Camera de Consiliu
Deliberând asupra conflictului negativ de competență de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acțiunii
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la 19.01.2024, sub nr. x/2/2024, reclamanta A S.A. prin administrator judiciar B S.P.R.L., a chemat în judecată Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, solicitând anularea prevederilor art. 63 din Metodologia de calcul al contribuțiilor, taxelor, penalităților și altor sume datorate la Fondul pentru mediu aprobată prin Ordinul Ministrului Mediului și Gospodăririi Apelor nr. 578/2006 astfel cum a fost modificat prin Ordinul nr. 1503/2017 și modificarea formulei de calcul a penalităților, astfel încât să respecte actele normative în baza cărora a fost adoptată metodologia, formula de calcul încălcând în prezent dispozițiile art. 16 alin. (3) și (4) din Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și art. 9 lit. ș) din O.U.G. nr. 196/2005.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Prin sentința civilă nr. 1498 din 25 septembrie 2024, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive, invocată din oficiu, și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești – Secția a II-a Civilă, de contencios administrativ și fiscal.
În justificarea soluției pronunțate, Curtea de Apel București a avut în vedere dispozițiile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, completată și modificată prin Legea nr. 212/2018 și, având în vedere că, la data formulării prezentei cereri, 19.01.2024, conform mențiunii din cererea de chemare în judecată, reclamanta avea sediul în municipiul Râmnicu Vâlcea, str. (...), nr. (...), Județ Vâlcea, a apreciat a fi competentă teritorial să soluționeze prezenta cerere, Curtea de Apel Pitești.
2.2. Prin sentința civilă nr. 272 din 8 noiembrie 2024, Curtea de Apel Pitești – Secția a II-a Civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis, la rându-i, excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat soluționarea cauzei în favoarea Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.
Pentru a pronunța hotărârea indicată mai sus, Curtea de Apel Pitești a reținut incidența tezei a doua a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004: „Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.”.
Din lecturarea și interpretarea textului de lege care stabilește competența teritorială exclusivă reiese că ori de câte ori litigiul este demarat de o autoritate publică/instituție publică sau asimilată acestora, competența teritorială exclusivă va reveni instanței de la domiciliul/sediul pârâtului.
Reținând că reclamanta este persoană juridică de drept privat care, potrivit legii, este autorizată să presteze un serviciu public, a apreciat că este competentă teritorial să soluționeze cauza, curtea de apel de la sediul pârâtului, respectiv Curtea de Apel București
3. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție
Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, față de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte reține următoarele.
Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.
Înalta Curte constată că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr.212/2018, conform cărora „Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.”.
Prin teza a II-a a alin. (3) precitat, se stabilește competența teritorială exclusivă în raport de calitatea reclamantului, cu condiția ca acesta să facă parte din categoria autorităților publice, a instituțiilor publice sau a celor asimilate acestora, într-o atare ipoteză, urmând a se adresa exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.
Definiția autorității publice, instituției publice sau asimilată acestora este dată de art. 2 alin. (1) lit. b din Legea nr. 554/2004, astfel: „autoritate publică - orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.”
Înalta Curte reține că acțiunea dedusă judecății a fost formulată de reclamanta A S.A., prin administrator judiciar B S.P.R.L., persoană juridică de drept privat, care are ca obiect de activitate furnizarea de abur, aer condiționat și producerea de energie electrică și termică, furnizând un serviciu public de termoficare la nivelul Municipiul Râmnicu Vâlcea, activitate care se desfășoară în baza licenței de funcționare numărul (..)(..) emisă de ANRE, având acționariat unic Consiliul Județean Vâlcea.
Potrivit art. 2 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 325/2006 a serviciului public de alimentare cu energie termică, „(1) Serviciul public de alimentare cu energie termică în sistem centralizat face parte din sfera serviciilor comunitare de utilități publice și cuprinde totalitatea activităților privind producerea, transportul, distribuția și furnizarea energiei termice, desfășurate la nivelul unităților administrativ-teritoriale sub conducerea, coordonarea, controlul și responsabilitatea autorităților administrației publice locale sau asociațiilor de dezvoltare comunitară, după caz, în scopul asigurării energiei termice necesare încălzirii și preparării apei calde de consum pentru populație, instituții publice, obiective social-culturale și operatori economici. (...) (2) Serviciul public de alimentare cu energie termică în sistem centralizat se realizează prin intermediul infrastructurii tehnico-edilitare specifice aparținând domeniului public sau privat al autorității administrației publice locale ori asociației de dezvoltare comunitară, care formează sistemul de alimentare centralizată cu energie termică al localității sau al asociației de dezvoltare comunitară, denumit în continuare SACET. Serviciul public de alimentare cu energie termică în sistem centralizat poate fi efectuat, în totalitate sau parțial, și de către operatori privați, prin concesionare, parteneriat public-privat sau în oricare altă formă prevăzută de lege. ".
Așa fiind, având în vedere că societatea reclamantă are ca obiect de activitate realizarea serviciului public de termoficare, în raport cu specificul activității respective și în conformitate cu art. 2 alin. (1) lit. b teza finală din Legea nr. 554/ 2004, Înalta Curte reține că reclamanta este asimilată unei autorități publice.
Prin urmare, textul de lege incident, reprezentat de art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr.554/2004, cu modificările ulterioare, instituie o competență teritorială exclusivă, în raport cu calitatea reclamantului, acesta trebuie să facă parte din categoria autorităților publice, a instituțiilor publice sau a celor asimilate acestora, situație în care instanța competentă este cea de la domiciliul sau sediul pârâtului.
Cum în speță sediul pârâtului este în București, competența teritorială revine, în primă instanță, Curții de Apel București.
4. Temeiul legal al soluției adoptate
Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A S.A. - prin administrator judiciar B S.P.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, în favoarea Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 27 februarie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.