apropiere de adresa Pod lipanii ll. Logatec. Călătoria străinilor a fost bine organizată și fiecare membru al grupului infracțional a avut un rol specific în aceasta, străinii fiind preluați și călăuziți de diferiți membri ai grupului infracțional în țările pe care le-au traversat în drumul lor spre Slovenia, iar străinii au plătit deja sau urmau să plătească o sumă nespecificată unor membri neidentificați ai grupului infracțional pentru călătoria din Siria în Austria, în timp ce A i-a urcat într-un loc convenit în prealabil, locul de preluare fiind comunicat în prealabil străinilor de către un membru neidentificat al grupului infracțional din Slovenia și A, la 05.10, la ora 15:10, a primit de la un membru neidentificat al grupului infracțional coordonatele trecerii frontierei de stat dintre Slovenia și Austria, din apropierea fostului punct de trecere a frontierei Spicnik pe care le-a stocat în telefonul său mobil sub numele de „X”, iar străinii au trecut ilegal și frontierele de strat din Siria până în Republica Slovenia.
Înalta Curte constată că mandatul european de arestare emis la 17 octombrie 2024 de către autoritățile judiciare din Slovenia - judecătorul de instrucție din cadrul Tribunalului Districtual din Ljubljana, în dosarul cu referința nr. x/2024, pe numele persoanei solicitate A, are forma și conținutul prevăzute la art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 și că persoana solicitată nu a ridicat obiecțiuni cu privire la identitatea sa, așa încât nu era necesar să se solicite informații suplimentare.
Deopotrivă, instanța constată că fapta pentru care este solicitată persoana urmărită A este pedepsită și de legea penală română, respectiv traficul de migranți, prevăzută de art. 263 alin. (1) și 2 C.pen., fiind astfel îndeplinită condiția dublei incriminări și nu este incident niciunul dintre motivele de refuz obligatorii, prevăzute de art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 sau facultative, enumerate la art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.
Dispozițiile art. 109 din Legea nr. 302/2004 prevăd că, în scopul luării unei hotărâri, instanța ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare.
Referitor la motivul invocat de contestator, în sensul că nu a consimțit la predarea sa către autoritățile judiciare din Slovenia, Înalta Curte constată că, în mod corect, a reținut prima instanță că principiul recunoașterii reciproce care stă la baza structurii Deciziei-cadru 2002/584, presupune, potrivit art. 1 alin. (2) că statele membre sunt, în principiu, obligate să dea curs unui mandat european de arestare, putându-se refuza executarea unui astfel de mandat doar în cazurile de neexecutare obligatorie prevăzute la art. 3, precum și în cazurile de neexecutare facultativă enumerate la art. 4 și 4a din această decizie, iar executarea unui mandat european de arestare nu poate fi supusă de autoritatea judiciară de executare decât condițiilor definite la art. 5 din decizia-cadru, autoritățile judiciare din România fiind, așadar, obligate să pună în executare mandatul european de arestare chiar dacă persoana solicitată nu este de acord cu predarea.
Totodată, se observă că prima instanță a luat act de poziția exprimată de persoana solicitată, în dispozitivul hotărârii atacate reținându-se, în mod expres, că aceasta nu a consimțit la predarea sa organelor judiciare din Slovenia.
În ceea ce privește susținerile contestatorului, în sensul că nu are antecedente penale, are un loc de muncă stabil, a recunoscut comiterea faptei și regretă săvârșirea acesteia, Înalta Curte constată că, așa cum rezultă din prevederile cuprinse în Legea nr. 302/2004 - art. 86 și următoarele - care reglementează executarea unui mandat european de arestare, în prezentul cadru procesual, rolul instanței române se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la verificarea incidenței motivelor de refuz privind predarea. Or, motivele invocate de contestator nu se regăsesc printre cele de refuz, obligatorii sau facultative, reglementate de art. 99 alin. (1) și 2 din Legea nr. 302/2004.
Drept urmare, constatând că nu există niciun impediment privind punerea în executare și predarea către autoritățile judiciare din Slovenia a persoanei solicitate, neexistând niciunul dintre motivele de refuz obligatorii prevăzute de art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 sau facultative enumerate la art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondată, contestația declarată de persoana solicitată A împotriva sentinței penale nr. 303/PI din 27 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara - Secția penală, în dosarul nr. X/59/2024.
Conform dispozițiilor art. 275 alin. (2) C.proc.pen., va fi obligat contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul prevederilor art. 275 alin. (6) C.proc.pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1163 lei, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana solicitată A împotriva sentinței penale nr. 303/PI din 27 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara - Secția penală, în dosarul nr. X/59/2024.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1163 lei, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 decembrie 2024.